Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- stagnarea apei pe o perioada mai indelungata in jurul sistemului radicular. Apa ocupa
spatiile intercelulare, elimina oxigenul, apare fenomenul de asfixiere a radacinii, urmat de
ingalbenirea partilor aeriene a plantei, iar dupa un timp planta moare.
- irigarea in exces a solului; denivelari de pot duce la baltire.
Culturile protejate pot fi expuse excesului de umiditate daca nu se iau masuri de afanare
profunda a solului si nu se aleg terenuri corespunzator nivelate, cu apa freatica sub 3 m.
Excesul de umiditate determina prelungirea perioadei de vegetatie si scaderea
continutului in substanta uscata a produselor, deci determina intarzierea recoltatului si scaderea
rezistentei produselor la pastrare.
Obturarea hidrica este o problema grava, care afecteaza cresterea plantelor si randamentul
acestora. Principala problema care afecteaza plantele in cazul excesului de umiditate este
privarea de oxigen, care afecteaza nutritia si absorbtia apei, astfel incat plantele se ofilesc.
Excesul de umiditate reprezinta un stres major in viata plantelor alaturi de lipsa apei,
salinitate si de temperatuile extreme fie ele ridicate sau scazute. Acestea reprezinta principalii
determinant in disparitia anumitor specii din intreaga lume.
In timpul inundatiilor sau a excesului de umiditate, plantele sunt expuse la o reducere a
aportului de oxigen din cauza ratei de difuzie lenta a oxigenului in apa. In solurile saturate cu
apa, radacinile cresc doar intr-o anumita regiune, mai uscata si mai aproape de suprafata,
neexploatand un volum mare de pamant/sol.
Plantele se ofilesc invariabil in cateva ore (2-4 h) de la impunerea stresului. Ofilirea este
cauzata de inhibarea respiratiei si pierderea sintezei ATP in radacina. Acest lucru blocheaza
sistemele de transport de ioni. Plantele reactioneaza in absenta oxigenului prin trecerea de la
oxidative la reactii mai lente de fosforilare a ADP si ATP. Aceste reactii impiedica predominant
glicoliza si fermentarea.
Hipoxia si Anoxia
In mod normal radacinile plantelor sunt in contact cu oxigenul la o presiune partial
echivalenta cu atmosfera gazoasa. Reducerea oxigenului sub nivelul optim denumit si hipoxie
este cea mai comuna forma de stres si are loc in timpul inundatiilor pe termen scurt, atunci cand
radacinile sunt scufundata sub apa, iar lastarul ramane la suprafata nefiind afectat de ape.
Lipsa totala de oxigen, denumita anoxie apare in solurile care se condrunta cu inundatii
pe termen mai lung, iar planta este complet scufundata sub apa.
Inundatiile ce persista intr-o anumita zona, schimba flora microbiana in sol in favoarea
micro-organismelor anaerobe, ce folosesc electroni alternative pentru captarea si filtrarea
oxigenului. Ca si o consecinta a excesului de apa, solul tinde sa acumuleze forme reduse si
fitotoxice de ioni minerali, cum ar fi nitriti de azotat si ioni ferosi.
Inundatiile si productia de etilena
Multe dintre plantele care s-au adaptat la o crestere intr-un mediu cu exces de umiditate,
apar ca raspuns la etilena. Etilena se acumuleaza in solurile inundate si in partile plantei
scufundate in concentratii de 10 cm dm. Aceasta se realizeaza prin doua mecanisme:
raspandirea etilenei din radacina in apa este de zece ori mai lenta decat raspandirea
acesteia in aer. Etilena poate fi eliberata in canalele interne a plantei, de la radacina la
intregul lastar.
Sinteza de etilena in radacinile hipoxice si in lastarii aerobi este mai crescuta.
Precursorul etilenei este de 1 amino ciclopropan, 1 carboxylic (ACC) care este
sintetizat in mare masura in radacina. Deoarece conversia ACC in etilena necesita oxigen,
aceasta reactie este blocata intr-o celula anaeroba din radacina. Acc este prin umrare
transferat de la celula anaeroba din radacina, catre portiunile aerobe ale radacinii, sau in
ultimul rand in lastar.
Etapele biochimice anterioare sintezei ACC, nu necesita oxigen, iar activitatea sintezei
ACC fiind stimulate in radacina in conditii de umiditate. Ca o consecinta, cantitatea de ACC
transportata in lastar creste. Portiunile inferioare ale tulpinii plantei sunt de obicei locul unde
se acumuleaza ACC-ul, etilena fiind eliberata in prezenta oxigenului.
Concluzie
Umiditatea ridicat n sol la culturile timpurii n cmp, n prima parte a vegetaiei,
menine solul rece, ceea ce determin ntrzierea fructificrii i coacerii fructelor. n faza de
coacere a fructelor umiditatea n exces provoac crparea fructelor i scderea coninutului n
substan uscat.
De asemenea, ploile abundente i toreniale, asociate adesea cu vnturi puternice, pot
duce la ruperea frunzelor i a tulpinilor, la bltiri i inundaii care nrutesc condiiile de
aerisire a solului, stnjenind nutriia i respiraia plantelor la nivelul sistemului radicular.
La pomii fructiferi i via de vie excesul de apa este duntor. Pe timp ploios si rece
cresterea se opreste, fotosinteza se micsoreaza, perioada de vegetatie se prelungeste si apar
dereglari in maturarea fructelor si colorarea acestora. Daca timpul ploios si umed se mentine
in perioada de inflorire, o parte din polen este spalat, secretia stigmatului este diluata si este
favorizata aparitia bolilor criptogamice. In sol excesul de apa conduce la asfixierea
radacinilor. Precipitatiile in exces pot influenta negativ cresterea si dezvoltarea pomilor.
Prevenirea excesului de umiditate se poate realiza prin :
nivelarea terenului;
irigarea rationala;
Bibliografie:
http://www.plantstress.com/articles/waterlogging_i/waterlog_i.htm
http://plantstress.com/Articles/up_waterlogging_files/WaterLogTol-BioPlant08.pdf
http://www.slideshare.net/ungurgeo/legumiculturaa
http://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/Excesul-de-umiditate-factorde61939.php
http://www.scritub.com/economie/agricultura/PARTICULARITATILE-ECOLOGICEAL13895.php