Lecția 1-partea 1-a

SAXOFONUL istorie şi prezent

Saxofonul este un instrument muzical de suflat. SAXOFON [în limba

italiană saxofono, sassofono; în limba franceză saxophone; în limba germană
Saxophone de la Sax- numele constructorului şi cuvântul grecesc phone=sunet,
voce].

Instrument de suflat construit din alamă, de formă conică, prevăzut cu clape

şi cu un muştiuc ca al clarinetului. A fost construit în 1840 ca o familie de
instrumente de către Adolphe Sax (1814-1894)

Saxofonul a fost inventat de Antoine-Joseph (Adolphe) Sax, în anul 1840, un

belgian, născut pe 6 noiembrie 1814 în Dinant, Belgia. Tatăl său, Charles a fost
un producător şi expert în instrumente muzicale. Fiind copil a invăţat să facă
instrumente muzicale în magazinul tatălui său. Pasiunea tatălui său pentru
crearea instrumentelor muzicale a avut o influență puternică asupra lui, astfel
încât tânărul Sax a devenit repede un expert. El a produs unele dintre cele mai
frumoase exemplare de fluiere, clarinete, și alte instrumente, chiar de la vârsta
de şase ani. De asemenea, el a învăţat să cânte la diferite instrumente, deoarece a
trebuit să le testeze când le-a făcut. În timpul tinereții sale, Adolphe Sax a
studiat la clarinet și flaut la Conservatorul din Bruxelles.
Sursa de inspiraţie pentru acest nou instrument nu este cunoscută, dar sunetul
saxofonului este foarte asemănător cu cel emis de asocierea unui clarinet
(instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt
şi prevăzut cu găuri laterale care se pot închide şi deschide cu ajutorul unor
clape) cu un oficleid (instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas).
Adolphe Sax lucrase alături de tatăl său în laboratorul unde fusese creat atât
clarinetul, cât şi oficleidul.

Familia completă a instrumentului de alamă OPHICLEID (OFICLEID)

Înainte de a lucra la saxofon, Adolphe Sax a lucrat la modificarea clarinetului
bas la rafinarea acustică și la extinderea gamei sale de jos. De asemenea venind
în contact şi cu oficleidul, un instrument de alamă creat în acea vreme, care
cânta în registru de bas, şi cu bogatele sale cunoştinţe şi talentul său de creator a
creat primul SAXOFON cu proprietăţi acustice noi şi deosebit de atrăgătoare. Se
presupune că după modificarea clarinetului bas a reparat un oficleid şi i-a venit
ideea de a-i ataşa un muştiuc de la clarinet.
Sax, deja un muzician informat și calificaț, a devenit conștient de faptul că
există o diferență de tonalitati între instrumentele vremii. Sax a observat că
instrumentele de alamă te copleşeau când suflai în ele. El a văzut necesitatea de
a aduce un nou instrument, care ar crea o formă de echilibru între instrumentele
de alamă şi cele din lemn. Sunetul pe care el il căuta, se afla între sunetul de
suflat la clarinet şi tonul trompetei sau al cornului francez combinat cu clarinet.
Adolphe Sax a combinat corpul unui instrument de alamă sub forma de con
similare cu cele întâlnite și muştiucul unui instrument de suflat din lemn,
clarinetul, şi aşa s-a născut saxofonul.
 El a inclus în denumirea instrumentului și numele său, ca inventator al
acestuia. Intenția sa a fost să îmbunătățească clarinetul bass, dar a sfârșit prin a
inventa un instrument nou. Brevetul a fost obținut în Franța, pe data de 28 iunie
1846.
Când se discută despre istoria saxofonului, trebuie menționat şi Hector
Berlioz. În 1841, Adolphe Sax şi-a arătat creația sa, un saxofon bass C marelui
compozitor Hector Berlioz. Berlioz a fost impresionat de unicitatea şi
versatilitate sa. Sax s-a mutat la Paris în 1842 pentru a face cunoscut
instrumentul său și pe 12 iunie, Hector Berlioz a publicat un articol în revista
Paris “Journal des Debats”, descrierea noului instrument. În 1844, noua creație a
fost dezvaluită publicului prin expoziția industrială de la Paris. În același an, la 3
februarie, Hector Berlioz a efectuat un concert, saxofonul fiind prezentat în acest
concert. În luna decembrie a acelui an, opera “Ultimul rege al lui Iuda” de
George Kastner a fost efectuată la Conservatorul din Paris. Saxofonul a debutat
orchestral, într-o operetă specială.
În timpul anului 1845, trupele militare franceze au folosit oboiul, fagotul și
trompeta franceză. În același an, Adolphe a înlocuit aceste instrumente cu
saxofoane B-plate și E-plat. Saxofonul a devenit o parte integrantă a benzii
armatei franceze și apoi la toate celelalte benzi. Acesta a fost rezultatul final al
celebrei “Bătălii a band-urilor”. Sax a vrut să demonstreze că saxofonul ar putea
îmbunătăți calitatea tonală pentru toate band-urile. El a sugerat un concurs între
o bandă armată formată din instrumente tradiționale și o bandă armată care să
includă saxofoanele. Sax şi cei douăzeci și opt de membri ai trupei cu saxofon
au concurat împotriva a treizeci și cinci de membri ai Armatei Franceze , trupa
lui Sax a câștigat. Adolphe Sax a obținut un brevet de 15 ani pentru saxofoanele
sale la 28 iunie 1846.
Pe 14 februarie 1847, o școală specială pentru saxofon a fost creată în Paris.
Școala a fost înființată sub numele de Gymnase Musical. În 1858, Adolphe Sax
a devenit profesor la Conservatorul din Paris.

