Sunteți pe pagina 1din 3

CRACIUN

Mersul cu colindul
Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai
spectaculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt
de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus
şi schimbarea anului. Crăciunul este polul în jurul căruia
gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice,
care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc,
surprinzător, în contemporaneitate. În folclorul românesc
Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc
popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări
folclorice.
Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea
Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece
şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al
sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor
româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului
cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-
zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca,
jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc. Cele mai
bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere
artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată.
La colindat

Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de


Crăciun. Colindătorii se adună în cete bine rânduite.
Fiecare grup îşi alege un conducător numit de obicei
„vătaf“ sau „jude“. Colindătorilor propriu-zişi li se
alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci şi
traiste, darurile primite. Pe vremuri, fiecare ceată putea
să ia la colindat numai o anumită parte a satului, având
grijă să nu pătrundă în zona ce se cuvenea alteia.

Odată intraţi în curtea casei, colindătorii îşi deapănă


repertoriul înaintea membrilor casei, adunaţi în prag.
Cântecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri. După ce
cântecele şi dansurile din faţa casei s-au terminat, gazda
îşi invită colindătorii în casă. Aici, înainte de aşezarea la
masă pentru ospăţul comun, vătaful cetei porunceşte să
se cânte alte câteva colinde. Numărul colindelor depinde
în mare măsură de rangul gazdei şi de belşugul de daruri
pe care ea urmează să le ofere colindătorilor.

S-ar putea să vă placă și