Sunteți pe pagina 1din 3

Tunea Ana

Clasa a VIII-a A

Stefan cel Mare

Ştefan cel Mare a fost domn


al Moldovei (1457-1504), fiul lui Bogdan II. Ştefan
cel Mare a fosr una dintre personalităţile de
excepţie ale istoriei româneşti, voievod ajuns
legendar la scurtă vreme după dispariţia sa.

Ștefan cel Mare a ocupat tronul Moldovei cu


ajutorul lui Vlad Ţepeş.

A dus o politică de întărire a domniei,


descurajând tentativele adverse şi înconjurându-se
de oameni de încredere, pe care i-a ridicat în rang,
aşezându-i în cetăţile strategice ale Moldovei.

Stabilitatea internă, rod al unei politici de


maximă eficienţă, a făcut din Moldova o forţă militară în faţa Imperiului Otoman

Moldova a devenit și un partener respectat în relațiile internaționale. Astfel, în prima


parte din lunga sa domnie a dus o politică externă de cooperare cu Polonia, în lupta pentru
redobândirea Chiliei, care a fost reanexată Moldovei în anul 1465. Din aceeași perioadă datează
respingerea lui Matei Corvin de a supune Moldova controlului Ungariei prin victoria de la Baia
(1467), precum și înfrângerea unei armate tătare la Lipnic, in apropierea Nistrului (1469 sau
1470).

A doua etapă a domniei lui Ștefan cel Mare


se conturează după anul 1470, când, pe plan
extern, domnitorul moldovean declanșează lupta
politica, diplomatică și militară pentru oprirea
expansiunii otomane spre Europa.
Astfel, Ștefan își impune propriii săi favoriți
la tron în Țara Românească, încheie tratate cu
Ungaria, Veneția și cu imperiul turcoman al lui
Uzun Hasan.

În ianuarie 1475 câștigă o victorie asupra


oștilor otomane, la Vaslui. Această bătălie are
importante ecouri europene, dar a fost lipsită însă
de alte consecințe.
Lăsat singur în fața marii expediții turcești conduse de sultanul Mahomed II, care a
invadat Moldova în 1476, oastea moldoveană va fi învinsă la Valea Albă – Războieni.

În cea din urmă parte a domniei sale, Ștefan cel Mare a trebuit să înfrunte pretențiile de
suzeranitate ale Poloniei într-un conflict armat, soldat cu înfrângerea ostii regelui Ion Albert în
bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Ștefan cel Mare s-a dovedit un bun gospodar. El a întărit cetățile, curțile domnești,
bisericile, sprijinind activitatea de scriere a cronicilor si a cărților religioase.

Pentru faptele sale de apărător al creștinătății (la victoriile militare adăugându-se și


zidirea a peste 40 de biserici și mânâstiri în Moldova, Muntenia, Transilvania și Muntele Athos,
poporul român l-a numit „cel mare și sfant”, iar pe 20 iunie 1992 a fost canonizat, astfel încât
Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt este sărbătorit la 2 iulie.

Familie:
-Ștefan cel Mare s-a născut la moșia
tatălui său de la Borzești, ca fiu nelegitim al
viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-
lea și al Oltei. Bogdan era la rândul său fiu
nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar soția
sa, Oltea provenea dintr-o familie de boieri
de lângă Bacău.
- Familia a mai avut încă trei
băieți: Ioachim, Ion și Crâstea și două
fete: Maria și Sora.
-Data nașterii nu este cunoscută cu
certitudine( variante:
anii 1438 sau 1439)Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date cunoscute, cel mai
probabil acesta și-a petrecut-o la reședința familiei.
-Bogdan avea să fie asasinat, la 15 octombrie 1451, la Reuseni, de către fratele său
vitreg Petru.
-După omorârea lui Bogdan, familia sa, inclusiv tânărul Ștefan vor pleca
în exil în Transilvania și apoi în Țara Românească, după instalarea ca domn a lui Vlad Țepeș.
Mama sa, Oltea avea să moară la 4 noiembrie 1465.
-Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori: Evdochia, fiica lui Simeon Olelkovici de la
Kiev, Maria din Paleologii de la Mangup, în Crimeea, Maria, fiica lui Radu cel Frumos din Țara
Românească.
-Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în urma infectării unei răni mai vechi, fiinnd
înmormântat la Mănăstirea Putna.

Bibliografie: -Papacostea, Șerban, Ștefan cel Mare domn al Moldovei (1457-1504), Editura


Enciclopedică, București, 1990

-Rosetti, Radu R. (general), Istoria artei militare a românilor până la mijlocul


veacului al XVII-lea, Monitorul oficial și imprimeriile statului, București, 1947

-Giurescu, Constantin C., Istoria românilor. Volumul II, Partea I, de la Mircea cel


Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul, Fundația Regală pentru Literatură și
Artă, București, 1943
Surse:- https://www.edusoft.ro/stefan-cel-mare/
-Wikipedia