Faima neexploatată a lui Iosif Ivanovici, şeful Fanfarei

Regimentului 11 Siret (AUDIO)

Autor: Victor Cilincă
Publicat Sâ mbă tă, 25 Octombrie 2014 04:00

Misteriosul „rege al valsului românesc” din Regimentul 11 Siret

Valsul „Valurile Dună rii” al gă lă ţeanului Iosif Ivanovici, „interpretat pentru prima oară în cadrul
Expoziţiei Universale de la Paris, din 1889, figurează pe locul 70 în clasamentul întocmit de site-ul
History Rundown”! - scria, în „Naţional”, Alina Creangă . Dar amintirea şefului Fanfarei Regimentului 11
Siret, cel fă ră monument la Galaţi (!), se leagă doar de un vultur din piatră aparentă , cu pliscul multă
vreme mutilat (vulturul şi-ar fi meritat bronzul!), cumva pierdut azi printre clă diri noi din oţel şi sticlă,
introdus de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi pe Lista monumentelor de for public din judeţul
Galaţi.
„11 Siret” a dus absolut toate ră zboaiele moderne. Monumentul Ostaşilor Româ ni din Ră zboiul de
Independenţă (înalt de 2,5 m, cu un soclu înalt de 1,8 m), situat pe str. Regiment 11 Siret, în faţa
Inspectoratului Teritorial de Muncă Galaţi, cu autor necunoscut, ridicat la începutul Primului Ră zboi
Mondial, trece în marmură şi numele celor căzuţi în Ră zboiul Balcanic, din Bulgaria, la 1913. De fapt,
după apartenenţa militară a eroilor consemnaţi în piatră , este vorba despre unul şi acelaşi regiment-
erou, în care gă lă ţeni au murit, inclusiv pe frontul de est al ultimului Ră zboi Mondial, în măcelul de la
Oarba de Mureş şi pe frontul de vest… Mă rog, în 1907, la ră scoală , peste 1.000 de soldaţi ai
regimentului au fost puşi să menţină ordinea în oraş. Numele regimentului care dă şi numele stră zii,
regiment care îşi avea cazarma în spatele monumentului, este însă legat şi de o emblemă prea puţin
pusă în valoare a Galaţiului: compozitorul de renume mondial Iosif Ivanovici, care a fă cut faimoasă, la
nivel naţional, fanfara regimentului!
Lângă Turn sau la ITM?
Festivalul internaţional de fanfare „Iosif Ivanovici” la Galaţi este organizat de Centrul Cultural „Dună rea
de Jos”, a că rui fanfară se numeşte chiar „Valurile Dună rii”, iar un restaurant la malul fluviului se numea
înainte de Revoluţie, şi aşa a ră mas şi după, tot „Valurile Dună rii”. Ambele evocă un vals celebru în toată
Europa începutului secolului XX, care se anunţa un secol al invenţiilor şi al artei. Tot aşa s-a numit şi
filmul celebru turnat de Liviu Ciulei şi la Galaţi, în care muzica filmului, obsedantă , este a aceluiaşi
compozitor genial, despre care se ştie atâ t de puţin şi care n-a dat numele vreunei instituţii gă lă ţene şi
nici n-a avut parte de o statuie câ t de mică , mă car una de ghips, pe vreo prispă de instituţie…
A tră it aproape toată viaţa în Galaţi, a avut un uriaş succes internaţional cu valsul „Valurile Dună rii”,
compus chiar aici, vals care îl eclipsa chiar şi pe Strauss-fiul. Din păcate, melodia este, acum, abia
îngâ nată în câ teva difuzoare discrete pe strada Domnească , nu şi pe Faleză sau în gară . Nu sunt urme ale
acestui geniu misterios, în afară de monumentul regimentului, în cazarma că ruia a locuit o viaţă , şi o
clă dire cu etaj de lâ ngă Turnul de Televiziune, despre care câ ţiva ofiţeri de la fostul Comandament de
Gră niceri spuneau că ar fi fost locul în care Ivanovici a predat Muzica, la Şcoala de ofiţeri de marină. Dar
un monument aici nu ar fi posibil: e şi izolat, şi în perimetrul unde între timp s-a instalat Centrul pentru
refugiaţi.
Re/cunoscut până în SUA şi Coreea!
Singura lucrare serioasă despre celebrul (şi pentru noi?) gă lă ţean este o monografie din 1958 a
muzicologului Viorel Cosma: "Maiorul I. Ivanovici, 1845-1902". Viorel Cosma, muzicolog, lexicolog şi
critic muzical de mare renume, despre care acad. Ră zvan Theodorescu spunea că e „un monument al
