1

FACULTATEA DE AGRICULTURA
SPECIALIZARE:Agricultura
DISCIPLINA:Fitotehnie si plante industriale

Fişa tehnologică a culturilor agricole

Student Coordonator disciplina

Toplicean Ioana-Cristina Conf.dr.Botos Lucian

Timisoara
2020
 2

Cap I Prezentarea zonei studiate

1.1. Localitatea. Aşezarea geografică.

Municipiul Lugoj este situat în SV țării, pe malurile râului Timiș. Extremitatea sudică a
teritoriului administrativ al municipiului Lugoj se află la 4539'04" lat.N, iar cea nordică la
4545'36" lat. N, fiind situat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord.
In raport cu localitățile mai apropiate el se regăsește la 58 km de Reșița, 101 km de Deva, 45 km
de Caransebeș, 59 km de Timișoara și 490 km de București.
1.2. Clima
Din punct de vedere climatic, zona Lugojului se încadrează în climatul temperat continental
moderat, cu influențe din vestul și sudul continentului, caracterizat prin ierni blânde și veri
răcoroase. Influențele submediteraneene se fac simțite prin amplitudini termice relativ mici și
apariția celui de-al doilea maxim în regimul precipitațiilor (toamna).
Foarte frecvente sunt aici masele de aer ciclonal, care, venind din regiunea Mării
Mediterane și Mării Adriatice, provoacă dezghețuri și topirea timpurie a zăpezii din timpul iernii.
Din analiza regimului temperaturii aerului la Stația Meteorologică Lugoj s-a constatat că
temperatura medie anuală este de 10,6 grade C
1.3. Solul
Cea mai mare parte a terenului pe care este așezat localitatea are un relief plat, cu câteva
ridicături care nu depășesc însă 2-3 m altitudine relativ față de suprafața terasei.
Orașul s-a dezvoltat pe terasa inferioară a Timișului, pe ambele maluri ale acestuia deci clasific
Cernoziomurile desi se intalnesc pe suprafete reduse, prezinta o importanta deosebita datorita
gradului ridicat de fertilitate si pretarii la culturi agricole. Cernoziomul conține humus în
proporție de 3-6%, procentaj mic în comparație cu alte soluri, care pot avea până la 25% humus,
dar este de bună calitate (mull calcic), saturația în baze este de 90-100% cu o reacție neutră, slab
alcalină (pH = 7-7,8) și un procentaj important de acid fosforic, amoniac și fosfor. Se definește
prin orizont Am (molic) cu crome mai mici de 2 la materialul umed și orizont Cca sau
concentrări de carbonați secundari în primii 125 de cm. Cu privire la relief, cernoziomurile apar
în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu
altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri.
Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide,
luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.).
Cernoziomul are profilul de tip Am - A/C - C sau Cca
Orizontul A/C are grosimi de 20-25 cm și culori ceva mai deschise decât orizontul superior cu
însușiri asemănătoare cel puțin în jumătatea superioară a acestuia.

Timisoara
2020
 3

Orizontul C sau Cca are minim 30-40 cm, brun-gălbui, friabil cu textură luto-nisipoasă. Pe
întregul profil se observă numeroase neoformații biogene (coprolite, cervotocine, crotovine)
precum și neoformații de natură chimică.
Eutricambosolurile se formeaza pe diferite tipuri de roci, in conditiile unui relief fragmentat, pe
culmi si versanti, platouri calcaroase etc. Se intalnesc pe o gama foarte variata de roci, cum ar fi:
depozite aluviale, loessoide argile, produse de alterare ale diferitelor roci cristaline, eruptive sau
sedimentare bogate in baze. Conditiile climatice sunt caracterizate de temperaturi medii ridicate
(9-10oC in Muntii Locvei si 8-10 oC in Muntii Almajului) si precipitatii medii intre 600 si 800
mm/an; aceste conditii favorizeaza procesele de alterare a substratului, cu formare de argila. Ca
raspandire, ocupa forme de relief variate (lunca, versanti, conuri proluviale, terase), urcand pana
la 250 - 300 m altitudine. In lunca Dunarii ocupa sectoarele mai inalte si depozitele proluviale
ale vailor Ieselnita, Berzasca, Liubcova si Sichevita, unde se asociaza cu aluviosoluri si
gleiosoluri, precum si terasele inferioare ale Dunarii la Moldova Veche, Sichevita, Liubcova. In
Depresiunea Sichevita apar pe suprafete insemnate, iar in Muntii Locvei, in zona calcaroasa au
un caracter rendzinic, ocupand o suprafata de aproape 17000 ha si asociindu-se cu rendzine,
entrocambosoluri rodice si luvosoluri. Pe depozitele loessoide au o dezvoltare extinsa pe podul si
fruntea teraselor la Liubcova, Gornea, Pojejena, Belobresca si Susca. In Muntii Almajului, in
zona Bigar, apar in asociatie cu rendzine si luvisoluri, in zonele Sirinia si Sichevita (pe
marnocalcare si calcare), pe gabbrourile de la Iuti, la sud de Baia- Noua, pe versanti puternic
inlcinati.
Morfologic, teritoriul municipiului Lugoj aparține Câmpiei înalte a Lugojului și Dealurilor
Lugojului. Situat în zona de contact a acestor unități. Unitatea de relief în care se află Lugojul
este Câmpia Lugojului, ce pătrunde adânc în zona dealurilor piemontane.

1.4. Sortimentul culturilor de câmp

Asezarea geografica a orasului Lugoj, face ca pe terenurile sale agricole sa se cultive o mare
varietate de culturi agricole cum ar fi graul, orzul, porumbul, mazarea, fasolea, soia etc

1.5. Asolamentul

Rotatia culturilor este o veriga tehnologica ce nu poate lipsi din itinerariul tehnic al nici unei
culture. Din punct de vedere agronomic, odata cu recoltarea unei culturi trebuie reflectat asupra
plentei ce va lua locul in rotatie pentru a se putea pregati astfel solul in conditiile cele mai bune,
incat cultura urmatoare sa-si poata exprima intregul potential.

Rotatia culturilor prezinta numeroase avantaje :

     - contribuie la intreruperea ciclului vital al multor organisme daunatoare culturilor

agricole ;
  - gratie sistemelor radiculare diferite ca forma, adancime de crestere, volum de sol ocupat,
profilul cultural al solului este mai bine explorat, ceea ce se traduce printr-o ameliorare a
Timisoara
2020
 4

proprietatilor fizice ale solului, mai ales a structurii (reduce tasarea si degradarea
solurilor), precum si ameliorarea fertilitatii acestuia;
   -  succesiunea plantelor apartinand diferitelor familii botanice, precum alternanta cereale
paioase-rapita pentru boabe, sau grau-porumb, permite intreruperea ciclului de dezvoltare
a unor buruieni prin aplicarea diferentiata a masurilor culturale ; 
  -   folosirea leguminoaselor in rotatia culturilor permite cresterea continutului solului in
azot provenind din activitatea simbiotica a acestor plante ;
     - cresterea cantitatii de materie organica in sol de la un an la altul.

Principiile care stau la baza rotatiei culturilor au in vedere obiectivele de productie ale
agricultorului dar tin cont si de o serie de alti factori precum :

     - conditiile pedo-climatice ;
     - adaptabilitatea soiurilor si hibrizilor la zonele ecologice ;
     - practicile culturale ;
    - riscurile de transmitere a bolilor, a daunatorilor sau buruienilor ;
 - efectul plantei premergatoare asupra fertilitatii solului ;
   - bilantul humic si aportul de materie organica prin fertilizarea organica.

Asolamentele si rotatia culturilor reprezinta mijloacele cele mai la indemana si mai putin
costisitoare pentru a lupta impotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor plantelor, pentru a realiza
productii mari si pentru a proteja totodata solul si mediul inconjurator.

Din motive economice, agricultura moderna a statelor dezvoltate a dezvoltat cultura

plantelor de camp pe suprafete foarte mari, date fiind si mijloacele moderne de lucru de care se
dispune (tractoare si masini agricole de mare capacitate, chimizare, irigare, automatizare etc.).

Ca regula generala, cultivarea aceleiasi plante pe aceeasi parcela timp de mai multi ani sau
chiar in monocultura, va conduce la cresterea potentialului de atac al agentilor patogeni, al
daunatorilor, la cresterea cantitatii de seminte de buruieni si de material vegetativ capabil sa
permita reproducerea buruienilor, dar si diminuarea resurselor solului in substante nutritive
pentru plante, a humusului din sol, la schimbari de pH si, prin urmare, la diminuarea productiei
plantelor cultivate. Ca urmare, succesiunea culturilor in timp si spatiu a culturilor reprezinta
singura solutie pentru a evita aceste dezechilibre le ce se pot produce la nivelul
agroecosistemelor.  Necesitatea asolamentului este evidenta la plantele anuale comparativ cu
speciile perene, mai ales cele pomicole sau viticole. Ea decurge din cerintele pe care speciile
anuale le au fata de conditiile de vegetatie pe durata unei perioade de vegetatie. Plantele anuale
cultivate se caracterizeaza, in prezent, si printr-un numar foarte mare de soiuri si hibrizi obtinuti
prin ameliorare si care se deosebesc intre ei prin cerinte diferite fata de conditiile pedo-climatice,
pe de-o parte si fata de tehnologiile de cultura, pe de alta parte. Totodata, plantele anuale se
cultiva pe soluri arabile, iar acestea sunt exploatate diferit, urmarindu-se obtinerea unor productii
foarte variate.

Timisoara
2020
 5

Asolamentele se organizeaza in functie de conditiile naturale, de cerintele economice ale

exploatatiei agricole, de cerintele fata de clima si sol ale plantelor ce vor alcatui structura
culturilor.

In agricultura modrna obiectivele economice nu ocupa un loc secundar, ci ele continua sa fie
poate la fel de importante ca si in agricultura clasica doar ca pentru atingerea acestor obiective
agricultorul nu trebuie sa le excluda pe cele sociale si pe cele ecologice. In aceste conditii, in
cadrul sistemelor de productie durabila, rotatia culturilor are efecte directe, atat din punct de
vedere economic, cat si din punct de vedere ecologic. Productiile agricole pot fi influentate foarte
mult de tipul de rotatie practicat. O rotatie neechilibrata va influenta intregul agroecosistem dar
va avea, desigur, o influenta negativa si asupra productiei agricole.

O mare preocupare in cultura plantelor este legata de lungimea rotatiei sau durata acesteia,
specifica pentru fiecare cultura astfel incat se se reduca pe cat posibil incidenta atacului anumitor
agenti patogeni. Studii si cercetari de lunga durata au aratat ca lungimea rotatiei are o mare
importanta in ceea ce priveste frecventa atacului anumitor boli asupra plantelor cultivate.

Exemple de scheme de asolamente agricole :

Asolament de 4 ani

a.  Leguminoase

b.  Cereale paioase

c.  Plante tehnice

d.  Porumb

Cap II Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Floarea Soarelui

Planta premergatoare
  floarea-soarelui este o plantă pretențioasă față de rotația culturilor, deoarece nu suportă
monocultura, datorită atacului de boli (mană – Plasmopara helianthi, putregai alb – Sclerotinia
sclerotiorum, putregai cenușiu – Botrytis cinerea, pătarea brună și frângerea tulpinilor
– Phomopsis helianthi, alternarioză – Alternaria helianthi), atacului de dăunători (gărgărița
porumbului – Tanymecus dilaticollis, viermii sârmă – Agriotes spp.) și a atacului de lupoaie
(Orobanche cumana).

Timisoara
2020
 6

Floarea soarelui nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul alb – soia, fasolea, năut,
sfeclă, specii din familia cruciferelor (rapiță, muștar ş.a.), nici după plantele atacate de putregaiul
cenușiu: cartof, sfeclă, in.

