Sunteți pe pagina 1din 8

FACULTATEA DE MECANICĂ

MASTER IBAIA

REFERAT

CULTURA GRÂULUI

Coordonator:
Prof.cons.dr.ing. Ilarie Ivan Masterand:
Pop Călin-Bogdan
Anul 1

1
CUPRINS

1) Scurt istoric .......................................................................................................... 3

2) Genetica grâului.................................................................................................... 3

3) Specii cultivate........................................................................................................4

4) Tehnologia de cultivare ........................................................................................ 5

 Rotaţia culturilor………………………………………………….5
 Fertilizarea………………………………………………………..5
 Lucrările solului…………………………………………………..5
o Samanta…………………………………………………..6
 Lucrările de întreţinere……………………………………………6
 Producerea de sămânţă la populaţiile locale de grâu……………..7
 Recoltarea………………………………………………………....7

5) Bibliografie………………………………………………………………………..8

Scurt Istoric

2
Grâu este un termen generic care desemnează mai multe cereale aparținând genului
Triticum. Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae), cultivate în aproape
întreaga lume. Grâul este a doua cultură mondială ca mărime după porumb, a treia fiind orezul.
În Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte din alimentația
curentă.
Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la
cultivarea grâului au fost descoperite în Siria,Iordania, Turcia, Armenia și Irak. Acum
aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată
și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale
agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în
cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele
mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut
reproduce în sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii,
devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu.
La începuturi, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte
în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două
pietre. Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice
sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc.
Cultura grâului nu este la fel de dificilă precum cea a orezului, câmpurile cultivate nu necesită o
amenajare specială sau lucrări laborioase de întreținere. Între semănat și recoltă, muncile
câmpului sunt relativ reduse. Odată cules, spre deosebire de orez, grâul nu trebuie supus unor
operații speciale (decorticare).

Genetica grâului
Genetica grâului este mai complicată decât genetica animalelor domestice, deoarece grâul
este capabil de poliploidie, adică noile specii pot avea mai multe seturi de cromozomi decât
specia originară (două seturi, organism diploid). Diversele varietăți de grâu actuale diferă atât
prin genom cât și prin numărul de cromozomi. Grâul Einkorn este diploid (are două seturi de
cromozomi) și poate fi considerat strămoșul tuturor speciilor actuale. Grâul Einkorn hibridizat cu
o altă plantă ierboasă sălbatică diploidă (Triticum speltoides, Triticum tripsacoides sau Triticum
searsii) a generat varietățile tetraploide (cu patru seturi de cromozomi) Emmer și Durum. La
rândul lor, aceste specii au fost hibridizate cu altă specie sălbatică, Triticum tauschiii, rezultatul
fiind varietățile hexaploide: Spelt și grâul comun.

Specii cultivate

3
Există multe sisteme de clasificare taxonomică a speciilor de grâu. Acestea se împart
după sezonul de creștere (grâu de iarnă sau de vară) și după conținutul de gluten. Grâul de iarnă
este însămânțat toamna, fiind îndeosebi cultivat în regiunile mediteraneene și cele temperate.
Grâul de vară suportă cu greu temperaturile scăzute, ca urmare se însămânțează primăvara în
țările cu ierni aspre. Aceste specii de grâu au permis Siberiei și Canadei să devină mari
producători mondiali de grâu. Grâul dur (T. turgidum var. durum, vezi mai jos) are un conținut
mare de gluten și este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în zonele
calde și uscate (sudul Europei - Italia, sudul Franței). Grâul comun (Triticum aestivum), de
departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina) și este
principala sursă de făină de panificație, folosită la coacerea pâinii.
Specii de grâu:
 Grâul comun - (Triticum aestivum) Specia hexaploidă cea mai cultivată în lume.

 Einkorn - (T. monococcum) Specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și
în varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi.

 Emmer - (T. turgidum var. dicoccum) Specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică.
În antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar.

 Durum sau Grâu arnăut - (T. turgidum var. durum) Forma tetraploidă de grâu
cultivată azi.

4
 Alac Spelt - (T. spelta) Altă specie hexaploidă cultivată pe scară restrânsă.

Tehnologia de cultivare

Întrucât în campania de toamnă, cultura grâului ocupă un loc important, reuşita unei
culturi bune depinde de respectarea tehnologiei specifice de cultură.

Rotaţia culturilor

Cele mai recomandate culturi premergătoare sunt: borceagurile, trifoiul, lucerna, cartoful,
porumbul. La grâu nu se recomandă monocultura.

Fertilizarea

Odată cu pregătirea terenului, se aplică 20 – 30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani


şi îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în cantitate de 40 – 60 kg substanţă activă/ha. În
lipsa gunoiului de grajd, cantitatea de fosfor şi potasiu creşte la 80 – 100 kg s.a. la hectar.

Lucrările solului

Se efectuează în aşa fel încât între executarea arăturii şi semănat să treacă un interval de
15 – 20 zile, necesar pentru a se realiza „aşezarea solului”. Arătura se efectuează, funcţie de sol,
la 18 – 20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetaţie prea înaltă se procedează mai
întâi la o mărunţire a acesteia cu grapa cu discuri. Dacă solul este prea uscat şi rezultă bulgări
prea mari, se renunţă la arat şi se pregăteşte terenul utilizând grapa cu discuri grea, GDG-4,2M,
în agregat cu grapa stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu 1 – 2 zile înainte de semănat

5
şi constă în afânarea şi mărunţirea bulgărilor pe o adâncime de 6 – 8 cm cu ajutorul grapei cu
discuri.

