Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
49 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Vedeți sursa
Istoric
Unelte
Date personale
Născut 1438 sau 1439
Borzești (azi în județul Bacău)
Etnie moldoveni
Apartenență nobiliară
Domnie
Modifică date / text
Fost-au Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabu a vărsa sânge nevinovat; de multe ori
la ospețe omora fără județ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneș și lucrul său îl știa a-l acoperi și
unde nu gândeai, acolo îl aflai.
La lucru de războaie meșter, unde era nevoe însuși se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze
și pentru aceia rar războiu de nu biruia și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, știindu-se căzut
jos, se ridica deasupra biruitorilor.
_______ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei[2]:p. 65
Biografie și familie
Evdochia de Kiev
Maria de Mangop
Maria Voichița
Mormântul de la Mănăstirea Putna
Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de
la Borzești, ca fiu nelegitim al viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și
al Oltei. Bogdan era la rândul său fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar
soția sa, Oltea provenea dintr-o familie de boieri de lângă Bacău, cei doi
cunoscându-se în perioada în care Bogdan s-a aflat în exil la curtea lui Vlad
Dracul. Familia a mai avut încă trei băieți: Ioachim, Ion și Crâstea și două
fete: Maria și Sora.[3][4][5]:p. 35
Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele mai plauzibile variante
fiind anii 1438[6] sau 1439.[5]:p. 36 Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt
date cunoscute, cel mai probabil acesta și-a petrecut-o la reședința familiei.
În toamna anului 1449, tatăl său, Bogdan sprijinit cu un corp de oaste trimis
de Iancu de Hunedoara, învinge armata lui Alexandru al II-lea la Tămășeni,
lângă apa Moldovei, la 12 octombrie 1449 și se proclamă domn.[7]:p.
46
Alexandru se refugiază în Transilvania, de unde va încerca să își recapete
tronul. La rândul său, Bogdan, după o încercare nereușită de a căpăta
sprijinul și protecția polonezilor, și-a îndreptat eforturile diplomatice către
Ungaria.[7]:p. 47
La 11 februarie 1450, Bogdan emite în „târgul de jos” — Roman —
un hrisov de recunoaștere a suzeranității lui Iancu de Hunedoara, căruia îi
făgăduiește sprijin și ajutor, în orice împrejurare, pentru ca în schimb „iubitul
nostru părinte să ne ocrotească sub mâna sa și să ne apere de orice
dușmani ai noștri”. La sfârșitul actului, unde sunt enumerați martorii care
girau acel document este menționată, imediat după domn credința iubitului
meu fiu, Ștefan Voevod. Actul reprezintă prima atestare documentară a
viitorului domn al Moldovei.[8]:p. 26 Din menționarea de către tatăl său ca
asociat la domnie, rezultă că Ștefan împlinise în 1450 cel puțin unsprezece
ani, vârsta minimă impusă de cutumele vremii pentru o astfel de demnitate.
[5]:p. 36
Personalitatea
Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în
pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-au făcut; el îți va
răspunde: Ștefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le
va raporta eroului său. Orice bunătate, orice așezământ a căruia rămășițe se mai trăgănează până
astăzi, orice legiuire ominească, orice puneri la cale înțălepte Ștefan vodă le-au urzit, îți va zice el,
și iar Ștefan vodă.
În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni rezumă toate faptele istorice, toate monumentele, toate
isprăvile și instituțiile făcute în cinci veacuri, de atâția stăpânitori.
_______ Mihail Kogălniceanu, Ștefan cel Mare[17]:p. 195
Accederea la tron
Localizari posibile ale luptei din 1457
Politica internă
Consolidarea bazei politico-sociale
Sigiliul Moldovei
Sala Tronului
Comerțul
Administrația financiară
Principalele surse de venit ale domniei erau
reprezentate de veniturile încasate
din monopoluri și taxe vamale. Domnul avea
monopolul exploatării și
comercializării sării și argintului, precum și
monopolul comerțului
cu pește, ceară și blănuri
prețioase. Vămile erau așezate pe
principalele artere comerciale. Sistemul
vamal cuprinde vămile externe, dispuse pe
frontieră și vămi interne. Vama de import se
plătea doar la Suceava iar vama de export la
vămile externe de la Cernăuți (pentru
Regatul Poloniei), Chilia (pentru Imperiul
Otoman), Cetatea Albă (pentru Regatul
Crimeii), Adjud (pentru Regatul Ungariei) și
Putna (Țara Românească). În plus mai
existatu vămi interne unde se plătea o taxă
de tranzit, la Lăpușna, Roman, Bacău,
Vaslui, Bârlad și Tecuci.[8]:p. 88[11]:p. 72
Ca surse secundare de venit o
reprezentau arenzile încasate de la
proprietarii de case si atelierele
meștesugărești din orașe, amenzile și taxele
de judecată (tretina - a treia parte din lucrul
judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor
domnești. Domnul devenea de asemenea
proprietar de drept al moșiilor rămase fără
moștenitor precum și a celor confiscate de la
boierii condamnați pentru „hiclenie” (trădare).
[11]:pp. 71-72
Politica externă
Mahomed al II-lea
Cazimir al IV-lea
Matei Corvin
Ivan al III-lea
Mengli Ghirai
Puterea armată
Oștean moldovean
Conform dreptului
feudal, numai
proprietarii de pământ
erau obligați să
presteze serviciul
militar și să meargă la
război, de fiecare dată
când erau chemați de
domn.[8]:p. 503 Boierii cu
cetele lor, reprezentau
nucleul armatei. Ei
constituiau elementul
cel mai numeros și cel
mai puternic. Din
rândul acestora, un
corp separat era
reprezentat de „curteni”
sau „slujitori”, adică
boierii care
îndeplineau dregătorii l
ocale sau naționale în
sistemul administrativ.
Numărul curtenilor și
slujitorilor era de
câteva mii. Curtenii
faceau serviciul prin
rotație la curte,
asigurând paza domnul
ui și îndeplinind diferite
slujbe sau servicii.[8]:pp.
