Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea: Agricultura
Din cele enunţate mai sus nu vreau să se tragă concluzia că scopul contabilităţii este doar
acela de a pregăti informaţiile pentru conducere; menirea acesteia este de a furniza cele mai bune
informaţii pentru un proces decizional cât mai eficient.
Informaţiile contabile sunt folosite de o mare diversitate de utilizatori externi, cum sunt
clienţii, furnizorii, investitorii, băncile şi alţi creditori, autorităţile centrale şi locale, care au
interese legate de afaceri şi comerţ.
Informaţiile în scop comercial urmăresc care este poziţia pe piaţă a vânzătorilor, care este
limita răspunderii pentru angajamentele pe care şi le-a luat conducerea firmei, care este riscul de
îndatorare şi gradul de profitabilitate, cât este eficienţa investiţiilor de capital, etc.
Dacă strămoșii noștri foloseau diferite metode primitive pentru a-și ține evidența (își
crestau pe răboj numărul animalelor, numărul de zile lucrate, banii datorați etc.), în prezent
avem nevoie de un sistem de organizare a contabilității agricultură
În epoca modernă, contabilitatea este definită ca o ramură a științelor sociale și are ca scop
coordonarea și înregistrarea mișcărilor de valori dintr-un patrimoniu, precum și a relațiilor de
drepturi și obligații față de alte persoane, în vederea controlului permanent și a stabilirii în
orice moment a situației și rezultatelor unei întreprinderi. Incontestabil, ai nevoie de
experienta in aplicarea legii in anumite situatii frecvent intalnite in activitatile agricole.
Si asa cum ne confirma si specialistii din domeniu, cel mai usor prinzi experienta atunci cand
ai ocazia sa consulti cazuri practice, studii de caz lamuritoare
În momentul de faţă, o evidenţă contabilă este ţinută în cea mai mare parte doar de
exploataţiile agricole de dimensiuni mari, care au personalitate juridică; pe lângă contabilitatea
financiară, acestea ar putea foarte uşor să ţină şi o gestiune. Doar contabilitatea de gestiune
prezintă informaţii tehnico-economice care privesc exploataţia: costul/UM, venitul/UM, kg/ha,
litri lapte/animal/an sau zi, spor în greutate/ unitatea de timp, etc..
În cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, una din cerinţele a acquis-ului
comunitar face referire la crearea Reţelei Naţionale de Informare Contabilă Agricolă, ale cărei
principale obiective sunt: culegerea de date contabile din exploataţiile agricole pentru a se putea
face analiza veniturilor şi a activităţii tehnico-economice, formarea unui suport informaţional
pentru elaborarea şi evaluarea politicilor agricole.
Informaţiile tehnice şi economice puse la dispoziţie de contabilitatea de gestiune pot fi
utile conducătorului exploataţiei agricole în vederea:
Ø cunoaşterii fiecărui cost datorat desfăşurării activităţii sale,
Ø luării unor măsuri care să vizeze reducerea costurilor şi maximizarea veniturilor,
Ø organizării eficiente şi planificării activităţilor viitoare,
Ø efectuării de comparaţii între costurile producerii bunurilor / serviciilor şi preţurile
oferite de piaţă,
Ø analizării venitului obţinut de diferite sectoare din cadrul exploataţiei şi a ponderii
acestuia în venitul total.
Contabilitatea de gestiune dintr-o exploataţie agricolă uşurează luarea unor decizii cât mai
pertinente; scopul final al acesteia este de fapt ajutorarea compartimentului managerial. În marea
majoritate a cazurilor, managementul agricol dintr-o fermă familială are la bază experienţa şi
intuiţia; cu cât activitatea agricolă este mai complexă, cu atât managementul care se aplică are un
caracter mai ştiinţific. Agricultorul-manager al unei exploataţii mici sau mijlocii are nevoie de
cunoştinţe bune de gestiune şi administraţie pentru a conduce activitatea şi a lua decizii legate de
furnizori şi clienţi, dar şi a utiliza facilităţile create de politicile agricole guvernamentale şi de
programele promovate de Uniunea Europeană. Acest fermier trebuie să găsească combinaţia
optimă a resurselor limitate: pământ - capital - forţă de muncă; deci, se poate spune că fermierul
este în acelaşi timp proprietar şi întreprinzător.
În fermele mari, conducerea este asigurată de un grup care are la bază reguli moderne de
conducere şi le foloseşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.În cea mai mare parte a
exploataţiilor agricole din România, conducătorul este persoana care asigură integrarea tuturor
activităţilor de producţie, comerciale, financiar-contabile.
Pentru a deveni competitivi, întreprinzătorii agricoli trebuie să dobândească bune însuşiri
manageriale, dar care nu pot fi dobândite decât printr-o pregătire profesională temeinică şi
periodică; de asemenea, este necesară însuşirea de cunoştinţe cu privire la tehnologiile de
producţie, la asigurarea periodică a aprovizionării, dar şi la desfacerea producţiei, deoarece
scopul oricărei activităţi este obţinerea de profit ( şi de ce nu, maximizarea acestuia).
Considerăm că, structurile tehnico-organzatorice influenţează decisiv sistemul financiar
contabil, în exploataţiile familale neputând vorbi despre un sistem financiar-contabil,
patrimoniul exploataţiei confundându-se de cele mai multe ori cu cel al întreprinzătorului.
Opinia noastră cu privire la funcţiile exploataţiilor agricole este că, acestea nu se identifică la
majoritatea structurilor agricole româneşti (majoritatea exploataţiilor agricole fiind de
subzistenţă, peste 90%), iar la celelalte structuri nu se pot identifica în totalitate, exemplificând
aici funcţia comercială care nu se poate realiza neexistând piaţa en gross, în comparaţie cu ţările
U.E unde acestea sunt puternic reglementate şi dezvoltate.
Organizarea evidenţei contabile a entităţilor din agricultura ţării noastre este că, deşi 36.36%
dintre entităţi au optat pentru contabilitatea în partidă simplă, pentru că necesită un cost mai
redus, însă aceasta nu ofera o viziune detaliată aspra situaţiei financiar contabile, asupra
entităţii, limitând posibilitatea de valorificare a informaţiilor financiar contabile.
BIBLIOGRAFIE