De asemenea, nu este indicată cultivarea după plante cu înrădăcinare adâncă, așa cum sunt
lucerna, sfecla, sorgul sau iarba de Sudan. Nici după sfecla de zahăr nu este indicată plantarea de
floarea soarelui.

Este recomandată cultivarea după porumb, cereale de toamnă și mazăre. Floarea-soarelui trebuie
să revină pe același teren după minimum 4 ani (ideal 5-6 ani) și este o plantă premergătoare bună
pentru culturile de primăvară, dar și pentru grâul de toamnă.

Fertilizarea
Fertilizarea joacă un rol esențial în obținerea unei producții de floarea soarelui mare și de calitate
superioară. La 100 de kg producție de semințe este recomandată, conform Hera Cr. și colab.,
1998, citat de Roman Gh. V., 2006, aplicarea de:

 Azot - 1,8-3,5 kg
 Fosfor - 0,29-0,7 kg
 Potasiu - 0,38-1,65 kg
 Calciu - 0,11 kg
 Magneziu - 0,18-0,23 kg

În primele faze de vegetație este deosebit de importantă nutriția cu azot, fosfor și potasiu,
avându-se în vedere următoarele aspecte:

 Doza de îngrășăminte cu azot (N) la condițiile din țara noastră este între 70 și 100 kg/ha.
Se administrează jumătate la pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul,
sub formă de azotat de amoniu, îngrășăminte lichide sau îngrășăminte complexe, și jumătate
concomitent cu prașila 1 sau 2, sub formă de azotat de amoniu.
 Doza de îngrășăminte cu fosfor (P) la condițiile din țara noastră este între 60 și 125 kg
P2O5 /ha. Ea se poate administra integral înainte de efectuarea lucrării de arat sub formă de
îngrășăminte simple de tip superfosfat sau înainte de pregătirea patului germinativ sub formă
de îngrășăminte complexe. De asemenea, se poate administra și fracționat, 2/3 din doză
înainte de efectuarea lucrării de arat sub formă de îngrășăminte simple de tip superfosfat și
1/3 concomitent cu semănatul sub formă de îngrășăminte complexe.
 În cazul potasiului (K), pe solurile cu mai puțin de 15 mg K2O / 100 g de sol, doza
recomandată este între 60 și 80 kg K2O/ha. Se administrează sub formă de sare potasică
înainte de efectuarea arăturii, sau sub formă de îngrășăminte complexe înainte de pregătirea
patului germinativ sau concomitent cu semănatul.

Timisoara
2020
 7

În ceea ce privește îngrășămintele foliare, ele se aplică în două etape - primul în faza de 4-6
frunze și al doilea la începutul apariției calatidiilor. La fiecare dintre aceste tratamente se
utilizează 300-500 l soluție pe hectar în concentrație de 0,5-1,0%.

Sunt recomandate cele cu un conținut mai mare de fosfor (F-231, Folplant-231, Kristalon 13-40-
13, Polyfeed 11-44-11) sau cele cu raporturi egale între elementele nutritive, care conțin și
microelemente, în special bor și molibden (Elite Verde). Se pot utiliza și îngrășăminte foliare
numai cu azot, precum Last N, în doză de 10-15 l/ha, aplicat în stadiul de 4-6 frunze în 100-200 l
soluție/ha, putându-se repeta tratamentul după 10-14 zile.

Lucrarile solului
Primele acțiuni ce trebuie făcute după recoltarea plantei premergătoare sunt:

 Imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriștit.

 Cât mai repede cu putință trebuie efectuată arătura - cu plugul în agregat cu grapa stelată
sau grapa inelară.
 Până în toamnă, terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat, prin lucrări de
întreținere a arăturii, efectuate cu grapa cu discuri și lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu
colți reglabili, grapa rotativă, sau numai cu grapa cu colți reglabili, în funcție de starea
arăturii (grad de nivelare și de mărunțire a bolovanilor) și de gradul de îmburuienare a
solului. Se recomandă ca lucrările de întreținere a arăturii să fie efectuate perpendicular sau
oblic pe direcția arăturii, pentru o bună nivelare a terenului.

Arătura se efectuează la adâncimea de 22-25 cm. Adâncimea poate fi mai mare în cazul
terenurilor îmburuienate, cu cantități mari de resturi vegetale și în cazul solurilor compactate.
Este important de asemenea să ținem cont de faptul că în zonele mai umede și pe solurile mai
grele, lucrarea de scarificare la 60 cm este în măsură să aducă sporuri de producție de până la
28%.

Samanta si semanatul
Pentru o producție bună e nevoie de o bază bună, așadar sămânța trebuie tratată adecvat, iar
semănarea trebuie făcută la momentul optim și în anumite condiții.

Semințele utilizate trebuie să aparțină unui hibrid cu o bună adaptabilitate la condițiile din zonă.
Semințele potrivite pentru semănat sunt cele cu puritate fizică de peste 98% și germinație de
peste 85%. Totodată, ele nu trebuie să aibă spărturi sau fisuri, să fie cât mai uniforme și cu masa
a 1.000 de boabe (MMB) cât mai ridicată.
Tratamentul seminței:

Înaintea semănării este necesară tratarea semințelor cu un produs omologat împotriva

următoarelor boli și dăunători:
Timisoara
2020
 8

 Mana (Plasmopara helianthi)

 Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)
 Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)
 Gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis) – în cazul prezenței acestui dăunător
 Viermi sârmă (Agriotes sp.)

Perioada recomandată pentru semănatul florii soarelui este atunci când la adâncimea de semănat
la ora 7:00 A.M. se înregistrează temperatura de 7 grade Celsius și când vremea este în curs de
încălzire. Aceste condiții se înregistrează în perioada 25 martie – 15 aprilie, iar în zonele
răcoroase se adaugă la această perioadă o săptămână sau 10 zile.

Adâncimea de semănat recomandată este de 4-5 cm la solurile mai grele și umede și la 5-6 cm pe
solurile mai ușoare și mai uscate.

Distanța optimă între rânduri este de 70 cm. Dacă irigarea se face pe brazde, distanța între
rânduri poate fi de 80 cm.

Densitatea de semănat:

În linii generale, putem spune că în cazul unei culturi neirigate, densitatea recomandată este între
45 și 55 de mii de plante recoltabile la hectar, iar în cazul culturii irigate, densitatea optimă este
între 55 și 65 de mii, cu mențiunea că limita superioară se aplică doar în cazul culturii cu hibrizi
de talie mai redusă.

În funcție de hibridul cultivat, este necesară o anumită densitate și de aceea recomandăm

respectarea instrucțiunilor producătorului de sămânță.

2.5.Lucrari de ingrijire
Cultura de floarea soarelui va avea o producție ridicată și de calitate superioară doar dacă este
întreținută corespunzător.

Chiar dacă este considerată o plantă rezistentă la secetă, în anii cu precipitații reduse și când se
dispune de un sistem de irigare, se pot aplica 1-4 udări de 400 – 800 metri cubi la hectar.

Lucrarile de ingrijire realizate in cultura de floarea soarelui au ca scop combaterea buruienilor,

combaterea bolilor si daunatorilor, irigarea, polenizarea suplimentara acolo unde este cazul.
Combaterea buruienilor
In prima faza de vegetatie, pana la aparitia butonului floral, floarea soarelui are un ritm redus de
crestere fiind sensibila la buruieni.
Dupa aceasta perioada pericolul de imburuienare scade, deoarece floarea soarelui are un ritm mai
rapid de crestere si acopera complet solul. Buruienile afecteaza productia in procent de 15-55%.
De aceea, sunt necesare masuri de combatere si prevenire a buruienilor, realizate prin lucrari
mecanice si manuale, utilizarea erbicidelor.
Timisoara
2020
 9

Dintre aceste lucrari, prasitul combate buruienile si imbunatateste permeabilitatea solului,

aerisirea si regimul termic al solului. Erbicidarea poate fi inlocuita cu prasile mecanice si
manuale.
Prima prasila executata foarte devreme cand se formeaza randurile de plante, iar a doua prasila
mecanica la interval de 10-12 zile de la prima prasila imediat ce apar buruienile.
A treia prasila mecanica se efectueaza la cca 15 zile de la prasila a doua, la inaltimea plantelor de
70 cm.
Prasilele mecanice se executa tinand cont de:
 Prasila trebuie sa elimine buruienile dar fara sa produca o mobilizare a pamantului prea
adanca, care sa conduca la pierderea apei din sol si taierea radacinilor plantei de floarea
soarelui.
 Adancimea recomandata pentru aceasta prasila este de 4-6 cm.
 Zona de protectie a plantelor este mai mare la prasila a doua, de 14-15 cm, fata de prima
prasila, la care zona de protective are o dimensiune cuprinsa intre 8-10 cm.
Prasilele manuale se executa dupa a doua prasila mecanica.
Buruienile pot fi combatute si chimic astfel:
Digitaria, Sorghum halepense din samanta) se utilizeaza erbicide, care pot fi:
− volatile, care se administreaza inainte de pregatirea patului germinativ si care trebuie
incorporate imediat in sol prin lucrarea de pregatire a patului germinativ, care se efectueaza cu
grapa cu discuri: Treflan 48 (1,5-2,0 l/ha), Diizocab 80 EC (6-10 l/ha);
Combaterea daunatorilor
Cei mai periculosi daunatori pentru floarea – soarelui sunt: ratisoara porumbului (Tanymecus
dilaticollis) si viermii sarma (Agriotes spp). Atacul acestor daunatori la inceputul vegetatiei
conduce la pierderea densitatii semintelor si chiar la compromiterea culturilor. Insa, acesti
daunatori pot fi combatuti prin tratarea semintei care inlatura in mare masura riscul atacului
acestor daunatori.

Daca apare necesara combaterea in primele faze de vegetatie a ratisoarei porumbului

(Tanymecus dilaticollis), se foloseste insecticidul Actara 25 WG (0,1 kg/ha).
Combaterea bolilor
Floarea soarelui este o cultura mult atacata de agentii patogeni. Pagubele cele mai insemnate le
aduc urmatoarele boli: mana (Plasmopara helianthi), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum),
patarea bruna si frangerea tulpinilor (Phomopsis helianthi), patarea neagra a tulpinilor (Phoma
macdonaldi), putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea), putrezirea radacinilor si tulpinilor
(Sclerotium bataticola), precum si alte boli care apar sporadic si care paraziteaza in special
frunzele (rugina neagra – Puccinia helianth, patarea bruna-neagra sau alternarioza – Alternaria
helianthi, patarea cenusie sau septorioza frunzelor – Septoria helianthi).

Pentru a preveni aparitia acestor boli se realizeaza rotatia culturilor, se evita fertilizarea
unilaterala cu doze mari de azot, semanatul in epoca corespunzatoare, respectarea densitatii
optime, combaterea buruienilor, recoltarea la timp.
Atacul de putregai alb si cenusiu
Atacul putregaiului alb si cenusiu se realizeaza prin efectuarea a doua tratamente: primul
tratament de la diferentierea neta a calatidiului pana la aparitia florilor ligulate, iar al doilea
tratament dupa 10-15 zile de la primul tratament.
Timisoara
2020
 10

Tratamentele se efectueaza cu unul din urmatoarele fungicide: Acanto Plus ,Alto Combi

Pyrus  ,Topsin etc.
Atacul de mana
Mana este foarte raspandita in culturile de floarea soarelui. Aceasta se combate prin utilizarea de
hibrizi rezistenti, tratarea semintelor si respectarea rotatiei.
Daca irigarea se face pe brazde, lungimea brazdelor va fi cuprinsa intre 100 si 200 m, iar norma
de udare va fi de 1000-1200 m3/ha la prima udare si de 800-1000 m3/ha la urmatoarele udari.
Polenizarea suplimentara
Polenizarea la floarea soarelui se realizeaza cu albinele melifere, in procent de 85%, Pentru un
lan de floarea soarelui este nevoie de 2 familii de albine pentru o polenizare completa.