503-507 [35]:pp. 290-308
Ceilalți
proprietari de pământ,
se adunau, în caz de
razboi, grupați
pe ținuturi, sub
comanda pârcălabului
de ținut, după care se
deplasau la locul de
adunare a oștirii stabilit
de domn, denumit
„vileag” sau „beleag”.
[8]:p. 507[11]:p. 110
Armamentul folosit
poate fi categorisit în
două mari categorii:
armament defensiv și
armament ofensiv.
Armamentul defensiv,
destinat protecției
luptătorului era format
din scut, cămașă de
zale, platoșă și mai
rar, armură. Țăranii
chemați la oaste purtau
pentru protecție haine
de in matlasate, groase
de 3-5 centimetri, cu
cusături dese
sau cojoace din piele.
[8]:p. 512[23]:p. 139
Armamentul ofensiv
era format din arme
albe și arme de
foc. Armele albe erau
reprezentate de arme
de tăiere și împungere
(spade, săbii, pumnale,
cuțite de luptă), arme
de aruncare și
împungere
(lănci și sulițe), arme
de lovire și tăiere
(securi și topoare de
luptă, halebarde), arme
de lovire și izbire
(ghioage, măciuci, buz
dugane) și arme de
aruncare la distanță
(arcuri și arbalete).[37]:p.
46
Armele de foc erau
portative, de calibru
mai mic și cu țeavă
lungă
(sânețe, archehuze) și
grele, de calibru mare,
cu țeava scurtă, duse
pe care sau tractate
(bombarde și tunuri).
[23]:p. 144
Referitor la
numărul armelor de foc
s-au păstrat doar o
serie de mențiuni vagi:
«in buona copia
bombarde» (în 1475),
«quantita d'artegliaria»,
«foarte multe tunuri
mai mici și mai mari»,
«il y avoit de bonnes
batteris». Singura cifră
exactă, se referă la
bătălia de la Podul
Înalt, unde sunt
menționate 20 tunuri și
de a se trage șapte
lovituri de fiecare
piesă.[23]:p. 152
Armamentul din
înzestrarea oastei
moldovene era potrivit
în principal pentru lupta
corp la corp. Armele
destinate pentru lupta
la distanță permiteau
executarea doar a
câteva lovituri izolate,
până la circa 9oo metri
(cu arme de foc
și arbalete), precum și
o bătaie eficace dar pe
termen scurt, cu
gloanțe si săgeți, pe o
distanță de circa 200
metri, inaintea si pe
flancurile dispozitivului
de luptă.[23]:p. 154
Armamentul alb se
fabrica în cea mai
mare parte pe plan
local, în țară, având în
vedere necesitatea ca
inclusiv oastea cea
mare să fie înarmată
corespunzător.[23]:p.
155
După cum arăta Jan
Duglosz, Ștefan dacă
prindea pe vre-un țăran
fără săgeți, arc și
sabie, ori că n-a venit
la oaste cu pinteni, fără
milă-l osândea la
pierderea capului. [33]:pp.
179
Războaie și
bătălii
Articol principal: Lista
bătăliilor lui Ștefan cel
Mare.
Aspecte generale
Theodor Aman, Bătălia
de la Șcheia
145
1470
7– 1486–
–
146 1504
1486
9
1473
–
Țara
Româ
neasc
ă
1475
–
Imper
iul
Otom
146 an 1497 –
7 – (Vasl Regatu
Reg ui) l
Războ atul Poloni
aie Ung 1746 ei Codr
ariei – ii
(Bai Imper Cosmi
a) iul nului
Otom
an
(Răzb
oieni)
1481
–
Țara
Româ
neasc
ă
(Râm
nic)
145
7–
Petr
u
Bătălii 1485 –
Aro
interne Hroiot
n
(Dol
jești
)
Bătălii 145 1471 1486 –
extern 9 – – Imperi
e Reg Țara ul
atul Româ otoman
Polo neasc (Șcheia
niei ă )
(Soci)
146 1498 –
9 – 1474 Regatu
Han – l
atul Țara Poloni
Cri Româ ei
meii neasc (Galiți
(Lip a și
ă
1475
–
Imper
iul
Otom
an
1476
–
Hanat
ul Podoli
Crim a)
eii 1502 –
nic)
1476 Regatu
– l
Țara Poloni
Româ ei
neasc
ă
1485
–
Imper
iul
Otom
an
(Cătlă
buga)
1474
–
Telea
jen
146
2 – 1482
Chil –
ia Crăci 1489 –
Asedii una Camen
146
ița
2 – 1485
Chil –
ia Cetat
e
Albă
și
Chilia
Bătălia de la Baia
Bătălia de la Baia a
avut loc în noapte
de 14/ 15
decembrie 1467, la
aproape o lună de la
invadarea Moldovei de
către armata Regatului
Ungar condusă de
regele Matia Corvin.
Campania regelui
ungar venea după o
serie de incidente care
tensionaseră foarte
mult relațiile dintre cele
două state, cum ar fi
dezvoltara legăturilor
cu Regatul Poloniei,
incursiunea în secuime
din 1461, cucerirea
Chiliei în 1465 și
găzduirea de către
regele ungar a unor
pretendenți la tron, ca
Petru Aron sau
Berindei. Cauza
imediată a constituit-o
sprijinul direct pe care
Ștefan îl acordase
răscoalei ardelenilor
impotriva regelui
ungar, din 1467.[8]:p.
57 [39]:p. 119
Campania a început la
19 noiembrie 1467,
odată cu trecerea
oastei ungare,
numărând circa 40.000
de oșteni, prin pasul
Oituz, urmată de
asedierea și
distrugerea
orașelor Târgu
Trotuș, Bacău, Roman
și Târgu Neamț. La 7
decembrie armata
ungară a ajuns la Baia.
[39]:p. 120
Având în vedere
pericolul iminent ca
inamicul să atace
capitala țării, Suceava,
Ștefan decide să
execute o lovitură
decisivă, prin
surprindere, asupra
trupelor ungare
cantonate la Baia.
