1

Evul Mediu => Renașterea => Baroc => Clasicism

=> Romantism => Modern

1. Generalități (istoric, cultură etc.)

 Muzica a circulat între regiuni, culturi etc. Muzica preponderent RELIGIOASĂ.
 Apariția notației: portativul, cheile, denumirea notelor etc.
 Datorită apariției notației, au aparut formele si genurile scrise, muzica s-a extins mult mai repede,
au apărut mai mulți interpreți.
 Umanism: reinvierea culturii antice grecești
 TIPARUL: Gutenberg – tiparul, Han – tiparul muzical
 AMERICA: 1492 – Cristofor Columb
 Arta tinde spre perfectiune – Leonardo da Vinci – pictură, Michelangelo – sculptură, Petrarca în
literatura
 REFORMA: Martin Luther (inc sec 16) – coralul protestant
 CONTRAREFORMA: concil de la Toronto 1550, au scos muzica laica din biserică
 Este o perioadă de stabilitate și creștere economică
 Regalitatea își intărea poziția prin finantarea artelor
 Influența muzicii laice
 Construirea CATEDRALELOR – principiul SIMULTANEITĂȚII in muz.
 Notația – reprez grafică – MUSICA MENSURABILIS – muzica masurată, notația DIASTEMATICĂ
(intervale)
 POLIFONIE – EPOCA DE AUR A POLIFONIEI VOCALE – CONTRAPUNCT (regulile polifoniei vocală)
 APARE MUZICA CULTĂ – pentru delectare
 GANDIREA VERTICALĂ – a încurajat compoziția și experimentelor (ex: Cori SPEZZATI - coruri
despărțite)
 INSTRUMENTE NOI – virtuozitate, delectare
 Diferite forme de artă LAICĂ sincretică (madrigalul dramatic, spectacolul popular)
 Evoluția modurilor la doar două – MAJOR ȘI MINOR => Tonalitate sau sist. Tonal
 POLIFONIA INSTR IMITATIVĂ, ORNAMENTATIE, MAJOR-MINOR, TONALITATE, RITM DIVIZIONAR
 Epoca BASULUI CIFRAT; Barocco – scoică asimetrica, perlă neregulată (den. din sec. 19)
 Observatia și experimentul – metode prioritare ale științelor (Newton – fizică, Galilei – astronomie)
 Opere dense, cadențe pregnante (cristalizarea tonalității), sistemul egal temperat, ritmică încărcată
 Iluminism – rațional, intelectual, cunoaștere din experiență proprie; Rousseau – filosof, Kant –
gânditor, Voltaire – literatură, Schiller – poet
 Centrul cultural: de la biserică, curtea princiară – la teatre, săli de spectacol, saloanele
 Enciclopedia
 Revoluția Franceză 1789 – elimină feudalitatea și se impune BURGHEZIA
 Principiile estetice: SIMPLITATEA, SOBRIETATEA, ECHILIBRUL, CONCIZIA, SIMETRIA
 R. - curent artistic și muzical: de la Beethoven până la Wagner și Verdi

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 2

 Curentul în literatură: ”Furtună și avânt” (Sturm und Drang)

 Spirit rom. - funcțiile iraționale ale intelectului: entuziasm, fantastic, grotesc, sentiment etc.
 Fundamentala estetică din literatură dar și din muzică: asimetria, accesibilitatea, contrastul
 PROGRAMATISMUL MUZICAL
 Perioada nu cu o singură estetică muzicală ci cu mai multe: de unde și orientări
 O perioadă a individualizării culturilor prin orientarea către un limbaj propriu, național
 Muzica se intelectualizează, atenția nu mai este pe public
 Muzica se combină cu științele și cu aparatele tehnice

2. Limbaj, caracteristici
Instrumente
 cu corzi (liră, chitară, harpa); de suflat (serpentul, crumhornul, cornul de vanătoare, cimpoiul);
percutie (tobe, timpani)
 Coarde (Violone, Viola da gamba, Viola da bracio, VIoloncelo, Viola etc., Vihuela – chitară spaniolă)
de suflat (saquebut – stramosul trombonului, trompeți, crumhorn, flaute, recorder- fluier si altele),
Instrumentele de percuție (nu erau notate)
 CONSORTURI – familii de instrumente (un singur fel de instrument care cuprindea tot registrul de
grav la acut)
 Orga, Clavecinul, VIOARA
 Pianul – sunet amplificat (corzilor metalice, placa de fonta, pedalele, pianul vertical etc.)
Producatori de pian ( Viena, Paris, Londra); instrument de bază (înlocuia orchestra la repetiții)
 Apare CLARINETUL – in orchestră
 Orchestra crește – timpani, trombonul, percuție (trianglu și altele), se amplifică numeric
 Dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor: PIANUL (pedala, ambitus/claviatură, placa de bronz și
corzi metalice și multiple etc.); INSTR. DE ALAMĂ (apare pistonul);
 Instrumente noi: saxofonul, tuba wagneriană
 Industrializare și producători de instrumente
 Tradiționale – cu claviatură, coarde, de suflat, percuție etc.
 ”instrumente” de avangardă – Tereminul, Banda magnetică, telefonul, aparatele de inregistrare,
aparate elctronice, difuzoarele, telharmonium – primul instr. electronic, 200 tone; fonograful, radio
– receptoare etc.