2.6.Recoltarea
Floarea soarelui se recolteaza cand umiditatea semintelor este cuprinsa intre 10 si 15%, adica
atunci cand 70% dintre calatidii sunt uscate si 30% au culoarea bruna.
Insa, recoltarea poate fi inceputa in momentul in care umiditatea semintelor este de 13-14%
adica 75-80% din calatidii au culoarea bruna si bruna galbuie.
Dupa recoltare, semintele trebuie curatate rapid de impuritati si uscate. Recoltarea se va incheia
atunci cand umiditatea semintelor este de 10%, dupa acest procent, semintele se scutura.

La noi in tara recoltarea florii soarelui se realizeaza calendaristic in ultima decada a lunii august
si mijlocul lunii septembrie, cu diferente in functie de zona geografica.
In cazul plantatiilor pe suprafete mici recoltarea se va realiza prin taierea calatidiilor cu secera si
strangerea lor in gramezi unde se lasa la uscat cateva zile.
In cazul plantatiilor extinse, floarea soarelui se va recolta cu ajutorul combinelor la care se
ataseaza echipamentul special pentru recoltat floarea soarelu
Viteza optima de lucru, la care se inregistreaza pierderile minime prin scuturare, este de 3-5
km/h.
La combina se efectueaza urmatoarele reglaje specifice: – inaltimea de taiere este cuprinsa intre
50-100 cm, in functie de inaltimea plantelor si gradul de cadere. La un procent de peste 15%
plante culcate, inaltimea de taiere se reduce la 20-30 cm, iar intrarea combinei in lan se face in
sens invers inclinarii plantelor;
 turatia batatorului este redusa pentru a nu se decortica semintele, fiind cuprinsa intre
450600 rotatii/minut, turatia mai mica fiind la culturile cu umiditatea semintelor scazuta si cu
plante uniform ajunse la maturitate;
 distanta dintre batator si contrabatator este de 28-32 mm la intrare si 14-16 mm la iesire;
 contrabatatorul trebuie sa fie pentru seminte mari, cu spatii duble intre vergele;
 postbatatorul trebuie sa aiba palete din cauciuc sau se pastreaza cele metalice, dar se
demonteaza jumatate dintre ele;
 sitele trebuie alese si reglate corespunzator marimiii semintelor;
 curentul de aer al ventilatorului trebuie atent reglat astfel incat, sa fie eliminate semintele
seci si resturile de inflorescenta si frunze, dar fara a fi antrenate in pleava si semintele pline

Timisoara
2020
 11
Specificare u.m. volum tarif valoare
TOTAL cheltuieli tehnologice lei 2509,133

A. Cheltuieli cu lucrari tehnologice lei 830

- arat ha 1 250 250
- fertilizat de baza ha 1 40 40
- fertilizat fazial ha 1 40 40
- fertilizat foliar ha     0
- discuit ha 1 95 95
- combinator ha 1 75 75
- semanat ha 1 120 120
- tavalugit ha 1 40 40
- erbicidat preemergent ha 1 40 40
- erbicidat postemergent ha 2 40 80
- prasit mecanic 1 ha 1 50 50
- prasit mecanic 2 ha     0
- tratamente fito-sanitare ha     0
- transport tehnologic (excl. Recolta) lei   100 0

B. Cheltuieli cu materiale lei 961,95

- samanta kg 80 4,6 368
- ingrasaminte chimice lei     0
-N kg. Sa 75 1,6 120
-P kg. Sa 73 3,15 229,95
-K kg. Sa     0
- erbicide lei  
- glifosat l (kg) 6 10 60
- harmony l (kg) 0,01 5900 59
- leopard l (kg) 1 100 100
- insecto-fungicide lei  
- l (kg)      
- apa de irigat lei/mc     0
- alte materiale Nitragin lei     25

C. Cheltuieli aprovizionare (10 % din B) lei 179,195

D. Cheltuieli cu Redeventa/Arenda lei     90

E. Cheltuieli cu forta de munca + indirecte lei 447,9875

Timisoara
2020
 12

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Rapita

Planta premergatoare
Cele mai bune plante premergătoare sunt cele care eliberează terenul timpuriu: cerealele de
toamnă (grâul și orzul), cartofii timpurii, leguminoasele boabe (mazăre), borceagul de toamnă și
trifoiul roșu după prima coasă. Rapița de primăvară se poate semăna și după culturi recoltate
târziu cum ar fi: porumbul, sfecla pentru zahăr, cartofii etc.

Nu se va cultiva rapița în monocultură, nici după soia și floarea-soarelui, pentru a preveni

extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Rapița poate reveni pe același teren după 3 ani,
iar în caz de atac de Sclerotinia, după mai multi ani. 

După rapiță se pot cultiva majoritatea plantelor, fiind o bună premergătoare pentru grâul de
toamnă sau orz de toamnă precum și înființarea de culturi succesive de porumb în scop furajer
sau varză furajeră

.Fertilizarea
• Rapiţa este o mare consumatoare de elemente nutritive, cu particularităţi de nutriţie
specifice atât în etapa vegetativă din toamnă, cât şi în cea generativă (reproductivă) din
primăvară.
• Producţia de seminţe şi calitatea acesteia, sunt determinate la rapiţă într-o mare măsură de
sistemul de fertilizare: cantitatea de îngrăşăminte cu macro şi microelemente, raportul
dintre elementele fertilizante aplicate şi momentul aplicării îngrăşămintelor.
• Consumul de elemente nutritive la rapiţă este ridicat. Pentru 100 kg seminţe şi producţia
secundară aferentă, rapiţa consumă: 3-7 kg N; 2,5 – 5 kg P205; 6-10 kg K20; 2 – 3 kg
CaO; 0,6 – 0,8 kg MgO şi 4,2 kg S
• Aceeaşi producţie exportă din sol: 3,5 kg N; 1,4 kg P205, 1,0 kg K20 şi sunt restituite
solului prin producţia secundară încorporată în sol: 3,5 N; 1,1 kg P205 şi 9,0 kg K20 .
•

Timisoara
2020
 13

În articolele de specialitate se specifică faptul că rapița are nevoie de 25 % mai mult azot
comparativ cu grâul, de aceeași cantitate de fosfor și potasiu și de două ori mai mult sulf.
Plantele de rapiță consumă circa 30-35 kg N, 20-23 kg P și 38-65 kg K pentru 1 tonă producție.
Pentru realizarea biomasei (părții aeriene) în toamnă, plantele au nevoie de 35-45 kg N/ha, ceea
ce înseamnă că în sol trebuie să se găsească 45-60 kg azot mineral.
Pentru a asigura o bună fertilizare și pentru a optimiza costurile cu îngrășămintele se recomandă
efectuarea cartării agrochimice a fiecărei parcele.

.Lucrarile solului
Pregătirea terenului pentru cultivarea rapiței începe cu arătura normală executată la adâncimea la
care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajiști și 20-22 cm după trifoi.

Urmează discuirea imediat după arat, cât încă solul este reavăn, și pregătirea patului germinativ
prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat și
perpendicular pe direcția de executare a semănatului.

Înainte sau după semănat se folosește tăvălugul inelar. Lucrarea este facultativă, dar utilă
îndeosebi în toamnele secetoase și pe soluri argiloase.

Sisteme de lucrare a solului

Arătura și alte lucrări ale solului generează eroziunea lui, așa că se vorbește tot mai mult despre
sistemele minimum tillage sau no tillage. Acest sistem presupune lucrarea cu discuri sau cu dinți,
sau combinații de discuri și dinți. Desigur, el are și unele dezavantaje sub forma unor riscuri
crescute de a scăpa de sub control populațiile de buruieni și dăunători. Este un sistem economic,
dar care presupune o cunoaștere foarte bună a culturii de rapiță, astfel încât nu sunt mulți
fermierii care apelează la ea. 
.Samanta si semanatul
Sămânța de rapiță își pierde capacitatea germinativă repede, astfel încât se recomandă folosirea
la semănat a materialului recoltat în același an. Se folosesc numai semințe care au luciu, culoare
și MMB specifice materialului săditor, cu puritatea minimă de 95% și capacitatea germinativă
minimă de 85%.

Se recomandă folosirea semințelor tratate cu produse pentru protecția plantelor omologate.

Materialul de semănat trebuie să fie liber de ovăz sălbatic și cuscută, cu maximum o sămânță de
Raphanus raphanistrum la o probă de 10 grame. 

La condițiile din țara noastră rapița se recomandă a fi semănată la 12,5 - 25 cm între rânduri.

Tăvalugitul după semănat

Timisoara
2020
 14

Există păreri pro și contra acestei lucrări. Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au
rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ și cu sămânța neîncorporată. Este util și
după semănatul rapiței, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug și
se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar și, având în vedere specificul semințelor mici de
rapiță, se folosește tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât și după
semănat.

Lucrari de ingrijire
Lucrările solului după semănat se fac pentru completarea realizării calitative a patului
germinativ, dar și pentru combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

Principalele lucrări de întreținere după semănat sunt tăvălugirea și eliminarea excesului de

umiditate. Urmează lucrări necesare oricărui tip de cultura – irigare, fertilizare, combaterea
bolilor și a dăunătorilor. 

Fertilizarea fazială

Dozele de îngrășăminte pentru cultura rapiței în țara noastră, în funcție de producția scontată,
tipul de sol și valorile indicilor agrochimici privind conținutul în fosfor, potasiu și indicele de
azot sunt, în general, următoarele: azot 80-180 kg; fosfor 50 - 80 kg; potasiu 60-80 kg. 

Sulful este și el necesar pentru o cultură sănătoasă de rapiță. Doza optimă de sulf (S) la rapiță
este de 20-30 kg/ha, (semnificativ mai mare decât la cereale, unde ar trebui să fie de 10-20 kg
S/ha). La rapiță, raportul dintre sulf și azot trebuie să fie de 1/7. Întreaga doza de fosfor și de
potasiu și 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază, iar restul de 2/3 din doza de azot
va fi dată primăvara timpuriu. 

Fertilizarea fazială se face după următoarea schemă:

 Fertilizare de bază de toamnă – la semănare

 Fertilizarea foliară de toamnă – stadiul de 6-8 frunze
 Fertilizarea fazială I – stadiul de rozetă, 8-11 frunze
 Fertilizarea fazială II – stadiul butonilor florali incipienți 
 Fertilizarea foliară de primăvară – stadiul de butoni florali verzi și galbeni

Îngrășămintele foliare trebuie aplicate în partea a doua a vegetației și sunt foarte importante
pentru o producție sănătoasă. Ele trebuie alese în funcție de componența lor de sulf și
microelemente, precum și un raport NPK favorabil azotului. Un alt microelement important în
cultura rapiței este borul, care trebuie aplicat atât la semănare, cât și în faza foliară.

Combaterea integrată a buruienilor

Timisoara
2020
 15

Combaterea buruienilor joacă un rol esențial pentru o producție de calitate. Principalele buruieni
care se regăsesc în culturile de rapiță sunt:

 Agropyron repens - Pir târâtor

 Amaranthus spp - Știr sălbatic
 Capsella bursa pastoris - Traista ciobanului
 Echinochloa crus - galli - Mohor lat
 Galium aparine - Turița
 Lamium purpureum - Urzică moartă
 Veronica hederifolia – Șopârlița

Pentru a combate buruienile este necesară aplicarea de erbicide. Avantajele sunt incontestabile:

 se elimină competiția între cultura de rapiță și buruieni pentru rezervele de apă și

substanțele nutritive
 se elimină competiția pentru lumină
 eliminarea competiției din partea buruienilor determină obținerea unor lanuri cu plante
viguroase, ce pot trece mai ușor peste iarnă
 recoltarea va fi mai ușoară, consumul de carburant va fi redus, iar semințele vor avea
umiditate scăzută

Sistemul de producție Clearfield la rapița

Printre cele mai eficiente produse de protecție a plantelor este sistemul de producție Clearfield® ,
care combină hibrizii de rapiță cu potențial ridicat de producție, toleranți la erbicid, cu o
combatere eficientă și durabilă a buruienilor. Este o soluție bivalentă și sigură pentru recoltă. 