Forțele moldovene, de
circa 12.000 de oameni
au atacat orașul în
noapte de 14/ 15
decembrie 1467, din
trei direcții, după ce în
prealabil au dat foc
întăriturilor de lemn
care îl protejau. După
lupte îndârjite
desfășurate toată
noaptea, armata
ungară a fost nevoită
să abandoneze orașul
și să se retragă spre
Transilvania, regele
Matia însuși fiind rănit
în luptă. Retragerea a
fost favorizată și de
inacțiunea unuia dintre
corpurile de armată
moldovene, condus de
vornicul Crasnăș, care
ulterior va fi judecat
pentru trădare,
condamnat la moarte și
executat.[7]:pp. 114-116[8]:p.
57[39]:p. 120
Regele polon a
pătruns pe teritoriul
Moldovei, sub
pretextul unei
acțiuni antiotomane
având ca scop
eliberarea cetăților
Chilia și Cetatea
Albă, de sub
stăpânirea
otomană. Scopul
ascuns al expediției
îl constituia
instalarea pe tronul
Moldovei a fratelui
său, Sigismund și
scoaterea Moldovei
de sub influența
Regatului Ungar.
[11]:p. 268
Arta, cultura
și religia
Mănăstirea Putna
Mănăstirea Voroneț
Mănăstirea Neamț
Perioada domniei
lui Ștefan cel Mare
a constituit și în
planul realizărilor
de ordin cultural și
spiritual momentul
de apogeu al
creației artistice
din epoca
medievală a
Moldovei.
Elementele de artă
și civilizație
păstrate din
această perioadă
reflectă posibilitățile
tehnico-materiale
existente, viziunea
despre lume a
omului medieval,
precum și diferitele
influențe externe,
manifestate în
special în domeniul
arhitecturii.[41]:p.
699
Din creațiile
artisitice care s-au
păstrat, Ștefan se
prezintă atât ca un
tradiționalist,
continuator
al moștenirii
bizantine, dar și ca
un
principe renascenti
st, animat de un
puternic spirit
înnoitor.[42]:p. 255
„Ștefan
moștenește
de la
înaintașii săi
în primul
rând
respectul și
admirația
față de tot
ceea ce
reprezenta
tradiția
concepției
bizantine în
ideea
domniei de
drept divin,
fastul și
ceremonialul
de curte, de
la ungerea
ca domn
până la
înmormântar
e, concepția
religioasă și
organizarea
Bisericii,
legislația,
cultura și
arta.” [42]
______ Corina Nicolescu, ''Arta epocii lui Ștefan cel Mare
Arhitectura
Articol
principal: Arhite
ctura în
Moldova.
Din epoca lui
Ștefan cel Mare
s-au păstrat
doar elemente
de arhitectură
eclesiastică (bis
erici și
mănăstiri)
și militară (cetăț
i). Deși tradiția
orală, preluată
de multe surse
scrise, îi
atribuie lui
Ștefan
construcția câte
unei biserici
după fiecare din
luptele purtate,
din pisaniile
păstrate din
epoca sa, el
este atestat
drept ctitor cert
al unui număr
de 21 de
biserici, din
care la două nu
se cunoaște
anul
construcției.
Acestea
sunt: Putna (14
69), Milișăuți-
Bădeuți (1487),
Pătrăuți (1487),
Sfântul Ilie-
Suceava (1488)
, Voroneț (1488
), Vaslui (1490),
Iași (1492), Hârl
ău (1492), Borz
ești (1494), Huș
i (1495), Doroh
oi (1495), Popă
uți (1496), Vale
a
Albă (1496), Ta
zlău (1497), Ne
amț (1497), Piat
ra
Neamț (1498),
Volovăț (1502),
Dobrovăț (1504
), Reuseni (150
4). La bisericile
de la Râmnicu
Sărat (pisanie
din 1704)
și Scânteia (pis
anie din 1846),
domnul apare
drept ctitor dar
nu este
menționată data
construcției
inițiale.[43][44]
Pe lângă
acestea, tradiția
îi mai atribuie
construcția unui
număr de
biserici, fără a
exista însă
documente care
să ateste acest
fapt: Scheia,
lângă Roman,
Florești,lângă
Vaslui,
Cotnari, Ștefăn
ești (județul
Botoșani), măn
ăstirea
Căpriana, Cetat
ea
Albă, Cetatea
Chilia, precum
și paraclise în
cetățile Hotin și
Neamț.
În Transilvania,
îi sunt atribuite
bisericile de
la Vad, pe
Someș
și Feleacu,
lângă Cluj.[43][44]
Bisericile
construite în
epoca lui Ștefan
cel Mare au fost
concepute în
general în stilul
arhitectonic
„triconc”, de
origine
bizantino-
balcanică,
având spațiul
interior împărțit,
potrivit
rânduielilor
ortodoxe,
în altar, naos și
pronaos. La
Putna și în alte
câteva biserici a
fost adăugată
o gropniță (sau
„camera
mormintelor”),
iar la biserica
cu hramul
„Înălțarea
Domnului” din
mănăstirea
Neamț apare
un exonartex -
un pridvor
închis, la
intrare. Pe
lângă acestea,
încep să și facă
apariția
elemente
aparținând altor
stiluri: câteva
din bisericile
ștefaniene au
elemente
specifice
arhitecturii
gotice, cum ar
fi contraforții și
ogivele, unele
biserici au un și
decorații
exterioare
(firide cu arcade
, ocnițe, discuri
smălțuite).
Totodată, unele
biserici au fost
decorate
cu fresce
interioare:
Putna, Pătrăuți,
Voroneț, Sfântul
Ilie - Suceava,
Popăuți,
Bălinești [43]
„Din
îmbinare
a artei
bizantino
-
balcanic
e,
specifică
ortodoxie
i, cu
elemente
din arta
gotică,
cu
anumite
elemente
din arta
populară
locală, a
luat
naștere
un stil
arhitecto
nic nou,
stilul
moldove
nesc.” [43]
______ Mircea Păcurariu, Ctitor de lăcașe sfinte
Cultura
scrisă
Tetraevang
heliarul lui
Paladie,
1489
Minei scris
de
călugărul
Casian,
Mănăstirea
Putna,
1467
Numărul
mare de
biserici și
mănăstiri
ctitorite în
timpul
domniei lui
Ștefan cel
Mare a
generat o
creștere
semnificativ
ă a cererii
de cărți
necesare
serviciului
divin. În
acest scop,
au fost
înființate o
serie
de scriptorii
pe lângă
mănăstirile
principale,
în plus față
de singurul
atelier de
acest fel,
înființat de
Alexandru
cel Bun la
mănăstirea
Neamț.[45]
Cel mai
important a
fost
scriptoriul
Mănăstirii
Putna,
înființat în
anul 1466,
prin
transferarea
de la Neamț
a egumenul
ui Ioasaf,
împreună cu
alți monahi
specializați
în
arta caligrafi
ei și
a miniaturii,
formați la
școala
lui Gavril
Uric.[46]:pp. 205-
206
Au rămas
cunoscute
numele a
circa zece
caligrafi și
miniaturiști
care au
lucrat la
Mănăstirea
Putna în
timpul
domniei lui
Ștefan cel
Mare:[46] :p.