muzicologiei româ neşti”, a scris despre orfanul, care a tră it pâ nă la 14 ani la Timişoara, în plin regim al
imperialilor austro-ungari, care îi persecutau pe româ nii din imperiu. Dar s-a lovit de lipsa datelor de
arhivă , de faptul că Ivanovici nu a lă sat urmaşi, dar şi de faptul că majoritatea operelor sale au fost
editate peste peste hotare.
Anul exact de naştere nu se ştie, locul e „un sat uitat de lume”, nu se ştie care, de lâ ngă Timişoara, data
morţii s-a gă sit în necrologurile ziarelor Capitalei: luni, 16 septembrie 1902, la 57 de ani. Numele de
familie marchează de fapt acţiunea „de sâ rbizare” a numelor din Banat la început de secol XIX; un vestit
lă utar, Nica Iancu, devenea astfel Iancovici. În primele manuscrise, Ivanovici se semnează cu „Ioja” sau
„Ioţa”, nume obişnuit dat pentru „Ion”. Nu se ştie nici cum a ajuns copil de trupă în Fanfara Regimentul
6 Linie din Galaţi, unde „talentul să u excepţional l-a impresionat profund pe şeful de muzică Alois
Riedl”, puştiul că pă tâ nd o „tehnică remarcabilă ” la flaut şi clarinet. Un singur mentor a avut, pe Emil
Lehr, Ivanovici fiind un autodidact!
La Galaţi a dirijat, a câ ntat şi a compus peste 350 de piese muzicale, de la valsuri şi mazurci, precum "La
balul curţii", "Pe Dună re", "Plă cerea balului", la cadriluri, polci, romanţe, serenade sau muzică inspirată
din folclorul româ nesc. Portativele cu notele sale se ră spâ ndeau în lume, „best sellers”-uri, ală turi de
cele ale lui Strauss, Doppler sau Czibulka, spune criticul. Acum câ teva decenii, în Franţa circulau nu mai
puţin de 16 aranjamente muzicale după Valuri, de la pian la mandolină , vioară sau clarinet. Marele
violonist Ion Voicu constatase că muzica româ nească figura în cartoteca postului de radio din Phenian,
Coreea de Nord, doar cu „Valurile Dună rii”, fredonate şi în America sau Europa.
„Într-o bună zi, îl chemai pe tată l meu şi îi câ ntai, cu un singur deget pe coarda Re, celebrul vals popular
de Ivanovici: Valurile Dună rii. Tată l meu se emoţionă şi îmi spuse cu o voce gravă : Vei fi muzician!” -
povestea Enescu amintirea debutului său pe o vioară adevă rată , în familie.
Primul inspector român al muzicilor militare
Ziarul „Galaţii” consemna, în 1893, un foarte mare succes al Fanfarei, ală turi de trupa de teatru
Leontescu, în Gră dina Centrală , iar în aprilie 1894, concertul „sub conducerea d-lui capelmaistru
Ivanovici a reuşit pe deplin. Lume a fost foarte multă şi dl Ivanovici a fost foarte viu aplă udat.” I s-a pus
la dispoziţie Teatrul cel Mare (lâ ngă actuala Prefectură ), pentru spectacole de renume naţional,
aducâ nd şi actori, chiar lă utari. Ba a promovat, cu mijloacele fanfarei, muzica de operă şi operetă !
În 1880, la 36 ani, a publicat la Bucureşti partitura valsului care l-a fă cut celebru în lume. Succes: l-au
publicat peste 60 de edituri stră ine, Eduard Strauss l-a inclus în repertoriul Orchestrei Curţii de la
Viena, iar revista germană "Die Musik" l-a numit de Ivanovici "Regele valsului româ nesc". 1889, Paris:
câ ştiga, între 116 concurenţi din lume, Premiul I la concursul pentru compunerea marşului în onoarea
ţarului Alexandru. Concertele dese, faptul că avea propria „formaţie”, i-au consolidat celebritatea!
Succesul fanfarei în provincia fă ră filarmonică determină Armata să-l numească, în 1895, inspector
general al muzicilor militare! Pentru aceasta, i s-a acordat abia atunci cetă ţenia româ nă celui nă scut în
Imperiu. Revista „Româ nia musicală ” consemna atacurile altor capelmaiştri, cu şcoli înalte, geloşi pe
succesul autodidactului gă lă ţean. Ivanovici devenea primul româ n în astfel de post unde fuseseră , pâ nă
la moartea lui Eduard Hubsch, numai stră ini, din „ţă ri muzicale”. A conceput repertorii, a organizat
fanfare, însă subfinanţarea îi forţa pe instrumentişti să tră iască mai mult din nunţi şi înmormâ ntă ri.