Erbicidele recomandate pentru rapița Clearfield®:

CLERANDA® - Erbicid postemergent cu spectru larg, eficace și flexibil, selectiv pentru rapița de
toamnă, cu utilizare în toamna în condiții pedoclimatice diferite. Are o eficacitate excelentă
împotriva unui spectru larg de buruieni. Pe lângă buruienile obișnuite
precum Galium, Chenopodium și Matricaria, le poate elimina și pe cele foarte greu de combătut,
precum Sinapis și alte specii crucifere. CLERAVO® - Este destinat erbicidării în primăvară a
culturii de rapiță de toamnă de tip Clearfield®. Combate buruienile dicotile dificile, inclusiv pe
cele crucifere, iar unul dintre avantajele notabile este flexibilitatea în aplicare.

Folosirea regulatorilor de creștere la rapiță

Pentru limitarea căderii plantelor este nevoie de regulatori de creștere. Rolul lor este limitarea
creșterii, astfel încât plantele să fie cat mai puțin expuse riscului de cădere. De asemenea, cu
ajutorul regulatorilor de creștere se asigură o intrare optimă în iarnă, ca rapița să reziste la ger. 

Timisoara
2020
 16

Agricultorii pot folosi pentru reglarea creșterii produsul CARAMBA® TURBO care combină

substanța activă a unui fungicid (metconazol) cu cea a unui regulator de creștere (mepiquat
clorură).
Combaterea bolilor la rapiță

Principalele boli din cultura de rapiță sunt: 

 Alternaria brassicae - Alternarioza

 Botrytis cinerea - Putregaiul cenușiu
 Erysiphe cruciferarum - Făinarea
 Phoma lingam - Putregaiul negru
 Sclerotinia sclerotiorum - Putregaiul alb

Combaterea lor se face în trei segmente – toamna, primăvara – la ieșirea din iarnă și în perioada
înfloritului. Se aplică produsul CARAMBA® TURBO ce combate făinarea și putregaiul negru și
asigură protecția plantelor toamna si primăvara devreme.

Combatere dăunători la rapiță

Principalii dăunători din cultura de rapiță sunt: 

 Athalia rosae - Viespea rapiței

 Brevicoryne brassicae - Păduchele cenușiu al cruciferelor
 Ceutorhynchus assimilis - Gărgărița semințelor
 Ceutorhynchus quadridens - Gărgăriþa pătată
 Ceutorhynchus napi - Gărgărița mare a tulpinilor de rapiță
 Epicometis hirta - Gândacul păros
 Meligethes aeneus - Gândacul lucios
 Psylliodes chrysocephala - Puricele cruciferelor

Aplicarea de insecticid FASTAC® ACTIVE combate numeroase insecte dăunătoare. cu un

interval dintre aplicări de 7- 10 zile. 

.Recoltarea
Recoltarea rapiței trebuie făcută când umiditatea semințelor este în jur de 16%, plantele sunt
aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe
majoritatea semințelor se observă un punct cafeniu. 

Pe cât este posibil, se va evita recoltatul în perioada de arșiță maximă, fiind recomandat ca
recoltarea să se facă dimineața devreme, seara târziu sau chiar noaptea. După recoltare, semințele
se curăță imediat de impurități (restul de tulpini) și se trec la uscător pentru reducerea umidității
la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială, semințele se depozitează în magazii,
șoproane, la început într-un strat foarte subțire (5-10 cm) și se lopătează de mai multe ori pe zi,

Timisoara
2020
 17

până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, semințele se pot ține și în straturi subțiri pe
prelate la soare. 

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Mustar

Planta premergatoare
Fiind o specie anuală, muştarul alb va fi inclus în asolmentul de câmp. Deşi nu manifestă cerinţe
deosebite faţă de planta premergătoare, totuşi cele mai bune rezultate se obţin în cazul în care se
cultivă după cereale sau după prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni. Muştarul alb nu
trebuie semănat după crucifere şi după mac, din cauza unor boli şi dăunători comuni, precum şi
impurificării prin samulastră. Va reveni pe acelaşi teren numai după 4-5 ani.
Fertilizarea
Muştarul alb reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor. După unii autori, gunoiul de
grajd trebuie aplicat la planta premergătoare, fiind o sursă de buruieni pentru muştar.
Îngrăşămintele cu azot contribuie la dezvoltarea plantelor, dar aplicate în exces prelungesc
perioada de vegetaţie şi influenţează nefavorabil acumularea uleiului gras. După unii autori, pe
solurile amendate este necesară şi aplicarea borului, microelementul care contribuie la
dezvoltarea plantelor şi la realizarea de producţii ridicate. Se recomandă fertilizarea cu 100
kilograme azotat de amoniu/hectar şi cu 200 kilograme superfosfat/hectar, acesta din urmă
contribuind la o bună fructificare. S-a evidenţiat că fertilizarea cu N:P:K în raport de 1:1:1 a dus
la sporirea producţiei de seminţe. Cercetările efectuate la Fundulea, referitoare la eficacitatea
aplicări azotului, au arătat că dozele de N40 - N80 sunt economiice şi eficiente, contribuind la
realizarea unui spor de producţie de 15%. Eficacitatea îngrăşămintelor cu azot a oscilat în funcţie
de condiţiile climatice, îngrăşămintele fiind mai bine valorificate în anii cu precipitaţii mai
bogate.
Lucrarile solului
Acestea diferă în funcţie de planta premergătoare. Dacă planta premergătoare părăseşte terenul
devreme, îndată după recoltare, se ară la adâncimea de 22-25 cm sau cât permite starea de
umiditate a terenului, astfel ca arătura să fie de bună calitate, fără bolovani. Până toamna terenul
se va lucra cu discul urmat de grapa cu colţi reglabili, pentru distrugerea buruienilor şi afânarea
solului. Dacă planta premergătoare se recoltează târziu, se ară cu plugul urmat de grapă.
Primăvara devreme se grăpează cu grapa cu colţi, iar cu o zi înaintea semănatului se lucrează cu
combinatorul sau cu discul, urmat de grapa cu colţi reglabili. Prin lucrările de pregătire a patului
germinativ se urmăresc mărunţirea şi o bună nivelare a solului, creându-se condiţii pentru o
răsărire uniformă.
Samanta si semanatul
Epoca de semănat

Aceasta se situează primăvara devreme, în urgenţe I în zona din sudul ţării, imediat ce se poate
intra în câmp. Dacă se întârzie semănatul, temperaturile ridicate, mai ales dacă sunt asociate cu
Timisoara
2020
 18

un deficit de umiditate, influenţează negativ creşterea şi dezvoltarea plantelor, acestea îşi reduc
talia, iar producţia scade cu 50-75%. Se afirmă că prin semănatul timpuriu plantele sunt mai
puţin expuse atacului bolilor şi dăunătorilor.

Distanţa şi adâncimea de semănat

Muştarul alb, după unii cercetători, trebuie semănat la distanţă de 12,515 cm între rânduri pe
solurile curate de buruieni. Pe solurile cu rezervă de buruieni se seamănă în rânduri rare,
distanţate la 30-35 cm, pentru a putea efectua lucrările de întreţinere, metodă utilizată la
Fundulea. Cercetările referitoare la stabilirea distanţei optime de semănat au evidenţiat faptul că
se realizează producţii mai ridicate prin semănatul în rânduri dese la 12,5-25 cm. Distanţa optimă
de semănat este de 25-50 cm, iar adâncimea de semănat de numai 1 cm. Cercetătorii de la
Fundulea au evidenţiat că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 cm în regiunile mai umede
şi de 3-4 cm în zonele de câmpie.

Norma de sămânţă

Se recomandă o normă de sămânţă diferenţiată în funcţie de gradul de pregătire al terenului, fiind

indicate 12 kilogarme de sămânţă în condiţii agrotehnice optime şi 15 kilograme în condiţii mai
puţin favorabile. Norma de sămânţă indicată este de 11-13 kilograme/hectar la o distanţă de 50
cm şi de 17-20 kilograme/hectar la distanţă de 25 cm între rânduri. Seminţele trebuie să
îndeplinească indicii de calitate prevăzuţi în STAS şi anume puritatea fizică de 95-97% şi
germinaţia de 80-90% pentru clasele 1 şi a 2-a. Semănatul se poate efectua cu semănătorile SUP
- 21 sau SUP - 29.
Lucrari de ingrijire
Imediat după răsărirea mustarului alb se execută o lucrare de grăpare perpendicular pe direcţia
rândurilor, pentru distrugerea buruienilor încolţite. Dacă este semănat în rânduri dese, muştarul
alb se pliveşte, iar dacă se seamănă în rânduri rare se prăşesc intervalele dintre rânduri şi se
pliveşte pe rând. În general, se aplică un plivit şi două praşile. Muştarul alb poate fi şi erbicidat,
cu produsele recomandate de specialiştii agronomi din zonă. Erbicidul se dizolvă în 600-800 de
litri de apă şi se încorporează imediat la adâncimea de 8-10 cm.

Bolile muştarului alb

Acestea sunt: mana cruciferelor (Peronospora brassicae Gaum); albumeala cruciferelor (Albugo
candida) - prevenirea bolii se face prin măsuri de igienă culturală şi o agrotehnică
corespunzătoare - arătura adâncă, semănat timpuriu, respectarea rotaţiei culturilor, distrugerea
buruienilor crucifere din jurul culturilor - combaterea se face prin tratarea seminţelor cu
oxiclorura de Cu 50 - 0,5%;
Recoltarea
Epoca de recoltare - epoca optimă este situată în faza maturizării depline a seminţelor, care se
colorează în galben auriu, întreaga plantă find de culoare galbenă. Această epocă este
recomandată în cazul în care cultura se recolteză cu combina. Dacă recoltarea se face în două
faze, se va începe mai devreme de epoca indicată, prin tăiere cu cositoarea şi se va treiera pe
Timisoara
2020
 19

brazdă. Modul de recoltare - pentru evitarea pierderilor prin scuturare, muştarul alb se va recolta
dimineaţa pe rouă. După unii autori, pentru economisirea cheltuielilor de uscare a seminţelor,
evitarea pierderilor prin scuturare şi a cheltuielilor de uscare, se recomandă tratarea culturii cu
Regflone 3 litri/ha înainte de recoltare, fapt ce creează posibilitatea recoltării muştarului cu 10
zile mai devreme. În urma aplicării desicantului în toate organele plantei, umiditatea s-a redus cu
peste 50% comparativ cu martorul netratat. În urma aplicării desicantului, s-a obţinut o producţie
de seminţe superioară martorului cu 200 kilograme.

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Ricin

Planta premergatoare
Ricinul nu are premergătoare neindicate, atât în România, cât şi în zona lui de cultură, cu
condiţia combaterii integrate a buruienilor şi a unei fertilizări corespunzătoare. Se poate cultiva
după cereale păioase de toamnă (grâu de toamnă, orz sau orzoaică de toamnă), leguminoase
anuale, rădăcinoase, lucernă, porumb. Dintre aceaste plante, prăşitoarele gunoite sunt mai bune
decât cele care primesc fertilizare minerală. Bîlteanu (1974) consideră că monocultura de ricin
este contraindicată, dar în România este posibilă repetarea culturii de două ori, cu luarea unor
măsuri speciale privind combaterea bolilor (fuzarioza, mai ales). După ricin, se pot cultiva toate
plantele de primăvară.