206
Nicodim,
Evrasie, Ca
sian, Chiriac
, Vasile și Ia
cov - veniți
de la
mănăstirea
Neamț, Pala
die, Spiridon
, Filip și Pai
sie – formați
la Putna.
[45]
Dintre me
șterii
orfevrari cei
mai
cunoscuți
au
fost Antonie,
Stanciul și
Gligorie,
care, pe
lângă
obiectele de
cult, au
confecționat
și ferecături
de cărți.[45]
Cele mai
importante c
ărți
manuscrise
care au fost
lucrate în
epoca
ștefaniană
au
fost Tetraev
anghelele,
lucrări
somptuoase
, caligrafiate
pe foi
de pergame
nt, cu un
repertoriul
bogat de
elemente
decorative
specifice
genului:
scriere
în semiunci
ale, cu
cerneală
neagră
alternată
frecvent
cu chinovar
și
cu cerneală
de aur.
Până în
prezent s-au
păstrat
șapte
exemplare,
aflate în
diferite
locuri
din Europa:
Tetraevang
helul lui
Paladie (14
89), Tetraev
anghelele
de la
mănăstirea
Neamț exec
uate
de Teodor
Marieșescu
în 1491
(Moscova)
și în 1493
(München);
Tetraevang
helul din
1495,
(Mănăstirea
Zografu/Ath
os); Tetraev
anghelul de
la Putna,
caligrafiat și
miniat de
monahul
Filip, în
1502
(Viena); Tetr
aevanghelul
anonim de
la Ștefan cel
Mare și
Bogdan al
III-lea, lucrat
în 1504-
1507 la
Putna; Tetra
evanghelul
pentru
biserica din
Hârlău, în
1504
(Cetinje).
Unele dintre
acesta au
fost
prezente
în expozițiile
internațional
e de
la Paris (19
25), Bruxell
es (1935), B
ucurești (19
57), Atena (
1964) ș.a.[45]
[46]:pp. 206-207
Acestea se
remarcă
prin
calitatea de
excepție a
materialelor
utilizate:
pergament
foarte fin și
rezistent
sau hârtie
filigranată,
din cârpe
sau mătase,
de calitate
superioară,
importată
din vestul
Europei.[46]:p.
209
Pe lângă
acestea au
mai fost
tipărite un
număr
însemnat de
alte cărți de
cult
- mineie, trio
duri, pentico
stare, ceasl
oave, psaltir
i etc.,
precum și
cărți laice
cum ar fi
tratate
de medicină
în limba
latină, cărți
de calcule și
date
astronomice
, pascalii pe
zeci și pe
sute de ani
etc.[45][46] :pp.
206-208
Tot la
Putna a fost
tipărit
un Imnologh
ion, carte de
cântări
bisericești
pe note
întocmită
de protopsal
tul Eustație,
conducătoru
l școlii
muzicale a
mănăstirii.[46]
:p. 206
De mare
importanță a
fost apariția
cărții Sintag
ma a
lui Matei
Vlastares,
caligrafiată
de Ghervasi
e la Neamț
și grămăticu
l Damian la I
ași, carte
care
conținea și
numeroase
norme de
drept laic
(pedepse și
sancțiuni
pentru
erezie, furt,
omucidere,
bătăi,
complicitate,
bigamie,
incest,
adulter, viol,
avort,
încălcarea
normelor de
igienă, de
alimentație,
de post,
norme
referitoare
la
proprietate
etc.).
Această
lucrare a
dus la
înlocuirea
treptată
a dreptului
tradițional
cutumiar, cu
dreptul
juridic scris,
unitar,
contribuind
la
centralizare
a și
consolidare
a statală a
Moldovei.[45]
Istoriogra
fia
Cronica
moldo-
germană
Marea
majoritate a
lucrărilor
istorice de
referință pe
această
temă,
prezintă
practic un
consens în
a-l
considera
pe Ștefan
cel Mare ca
inițiatorul
istoriografiei
moldovene
și
inspiratorul
unui stil
istoriografic
specific și
original,
care și-a
pus
amprenta
asupra
modului în
care vor fi
întocmite
cronicile și
letopisețele
moldoveneș
ti în secolele
următoare.
[47]:5-34[48][49]
[50]:529-531[51]:31-
35[52]:190-
198[53]:423[54]
Până în
prezent s-au
păstrat
următoarele
texte care
tratează
istoria
Moldovei în
veacurile
XIV-XV: Let
opisețul
anonim al
Moldovei, L
etopisețul
de la Putna
nr.
I, Letopisețu
l de la Putna
nr. II,
traducerea
românească
a Letopisețu
lui de la
Putna, Croni
ca scurtă a
Moldovei, C
ronica
moldo-
germană, Cr
onica
moldo-
polonă, Cro
nica sârbo-
moldovenea
scă și Croni
ca moldo-
rusă. Lor li
se
adaugă Leto
pisețul Țării
Moldovei de
Grigore
Ureche,
redactat în
prima
jumătate a
secolului
XVII, în
limba
română
folosind ca
sursă
originală de
documentar
e un
letopiseț
intern
pierdut,
scris în
românește
și atribuit lui
Eustratie
logofătul.
[55]:p. 220
Ștefan a
avut
inițiativa
începerii
redactării
istoriei
domniei
sale cel mai
probabil în
perioada
1473-1486.