http://www.youtube.com/watch?v=Ht30HqwXoxA#t=112 Iosif Ivanovici - Donauwellen

Walzer (Waves of the Danube Waltz)

http://www.youtube.com/watch?v=GFD30U4_Y94
http://www.youtube.com/watch?v=zXQ7CX8xtxg
http://www.youtube.com/watch?v=9vfpKXC12Sk
Iosif Ivanovici

Iosif Ivanovici, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan

Ivanović în 1845, Timișoara – d. 16/28 septembrie 1902, București) a
fost un clarinetist, dirijor și compozitor româ n de muzici
militare și muzică ușoară . Creația lui cuprinde în
majoritate dansuri (vals, cadril,polcă ) și marșuri. Cea mai cunoscută
compoziție a sa este valsul „Valurile Dună rii”.

Activitate
Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe Iosif Ivanovici.
surse indică anul 1845. În copilă rie, a primit în dar un flaut pe
care a învă țat să îl mâ nuiască de unul singur. Mai tâ rziu, a Informații generale
intrat copil de Nume naștere Jovan Ivanović
trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici ia
lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedește a 1845
fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul să u și Data și locul
Imperiul
este încurajat să studieze muzica laIași, unde se va afla sub nașterii
Austriac,Timișoara
îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor
al mai multor formații de muzică militară. Alte nume Ion, Ivan Ivanovici

Ivanovici ră mâ ne aproape întreaga viață în Galați, ajungâ nd Data și locul 28 septembrie 1902
în gradul de ofițer. Interesul pe care îl manifestă pentru decesului Româ nia, București
muzicile militare culminează cu numirea lui în funcția de
inspector general al muzicilor militare din Româ nia, în anul Gen muzical muzică militară , muzică
1900. ușoară

Cariera desfă șurată de timpuriu în Ocupație compozitor, dirijor

jurul ansamblurilor militare i-a să dit interesul pentru
compoziție, genul abordat pendulâ nd între muzica ușoară Instrument(e) flaut, clarinet
(dansurile) și scriitura în caracter marțial (piese pentru
fanfară , marșuri). Este integrat generației de compozitori de vals vienez, al că rei exponent de prim rang
este Johann Strauss-fiul; de altfel, discografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele
să u fiind regă sit pe compilații de gen mai curâ nd decâ t pe discuri proprii (una dintre puținele astfel de
apariții a fost realizată de că tre Orchestra Filarmonică „Banatul” sub conducerea lui Ion
Iancu, editată de că tre Electrecord și Discovery Records[1]).
Ivanovici se stabilește în 1901 la București și moare aici un an mai tâ rziu. Stră nepotul să u este
renumitul pianist Andrei Ivanovici.
A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dună rii”, piesă
care s-a bucurat de un succes atâ t de mare, încâ t a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și
Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889,
în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurâ ndu-se de un succes fulminant.
Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumă rate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese
în stil popular (de pildă , „Sâ rba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină
originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor
dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astă zi.