Fertilizarea
Pentru a produce 100 de kilograme de sămânţă, ricinul consumă, după Cernomaz, 7,5 kg de azot,
1,7 kg pentoxid de fosfor şi 5,9 kg de oxid de potasiu. E. Weiss (1971) precizează „exportul” de
elemente nutritive pentru recolte de 1.700-2.000 kg/ha de seminţe, care, recalculat funcţie de
distribuţia acestor elemente nutritive pe organele plantei, duce la valori mai mici pentru azot (6
kg/q sămânţă) şi fosfor (1,6 kg/q), dar mai mari pentru potasiu (9,0 kg/q.) Ricinul consumă mari
cantităţi de calciu (5,8-6 kg/q sămânţă) şi de magneziu. Consumul global la randamentele
apropiate de media rezultatelor obţinute în reţeaua CIOS, la materialul semincer semănat în
România, se ridică la 110-140 kg N, 30-35 kg P şi 110-160 kg K la hectar. Cu toată fertilitatea
ridicată a solurilor din zona favorabilă culturii ricinului, cantităţile de îngrăşăminte folosite uzual
(30-40 kg N şi 40-50 kg/ha substanţă activă) sunt mici, în special pentru azot, cel puţin în cazul
soiurilor cu ramificare redusă, dar şi în condiţiile folosirii desicanţilor în vederea recoltării
mecanizate.

Mai benefice apar indicaţiile făcute de Cr. Hera şi Z. Borlan, care recomandă folosirea a 50-60
Timisoara
2020
 20

kg N/ha, cantitate ce poate fi mărită cu 10-20 kilograme în cazul aplicării unei tehnologii de
nivel ridicat (cu atenţie deosebită la respectarea epocii de semănat şi a densităţii) şi când ricinul
urmează în cultură după prăşitoare târzii negunoiate. Corectarea cantităţilor de azot în cadrul
utilizării gunoiului de grajd la plantele premergătoare se face în limita a 1-1,5 kg N în minus
pentru fiecare tonă de gunoi aplicată.

Folosirea gunoiului de grajd la ricin este mai puţin indicată decât utilizarea lui la porumb (sau
sfeclă), care precedă planta pe terenul respectiv. Îngrăşămintele cu azot se vor administra
primăvara, la pregătirea patului germinativ (sau din îngrăşăminte complexe - aplicate toamna),
iar cele cu fosfor, toamna, sub arătură. Îngrăşămintele binare, NP, folosite la semănat, dau
rezultate bune, prin formarea mai timpurie a racemului principal, urmând a fi aplicate la 7,5 cm
de rând (E. Weiss, 1958). De asemenea, în unele ţări cultivatoare de ricin se practică îngrăşarea
la ultima praşilă (când plantele au înălţimea de 35-40 cm), cu azot şi fosfor (Cernomaz, 1963).
Samanta si semanatul
 Pentru realizarea unui semănat de calitate, seminţele de ricin trebuie să îndeplinească o serie de
cerinţe, printre care amintim: puritatea seminţelor trebuie să fie de 100%; capacitatea
germinativă minimă admisă în urma rezultatelor de laborator să fie de 85% etc. Înainte de
semănat, seminţele destinate semănatului se vor trata cu substanţe indicate de specialiştii
Laboratorului Fitosanitar Judeţean, în vederea combaterii bolilor şia dăunătorilor specifici acestei
culturi. Epoca de semănat trebuie aleasă cu grijă, în fiecare an, în funcţie de evoluţia temperaturii
solului. Dacă se seamănă înainte ca temperatura (dimineaţa, la ora 8, la 10 cm adâncime) să fie
de 10-12 grade Celsius, 2-3 zile consecutiv, există pericolul ca multe seminţe să piară (prin
fenomenele de clocire, atac de boli etc.). Întârzierea semănatului este la fel de dăunătoare,
deoarece plantele nu ajung la maturitate, mai ales în cazul folosirii unor cantităţi mai mari de
azot şi eventual al irigării culturii.

Calendaristic, în epoca optimă, ricinul se seamănă în ultima decadă a lunii aprilie şi prima
decadă din luna mai. Distanţa între rânduri, obligatorie în cazul mecanizării integrale a culturii,
este de 80 cm, semănându-se cu semănătoarea SPC -6 (8, 12). Densitatea plantelor la recoltare
este diferită, în funcţie de gradul de ramificare a plantei.

În general, în funcţie de cantitatea de apă din sol, densitatea culturii de ricin este cuprinsă între
45.000 şi 65.000 de plante la hectar. Pierderile normale de seminţe şi plante sunt de 10-15% şi
trebuie compensate prin semănatul suplimentar a 5.000-7.500 de seminţe germinabile la hectar.
Cantitatea de sămânţă necesară cultivării unui hectar de ricin este de 22-30 de kilograme la
hectar, în funcţie de soiul cultivat şi caracteristicile seminţei. Adâncimea de încorporare a
seminţei este de 6-7 cm, în cazul unei bune aprovizionări cu apă a solului, sau de 8-10 cm în
primăverile secetoase (Bîlteanu, 1974).
Lucrari de ingrijire
 Dacă nu se folosesc erbicide, ricinul se prăşeşte manual sau mecanic de 2-3 ori, în funcţie de
gradul de îmburuienare. Prima lucrare se face după răsărirea totală, cu viteză mică de lucru şi cu
zona de protecţie de 12-15 cm, evitând lovirea plantelor şi acoperirea lor cu pământ (Bîlteanu,
1974). A doua praşilă mecanică se execută la înălţimea plantelor de 15-20 cm, iar a treia praşilă
mecanică se execută când talia ricinului este de 35-40 cm. După fiecare praşilă mecanică, se

Timisoara
2020
 21

execută prăşitul manual pe rând, cu foarte mare atenţie, pentru a nu vătăma plantele. Adâncimea
de prăşit este de 6 cm, pentru a nu tăia rădăcinile secundare superficiale ale ricinului (A.V.
Vrînceanu, E. Weiss).

Erbicidele sunt foarte importante în cultura ricinului, protejându-l în primele faze de creştere,
când este sensibil la îmburuienare. În diferite ţări unde se cultivă ricinul se utilizează fie erbicide
antigramineice încorporate în sol la pregătirea patului germinativ, fie erbicide administrate după
semănat, dar înainte de răsărire. Substanţele, doza şi modul de aplicare sunt indicate în buletinele
fitosanitare emise de către specialiştii în domeniu. Desicarea ricinului este o măsură obligatorie,
în vederea recoltării mecanizate. În acelaşi timp, creşte simţitor proporţia capsulelor uscate, încât
tratamentul cu desicanţi se poate efectua şi în cazul recoltării manuale, plusul de recoltă
compensând cheltuielile efectuate.

Se recomandă numai aviotratamentele, cu cantităţi de apă de 200-300 de litri apă/hectar, în

funcţie de masa vegetativă verde, care trebuie stropită bine şi uniform. (N. Şarpe, 1976) Pentru
suprafeţe mici, se pot folosi şi mijloacele terestre de stropire, cu trecere la 0,5 m deasupra
înalţimii plantelor. Această variantă dă rezultate economice mai bune, prezintă şi avantajul de a
folosi cantitatea de 500-600 de litri soluţie/hectar.
Recoltarea
 La unele soiuri, recoltarea manuală se face într-o singură trecere, când peste 2/3 din capsule sunt
bine brunificate, ceea ce corespunde cu umiditatea seminţelor, de 13-15%. La alte soiuri,
maturarea poate să fie neuniformă, mai ales la limitele inferioare de densitate recomandate,
situaţie în care se impun 2 (3) recoltări, în funcţie de condiţiile meteorologice, culegând de
fiecare dată numai racemele cu capsule brunificate. Capsulele se desprind de pe ciorchine prin
trecerea mâinilor de jos în sus, culegătorii servindu-se de mănuşi de doc. Recolta se usucă 2-4
zile pe arii adăpostite, după care se treieră (decapsulează) cu batoze special adaptate, la care
căptuşirea tobei cu cauciuc este foarte importantă, evitându-se astfel spargerea seminţelor.

În prezent, există combine de mare complexitate care recoltează cultura de ricin (după ce cultura
a fost tratată cu un desicant), în proporţie de peste 90% şi care au un circuit special de recuperare
a capsulelor netreierate. Dacă după decapsulare seminţele de ricin conţin impurităţi, acestea se
vor îndepărta prin vânturare sau selectare. Sămânţa trebuie controlată zilnic, până când ajunge la
umiditatea de 8,5%. La această valoare se poate ambala în saci şi păstra în magazii uscate, în
stive de 4-5 saci, ca înălţime.

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Susan

Planta premergatoare
Susanul este pretențios față de planta premergătoare, din următoarele considerente:
Timisoara
2020
 22

 are o creștere înceată în primele faze de vegetație;

 este ușor îmburuienat, fenomen care poate compromite cultura.
Susanul se cultivă după:

 plante prășitoare bine întreținute;

 leguminoase pentru boabe;
 cereale păioase.
Susanul nu suportă monocultura. Revine pe aceeași solă după 6-7 ani. După susan urmează în
cultură plante de primăvară.

Fertilizarea
Susanul reacționează bine la îngrășămintele chimice ușor solubile. Valorifică îngrășămintele cu
azot și fosfor, care se aplică în doze mari, de 50-60 kg din fiecare element, în doze mari sau
aplicat unilateral, azotul este nefavorabil culturii prin faptul că prelungește perioada de vegetație
și întârzie maturitatea capsulelor. Fosforul și potasiul se aplică sub arătura de bază, iar azotul, la
pregătirea patului germinativ.

Lucrarile solului
Având o sămânță mică, susanul este foarte pretențios față de lucrările solului. Necesită la
semănat un teren mărunțit, afânat, nivelat, așezat la nivelul de încorporare a seminței, cu
suficientă umiditate. Pregătirea patului germinativ pentru semănatul susanului este specifică
culturilor cu însămânțare târzie. Când, după pregătire, patul germinativ este prea afânat, acesta se
tăvălugește înainte de semănat. Patul germinativ nu trebuie să aibă resturi vegetale sau buruieni,
acestea trebuind să fie bine încorporate în sol prin arătură și lucrările de pregătire a patului
germinativ.
Samanta si semanatul
Sămânța de susan pentru semănat trebuie să provină din recolta anului precedent şi să fie de
calitate superioară (puritate 99%, germinație minim 85%). Perioada de semănat: primăvara
târziu, când temperatura în stratul superficial al solului este de 18-20 °C. Semănatul se face când
a trecut pericolul brumelor târzii. Calendaristic, susanul se seamănă în prima jumătate a lunii
mai. Distanța între rânduri este de 35-50 cm. Cantitatea de sămânță folosită este 7-8
kg/ha. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Susanul se seamănă cu semănători de cereale
echipate cu distribuitoare pentru semințe mici.
Lucrari de ingrijire
Lucrările de îngrijire a culturii de susan constau în:

 tăvălugirea culturii cu un tăvălug ușor, imediat după semănat, cu scopul de a pune

semințele în contact cu umiditatea din sol; se favorizează astfel o răsărire rapidă și
uniformă;
 combaterea buruienilor, care este obligatorie pentru a se evita compromiterea culturii; se
fac 2-3 prașile mecanice între rânduri și 1-2 prașile de prășit- plivit pe rând.

Timisoara
2020
 23

Răritul este necesar când densitatea plantelor este prea mare; ele se lasă pe rând la o distanță de
3-4 cm. Combaterea buruienilor pe cale chimică se poate face numai pentru buruienile
monocotiledonate, cu: DUAL 4-5 1/ha și LASSO 4-51/ha.

Acestea se încorporează în sol o dată cu ultima lucrare de pregătire a patului germinativ, la

adâncimea de 3-4 cm.