După 1473,
când a avut
loc prima
intervenție a
lui Ștefan
cel Mare
pentru a
instala pe
tronul Țării
Românești
pe unul din
protejați săi,
angajament
ul politic și
militar al
Moldovei
împotriva
Imperiului
Otoman
devine
complet,
apărând
necesitatea
unei
asemenea
scrieri,
pentru a
justifica, din
punct de
vedere
ideologic și
istoric, noua
politică a
domnului
moldovean.
Prima
cronică
scrisă în
Moldova
- Letopisețul
slavo-român
- a avut
caracter
oficial, de
curte
începând să
fie
închegată în
perioada
1473-1486,
în
cancelaria
domnească,
fiind reluată
și
completată,
până la
finele anului
1496.[55]:p. 227
Ștefan cel
Mare a
impus un stil
istoriografic
plin de
sobrietate și
concis, care
se poate
observa atât
în textele
cronicelor
din epoca
sa, cât și în
conținutul
inscripțiilor
de pe
pietrele
tombale pe
care le-a
adăugat
mormintelor
strămoșilor
săi sau din
pisaniile
bisericilor .
El este
deosebit de
imitația
stilului
anecdotic al
cronografelo
r - „înfoiat”
și prolix -
folosit în
letopisețele
slavone ale
cronicarilor
călugări,
mai
ales Macari
e și Azarie.
[56]:p. 217
Arta
decorațiu
nilor
Cădelnită
din argint,
1470
Ripidă de la
Mănăstirea
Putna,
1497
Arta
decorațiunil
or din timpul
lui Ștefan
cel Mare
este
ilustrată prin
două mari
categorii:
prelucrarea
metalelor
prețioase și
broderia.
Obiectele
din metale
prețioase
realizate de
meșteșugari
i locali
prezină o
sinteză de
procedee
tehnice de
influență
atât bizantin
ă cât și
occidentală,
îmbinând
elemente
iconografice
din ambele
culturi și
realizând,
astfel, opere
originale,
specifice
artei
românești.
Obiectele
păstrate din
epocă sunt,
în principal,
cele
aparținând
cultului
creștin:
cruci, cădel
nițe, cățui, c
andele, sfeș
nice, ripide,
ferecături de
cărți, potire
ș.a.
Influențele
occidentale,
pătrunse pe
filiera
meșterilor
transilvănen
i, se văd, de
exemplu ân
aspecutl de
clădire
gotică a
unei
cădelnițe
din argint
aurit dăruită
de Ștefan,
datată 12
aprilie 6978
(1470) și
păstrată la
mănăstirea
Putna.
Tradiția
bizantină
exemplificat
ă prin
ripidele din
filigran –
două,
actualmente
în Patmos,
dăruite
inițial, la 30
iulie 6996
(1488),
mănăstirii Z
ografu, și
altele două,
datate 14
ianuarie
7005 (1497)
executate
din ordinul
lui Ștefan
cel Mare în
mănăstirea
Putna și
aflate in
prezent una
la Muzeul
Național de
Istorie a
României și
cealaltă în
muzeul de
la Putna.
[46]:209
Ștefan cel
Mare
înființează,
la
Mănăstirea
Putna, cel
mai
important
atelier
medieval
de broderie
din țările
române,
unde erau
utilizate
materiale și
tehnici
avansate,
cum ar fi:
lucrul cu fir
de aur și
argint, cu
mătăsuri
scumpe și
pietre
prețioase.
[57]:p. 4
Prin
somptuozita
tea
materialelor
folosite, cât
și prin
frumusețea
figurilor ce
le
împodobesc
, prin
echilibrul
compoziției
și armonia,
repartiția
culorilor,
broderia
reprezintă
una dintre
creațiile
artistice cele
mai
reprezentati
ve pentru
epoca lui
Ștefan cel
Mare.[46]:209
Broderia me
dievală din
epoca lui
Ștefan
îmbină
tradițiile
autohtone
cu cele
bizantine și
orientale,
principalele
obiecte
realizate
fiind cele
care
serveau
oficierii
cultului
religios: epit
afuri, aere,
pocrovețe, d
vere, zaves
e, văluri de
tâmplă, aco
perăminte
de
pristol, de
tetrapod și
de morminte
, epitrahile, r
ucavițe, om
ofoare, orar
e, bedernițe
etc.[57]:192
Acoperamâ
ntul Mariei
de Mangop
Cea mai
reprezentati
vă lucrare
de broderie,
ca valoare
istorică și
artistică,
este Acoper
ământul
Mariei de
Mangop.
Aflată într-o
stare
avasată de
degradare,
ea a fost
supusă unui
complex
proces de
restaurare
la începutul
anilor 2000,
la finalul
căruia a fost
expusă
la Vatican,
în expoziția
„Ștefan cel
Mare și
Sfânt –
Punte între
Occident și
Orient”, din
luna
septembrie
2004.[46]:212
Moldov
a după
Ștefan
cel
Mare
Controv
erse,
neclarit
ăți și
incertit
udini
Figura
și epoca
lui
Ștefan
cel
Mare
reflectat
e în
literatur
ă și artă
Cercetări
mai recente
au pus în
lumină
numeroase
titluri și
vocabule
imperiale,
aplicate
unor domni,
în diferite
surse
(cronici,
notițe de
manuscrise,
inscripții,
scrisori,
dedicații
ș.a.). În
cronica sa
de curte –
cea mai
veche
cronică
moldovenea
scă în
slavonă
păstrată –
Ștefan cel
Mare este
de regulă
intitulat
voievod și
domn
(gospodinß)
, dar uneori
și împărat
(în slavă,
carß).[58]
Galerie
foto
Reprezent
ări artistice
ale lui
Ştefan cel
Mare
Iaşi, Palatul
Culturii
Suceava,
Cetatea de
Scaun
Vaslui, Podul
Înalt
Chişinău
Cluj, Feleacu
Constantin
Lecca, Portret
Reprezentare
a iconografică
Mănăstirea
Dobrovăţ
Timbru, 1944
Referinț
e și note
1. ^ https
://
adeva
rul.ro/
moldo
va/
actuali
tate/
Stefan
-mare-
vorbe
a-
limba-
moldo
venea
sca-
boierii-
putea
nu-
cacare
aza-
1_554
1ac58
cfbe37
6e35b
2b21b
/
index.
html Li
psește
sau
este
vid: |
titl
e= (aj
utor)
2. ^ a b c d
Grig
e f
ore
Urech
e, Let
opiseț
ul Țării
Moldo
vei,
Editur
a
Litera
Intern
ațional
,
Chișin
ău,
1997
3. ^ Con
stantin
C.
