O (scurta) istorie a saxofonului

Adolphe Sax, - cu numele real Antoine Joseph Sax -

fiul unui constructor si reparator de instrumente muzicale
de suflat, cu numele de Charles Joseph Sax , este cel care in
1840 a inventat acest instrument, dezvoltat si imbunatatit
pana la data de 21.03.1846, cand l-a patentat in Franta, la
Paris sub numele de „Saxophon“. (dar care dupa o
ortografie modificata a fost numit de asemenea si saxofon)
Fascinat de munca tatalui sau precum si datorita
cunostiintele sale in domeniul mecanicii diferitelor
instrumente de suflat din lemn si metal, tanarul Adolphe
Sax a intentionat de fapt sa imbunatateasca clarinetul bas,
dar a ajuns in final de fapt sa inventeze un nou instrument.
A fost proiectat pentru a fi folosit în muzica simfonica, dar in mare parte a fost
ignorant de compozitori, primele succese avandu-le în muzica militara, in orchestrele de
suflatori, fanfare.
In perioada 1846-1866, nici o alta fabrica in afara celei a lui Sax nu a fost autorizata sa
produca, sa fabrice instrumentul. Dupa 1866, saxofonul a suferit numeroase modificari.
Inainte ca saxofonul sa revolutioneze muzica, inventatorul lui, Adolphe Sax, s-a stins falit, la
varsta de 79 de ani.
Dupa moartea sa, instrumentul a suferit numeroase schimbari, s-au publicat carti
pentru saxofon, iar compozitorii / muzicienii au continuat să includa saxofonul in spectacolele
lor. In 1928, fabrica Sax a fost vanduta companiei Henri Selmer.
Saxofonul este un instrument de suflat, care binenteles, face parte din grupa
instrumentelor aerofone, unde sunetele sunt produse de vibratia unei coloane de aer din
interiorul unui tub. La saxofon, tubul este conic, cu deschiderea mai mare spre sfarsit. Este
construit de regula din tabla de cupru, dar exista si constructori care au construit si dezvoltat
modele din bronz, metal care confera sunetului mai multa caldura.(ex. YANAGISAWA T902
BRONZE Saxophone )

Seite 1
 Cu toate ca saxofonul este in
mare parte doar din metal construit,
el face parte din grupa
instrumentelor de suflat din lemn.
De ce, voi explica imediat, dupa ce
mai intai vedem din cate piese si
ce materiale este construit
saxofonul.
Deci, saxofonul este format din trei piese, si anume:
- mustiuc (cu ancie simpla, -o lamela de lemn, de regula bambus - si colier)
- gatul ( es sau S-Bogen - saxofoanele sopranino , soprillo si unele sopran nu au gat)
- corpul (care este un tub conic, largit)

Dupa cum am scris mai sus,

saxofonul este construit in cea
mai mare parte din metal, corpul
si gatul, insa, pe mustiuc (care
poate fi de asemenea din metal
sau ebonita) se prinde o ancie, cu
ajutorul unui colier, ancie care
este din lemn, bambus. Datorita
acestei lamele din lemn,
saxofonul face parte din grupa
instrumentelor de suflat din
lemn.
Generarea sunetului la saxofon este relative simpla. Lamela de lemn, ancia, vibreaza
in momentul cand suflam in instrument, iar aceste vibratii produc sunetele. Inaltimea tonului,
a notei generate, nu depinde de suflu, de acesta depinde doar intensitatea sunetului.
Mustiucul se introduce in gura, incat dintii incisivi sa stea pe partea aplecata. La ambusura
clasica (inchisa) asemanatoare celei de la clarinet, buza inferioara se aseaza pe dintii de jos si
se apasa usor pe ancie. La ambusura moderna (deschisa) buza inferioara este lasata usor
inafara si arcuita, dar fara ca dintii sa atinga ancia. Cu ajutorul acestei ambusuri, se obtin
sunete mai dure, stridente, folosite in zilele de azi in diferite stiluri de muzica. Pentru ca

