Lecţia 7

Cum Să Produci Primul Sunet La Saxofon

Producerea primului sunet nu este acelaşi lucru cu emiterea primei note la

saxofon. Înainte de a trece la emiterea primei note la saxofon trebuie sa ne
familiarizăm cu suflatul în muştiucul asamblat cu ancia şi brăţara.

Foarte multe metode si cursuri trec cu mare uşurinţă peste acest aspect şi trec
direct la emiterea notei în acelaşi timp învăţând tehnica suflării corecte în
muştiuc şi respiraţia specifică abdominală (care include partea inferioară a
plămânilor). Aceste etape sunt esenţiale pentru un începător şi este foarte
importantă abordarea şi exersarea lor pas cu pas după care se pot practica
concomitent, în acelaşi timp. Sunt instrumentişti avansaţi care le reiau, le repetă
sau se dezvaţă de anumite elemente pe care le-au deprins greşit, pentru a-şi
îmbunătăţi tehnica de bază.

După asamblarea părţilor componente ale saxofonului, în special după ce ai

asamblat muştiucul, ai potrivit cu atenţie ancia pe muştiuc şi ai fixat cu
delicateţe brăţara astfel încât să nu preseze prea tare ancia, treci la acomodarea
suflatului în muştiucul asamblat.
 Înainte de a trece la tehnica de suflat în muştiuc este indicat sa faci un
exerciţiu de respiraţie completă. Cunoşti acum respiraţia corectă specfică
abdominală care implică partea inferioară a plămînilor şi este esenţială în
practica acestui exerciţiu de respiraţie completă, premergător trecerii la tehnica
embouchoure.

Acest exerciţiu de respiraţie completă împarte trunchiul în 3 părţi:

1. partea inferioară, situată la nivelul abdomenului

2. partea mediană, situată sub piept la nivelul stomacului
3. partea superioară deasupra pieptului.

Exerciţiu de respiraţie

Aşează-te întins pe spate. Pune o mână pe partea inferioară a trunchiului exact

în zona ombilicului, pe abdomen.

Inspiră profund trăgînd aer pe nas şi numără 1, 2, 3, 4, astfel încât să umpli

plămânii cu aer în ordinea:

1. Partea inferioară, la nivelul diafragmei simţind cum mâna pusă deasupra

abdomenului se ridică uşor odată cu expansiunea abdomenului
2. Partea mediană
3. Partea superioară, deasupra pieptului, umflând uşor cutia toracică.

Menţine respiraţia de la 1 la 2 secunde .

Expiră pe gură uşor şi numără de la 1, 2, 3, 4, pronunţând în acelaşi timp sunetul

s.

Expiră aerul, concentrarea să fie invers procesului de inspiraţie de la partea

superioară, mediană şi inferioară a trunchiului la abdomen, simţind cum
abdomenul revine la poziţia normală odată cu mâna care este aşezată pe
abdomen la nivelul ombilicului.

Repetă acest exerciţiu în 2 variante:

1. Aşezat pe spate cu atenţia sporită asupra aerului inspirat şi expirat la cele

trei nivele;
2. În picioare, poziţia verticală în faţa oglinzii, care îţi permite corectarea
clară a respiraţiei şi poziţia corpului.
 TEHNICA EMBOUCHER

Cuvântul "embouchure" este un cuvânt francez care se traduce "deschiderea

în", iar în l. română, pronunțat AMBUŞUR (sau AMBAJUR varianta română
utilizată de unii instrumentişti). Cei care cântă la instrumente de suflat și alamă
folosesc acest cuvânt pentru a descrie formarea buzelor, cavității bucale, limbii,
structura maxilarului, și mușchii din jurul gurii folosiţi în producția de ton și
sunet pe muștiucul instrumentelor respective.

Embouchure este o tehnică care este mai mult personală, din cauza unicității
dinților la fiecare instrumentist, cavității bucale, limbii, și a gâtului. Ceea ce este
important este că tu, cel ce înveți pentru prima dată această tehnică trebuie să
formeazi un dialog deschis între toate aceste componente,şi să ţi-o imaginezi
apoi să o vizualizezi sub formă de canal pentru fluxul de aer care trece de la
plămâni la muștiuc. Cantiatea de aer trebuie să fie liberă de orice obstrucție și
mare în volum.