Giures
cu, Ist
oria
român
ilor din
cele
mai
vechi
timpuri
până
la
moart
ea lui
Alexa
ndru
cel
Bun
(1432)
,
Funda
ția
Regal
ă
pentru
Literat
ură și
Artă,
Bucur
ești,
1946,
p. 530
4. ^ Miha
i
Costă
chesc
u, Obs
ervații
istoric
e. Cu
privire
la
neam
ul lui
Ștefan
cel
Mare,
Iași,
1927,
p. 5
5. ^ a b c
Leon
Șiman
schi, F
ormar
ea
perso
nalități
i lui
Ștefan
cel
Mare,
în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
6. ^ Univ
ersitat
ea
Ștefan
cel
Mare,
Ștefan
cel
Mare
(1457-
1504),
acces
at la
25.11.
2016
7. ^ a b c d
e f g h
Nicola
e
Iorga,
Istoria
lui
Ștefan
cel
Mare,
Institut
ul de
arte
grafice
și
editur
ă
„Miner
va”,
Bucur
ești,
1904
8. ^ a b c d
e f g h i j
k l m n o
C
p q r
onstan
tin C.
Giures
cu, Ist
oria
român
ilor.
Volum
ul II,
Partea
I, de la
Mircea
cel
Bătrân
și
Alexa
ndru
cel
Bun
până
la
Mihai
Viteaz
ul,
Funda
ția
Regal
ă
pentru
Literat
ură și
Artă,
Bucur
ești,
1943
9. ^ Cron
icile
slavo-
român
e din
sec.
XV-
XVI
public
ate de
Ion
Bogda
n,
Editur
a
Acade
miei
Repub
licii
Popul
are
Româ
ne,
Bucur
ești,
1959,
p. 7
10. ^ Ilie
Minea,
Inform
ațiile
român
ești
ale
cronici
i lui
Jan
Długo
sz,
Institut
ul de
Arte
Grafic
e
Viața
Româ
neasc
ă, Iași,
1926,
p. 43.
11. ^ a b c d
e f g h i j
k l m n o
p
Alex
andru
Boldur
, Ștefa
n cel
Mare,
voievo
d al
Moldo
vei,
Editur
a
„Carp
ații”,
Madri
d,
1970
12. ^ Mari
a
Magd
alena
Székel
y,
Ștefan
S.
Gorov
ei, „Se
mne și
minuni
”
pentru
Ștefan
Voiev
od.
Note
de
mental
itate
medie
vală,
în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
13. ^ a b c d
e
P. P.
Panait
escu,
Ștefan
cel
Mare.
O
încerc
are de
caract
erizar
e, în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
14. ^ a b c d
e f g h i
A. D.
Xenop
ol, Isto
ria
român
ilor din
Dacia
Traian
ă, vol.
II,
Tipo-
litograf
ia H.
Goldn
er,
Iași,
1888
15. ^ Dum
itru
Năsta
se, Șt
efan
cel
Mare
împăr
at , în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
16. ^ Ioan
Ursu,
Ștefan
cel
Mare,
domn
al
Moldo
vei de
la 12
aprilie
1457
până
la 2
iulie
1504,
Editur
a de
Arte
Grafic
e
"Anton
escu",
Bucur
ești,
1925
17. ^ Miha
il
Kogăl
nicean
u, Ștef
an cel
Mare
în
târgul
Băiei,
în
„Oper
e, I”,
Bucur
ești,
1974
18. ^ a b c d
e
Ștefa
n S.
Gorov
ei,
Maria
Magd
alena
Székel
y, Prin
ceps
omni
laude
maior.
O
istorie
a lui
Ștefan
cel
Mare,
Mănăs
tirea
Putna,
2005
19. ^ Hur
muzak
i-
Densu
șianu,
Docu
mente
, II, 3,
p.170-
171
apud.
Ștefan
S.
Gorov
ei,
Maria
Magd
alena
Székel
y, Prin
ceps
omni
laude
maior.
O
istorie
a lui
Ștefan
cel
Mare,
Mănăs
tirea
Putna,
2005
20. ^ a b Io
n
Const
antin
Chițim
ia, Cro
nica
lui
Ștefan
cel
Mare
(versiu
nea
germa
nă a
lui
Sched
el),
Bucur
ești,
Casa
Școal
elor,
1942
21. ^ Alex
andru
I.
Gonța,
O
proble
mă de
geogr
afie
istoric
ă:
locul
unde
s-a
dat
bătălia
dintre
Ștefan
cel
Mare
și
Petru
Aron
[1457]
, în
„Studii
.
Revist
a de
istorie”
, vol. 6
(1958)
p. 200
22. ^ Ion
Bogda
n, Doc
ument
ele lui
Ștefan
cel
Mare.
Vol. I:
Hrisoa
ve și
cărți
domn
ești.
1457-
1492,
Editur
a
Socec
& Co,
1913,
pp.
113-
136
23. ^ a b c d
e f g h i j
Gen
k l
eral
Radu
R.
Rosett
i, Istori
a artei
militar
ea
român
ilor
până
la
mijloc
ul
veacul
ui al
XVII-
lea,
Monito
rul
Oficial
și
Impri
meriile
Statul
ui,
Bucur
ești,
1947
24. ^ a b Er
nest
Oberlä
nder-
Târno
veanu,
Emisiu
nile
monet
are
bătute
pe
teritori
ul
Moldo
vei în
vreme
a lui
Ștefan
cel
Mare
(1457-
1504)
-o
analiz
ă
critică,
în
„Cerce
tări
numis
matice
”, nr.