Melodica
 simplă, modală (8 moduri) , ușor de memorat, cu text, salturi mici, intervale mici, mers treptat
 Modală, DIATONICĂ, cu text și caracter dansant, EVOLUȚIA MODURILOR (2 moduri spre sf.
Renașterii: MAJOR și MINOR), ambitus restrâns, mers treptat, caracter vocal
 Standardul de 4 voci – polifonică
 Sistemul tonal – tonalitate, TEMA, caracter instrumental, PROCEDEE DE PRELUCRARE MELODICĂ –
inversare, repetare, secvențare, modulare, recurență (mai rar), ORNAMENTARE,
 În cadrul tonalității, criteriul: TEMA muz., aceleași mijloace de prelucrare, caracter instrumental:
ambitus și intervale variate

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 3

 Sist. TONAL – mel. Liberă (netematică), infinită; mel. Declamație; arioso; impresionistă
 Sist. MODAL – (în sinteză cu cel ton.) epocile pretonale sau folclor
 TEMA – direcția barocă-clasică; semnificații noi
 T. CICLICĂ – LAITMOTIVUL (semnif. Extra-muzicală), t. de inspirație populară
 Limbaj muzical – caracterizat în esență prin: diversitate, contrast, nonconformism
 Sisteme de organizare sonoră – serial, modal, tonal, bazat pe principii matematice, sinteze
 TEMA – nu mai este adoptată în mod general și obligatoriu; alternativă, alături de serie
(dodecafonică, integrală, modală) sau de alte tipuri melodice ( ex. Melodica aleatorie) etc.
 Mijloace traditionale de prelucr. – repetarea secvențarea, inversarea, recurența, recurența
inversată, fragmentarea, ornamentarea, modularea.

Ritmul
 dependent de text, simplu,
 Simplu, dependent de text,
 SIMETRIA – din muzica de dans – dezvoltarea metro-ritmică (accentele) – dezvoltarea structurilor
 MUSICA MENSURABILIS – muzica masurată – sistem metric divizionar
 Ritmuri populare ( muzica sau genurile de dans)
 DIVIZIONAR, bara de măsură, metrul (4/4), tempoul (allegro, lento), temele ritmice, formule metro-
ritmice (SINCOPA, CONTRATIMPUL), PROCEDEE DE PRELUCRARE: Diminuare, augmentare, repetare,
fragmentare, recurență, ORNAMENTARE, binar la ternar, etc; POLIRITMII (ritm în ritm)
 Sist ritmului divizionar, aceleași procedee de prelucrare, POLIRITMII (ritm interior), AGOGICA (acc.,
Rallent, Rit., Meno mosso, piu mosso), aceleași principii estetice
 Metru divizionar; agogică mai diversă;
 Tema Ritmică – la Beethoven
 Poliritmii și polimetrii – la Musogski, Ceaikovski
 Ritmuri populare – ritmică RUBATO
 Sisteme metrice – divizionar (tradițional), cumulativ, serial matematizată, liberă, aleatorie
 Mijloace de prelucr. Ritm. – ostinație, augumentare, diminuare, recurență, ornamentare, poliritmie

Armonia
 rezultat a gândirii orizantale; subordonată polifoniei/melodicii (rezultatul polifoniei liniare); reguli
stricte: TEORIA CONTRAPUNCTULUI PALESTRINIAN
 TERTELE ȘI SEXTELE – consonante, se renunță treptat la consonanțele perfecte și la cvintele și
octavele paralele
 specific B., SISTEMUL TONAL-FUNCȚIONAL (gravitare tonică) – gandire verticală, ”Contrapunctul”
baroc – set de reguli și principii de tratare a armoniei
 Sist tonal (relații ale sist tonal), reguli și principii pt org simultană a vocilor ( disonanțele – pregătite,
prezentate, rezolvate)
 Acordul din răsturnarea a II -a – o tratare aparte
 Notele străine – tratare diferită
 MODULAȚIA – trat dif, pregătire – mod propriuzisă – stabilire pe ton nouă; la tonalități înrudite
 Diversificată, relații și progresii noi
 Acorduri îmbogățite/noi: cu septimă (7), cu nonă (9) etc.