Recoltarea
Maturizarea fructelor de susan se face eșalonat, toamna târziu. Susanul se recoltează atunci când:

 frunzele bazale s-au uscat și au început să cadă;

 primele 1-2 capsule de la baza tulpinii s-au brunificat, iar semințele din aceste capsule au
consistență tare și culoare caracteristică soiului.
Întârzierea recoltării determină pierderi de recoltă. Recoltarea susanului se face în două faze:

 tăierea plantelor cu secerătoarea, legarea în snopi, care se lasă câteva zile pentru uscare,
perioadă în care se definitivează maturizarea semințelor pe plante.
 treieratul cu combina, care se deplasează de la grămadă la grămadă. Combina se reglează
pentru a se evita pierderile.
Producția de 300-1000 kg/ha se păstrează la o umiditate sub 10%.

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de In pentru ulei si fibra

.Planta premergatoare
Monocultura de in pentru fuior este exclusa, intervalul de revenire pe acelasi teren este  de
minimum 6 ani, conform cercetarilor intreprinse de Gh.Sin, C. Pintilie, M. Doucet si Gh.
Balteanu. Plante bune premergatoare pentru aceasta cultura sunt cerealele paioase si diferite
prasitoare, cum ar fi : porumb, cartof, sfecla, ultimile doua  nefiind atacate de boli  de putrezire
comune cu inul (Rhizoctoniua, Botrytis, etc). Rezultate bune s-au obtinut cand inul pentru fuior a
fost semanat dupa leguminoase sau ierburi perene.
Dupa inul de fuior resusesc bine majoritatea culturilor, fiind de preferat sa se cultive, in special,
cereale paioase de toamna. 
Fertilizarea
Consumul de ingrasaminte chimice este moderat, pentru ca  inul pentru fuior trebuie sa reziste la
cadere si la boli, cu procent ridicat  si cu calitate deosebita a fibrei.
In urma cercetarilor efectuate s-au desprins urmatoarele precizari : inul de fuior trebuie sa fie
fertilizat cu toate cele trei elemente nutritive de baza : azot, fosfor si potasiu. ;  cantitatile de
fosfor trebuie sa fie egale sau mai mari decat cele cu azot, iar cantiattile de potasiu egale sau mai
mari cu cele de fosfor;  la aceasta cultura  se vor asigura cantitati de azot, fosfor si potasiu mai
mici decat cele care duc la cea mai mare productie de tulpini, pentru a preveni caderea si a
asigura o cat mai buna calitate a recoltei. 
Raporturile de fertilzare N:P:K, functie de insusirile solului, sunt precizate a fi  1:1,5:2, pe
Timisoara
2020
 24

solurtile mai sarace, si 1:2:3 pe solurile mai fertile. Orientativ , dozele de elemente nutritive sunt
de tipul : N (50 – 60 kilograme la hectar), P (60 – 70 kilograme la hectar ) si K (70 – 80
kilograme la hectar). La inul ,de fuior, sensibilitatea la conditiile meteorologice si inconstanta
randamentelor, duc la valorificarea inegala a ingrasamintelor in diferiti ani de cultura. 
Epoca de aplicare a ingrasamintelor  este urmatoarea : ingrasamintele cu potasiu se
administreaza de regula din toamna precedenta ; tot in toamna se pot administra si 2/3 din
cantitatea de fosfor, urmand ca restul sa fie administrat in primavara; azotul se administreaza
jumatate la pregatirea patului germinativ , restul, in faza de bradisor .
Inul de fuior este cea mai pretentioasa planta la uniformitatea de administrare a ingrasamintelor,
fiind exemplul clasic cu privire la reducerea randamentului si diminuarea insusirilor de calitate
ale recoltei, atunci cand fertilizarea nu este uniforma.
De asemenea, pentru Romania se recomanda aplicarea ingrasamintelor cu micraelemente, in
special cu bor (7 kilograme / hectar de borax) cand exista pericolul excesului de calciu,
prevenind astfel atacul de boli (bacterioze in special) si formarea unei fibre casante. 
Gunoiul de grajd nu se foloseste direct la inul de fuior, deoarece el nu este decat partial
valorificat, iar cand este imprastiat neuniform , duce la caderea in vetre sau chiar pe toata
suprafata ( in caz de exces de azot) , reduce procentul de fibra si micsoreaza rezistenta fuiorului.
Lucrarile solului
Inul de fuior nu valorifica  aratura mai adanca de 20 de cm ( de exemplu, aratura la 30 de cm)
decat  daca se inlatura sau se reduce stagnarea apei in cultura, aratura adanca  fiind necesara
ingroparii resturilor vegetale si pentru a determina o  rezerva reduse de samanta de buruieni.
De mare importanta este nivelarea terenului (inainte sau dupa lucrarea de baza) si intretinerea
araturii prin operatii repetate de maruntire si combatere a buruienilor pana tarziu in toamna.
Astfel se usureaza  lucrarile de pregatire a patului germinativ, care se reduc pana la o singura
lucrare cu grapa cu colti reglabili  sau cu combinatorul, pentru a aduce terenul in starea
conventionala pentru in : maruntit, nivelat, tasat sub adancimea de 4 – 5 cm, lipsit de buruieni si
umed in stratul superficial. Nu se recomnanda semanatul inului pentru fuior in  sol infoiat ( sol
lucrat cu grapa cu discuri, fara sa se tavalugeasca) sau daca pregatirea terenului se face prin mai
multe lucrari in primavara. 
Lupta integrata impotriva buruienilor trebuie sa cuprinda o amplasare corecta (functie de
istoricul solei pe 3 – 4  ani precedenti si folosirea rotatiei erbicidelor), utilizarea de samanta cu
puritate mare (loturi semincere amplasate pe teren neimburuienat), folosirea de succesiuni de
erbicide in cultura inului pentru fuior.
Samanta si semanatul
Samanta trebuie sa indeplineasc conditiile impuse prin standardul specific speciei si trebuie sa fie
libere de cuscuta.  Inainte de semanat, samanta de in se trateaza cu substante indicate de
Laboratorul Fitosanitar Judetean, in vederea  combaterii bolilor ce se transmit prin samanta,
pentru a asigura protectia plantelor impotriva puricilor. 
Epoca de semanat este primavara timpuriu, cand temperatura solului a ajuns la 5 grade Celsius.
Prin exceptie, acolo unde exista pericolul de ingheturi tarzii de primavara, se va semana la
temperatura solului de 7 grade Celsius.
Distanta intre randuri este de 12,5 cm., dar s-au experimentat cu succes si variantele cand
semanatul s-a executat la 6,5 – 7,0 cm, prin folosirea brazdarelor duble la SU – 29, care a dus la
o uniformitate mai mare a repartizarii plantelor pe teren si la o rezistenta sporita la cadere.

Timisoara
2020
 25

Densitatea la semanat variaza, in conditii optime, intre 2400 – 2600 de boabe germinabile la
metrul patrat la soiurile rezistente la cadere, si 2200 – 2400 boabe germinabile la metrul patrat la
soiurile care cad mai usor. 
Adancimera de semanat este in functie de pericolul de a se forma crusta in intervalul pana la
rasarire. Orientativ , adancimea de semanat este de 1, 5 cm (pe solurile lutoase), 2,5 cm (pe
solurile nisipo-lutoase) si 3,0 cm (pe solurile cernoziomice).
Lucrari deingrijire
Intre semanat si rasarit, atunci cand solul este bine pregatit si semanatul este corect executat, nu
sunt necesare lucrari de ingrijire. Daca s-a format crusta, atunci distrugerea ei impune  folosirea
grapei cu colti sau tavalugi usori cu cuie, actionat perpendicular pe directia randurilor. 
Combaterea puricilor inului se face dupa rasarirea platelor de in, cand se inregistreaza cele mai
mari pagube. Daca samanta a fost tratata cu insecticide inainte de a fi semanata, tratamentul nu
mai este necesar, daca vremea nu este secetoasa si calda. Substantele folosite in combaterea
puricilor, doza acestora si modul de aplicare,  sunt cele indicate de Laboratorul Fitosanitar
Judetean. 
Combaterea buruienilor, intre care cele mai daunatoare sunt cele cu ritm de crestere rapid si
frunze mari (mustarul de camp, ridichioara), cat si cele volubile si agatatoare (volbura, hrisca
urcatoare, etc.) alaturi de palamida, mohor inalt, romanul, zamosita, iar in zonele sudice (mai
calde si mai secetoase), costeriul si cornecii, impugn combateri differentiate cu ajutorul
erbicidelor.
Reusita tratamentelor cu erbicide hormonale (pe baza de 2,4 D sau MCPA) depinde de
numeroase conditii, printre care: aplicarea tratamentului sa se faca cand temperatura aerului este
de 12 grade Celsius si sub 25 de grade Celsius; umiditatea atmosferica sa fie de 65 – 70 %;
evitarea tratamentelor pe roua; evitarea tratamentelor imediat dupa ploaie sau daca vremea este
instabila; tratamentul se va aplica cand plantele de in au intre 8 – 15 cm; buruienile sa fie in faza
de cotiledoane sau la aparitia primelor frunze; doza de erbicid sa fie respectata, picaturile sa aiba
dimensiuni mijlocii.  
Numeroase experimentari s-au facut insa la inul de fuior privind influenta unor cantitati de
elemente nutritive adaugate in solutia de erbicidare. 
Efectul a 9 kilograme de azotat de amoniu sau a 14 kilograme de uree, inclusa in solutia de
erbicidat, a dus la o mai buna combatere a buruienilor (stimularea efectului erbicid si persistenta
erbicidului pe buruieni) si la marirea productiei de fibra. 
Daca in solutia de erbicidat , in afara de azotatul de amoniu, se adauga bor, zinc,si molibden,
productia de fibra creste si atacul unor boli (bacterioza, fuzarioza, rugina)  scade semnificativ. 
Recoltarea
Recoltarea manuala este singura posibila pe terenurile in panta, cat si in cazul lanurilor cu mari
diferente de inaltime intre plante. Recoltarea manuala  se executa in momentul coacerii galbene
timpurii  ( deci mai devremedecat in cazul recoltarii mecanice), cand plantele au frunzele de la
baza cazute si funzele de mijloc galbene, ramanand verzi doar cele de la varful tulpinii. Plantele
smulse se scutura intati de pamant, apoi se egalizeaza (la radacina) in manunchiuri, cu atat mai
mici cu cat sunt mai multe buruieni , si se aseaza pe sol in vederea uscarii. Uscarea dureaza 1 – 2
zile, dupa care manunchiurile se grupeaza, cu diametrul de 15 – 20 cm. In zonele umede , inul in
manunchi nelegate se usuca in continuare asezate in colibe, timp de 1 – 3 saptamani, dupa care
se leaga in snopi, care se grupeaza in piciare pana la predare. 
Timisoara
2020
 26

Recoltarea mecanizata se face  prin smulgere cu ajutorul masinilor de smuls. Epoca de recoltare
este la sfarsitul coacerii galbene (brunificare pe coastele capsulelor in proportie de 50 %, pentru a
obtine tulpiniu mai valoroase). Masinile actuale smulg tulpinile, le decapsuleaza si le lasa pe sol
sub forma de snopi legati sau brazda continua. Masinile pot fi reglate sa nu decapsuleze prin
suspendarea sistemului de actionare a decapsulatorului.  Aceste masini (combine) pot fi reglate.