IX-XI,
Bucur
ești,
2003-
2005
25. ^ a b c d
Șer
e f
ban
Papac
ostea,
Relațiil
e
intern
ațional
e ale
Moldo
vei în
vreme
a lui
Ștefan
cel
Mare,
în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504-
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
26. ^ Vale
ntina
Eșanu
(coord
.), Mar
ii
demnit
ari ai
Țării
Moldo
vei în
domni
a lui
Ștefan
cel
Mare
(1457-
1504),
teză
de
doctor
at,
Acade
mia de
Științe
a
Moldo
vei,
Institut
ul de
Istorie,
Chișin
ău,
2015
27. ^ Ion
Necul
ce, O
samă
de
cuvint
e,
Editur
a
Junim
ea,
Iași,
1972
28. ^ Soli
a
trimisă
de
Ștefan
cel
Mare
la
Veneți
a, 8
mai
1477,
acces
at la
22
ianuari
e
2017
29. ^ a b c d
And
e f
rei
Eșanu
(coord
.), Ștef
an cel
Mare
și
Sfânt
(1457-
1504).
Bibliog
rafie,
Bibliot
eca
Națion
ală a
Repub
licii
Moldo
va,
Chișin
ău,
2004
30. ^ Ghe
orghe
Mihăil
ă, Imp
ortanț
a
politic
ă și
literar
ăa
coresp
onden
ței lui
Ștefan
cel
Mare
cu
Veneți
a, în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
31. ^ Miha
il
Gubog
lu,
Mustaf
a
Mehm
et, Cro
nici
turceșt
i
privind
țările
român
e, vol.
I,
Editur
a
Acade
miei
Repub
licii
Sociali
ste
Româ
nia,
Bucur
ești,
1966
32. ^ a b c
Acade
mia
Forțel
or
Terest
re, Art
a
militar
ăa
oștilor
român
e în
secole
le XIV-
XVI Ar
hivat î
n 14
mai
2017,
la Wa
yback
Machi
ne.,
acces
at la
20
ianuari
e
2017
33. ^ a b c d
Nic
e f
olae
Iorga,
Istoria
armat
ei
român
ești.
Volum
ul 1 :
Pâna
la
1599,
Editur
a
Minist
erului
de
Războ
i,
Bucur
ești,
1929
34. ^ ***, I
storia
militar
ăa
popor
ului
român
. Vol.
II.
Epoca
de
glorie
a
oastei
cele
mari,
Editur
a
Militar
ă,
Bucur
ești,
1986
35. ^ a b Ni
colae
Stoice
scu, C
urteni
și
slujitor
i.
Contri
buții la
istoria
armat
ei
român
e,
Editur
a
Militar
ă,
Bucur
ești,
1968
36. ^ ***,
Letopi
sețul
de
când
s-a
începu
t Țara
Moldo
vei -
letopis
ețul lui
Ștefan
cel
Mare,
Editur
a
Acade
miei
Româ
ne,
Bucur
ești,
2006
37. ^ a b C
arol
König,
Arma
mentul
din
dotare
a
oastei
Moldo
vei în
timpul
domni
ei lui
Ștefan
cel
Mare
(1457-
1504),
în
„Revis
ta
Muzee
lor”,
Bucur
ești,
nr. 3,
2004
38. ^ Scri
soare
a
doctor
ului
Matte
o
Muria
no
către
Siniori
a
Veneți
ei - 7
decem
brie
1502,
acces
at la
20
februa
rie
2017
39. ^ a b c d
Petre
P.
Panait
escu, I
storia
Româ
nilor,
Editur
a
Didact
ică șu
Pedag
ogică,
Bucur
ești,
1990
40. ^ a b c
Petre
Otu, B
aia, în
„100
de
mari
bătălii
din
istoria
român
ilor”,
Editur
a
Orizon
turi,
Bucur
ești,
2009
41. ^ Aca
demia
Româ
nă, Ist
oria
Româ
nilor,
vol.
IV,
Editur
a
Encicl
opedic
ă,
Bucur
ești,
2001
42. ^ a b C
orina
Nicole
scu, A
rta
epocii
lui
Ștefan
cel
Mare.
Relații
cu
lumea
occide
ntală ,
în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
43. ^ a b c d
Mircea
Păcur
ariu, C
titor
de
lăcașe
sfinte,
în
„Limb
a
noastr
ă”, Nr.
4-6,
anul
XIV,
Chișin
ău,
2004,
acces
at la
28
septe
mbrie
2017
44. ^ a b C
entrul
Cultur
al
„Ștefa
n cel
Mare”,
Biseric
i și
mănăs
tiri,
acces
at la
28
septe
mbrie
2017
45. ^ a b c d
Alex
e f
e
Rău,
Cultur
a
scrisă
în
epoca
lui
Ștefan
cel
Mare
și
Sfânt,
în
„Limb
a
noastr
ă”, Nr.
4-6,
anul
XIV,
Chișin
ău,
2004,
acces
at la
28
septe
mbrie
2017
46. ^ a b c d
e f g h i
Doina
Maria
Crean
gă, Va
lori ale
artei și
civiliza
ției din
timpul
lui
Ștefan
Cel
Mare,
în
muzeu
l
Mănăs
tirii
Putna,
în
„Codr
ul
Cosmi
nului”,
nr. 12,
2006
47. ^ B. P.
Hașde
u, Cro
nica
cea
mai
veche
a
Moldo
vei, în
„Arhiv
a
istoric
ăa
Româ
niei”,
Tom
III,
Bucur
ești,
1867
48. ^ Ioan
Bogda
n, Vec
hile
cronici
moldo
veneșt
i până
la
Urech
e,
Bucur
ești,
1891
49. ^ Ioan
Bogda
n, Cro
nici
inedite
atingăt
oare
de
istoria
român
ilor,
Bucur
ești,
1895
50. ^ Ștef
an
Orășa
nu, Ce
va
despr
e
cronici
le
moldo
vene,
în
„Conv
orbiri
Literar
e”,
XXXI,
1897
51. ^ Dimi
trie
Onciul
, Istori
a
român
ilor,
Bucur
ești,
1899
52. ^ Ilie
Minea,
Letopi
sețele
moldo
veneșt
i
scrise
slavon
ește,
în
„Cerce
tări
Istoric
e”, I,
1925
53. ^ Ioan
Ursu,
Ștefan
cel
Mare,
Bucur
ești,
1925
54. ^ Ioan
Vlăde
scu, Iz
voarel
e
istoriei
român
ilor, I.
