Guido von Arezzo

Guido von Arezzo a fost călugăr benedictin, teoretician muzical şi

profesor din orașul italian Arezzo. Data naşterii sale nu se
cunoaşte exact, se presupune a fi 991 sau 992. Mai era numit şi
Guido d’Arezzo, Guido din Arezzo, Guido d’Arezzo cel batran,
Guido Aretinus, Guido Monaco. El este de altfel văzut, considerat
ca inventatorul sistemului modern de notaţie muzicală. Încă înainte
de anul 1020 a mers la mănăstirea Pomposa, lângă Ferrara unde a
studiat diferite lucrări şi şi-a început cariera. Acolo, printre altele, a
observat, remarcat problemele pe care cântăreții călugări le aveau
în a-și aminti cântările gregoriene. Unul dintre meritele lui a fost cand a găsit, inventat o metodă cu
ajutorul căreia se puteau învăţa cântecele mai repede şi mai uşor.
Una dintre cele mai importante inovaţii ale lui Guido d’Arezzo a fost notaţia pe patru linii. Până la
Guido se cunoşteau linia galbena de Do şi cea roşie de Fa; el a introdus încă una neagră, având aşa
linii la intervale de terţă, după cum se mai folosesc şi în zilele noastre. El mai recomanda, ca în
cazul în care cele trei linii nu erau suficiente, de a se mai adăuga încă una deasupra sau dedesuptul
celor trei linii. Tot el a inlocuit liniile colorate de Do si Fa cu cheia din notarea muzicală. Acest
sistem cu linii la interval de terţă şi cheie muzicală, s-a impus şi a predominat la acea vreme şi se
mai foloseşte încă.
Tot el a dezvoltat o tehnică nouă, a inventat silabe penru fiecare notă, (solmizare) „ ut – re – mi – fa
– so – la ”. Astfel, notele muzicale s-au născut dintr-un imn medieval pe care interpreţii de „cantus
planus” îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan:
UT queant laxis
REsonare fibris
MIra gestorum
FAmuli tuorum
SOLve polluti
LAbii reatum
Sancte Ioannes

Seite 1
 Numele primei note din octava, ut, a fost
înlocuit în secolul al XVI-lea de do (cel
mai probabil, din cuvântul latin
Dominus – Lord).

O interpretare modernă a numelor de note arată astfel:

Do – Dominus – Domnul;
Re – rerum – materie;
Mi – miraculum – un miracol;
Fa – planetariu familias – o familie de planete, adică sistem solar;
Sol – solis – Soarele;
La – lactea via – Calea Lactee;
Si – siderae – rai.
Cu ajutorul sistemului de patru linii al lui Guido von Arezzo și al hexacordurilor sale, care erau
cântate cu silabe pentru fiecare ton (solmizare), timpul de învățare al coralelor a fost redus de la
zece ani la (după spusele lui Guido însuși) un an.

„Micrologul disciplinei artei muzicale al lui Guido”, lucrare scrisă de Arezzo a fost al doilea tratat
cel mai răspândit despre muzică în Evul Mediu (după scrierile lui Boethius), aceasta conținând
metoda de învățare a lui Guido așa cum se dezvoltase până în momentul respectiv. El a fost
remarcat de Papa Ioan XIX, care l-a invitat el la Roma. În această lucrare, Guido von Arezzo
descrie structura tonalităţilor, denumite astăzi moduri sau tonalităţi bisericeşti, religioase. Aceste
tonalităţi au fost folosite pentru cântarea coralelor, a cântecelor gregoriene.

Cu toate că în scrierile sale Guido von Arezzo nu pomeneşte mai nimic despre „Mâna Guidoniană”,
îi este totuşi creditată această invenţie. „Mâna Guidoniană” este un sistem mnemonic folosit mult,
unde numele notelor erau fixate, distribuite pe anumite suprafeţe ale mâinii umane. „Mâna
Guidoniană” este legată de noua teorie muzicală și de noile metode de predare a muzicii lui Guido.

Seite 2
La mult timp după moartea sa, descoperirea lui a permis muzicienilor să eticheteze o articulație
specifică sau un deget cu o gamă (denumită și hexachord în epoca modernă). În calitate de profesor,
Guido a antrenat şi lucrat auzul şi memoria elevilor săi, i-a învățat să distingă după indicii precise
unde se află un ton întreg și unde se află un semiton.

Guido a fost vestit, faimos, ideile lui au influenţat pe o durată lungă de vreme notaţia muzicală,
respectiv a predării muzicii. Ca om de știință şi teoretician muzical, a pus bazele întregii noastre
ştiinţei muzicale.

Bibliografie:
August Wilhelm Ambros : Geschichte der Musik, Leipzig 1891
Schülerduden : Die Musik, Meyers Lexikonverlag Mannheim 1989
Norman Lloyd : Großes Lexikon der Musik, Orbis Verlag München 1987
Gregorianische Gesänge : Eine Auswahl zum Kirchenjahr, Christopherus-Verlag Freiburg 1987
Joseph Smits van Waesberghe : Musikerziehung, VEB Leipzig

Seite 3
Seite 4