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 4

 Tonală dar și relații armonice MODALE

 TONALITATE LARGITĂ – cadrul tonal se largește (Beethoven, Wagner, Liszt)
 Tradițională – tonală, modală, de sinteză
 Serială
 Matematizată, computerizată

Dinamica
 ECOURILE, constantă, urmărește semnificația textului
 Secundară limb muzical, F – p (clavecinul) – la latitudinea interpretului, POLIFONIA LATENTĂ (
polifonie în monode)
 DIVERSIFICATĂ, MINUȚIOS NOTATĂ, Beethoven lărgește mult limitele și diversitatea indicațiilor
dinamicii
 Bogată, diversă, contrastantă
 Egală cu melodia și ritmul
 Impresia de SPAȚIU cu ajutorul nuanțelor
 Tradițională
 Serială

Formă
 strofică (strofele textului), libere, improvizatorice
 Strofice (doar strofe), libere, improvizatorice
 RONDO – cu refren și strofe
 Forma S/de SUITĂ/ SONATĂ b. (bipartită monotematică), F de FUGĂ (tripartită monotematică)
 Sonatată bitematică (forma reprez. a clasicismului, cel mai adesea în partea I)
 RONDO – A B A C A D A
 Rondo-Sonata – A B A C A B A
 Lied – tripartit ( A-B-A), bipartit (A-B) (ex: Aria da capo, Menuet cu trio)
 Tema cu Variațiuni – tema + variațiuni ornamentale, var de caracter etc.
 Tradiționale; de SINTEZĂ (2-3 combinate);
 Noi: LIBERE – preludiu, studiu instrumental, impromptu, balada, rapsodia, nocturne, romante etc.
 Tradiționale – adaptate la noul limbaj
 Simetrice, asimetrice, combinate, ALEATORII

Gen
 muzică de dans (estampie, saltarelo, trotto, rondel (rondeau)); lirică sau vocală (chansonul, lai,
canzone, lied); virelai, ballata, dansa etc. (MONODIE ACOMPANIATĂ), MONODIE
 Vocale: MOTETUL (religios) , MISSA (in cadrul slujbei), MADRIGALUL ITALIAN (laic)
 Vocal-instrumentale: caccia, ballata, rondeau, lais, rondel, frottola
 Instrumentale: (de dans) (de orga) coralul pentru orga, ricercar, toccata, preludiul (gen
improvizatoric) ca și fantezia etc.
 Opera, Sonatina barocă, Suita (orchestrală), Fuga (polif imitativă), Oratoriul și Cantata , Concerto-
grosso, Uvertura etc.

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 5

 SONATA – 3,4 părți, gen cameral (1,2 instr) pt. I – ton bază, repede ( Allegro), f. sonată; pt. II – ton
înrudită, lent, f. diversă; pt. III – ton bază, repede (Allegro, Presto) f. diversă
 Simfonia – o sonată pentru orchestră simfonică (4 părți, modelul sonatei)
 Cvartetul de Coarde – o sonată pentru 4 instrumente, 4 părți, Js Haydn – părintele genului,
 Concertul – 3 părți, structură asemănătoare cu sonata
 Vocale – instrumentale: în general preluate din Baroc, Religioase ( Missa sau Requiem, Motetul,
Oratoriul, Cantata religioasăetc.) Laice (Opera, oratoriul laic, aria de concert)
 Tradiționale
 Romantice/noi – poemul simfonic, impromptu, mazurka, polka, LIEDUL, OPERA, capriciu, STUDIU
INSTRUMENTAL, Simfonia cu program, Concertul solistic virtuoz și simfonizat etc.
 De Scoală Națională – rapsodia, mazurka, poloneza, balada, dansul, romanta, valsul etc.
 Tradiționale – adaptate la noul limbaj
 De influență folclorică, de sinteză, originale

Timbru
 vocal și instrumental (în leg. Cu instrumentele)
 Vocal-instrumentale, solo-acompaniament
 EFECTE NOI: tehnici de interpr. Vocală: CORI SPEZZATI (coruri despărțite) vocile albe (voci nevibrate)
 Toate culorile instrumentelor din baroc; instrumentele cunosc o evoluție spectaculoasă;
 Orchestra simfonică clasică, Pianul, familia viorii, percuția în orchestră, tehnica bel-cantoului vocal
(cu vibrato)
 DIVERSIFICARE – îmbogățirea nr. de instr. și voci; instrumente noi
 Tehnici de emisie/interpretare noi: pizzicato, surdină, butoane/piston, susteine/pedală, ciocănele la
pian/dinamică etc.
 Tratate de orchestrație: Berlioz, Rimski-Korsakov
 Rol egal cu melodia, ritmul și dinamica
 Tradițional – instrumental, vocal, combinat
 Electronic, serial, combinat