Dupa ce brevetul lui Sax a expirat în 1866, mulţi producători au introdus

modele de saxofon concurente. Acestea au inclus mai multe schimbări la
designul original produs de Sax.
1866-Patentul pentru saxofon expiră şi Millereau Co. Introduce la saxofon clapa
Fa diez.

1881-Adolphe Sax extinde patentul său original pentru saxofon. El deasemenea,

face modificări şi include SI bemol (Bb) şi LA (A)  

1885-Primul saxofon a fost construit în U.S.A. de Gus Buescher.

1886-saxofonul se schimbă din nou, nota DO (C) a mâinii drepte a fost divizată
putând fi emisă cu amândouă degete aratătoare de la ambele mâini.

1887-Predesesorul articulaţiei SOL diez (G# ) Evette and Schaeffer şi inelul de

octavă  a fost inventat de Association Des Ouvriers.

1888-Singura octavă pentru saxofon a fost folosită prntru saxofonul în MI

bemol (E b).

1894-Adolphe Sax  moare. Fiul său, Adolphe Edouard, a preluat toată afacerea.
Saxofonul a continuat să sufere schimbări și a devenit mult mai popular.
Saxofoanele au făcut parte din trupele de jazz din 1914, și a câștigat popularitate
mai mare în 1920. În 1928, compania Henri Selmer a cumparat fabrica Sax.
 Tipuri de saxofon

Saxofonul deşi este un instrument de alamă el aparține familiei

instrumentelor de suflat din lemn pentru că necesită aceeași tehnică de folosire
ca şi fagotul, clarinetul, oboiul, și nu face parte din instrumentele de suflat de
alamă așa cum este materialul din care este confecționat în întregime exceptând
lama denumită ancie sau platină, care produce sunetul. A fost proiectat pentru
a fi folosit în muzica simfonică, dar în mare parte a fost ignorat de compozitori,
primele succese avându-le în muzica militară.

Apariția Jazzului a însemnat o creștere foarte mare a prestigiului

saxofonului, oferind o varietate de sunete numai bună și dorită în acest gen de
muzică, asfel dobândind un prestigiu destul de mare.