Prima, și cea mai evidentă funcție a acestei tehnici este de a păstra aerul de la
scurgerea din gură în timpul interpretării. A doua funcţie este de a furniza o
presiune suficientă pe ancie de la buze pentru a pune nota în ton și să-l păstreze.
Rolul buzelor este de proteja vibraţiile anciei (asemănător unor perne) când
producem sunetul. Sunetul trebuie să fie suficient de sensibil pentru a face cele
mai mici ajustări la volum, înălţime și ton.

Tehnica embouchure este singura care face saxofonul atât de expresiv și-l
face să posede un ton unic şi de calitate. Folosind nuanțele subtile ale acestei
tehnici embouchure, vasta paletă de tonuri ale saxofonului se pot întinde de la
un ton liniștit şi în șoaptă până la claxonatul răgușit și toate nuanțele între ele,
de la muzica de cameră clasică până la cea veselă, melancolică şi tristă.

Acesta este modul în care aceasta ar trebui să fie făcut, de către fiecare
instrumentist și de fiecare dată. În timp ce introducem cei doi dinți din față pe
partea de sus a muştiucului, aproximativ un centimetru şi jumătate înapoi de la
vârful muștiucului, închidem buza de jos normal, ca de obicei. Ar trebui să
avem o senzaţie de odihnă a greutatăţii capului pe muştiucul saxofonului.
Motivul pentru care este indicat să dorim să facem acest lucru este de a ancora şi
fixa muştiucul saxofonului total în această tehnică, astfel încât acesta să fie în
aceeași poziție, în orice moment. Dacă muştiucul este în același loc, în orice
moment, atunci fluxul de aer va fi dirijat în aceeași direcție şi unghi în orice
moment.

Trebuie sa ne asigurăm că muştiucul este intrat în gură exact pe direcţia

potrivită. Este bine să ne uităm într-o oglindă pentru a verifica acest lucru.
Vizualizarea în fața unei oglinzi și verificarea poziţiei muştiucului este un lucru
bun şi este indicat să se facă în mod regulat.

Buza de jos ar trebui să acopere dinţii mai mici, dar să nu facem greşeala de a
împinge până la capăt buza inferioară în gură şi nici proeminent în afară. Să nu
lăsăm dinţii de jos să vină în contact cu ancia dacă nu doriți ca toți câinii
vecinilor din cartier să înceapă să urle!
 Lăsăm în jos maxilarul inferior ușor şi zâmbim un pic din colțurile gurii.
Gâtul trebuie să fie deschis și relaxat ca în faza de început a unui căscat. În
acest moment, se poate simţi o uşoară senzaţie în urechi. Asta e un lucru bun.
Încercăm prin mişcări uşoare să aliniem dinții de jos cu dinții de sus. Va trebui
să compensăm prin aceasta orice muşcătură de deasupra sau sub muştiuc care
pot fi prezente pe parcursul actului de suflat.

Deși mușchii buzei inferioare trebuie să participe cel mai mult ca sprijin, să
nu ignorăm buza superioară. Să ne gândim la muşchii din jurul buzelor
superioare și inferioare ca la o pungă cordon atunci când tragem sforile pentru a
o închide.

Presiunea pe muştiucul saxofonului este egală din toate părțile. Este foarte
important să nu aplicăm presiune cu maxilarul de jos (mandibula) pe muştiuc
Acest lucru este cunoscut sub numele de muşcătură, și de fapt ceea ce facem
când aplicăm presiune, este sufocant pentru vibrația anciei.

Unul dintre principiile de bază în producerea tonului la saxofon este de

a face ancia să vibreze cât mai mult posibil.

Orice presiune în exces de la nivelul maxilarului este contra-productivă

pentru un ton bun. Ar trebui să respirăm mereu pe gura, menținându-ne dinţii de
sus pe muştiuc. Lăsăm să cadă maxilarul inferior în jos, deschidem uşor gura și
inhalăm rapid aer. Respirând în acest fel, putem obține un suflu plin de aer într-o
perioadă foarte scurtă de timp.