Notația
 orală ; neumatică (diastematică – intervale si linii)
 Notația diastematică (intervale și linii), muzica masurată – ritmul divizionar
 Se adaugă notația ritmului divizionar, barele de măsură, metrul, tempoul;
 Se adaugă noi semne în partitură; cel puțin identică
 Se îmbogățește mult
 Apar Edituri, se industrializează tipărirea de partituri
 Apare ideea perenității lucrărilor muzicale
 Titluri – programatism
 Tradițională
 Îmbogățită

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 6

Plurimelodii
 tipul predominant de plurimelodie: CONTRAPUNCTUL (setul de reguli aplicate în special genului
polifonic vocal religios); POL. LINIARĂ (import. E criteriul melodic și apoi cel armonic); P. IMITATIVĂ
( TEMA MUZ. , imitată la alte voci (canonul))
 POLIF IMITATIVĂ, instrumentală, polifonia latentă (o singură mel din care poți extrage polifonie),
PLURIMELODII: polifonia, monodia acompaniată, omofonia (la fel, sună) – gen – CORALUL
 POLIFONIA - Continuă într-o măsură mai mică
 Monodia acompaniată, omofonia
 SIMFONISMUL – planuri sonore distincte, dramaturgie în câmpul muzicii instrumentale
 Tradiționale
 Simfonism-ul – ”mișcare sau reprezentare șcenică” în gândirea muzicală
 Tipurile tradiționale: polifonia, omofonia, monodia acompaniată, simfonismul
 Heterofonia – formă specială de plurimelodie; producerea simultană a unei melodii la mai multe
voci paralele și pendularea acestor voci între starea de unison și cea de multivocalitate
 ”aglomerările” sonore – cluster, textura
 Crearea noțiunii de ”Eveniment sonor” = tot ceea ce provoacă o senzație auditivă – sunet, zgomot
sau conglomerate sonore

Estetică
 crește expresivitatea, numărul de genuri, forme...
 Amestec de influențe: religios – laic – cult , diferite culturi, națiuni etc.
 Unitate în diversitate (ex. Suita), Preferință pentru secțiuni ASIMETRICE
 Simplitate, concizie, simetrie, sobrietate etc.
 Un model al teoriei muzicale
 Muzica PROGRAMATICĂ – semnificații literar-poetice, filozofice sau vizuale; Hector Berlioz –
consacră în mod spectaculos acest gen de exprimare muzicală
 VIRTUOZITATEA instrumentală – o dată cu evoluția și dezvoltarea instrumentelor
 Secol al contrastelor, sintezelor, pătrunderii științei și tehnicii în artă, pătrunderii artei în știință și
tehnică
 Apariției de științe, tehnici și arte noi: filmul, arta cinematică, multimedia ș. a. m. d.
 Principii estetice și relații între acestea: simetrie – asimetrie; unitate – diversitate; contrast –
omogenitate, continuitate; tradiție – originalitate; frumos – urât etc.

3. Reprezentanți

 CATEGORII: Trubadurii, truverii și minesangerii (origine aristocrată, nobili); jongleri, menestreli și

spielmani ( orășteni, patura inferioară a societății)
 Richard ”inimă de leu”, Cavalerul Tonhauser, Adam de la Halle (sec XII) – muzică pentru teatru
 Muzicienii erau și compozitori și interpreți și poeți (muzică religioasă: missa, motet, madrigalul;
muzica era dependentă de text)

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com

 7

 Apar adevărații interpreți, instrumentiști și compozitori (un nivel de virtuozitate, un nivel

profesionist de compoziții : Handel, Bach, D. Scriabin, Teleman etc.
 Compozitorii, interpreții, pianiștii compozitori etc (Haydn, Mozart, Beethoven)
 Compozitori și interpreți diverși: L. Van Beethoven, F. Chopin, F. Liszt, R. Schumann, F. Schubert, V.
Bellini, H. Berlioz, M. Glinka, J. Strauss, F. Mendelssohn etc.
 Compozitori: G. Mahler, R. Strauss, J. Sibelius, S. Rachmaninof, Joh. Brahms, Al. Scriabin, Ig.
Stravinski, Ar. Schonberg, G. Enescu, B. Bartok, Ol. Messiaen etc.

Youtube: Istoria Muzicii; Mail: istoriamuzicii2020@gmail.com