Seite 2
instrumentul sa “raspunda” usor, ancia trebuie putin inainte de a o folosi umezita. Saxofonul
are o serie de orificii, gauri, care sunt acoperite sau eliberate de clape, (prin digitatii) care
modifica frecventa de rezonanta, rezultand astfel note de diferite inaltimi. Cu mana stanga se
foloseste, “opereaza” clapele din partea de sus a instrumentului, degetul mare(gros) este
folosit doar pentru clapa de octava. Mana dreapta, foloseste clapele din partea inferioara a
instrumentului, unde degetul mare nu are decat functia de a mentine echilibrul saxofonului cu
ajutorul unui suport care este de regula reglabil. Degetul mic, al ambelor maini, cu toate ca
este ceva mai “lenes”, opereaza sau foloseste doua (mana dreapta), respectiv patru clape
(mana stanga).
Adolphe Sax a construit in timp 14 tipuri diferite de saxofoane. Cel mai des intalnite
respective folosite sunt urmatoarele tipuri: sopranino, sopran, alto, tenor, bariton si bas.
Saxofoanele sopranino si sopran, exista, se
fabrica in doua variante, drepte sau arcuite.
Digitatiile, pozitiile sunt cu mici exceptii
asemanatore, acesta usurand mult schimbul
de la un tip de saxofon la altul. Gatul precum
mustiucul se pot combina, pentru a crea
diferite tipuri de sunete, mai dure, sau moi
si calde. Un mustiuc din metal sau sticla are un sunet mai dur, strident, pa cand cele insa din
lemn sau ebonite produc sunete moi, calde adecvate muzicii pop, precum pieselor moderne
pentru orchestra.
Voi prezenta scurt ambitusul (intinderea) fiecareui membru al familiei saxofonului si
am sa incep cu:
- saxofonul sopranino in mib

- saxofonul sopran in sib, ambitus de la lab pana la mi3

Seite 3
- saxofonul alto in mib, ambitus de la re pana la la2

- saxofonul tenor in sib, ambitus de la lab pana la mib

- saxofonul bariton in mib, ambitus de la do la la1

- saxofonul bas in sib, ambitus de la lab pana la re1

- saxofonul contrabas in mib, ambitus de la re la solb

Saxofonul este des intalnit in orchestrele de suflatori (fanfara, Blasorchester). In USA,

unde a ajuns in anul 1853, a fost de asemenea la inceput doar in orchestrele militare folosit,
ceva mai tarziu in grupele, benzile care plecau in turnee, insotind spectacole de diferite forme,

Seite 4
precum prezentatii de circ au teatre ambulante de varietati. In orchestrele clasice, apare deja
din timpul lui Berlioz, Ravel si Mussorgsky, insa nici pana in zilele de azi nu a reusit sa aibe,
sa obtina un loc bine determinat in componenta lor. Este adoptat si in componenta grupelor de
muzica de camera, sau sunt pur si simplu formate grupe doar de saxofoane.
Dupa anul 1925, saxofonul a fost relativ rapid si cu mare success in muzica de jazz
adoptat. Saxofonul devine un instrument foarte important in ansambluri de jazz, in big band-
urile de mai tarziu. Foarte iubit si apreciat a devenit deasemenea si in muzica americana de
culoare prin genurile soul si blues; chiar si de stilul jamaican ska. In zilele de azi este intalnit
la fiecare pas, intr-o multime de combinatii, sau solo, locul lui este foarte clar, bine definit,
instrument, care este foarte apreciat, iubit si cantat in toata lumea.
In incheiere, as dori sa precizez sumar, ca, unul dintre cei mai buni, daca nu chiar cel
mai bun constructor de saxofoane din lume este Selmer. Dupa cu am scris mai sus, fabrica
Sax a fost in anul 1928 cumparata de compania Henri Selmer din Paris.
La 31.12.1921, pana ca fabrica Sax sa
fie preluata de catre Selmer, a fost fabricat si
scos la vanzare primul saxofon, care a primit
denumirea de “Seria 22”. Incepand cu anul
1926 atelierele fabricii Selmer si-au marit
productia si au prezentat in acelasi timp noul
model “Seria 26”. Dupa al doilea razboi
mondial, in anul 1954, fabrica a fost modernizata si dotata cu technica performanta pentru a
putea face fata cererilor pietei. La scurt timp, a fost prezentat noul model Mark VI.
Dupa 125 de ani de traditie in constructia saxofonului, in colaborare cu instrumentisti
din toata lumea, Selmer ofera pana in zilele noastre instrumente de o calitate exceptionala.
Selmer a adus in tot acest timp, multe inovatii, care fac ca aceasta marca sa fie denumita pe
drept regele saxofonului.

Bibliografie:
Wikipedia.de
Saxophon.de
Henri-Selmer.info
Die Saxophone - Ventzke, Raumberger, Hilchenbach, 3. Erw. und überarbeitete Auflage, Frankfurt/M. 1994
Das Saxophon - Jaap Kohl, 1931, 2. Auflage Frankfurt/M 1989

Seite 5