Letopi
sețul
de la
Bistriț
a și
Letopi
sețul
de la
Putna,
Bucur
ești,
1926
55. ^ a b Șt
efan
Andre
escu, Î
nceput
urile
istorio
grafiei
înMold
ova, în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
56. ^ I.C.
Chițim
ia, Ște
fan cel
Mare
ctitor
în
dome
niul
istorio
grafiei,
în
„Ștefa
n cel
Mare
și
Sfânt.
1504
–
2004:
Portret
în
istorie,
Editur
a
„Mușa
tinii”,
Putna,
2003
57. ^ a b Cl
audiu
Parad
ais, C
omori
ale
spiritu
alității
român
ești la
Putna,
Editur
a
Mitrop
oliei
Moldo
vei și
Sucev
ei,
Iași,
1988
58. ^ Ştef
an cel
Mare
împăr
at -
Limba
Roma
na,
limbar
oman
a.md
Bibliogr
afie
Boldur,
Alexandr
u, Ștefan
cel
Mare,
voievod
al
Moldovei
, Editura
„Carpații
”,
Madrid,
1970.
Centrul
de
Cercetar
e și
Docume
ntare
„Ștefan
cel
Mare” al
Mănăstir
ii
Putna, Ș
tefan cel
Mare și
Sfânt.
1504–
2004:
Portret
în
istorie,
Editura
„Mușatin
ii”,
Putna,
2003.
Chițimia,
Ion
Constant
in, Croni
ca lui
Ștefan
cel Mare
(versiun
ea
germană
a lui
Schedel)
,
Bucureșt
i, Casa
Școalelo
r, 1942.
Costăch
escu,
Mihai,
Docume
nte
moldove
nești de
la Ștefan
cel
Mare,
Institutul
de arte
grafice
„Brawo”,
Iași,
1933.
Eșanu,
Andrei
(coord.),
Ștefan
cel Mare
și Sfânt
(1457–
1504).
Bibliogra
fie,
Bibliotec
a
Național
ăa
Republic
ii
Moldova
,
Chișinău
, 2004.
Eșanu,
Valentin
a, Marii
demnitar
i ai Țării
Moldovei
în
domnia
lui
Ștefan
cel Mare
(1457–
1504),
teză de
doctorat,
Academi
a de
Științe a
Moldovei
,
Institutul
de
Istorie,
Chișinău
, 2015.
Giurescu
,
Constant
in
C., Istori
a
românilo
r.
Volumul
II,
Partea I,
de la
Mircea
cel
Bătrân și
Alexandr
u cel
Bun
până la
Mihai
Viteazul,
Fundația
Regală
pentru
Literatur
ă și Artă,
Bucureșt
i, 1943.
Giurescu
,
Constant
in C.;
Giurescu
, Dinu
C., Istori
a
Românil
or.
Volumul
II (1352–
1606),
Editura
Ștințifică
și
Enciclop
edică,
Bucureșt
i, 1976.
Iorga,
Nicolae,
Istoria lui
Ștefan
cel
Mare,
Institutul
de arte
grafice și
editură
„Minerva
”,
Bucureșt
i, 1904.
Iorga,
Nicolae,
Istoria
armatei
româneș
ti.
Volumul
1 : Pâna
la 1599,
Editura
Minister
ului de
Război,
Bucureșt
i, 1929.
Kirileanu
, G.
T., Ștefa
n Vodă
cel Mare
și Sfânt.
Istorisiri
și
cântece
populare
,
Tipografi
a
„Aurora”,
Focșani,
1904.
Papacos
tea,
Șerban,
Ștefan
cel Mare
domn al
Moldovei
(1457–
1504),
Editura
Enciclop
edică,
Bucureșt
i, 1990.
Rosetti,
Radu R.
(general)
, Istoria
artei
militare
a
românilo
r până la
mijlocul
veacului
al XVII-
lea,
Monitoru
l oficial
și
imprimer
iile
statului,
Bucureșt
i, 1947.
Ureche,
Grigore,
Letopise
țul Țării
Moldovei
de când
s-au
descălec
at țara și
de
cursul
anilor și
de viața
domnilor
care
scrie de
la
Dragoș
până la
Aron-
vodă,
Editura
Litera
Internați
onal,
Chișinău
, 1997.
Xenopol,
Alexandr
u
D., Istori
a
românilo
r din
Dacia
Traiană,
vol. II,
Tipo-
litografia
H.
Goldner,
Iași,
1888.
***, Cron
icile
slavo-
române
din sec.
XV-XVI
publicate
de Ion
Bogdan,
Editura
Academi
ei
Republic
ii
Populare
Române
,
Bucureșt
i, 1959.
***, Leto
pisețul
de când
s-a
început
Țara
Moldovei
-
letopiseț
ul lui
Ștefan
cel
Mare,
Editura
Academi
ei
Române
,
Bucureșt
i,
2006. IS
BN 973-
27-1290-
2.
Vezi și
Lista
bisericilo
r ctitorite
de
Ștefan
cel Mare
Lista
bătăliilor
lui
Ștefan
cel Mare
Legături
externe
Wikim
edia
Comm
ons co
nține
materi
ale
multim
edia
legate
de Ște
fan
cel
Mare
Centrul
de
Cercetar
e și
Docume
ntare
„Ștefan
cel
Mare” al
Mănăstir
ii
Putna, S
fântul
voievod
Ștefan
cel
Mare.
Izvoare
Ștefan al
III-lea
(Ștefan
cel Mare
și Sfînt),
domn al
Moldovei
(1433 -
1504), la
„Istoria.
md”
Marius
Teja, Ște
fan cel
Mare Ar
hivat în
24
septemb
rie 2015,
la Wayb
ack
Machine
., în
„Historia
”, 13 mai
2010
Copilăria
neștiută
a lui
Ștefan
cel Mare
514 ani
de la
moartea
domnitor
ului - 42
de bătălii
și 5
înfrânger
i
v • d • m
[arată]
NKC: jn20040226010
SUDOC: 035621761
VIAF: 89758463