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Canepa

Plante premergatoare
Cânepa suportă monocultura timp de 2-4 ani, în condițiile în care:

 solul este fertilizat an de an cu îngrășăminte organice fermentate și îngrășăminte

minerale;
 nu se semnalează atacuri de dăunători (molie, pureci, sfredelitorul porumbului, omida
capsulelor) sau boli (putregaiul alb), de bacterioze și de lupoaie (Orobanche sp.).
Pentru a preveni atacul dăunătorilor, cânepa este bine să revină pe același teren după 3-5
ani. Cele mai bune premergătoare pentru cânepă sunt:

 leguminoasele anuale și perene;

 cerealele păioase și gramineele furajere anuale;
 porumbul pentru boabe și siloz – hibrizii timpurii, neatacați de Ostrinia și neerbicidați cu
erbicide remanente (triazine);
 sfecla pentru zahăr și furajeră;
 cartoful și borceagurile, ierburile perene și lupinul alb.
Cânepa nu se amplasează după:

 porumbul erbicidat cu triazine – hibrizi târzii și semitârzii;

 floarea-soarelui, tutun, rapiță, muștar etc., care sunt frecvent atacate de lupoaie și de
putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum).
Cânepa nu se amplasează pe sole infestate cu pălămidă, pir gros și costrei mare. În cazul unor
asolamente destinate agriculturii biologice, cânepa – ca și lucerna – determină reducerea gradului
de îmburuienare a solelor chiar și pentru buruieni problemă (costrei, pălămidă, xantium, laur
etc.). Cânepa este, la rândul ei, o excelentă plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor,
fiind alături de leguminoase amelioratoare de sol. În zona foarte favorabilă de cultură a cânepei
se recomandă pentru cânepă asolamentul de patru ani, cu rezultate foarte bune dacă aceasta se
seamănă după sfecla pentru zahăr.

Fertilizarea
Cânepa este o mare consumatoare de elemente nutritive. Ea necesită elemente nutritive ușor
asimilabile, din următoarele considerente:

 are un sistem radicular slab dezvoltat în comparație cu masa aeriană mare;

 rădăcina are capacitate slabă de solubilizare și absorbție a elementelor nutritive din sol;

Timisoara
2020
 27

 are o perioadă scurtă de vegetație, în care formează o cantitate mare de masă vegetală și
substanță uscată raportată la unitatea de suprafață (8-12 t/ha);
 are un ritm neuniform de extragere și valorificare a elementelor nutritive în timpul
perioadei de vegetație; din totalul de elemente nutritive, în a doua lună de vegetație, cânepa
are de consumat: 75% din azot; 70% din fosfor; 80% din potasiu;
 absorbția celor mai multe elemente nutritive se face în perioada 15 iunie- 31 iulie, când se
consumă 70-80% din azot, 65-80% din fosfor și 75-80% din potasiu, după care acest
consum se reduce; spre maturitate, are loc un circuit descendent în cazul potasiului, care
trece prin rădăcina plantei în sol.
Azotul în doze optime determină:

 cantitatea și calitatea fibrelor în tulpină;

 creșterea rapidă a masei vegetale;
 creșterea producției de tulpini (40%), și a producției de fibre. Administrat în exces, azotul
provoacă:
 reducerea producției de tulpini și fibre, prin amplificarea fenomenului de autorărire;
 înrăutățirea calității fibrei (fibrele se rup ușor, structura lor devine laxă;
mărirea fenomenului de autorărire;
 micșorarea rezistenței la cădere;
 reducerea numărului de plante mascule.
Pentru un efect pozitiv, azotul se aplică numai în anumite tipuri de îngrășăminte.

Fosforul are următoarea acțiune:

 neutralizează acțiunea negativă a azotului;

 îmbunătățește calitatea fibrelor;
 mărește producția de semințe;
 mărește rezistența și finețea fibrelor;
 sporește conținutul de ulei în semințe;
 limitează creșterile vegetative;
 determină culoarea galbenă a tulpinilor;
 grăbește și îmbunătățește maturitatea tehnică a tulpinilor.
De asemenea, el menține un raport optim între plantele mascule și cele femele în lan. Aplicat în
exces sau unilateral, fosforul reduce producția de tulpini și fibre. Potasiul joacă un rol important
în realizarea producției atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ. Aplicat în exces, potasiul are
același efect negativ ca și azotul:

 reduce rezistența și finețea fibrelor;

 favorizează frângerea tulpinilor, din cauza formării unei structuri laxe a fasciculelor de
fibre care le reduce rezistența.
Administrat în doze optime, potasiul îmbunătățește calitatea fibrelor sub toate aspectele. El este
foarte necesar la soiurile de cânepă bogate în fibre (25%).

La stabilirea dozelor pentru cultura de cânepă, se ține seama de următorii factori:

 soiul cultivat;
Timisoara
2020
 28

 fertilitatea naturală a solului;

 produc’ia estimată;
 planta premergătoare;
 sistemul de fertilizare aplicat plantei premergătoare;
 scopul culturii;
 rezerva de apă din sol și precipitațiile căzute în perioada octombrie-aprilie. Necesarul de
elemente nutritive la cânepă este de două ori mai mare decât cantitatea de substanțe
nutritive stabilită în extract în perioada recoltării.
Pentru a se obține o producție de 9000-10000 kg/ha tulpini uscate, pe solurile mai puțin fertile se
aplică următoarele doze de îngrășăminte:

 160-165 kg/ha azot;

 75-80 kg/ha fosfor;
 90-95 kg/ha potasiu

Lucrările solului
Cânepa este o cultură pretențioasă în ce privește sistemul de pregătire a terenului pentru semănat.
De modul cum se pregătește solul pentru semănat depinde reușita culturii de cânepă atât sub
aspect cantitativ, cât și calitativ. Cânepa reacționează foarte bine la:

 afânarea profundă a solului (spargerea hardpanului);

 mărunțirea și nivelarea solului.
Dezmiriștirea se face cu grapa cu discuri, la adâncimea de 8-12 cm, înainte de efectuarea arăturii.
Arătura se face la 25-30 cm, cu plugul, în agregat cu grapa stelată. Brazdele trebuie să fie bine
întoarse și afânate, cu resturile vegetale și îngrășămintele introduse sub brazdă. Lucrările de
întreținere a arăturii se fac cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa reglabilă, până la intrarea în
iarnă. Pregătirea patului germinativ se face primăvara timpuriu, când terenul nu a fost nivelat din
toamnă sau în preajma semănatului, când terenul a fost bine pregătit din toamnă. Ultimele lucrări
de pregătire a patului germinativ se fac cu una-două zile înainte de semănat. În cazul solurilor
grele, cânepa este bine să fie amplasată după scarificarea acestora.

Samanta si semanatul
În scopul difuzării mai rapide în cultură a noilor creaţii genetice în acest domeniu şi a asigurării
unor cantităţi mai mari de sămânţă, se admit şi culturi semincere pentru obţinerea înmulţirilor a
II-a sau chiar a III-a. Sămânţa trebuie să aibă însuşiri minime, prevăzute în standardele naţionale.
Sămânţa de cânepă trebuie să aibă puritatea minimă de 96% (fără seminţe de lupoaie) şi
capacitatea germinativă minimă de 80% (sporuri sigure de producţie se obţin când facultatea
germinativă depăşeşte 90% - N. Cepoiu). Se va folosi numai sămânţa produsă în anul anterior.
Sămânţa mai mare, cu MMB peste 20-22 de grame (realizată prin selectare) asigură producţii de
fibră mai mari cu până la 30% (Kuzneţov).

Sămânţa mai mare şi omogenă asigură răsăriri mult mai uniforme (Diana Glodeanu) şi uneori
producţia creşte cu până la 22%, iar fibra este mult mai omogenă. Materialul de semănat se va
trata obligatoriu cu substanţe fungicide. Semănatul se face când temperatura în sol, la adâncimea
de 5-7 cm, s-a stabilizat la 8-9 grade Celsius (practic, înaintea semănatului porumbului). La
semănatul prea timpuriu, plantele suferă din cauza temperaturilor scăzute, cresc încet şi nu ating
Timisoara
2020
 29

înălţimea normală. Pagubele produse de purici sunt mai mari. Prin întârzierea semănatului se
favorizează atacul moliei, se scurtează perioada de vegetaţie, plantele înfloresc prematur.
Nerespectarea epocii de semănat determină întotdeauna producţii mai mici de tulpini şi fibră şi
însuşiri tehnologice inferioare.

Densitatea şi distanţa de semănat sunt variabile. La densităţi mai mici se realizează coeficienţi
mai mari de înmulţire a seminţelor, dar sămânţa este mai puţin uniformă ca mărime, coacere,
germinaţie, culoare, după cum recoltarea mecanizată este dificilă din cauza tulpinilor groase.
Distanţa dintre rânduri este determinată şi de sistemul de maşini din dotarea unităţii: 45 cm
pentru tractoare mici, de tipul L-445 şi cultivatoare pentru plante tehnice; 60-70 cm pentru gama
de maşini agricole de tipul U-650. Se poate semăna şi în benzi, la 45 cm între rânduri şi 60-70
cm între benzi (de regulă patru rânduri în bandă), folosind tractoare şi semănători, sau în rânduri
duble la 45+12,5 (15) cm sau 60+12,5 (15) , cu semănători de tipul SUP 21 sau SUP 48. În
ultimul caz, se obţine şi o bună producţie de fibră, cultura fiind numită „mixtă“ (pentru sămânţă
şi fibră). Limitele de variaţie a numărului de boabe germinabile/metrul pătrat sunt de 60-125, iar
cantitatea de sămânţă corespunzătoare este de la 12 la 25 de kilograme la hectar. Limitele
inferioare sunt pentru elita şi I 1 (MAIA).
Lucrările de îngrijire

Când se seamănă cu semănătorile de tipul SUP 24 sau SUP 48, se tăvălugeşte imediat după
semănat. Câmpurile semănate cu semănătoarea de tipul SPC - 6 se grăpează imediat, pentru a
înlătura urmele rândurilor şi a evita pagubele produse de păsări. Între semănat şi răsărit, după
ploi puternice, se poate forma crustă, situaţie în care se intervine cu grapa sau cu tăvălugi stelaţi.
În preajma răsăritului, se combat purecii, prin prăfuire cu diverse substanţe aflate în dotarea
farmaciilor fitosanitare. Prăşitul este o lucrare foarte importantă la cânepa pentru sămânţă. În
mod normal, se efectuează 2-3 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând, în
funcţie de numărul de buruieni raportate la unitatea de suprafaţă. Răritul se poate face numai la
culturi, în mod particular, când recoltarea se face manual. La culturile mecanizate, urmărindu-se
obţinerea de tulpini mai fine, răritul nu este indicat.

Polenizarea suplimentară aduce sporuri de sămânţă de până la 150 de kilograme la hectar. Se

face manual, prin trecerea prin lan cu o funie prinsă pe doi suporţi, cu care se loveşte vârful
plantelor. Operaţia se face când 25-30% din plante sunt înflorite şi se repetă la 2-3 zile. Alte
lucrări de îngrijire specifice sunt: scoaterea din lan şi arderea plantelor atacate de lupoaie,
combaterea moliei cânepii (1-2 tratamente), eliminarea plantelor mascule cu talie mică şi
înflorire precoce; înainte de a elibera polenul, se va face eliminarea plantelor femele cu talie
mică.

Folosirea erbicidelor - se face numai la indicaţiile specialistului agronom din zonă. Erbicidele
se aplică la pregătirea patului germinativ, încorporându-se la 3-4 cm adâncime, în cazul
diferitelor amestecuri de substanţe. Combaterea buruienilor este parţială, fiind necesară şi o
praşilă între rânduri, când plantele au 40-50 cm înălţime pe solurile cu peste 3,5% humus.
Recoltarea

Momentul de recoltare a cânepii de sămânţă este atunci când în treimea inferioară a

Timisoara
2020
 30

inflorescenţei fructele au căpătat culoarea şi luciul caracteristice şi se văd cu ochiul liber (nu mai
sunt învelite de bracteole). Fructele din treimea mijlocie a inflorescenţei au culoarea
caracteristică, dar sunt încă învelite, iar cele de la vârf au culoarea gălbuie, maturându-se ulterior.
Recoltarea manuală, încă practicată, constă în tăierea tulpinilor, legarea lor în snopi şi aşezarea în
piramide pentru uscare, timp de 6-8 zile, după care se bat manual şi se vântură pe loc. Recoltatul
mecanic se poate face într-o singură fază (trecere) cu combine speciale pentru recoltarea culturii
de cânepă sau eventual cu combine româneşti, modificate în acest scop. Defolierea prealabilă
este obligatorie şi se face cu substanţele recomandate de către specialiştii agronomi din zonă, în
momentul când primele seminţe capătă culoarea caracteristică (circa 10-12 zile înainte de
recoltare). Recoltarea în două faze constă în tăierea cu secerătoarea-legătoare, uscarea timp de 5-
6 zile şi treieratul cu batoza sau combina C-12, modificată special pentru această operaţiune.