Dezvoltarea unei tehnici embouchure eficiente, este de lungă durată şi

necesită practică şi exersare. S-ar putea (ar trebui) să experimentăm uneori
dureri la muşchii faciali pentru primele luni de practică, dar acest lucru ar trebui
să fie rezolvat odată cu consolidarea și construirea unor muşchi faciali puternici
în timp. Când se întâmplă să avem aceste dureri, este indicat să luăm o scurtă
pauză, întindem şi relaxăm muşchii feţei şi revenim la practică în câteva minute.

O tehnică embouchure greşit învăţată se dezvaţă de două ori mai greu.

Vă prezint mai jos imagini cu trei dintre cele mai dese greşeli făcute când se
învaţă această tehnică.
 După ce ai exersat respiraţia completă, ai invăţat tehnica embouchure ,
cunoşti cum să poziţionezi corect buzele pe muştiucul corect asamblat suflând
aer suficient în muştiuc este timpul să produci PRIMUL SUNET suflând doar în
muştiuc.

Inspiri profund, poziţionezi corect muştiucul în gură şi sufli aer suficient cât
să te simţi confortabil, fără să forţezi astfel încât sunetul să fie apropiat de unul
normal. Creşti progresiv timpii de suflat, numărând în gând .

După acomodarea cu muştiucul asamblat anexăm muştiucul la gâtul

saxofonului şi exersăm din nou de cel puţin de 3 ori suflatul în muştiucul anexat
la gâtul saxofonului. Vei observa că sunetul este diferit şi volumul de aer folosit
este mai mare. Aici avem un aspect foarte important !

Cât de mult introducem muştiucul în gâtul saxofonului?

Ai mare atenţie ca dopul de plută de la capătul gâtului să fie lubrifiat, uns

suficient şi nu în exces cu vaselina specială, iar muştiucul să fie introdus cu
atenţie nici mai mult nici mai puţin în pluta de la capătul gâtului, astfel încât
sunetul să fie real şi acordat.

Aceste două exerciții [cu muştiucul singur şi cel cu muştiuc și gât] se fac cel
mai bine la domiciliu, într-un dulap sau adânc în pădure??? pentru că nimeni nu
se bucură de sunetele asemănătoare unor chițăituri sau de claxoane dacă nu sunt
emise corect de tine!

Redarea de tonuri lungi, la capătul inferior al saxofonului ajută cel care

învaţă să realizeze că gâtul, poziția limbii și fluxul de aer sunt cele ce fac tonul
la saxofon.

Ideea de bază a poziției muştiucului pe un saxofon este că împingând

muştiucul mai departe în jos pe dopul de plută se va face intonația mai înaltă,
iar dacă este tras va face intonația mai joasă. Funcţionarea unui saxofon depinde
de viteza de circulaţie a aerului si vibraţia anciei la producerea tonului. Fiecare
dintre noi are o configuraţie anatomică a gurii, dinţilor, limbii şi gâtului diferită,
astfel incât pentru fiecare dintre noi este o adevarată călătorie să vedem ceeea ce
merge şi funcţionează corect, repede şi eficient.
 Temperatura și mediul afectează intonația unui saxofon, de asemenea. Dacă e
cald afară aerul se va mișca mai repede și la saxofon sunetele vor fi mai clare,
mai înalte, iar dacă e frig, tind să fie mai joase .

Cu timpul şi cu practica exersată, vei dezvolta un control sporit al acestor

elemente, şi acestea se vor produce spontan astfel încât devin automatisme
subconştiente.

Ce urmează? Lectia 8 Dezasamblarea şi întreţinerea saxofonului

Cu lecţia 8 Dezasamblarea şi întreţinerea saxofonului vom încheia Partea I a

MODULULUI ÎNCEPĂTORI.

Pentru a beneficia de valoarea acestor lectii si cursuri saxofon vizitează

http://cumsainveti.ro/saxofon

și INVESTEȘTE în TRANSFORMAREA și DEVENIREA TA