Saxofonul poate fi de dimensiuni diferite, de la cel mai mic la cel mai mare
existând nouă subdiviziuni. A fost folosit în muzica jazz şi în orchestrele de
muzică populară, iar compozitorii l-au inclus în operele lor începând cu secolul
al XIX-lea. Numeroşi instrumentişti s-au afirmat în această artă datorită
saxofonului.
 Există 9 feluri de saxofon, reprezentând timbrele vocii umane, sopran, alto,
tenor, bariton și bass şi le prezint succint mai jos în ordinea mărimii lor:

● Saxofon sopranissimo (Soprillo)

● Saxofon sopranino
● Saxofon sopran,
● Saxofon alto,
● Saxofon tenor,
● Saxofon bariton,
● Saxofon bass,
● Saxofon contrabas.
● Saxofon subcontrabas

Tipurile cele mai răspândite, având o întindere utilizată în scris de la si bemol

până la fa 3 (si bemol din octava mică – fa din octava a treia) sunt:

1.Saxofon sopranissimo Soprillo

Saxofonul sopranissimo sau (Soprillo Bb piccolo saxophone în Si bemol) cu o

octavă mai sus decât saxofonul soprano ( Bb soprano), are aceeaşi digitaţie ca la
saxofoanele moderne. De obicei pe un astfel de saxofon cântă doar
instrumentiştii consacraţi şi poate lua chiar câteva luni de practică şi studiu
pentru a prinde notele înalte.
2.     Saxofonul sopranino în mi bemol (transpune în terţa mică superioară);

3.     Saxofonul soprano în si bemol;

4.     Saxofonul alto în mi bemol (transpune la o sextă mare inferioară);

5.     Saxofonul tenor în si bemol (transpune la o nonă mare inferioară);

 Mai puţin răspândite sunt tipurile cu întindere utilizată în scris de la si bemol
până la mi bemol 3 (si bemol din octava mică – mi bemol din octava a treia) sunt:

6.     Saxofonul bariton în mi bemol (transpune în terţiadecima mare).

Saxofonul are un timbru specific şi face impresia unui sunet produs de un

clarinet, oboi şi violoncel care cântă la unison. În forte se apropie de timbrul
clarinetului. Este folosit uneori în muzica de operă, în cea simfonică, muzica
uşoară, jazz etc.

Alte modele de saxofoane utilizate mai rar, dar care îmbogăţesc şi ele prin
unicitatea lor, inventarul instrumentelor muzicale:

7. Bass Saxofon

                                  
8. Contrabass Saxofon MI bemol (E flat)

9. Sub contrabass Saxofon, Construit în 1965 de Charles Ponte Music

Company NYC

Adolphe Sax a proiectat și patentat saxofonul subcontrabas dar acesta a rămas

doar la stadiul de proiect a fost construit mai târziu. Este un saxofon transpus în
Si bemol, cu o octavă mai jos decât saxofonul bas și cu două octave mai jos
decât saxofonul tenor.
Câteva modele de saxofoane:

 Această fotografie arată un contrabass saxofon (stânga) şi cinci saxofoane bass.

Pe plan internaţional, cel mai folosit este saxofonul tenor urmat de soprano și
bariton, saxofonul alto fiind mai puțin folosit, aceasta statistică estimată a fost
făcută pentru toate genurile de muzică. De obicei acesta din urmă este folosit
pentru învățare și pentru copii, cărora le-ar fi mult mai greu să se descurce cu
unul mai mare cum e saxofonul tenor, dar și pentru că este mai ieftin decât
celelalte. De regulă, saxofonul alto este folosit în special în compozițiile clasice
în vreme ce saxofonul tenor este folosit mai mult în muzica jazz.

În România saxofonul alto este cel mai mult folosit începând de la muzica
populară, uşoară, şi jazz.
 Astăzi mulţi constructori de instrumente muzicale crează propriile lor linii şi
modele de saxofoane şi continuă să încânte toate stilurile de muzică.

Pentru a beneficia de valoarea acestor lectii si cursuri saxofon vizitează

http://cumsainveti.ro/saxofon

și INVESTEȘTE în TRANSFORMAREA și DEVENIREA TA