Listă de compoziții de Iosif Ivanovici

Mai jos este o listă de compoziții scrise de autorul româ n Iosif Ivanovici. Numai pentru o parte din
acestea este cunoscut numă rul opusului, piesele respective fiind prezentate în această ordine. În lipsa
altor informații, restul de piese sunt ordonate alfabetic. Există piese cunoscute și prin numele tradus în
diverse limbi de circulație; în unele cazuri, nu a fost gă sit titlul original, ci numai traduceri – acestea
figurează la capă tul listei alfabetice.
În dreptul unora dintre piese sunt notate legă turi că tre înregistră ri audio (integrale sau doar
fragmente) disponibile pe Internet.

După opus

 Inima româ nă (en. Romanian's heart, fr. Cordialité roumaine), vals, op. 51 [1]
 (germ. Im Mondemglanz), vals, op. 122

 Poker, polcă , op. 123

 (germ. Am Hofe der Czarin, fr. La Czarine), vals, op. 124

 Regina balului (germ. Die Ballkönigin), vals, op. 127

 (germ. Goldene Stunden, fr. Heures Dorées), vals, op. 128 (1893)

 Céline, polcă-mazurcă op. 130

 Natalia (fr. Nathalie), vals, op. 134

 (germ. Der Liebesbote), vals, op. 136

 De-a gajurile (germ. Beim Pfänderspiel), polcă franceză , op. 137

 Floricică fermecată (germ. Blüthenzauber), vals, op. 149

 (germ. Lieb' um Liebe, fr. Amour pour amour), vals, op. 155

 Viziunea orientului (fr. Vision de l'Orient), vals, op. 157

Lucrări fără opus

 Adio, Focșani (germ. Abschied von Focșani), marș [2]
 Alina, vals
 Amalia, vals
 Amintiri din Bră ila (fr. Souvenir de Brăila), cadril
 Asalt (germ. Sturm), galop [3]
 Aurel, vals
 Carmen Sylva, vals (1892) [4]
 Cleopatra, vals
 Elena, polcă-mazurcă
 Farmecul munților (en. Magic of the Mountains), vals [5]
 Farmecul Peleșului
 Fata pescarului
 Fetele vesele (germ. Liebes Klänge), polcă [6]
 Fiica marinarului (germ. Schiffers Tochterlein, fr. La fille du marin), vals
 Flori de câ mp (germ. Feldblumen, en. Wild Flowers), vals [7]
 Frumoasa româ ncă , vals
 Frumoșii ochi albaștri, lied
 Hora micilor dorobanți
 Inimioară (germ. Herzliebchen), vals
 Incognito, vals [8]
 Kalinderu, marș
 La balul curții, mazurcă
 Luceafă rul, vals
 Mariana, polcă [9]
 Marș militar
 Marșul Carol
 Meteor, vals
 Odalisca (fr. L'Odalisque), polcă-mazurcă
 Pe Dună re, mazurcă
 Plă cerea balului, mazurcă
 Porumbeii albi
 Regina dimineței [sic!] (fr. La reine du matin, germ. Die Konigin des Morgens)
 Rosina, polcă (1902)
 Sâ rba moților
 Serenada (fr. La serenade), serenadă
 Sinaia, vals
 Suspinul (germ. Seufzer), vals
 Suvenire, cadril
 Ș oricelul (germ. Maus), polcă
 Tatiana, vals
 Trandafirii Orientului (fr. Roses de l'Orient, germ. Rosen aus dem Orient), vals
 Ț iganca (germ. Szerenade Zigeuneren), serenadă
 Ușor ca un vis (germ. Leicht, wie der Traum, fr. Légère comme un rêve), vals
 Valsul Agathei, vals [10] intro
 Valurile Dună rii, vals (1880) [11]
 Viața la București, vals
 Visuri de aur, vals
 Visul serii (germ. Abendträume), polcă -mazurcă [12]
 Zâ na Dună rii
 (en. Bavarian Landler), vals lent
 (germ. Kaiserreise, fr. Voyage imperial), marș
 (fr. La Bella Roumaine), vals (1901)