Prezentarea fişei tehnologice pentru cultura de Bumbac

Planta premergatoare
În cadrul asolamentului de 3-5 ani, bumbacul se amplasează după:

 lucernă, anul II de cultură;

 ierburi perene;
 cereale de toamnă;
 plante prășitoare: porumb, sfeclă pentru zahăr, floarea-soarelui, ricin și tutun. Nu se
cultivă după leguminoase pentru boabe, pentru că azotul rămas în sol favorizează creșterile
vegetative în defavoarea celor generative și se prelungește perioada de vegetație, cu
consecințe negative asupra producției.
Se cultivă în monocultură 2-3 ani când planta premergătoare a fost lucerna și solul nu este
infestat cu boli și dăunători. În țări mari cultivatoare (S.U.A), bumbacul se cultivă pe același
teren mai mulți ani la rând, cu luarea unor măsuri de prevenire a atacului de boli și dăunători.

Fertilizarea
Bumbacul este o cultură cu consum mare de elemente nutritive. La 100 kg de bumbac brut, se
consumă: 6,0 kg azot; 1,3 kg fosfor; 4,0 kg potasiu și 6,3 kg calciu. Consumul de elemente
nutritive este egal cu cel al unei producții de 25 t cartofi. În sistemul de nutriție al bumbacului,
cele trei macroelemente fertilizante joacă un rol determinant pentru cantitatea și calitatea
producției. Consumul maxim de elemente nutritive se înregistrează în perioada îmbobocitului și
a deschiderii primelor capsule. Azotul, în doze optime, contribuie la:
 creșterea plantelor, a numărului de ramuri și capsule;
 reducerea fenomenului de avortare a florilor;
 creșterea în dimensiuni a capsulelor și fibrelor, în lipsa azotului:
 plantele rămân mici, nedezvoltate, cu fructificații puține;
 se amplifică fenomenul de cădere a bobocilor florali.
Aplicat în exces, azotul determină:

 dezechilibre între creșterile vegetative și cele generative;

 reducerea fructificării în favoarea creșterilor vegetative; raportul între părțile vegetative și
cele generative trebuie să se mențină la: 1,1:1:1-1,3.
Timisoara
2020
 31

Fosforul are o influență favorabilă:

 dezvoltă organele generative și fructifere;
 grăbește înfloritul și maturizarea capsulelor cu până la 3-5 zile;
 crește ponderea semințelor în capsule;
 mărește producția de bumbac brut și net;
 îmbunătățește calitatea fibrelor (finețea, culoarea, dimensiunile, rezistența). Potasiul
îmbunătățește fructificarea și calitatea fibrelor de bumbac. Influențează favorabil creșterea
și dezvoltarea capsulelor. De asemenea, reduce consumul de apă și favorizează dezvoltarea
sistemului radicular. Mărește rezistența la boli.
Stabilirea dozelor de elemente fertilizante la bumbac se face în funcție de:

 fertilitatea solului;
 planta premergătoare;
 rezerva de apă din sol la începutul vegetației.
Lucrarile solului
Dezmiriștirea după recoltarea plantei premergătoare, cu grapa cu discuri, la adâncimea de 8-12
cm, are un efect favorabil asupra însușirilor de fertilitate a solului și ajută la combaterea
buruienilor și a unor dăunători din sol. Arătura de bază se face la adâncimea de 25-30 cm, în
agregat cu grapa stelată. Ea se execută cât mai aproape de momentul recoltării plantei
premergătoare sau la 10-14 zile după dezmiriștire. La intrarea în iarnă, arătura trebuie să fie
afânată, fără buruieni şi nivelată. Aceasta se realizează prin lucrări repetate cu grapa cu discuri,
în agregat cu grapa cu colți reglabili sau cu combinatorul. Patul germinativ se pregătește prin
lucrări succesive (2-3) de afânare și de eliminare a buruienilor răsărite până în preajma
semănatului, când se lucrează cu combinatorul, la adâncimea de 4-5 cm. Pentru a nu se pierde
apa, este bine ca primăvara să se facă cât mai puține lucrări.
Samanta si semanatul
Sămânța destinată semănatului trebuie să fie: din recolta anului anterior, din capsule recoltate
înainte de venirea brumelor, certificată cu puritatea de minim 98%, germinația de minim 80% și
MMB de minim 80 g. Rezultatele cele mai bune se obțin cu sămânța a cărei germinație depășește
90%. Pentru semănat, sămânța se supune câtorva tratamente. Delinterarea constă în eliminarea
fibrelor de pe suprafața seminței, folosind acid sulfuric concentrat (66 °Be), încălzit la 35-40 °C,
în cantitate de 8-12 l/100 kg sămânță.

Prin tratarea seminței cu acid sulfuric, se combate și o serie de boli (bacterioza Xanthomonas

malvacearum). În același timp, acidul sulfuric reduce grosimea tegumentului, favorizând
germinarea semințelor și răsărirea mai rapidă a plantelor de bumbac. După tratament, sămânța se
ambalează în saci, dezinfectați cu soluție de formolină în concentrație de 5%. Sămânța destinată
semănatului se tratează împotriva unor agenți patogeni cu Vitavax200 g/100 kg. Împotriva
dăunătorilor din sol (viermii sârmă), sămânța se poate trata cu GAUCHO 360 în doza de 600 g/t
de sămânță.

Semănatul poate începe când la adâncimea de 5 cm temperatura minimă a solului este de 11-12
°C, iar cea a aerului, de 13-15 °C. Calendaristic, în zonele de cultură ale țării noastre, bumbacul
se seamănă după 15 aprilie. Se obțin rezultate foarte bune și sigure prin semănatul bumbacului în
Timisoara
2020
 32

ultima decadă a lunii aprilie. Întârzierea semănatului până în perioada 1-10 mai nu aduce
prejudicii producției de bumbac.
2.5.Lucrari de ingrijire
În culturile de bumbac se fac următoarele lucrări de îngrijire:

 combaterea crustei formate după semănat;

 controlul densității plantelor și completarea golurilor; combaterea buruienilor;
 combaterea bolilor și a dăunătorilor;
 cârnitul bumbacului și irigarea culturii.
Combaterea crustei se impune în cazuri excepționale. Aceasta se face prin grăpare
perpendicular pe direcția rândurilor, cu grape ușoare. Se execută cu atenție pentru a nu
dezrădăcina și distruge plantele în curs de răsărire.
Controlul densității plantelor se face când plantele au 1-2 frunze adevărate. La o densitate mai
mare de 25-30 de plante/m², se trece peste cultură cu grapa cu colți, perpendicular pe direcția
rândurilor. Corectarea definitivă a densității are loc o dată cu prașilele. Golurile în cultură se
completează cu sămânță umectată timp de 24-48 de ore, imediat după răsărirea plantelor.
Citește și: cum se cultivă macul? Cum se păstrează macul după cultivare?
Combaterea buruienilor este o lucrare necesară din cauza sensibilității mari a bumbacului la
îmburuienare. Ea se face prin prașile și prin erbicidare. Pentru combaterea chimică a buruienilor
se utilizează erbicidele din tabelul de mai jos. În culturile erbicidate se mai fac 1-2 prașile
mecanice. În mod obișnuit, la culturile de bumbac sunt necesare 3-4 prașile mecanice.
Prima prașilă se face la adâncimea de 6 cm, când se văd rândurile, lăsând o bandă de protecție de
o parte și de alta a rândurilor de 10-12 cm. Pentru a nu disloca și distruge plantele, viteza de
deplasare a agregatului este de 4-5 km/oră. Următoarele prașile se fac la adâncimea de 10-12 cm,
la intervale de 10-14 zile.

Combaterea dăunătorilor. Cultura bumbacului este expusă atacului unor dăunători care

determină reduceri semnificative de producție: afide, viermi sârmă, omida capsulelor, păianjenul
roșu, tripsul tutunului etc. Afidele și tripsul determină căderea bobocilor florali (în mod frecvent,
a primilor boboci florali, care sunt cei mai valoroși). 

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae) atacă în lunile iulie-august, determinând defolierea culturii
și căderea capsulelor. Se combate prin tratamente cu KELTHANE 18,5 EC-0,2 l/ha; MITIGAN
18,5 EC-0,2%; MITAC 20 EC-1,5 l/ha; OMITE 57 E – 0,1%; SUMITE 20 WP – 0,075%.
Cârnitul ajută la coacerea mai rapidă și mai uniformă a bumbacului și constă în înlăturarea
vârfului de creștere a tulpinii, a ramurilor de rod și a ramurilor vegetative fără rod. În mod
obișnuit, cârnitul se face cu o cositoare reglată la înălțimea de tăiere de 55-100 cm, care înlătură
vârful plantei.

Recoltarea
Maturizarea capsulelor de bumbac se face eșalonat. La maturitatea deplină, capsulele se deschid,
punând în evidență semințe învelite în fibre de culoare albă- sidefie. Bumbacul se recoltează:

 mecanizat – cu combina 14-HV-2,4 A;

 manual – în mai multe treceri.
Timisoara
2020
 33

Când se recoltează bumbacul?

Recoltarea mecanizată a bumbacului este precedată obligatoriu de defolierea cu unul din
produsele: DEF 6 CE (720 g/1 + ributifos – fortritioat) sau BUTIFOS 70 CE (amestec de tributil
fosfat și tributil tritiofosfit). Se poate folosi și produsul cu acțiune mixtă (defoliere + dezicare)
UNI-N-252. Defoliatorii se aplică atunci când 60-70% din plante au prima capsulă deschisă (15-
25 septembrie). Doza este de 2-41/ha, căderea frunzelor având loc după 12-18 zile. Trebuie
evitată o defoliere prea timpurie care afectează cantitativ producția. Recoltarea mecanizată se
face în două treceri:

 prima trecere – când sunt deschise 65% din capsule; se recoltează cca 70-80% din
bumbacul brut;
 a doua trecere – când 90% din capsulele rămase de la prima trecere s-au deschis.
Capsulele rămase nerecoltate de combină, de la o înălțime mai mică de 10 cm de sol, se
recoltează manual. Imediat după recoltare sau concomitent cu aceasta, se fac condiționarea și
uscarea bumbacului în instalații speciale. Recoltarea manuală este o operațiune dificilă și
costisitoare (un om/ha/800- 1000 kg bumbac brut). Parcelele care urmează să se recolteze
manual se seamănă la distanta de 50-60 cm între rânduri. Recoltarea se face prin mai multe
treceri, pe măsură ce se maturizează și se deschid capsulele. Prima trecere are loc când s-a
deschis prima capsulă la 25-30% din plante. Următoarele treceri au loc la intervale de 7-10 zile.
Este bine ca cea mai mare parte a bumbacului să fie recoltată înainte de căderea primei brume.
Concomitent cu recoltarea, se face și sortarea pe categorii de calitate.

Se consideră bumbac de calitate cel cules până la a 6-7-a zi după căderea brumei. La noi în țară,
30% din bumbac se recoltează în luna septembrie și 50% în luna octombrie. Producțiile realizate
sunt de 1000-1200 kg/ha bumbac brut, care se pot păstra în condiții bune numai la umiditatea de
sub 14%.

Timisoara
2020