Sămânţa trebuie să aibă o valoare biologică şi culturală ridicată, cu îndeplinirea


următoarelor condiţii: puritate peste 98%, capacitate germinativă peste 90%, sănătoasă, umiditate
sub 14%. Înainte de semănat sămânţa se tratează în mod obligatoriu cu fungicide (CELEST
STAR -1l/tonă)) pentru protejarea împotriva principalelor boli.
Semănatul se realizează în epoca optimă, data semănatului fiind diferită în funcţie de zona
ecologică. Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar de cultură este cuprinsă între 200 şi
240 kg/ha, funcţie de condiţiile pedo-climatice, fertilitatea terenului şi epoca semănatului.
Adâncimea de semănat este de 3 – 4 cm pe solurile luto-argiloase sau lutoase şi 5–6 cm pe
solurile nisipoase.
Este bine de ştiut că cercetările efectuate au consemnat că pentru fiecare zi de întârziere a
semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha. Semănat
în perioada optimă, grâul are posibilitatea să înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru
perioada de iarnă, în aceste condiţii putând rezista până la -200C.

Lucrările de întreţinere

În situaţia în care, în perioada semănatului, se manifestă fenomenul de secetă, se


recomandă tăvălugirea semănăturilor pentru a realiza un contact mai bun al seminţelor cu solul şi
a asigura o răsărire uniformă şi rapidă
Combaterea buruienilor se efectuează prin respectatrea tuturor lucrărilor agrotehnice şi
fitotehnice sau prin aplicarea de erbicide, în funcţie de gradul de îmburuienare şi structura
speciilor de buruieni:
● pentru combaterea buruienilor din familia Cruciferae (muştar sălbatic, ridiche sălbatică,
susai, pălămidă, etc.) se pot aplica următoarele erbicide: SDMA (2 l/ha) sau Dicotex (2 l/ha).
Epoca de aplicare: primăvara, când buruienele sunt în faza de rozetă şi plantele de grâu în faza de
înfrăţire, iar temperatura aerului să fie de peste 150C;
● în combaterea buruienilor mai rezistente la erbicidele pe bază de 2,4-D (volbură, mohor,
muşeţel sălbatic, iarba bărboasă, rocoină,) se pot folosi: Lontrel 418C (4-5 l/ha), Logran D (1,5
kg/ha), Granstar (20-25 g/ha), Glean (20-30 g/ha), Oltisan (1 l/ha), Icedin forte (2 l/ha). Datorită
remanenţei de lungă durată, în cazul tratamentului cu erbicidul Glean, după grâu nu se vor
semăna specii sensibile la acest erbicid (floarea soarelui, sfecla de zahăr, sfecla furajeră). Epoca
de aplicare: când temperatura aerului este de peste 120C, plantele de grâu se găsesc în faza de
înfrăţire-începutul formării primului internod, iar buruienele în faza de rozetă;
● speciile de buruieni monocotiledonate, iarba vântului şi odosul (Avena fatua), se pot
combate cu erbicidele: Puma super (1 l/ha), Assert (2-3 l/ha), Avenge (4-5 l/ha), Dicuran (2-3
kg/ha). Epoca de aplicare: primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţire-până la
primul internod, iar buruienele până la începutul înfrăţirii.
● în timpul vegetaţiei, pentru combaterea unui complex de boli (fuzarioză, făinarea,
septorioza, etc), se pot aplica: Miraje (1 l/ha), Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Bayleton 250 EC (0,5
kg/ha).
Combaterea dăunătorilor se efectuează în funcţie de specia dăunătoare:
● combaterea ploşniţelor cerealelor se face cu: Sinoratox (3l/ha) sau Dimevur (3 l/ha);

6
● combaterea gândacului ghebos se face cu Lindatox 3 sau PEB + Lindan (25 kg/ha);
● distrugerea gândacului bălos al ovăzului, care atacă şi grâul, se poate efectua cu :
Sinoratox (3 l/ha), Carbetox (3 l/ha), Onefon 80 (1,2 kg/ha).

În funcţie de nivelul precipitaţiilor, irigarea constituie o măsură eficientă şi se aplică astfel:


o udare pentru răsărire şi 1-2 udări în timpul vegetaţiei, cu o normă de udare de 500-600 m3/ha
apă.

Producerea de sămânţă la populaţiile locale de grâu

Tehnologia de cultivare folosită în producerea seminţei are în vedere respectarea


următoarelor aspecte specifice:
Izolarea culturii folosită pentru sămânţă la cel puţin 4 m faţă de alte soiuri de grâu sau alte specii
de cereale păioase;
Asigurarea celor mai bune premergătoare şi evitarea cu stricteţe a revenirii în rotaţie a
culturilor de grâu după grâu sau alte cereale păioase la intervale mai mici de doi ani;
Executarea a cel puţin 2 purificări biologice, din care prima imediat după înspicare iar
ultima la intrarea în faza de coacere în pârgă;
Curăţirea perfectă a combinelor şi a sacilor utilizaţi la recoltare;
Uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţei până în momentul semănatului în magazii
răcoroase şi uscate.
În funcţie de nivelul precipitaţiilor, irigarea constituie o măsură eficientă şi se aplică
astfel: o udare pentru răsărire şi 1-2 udări în timpul vegetaţiei, cu o normă de udare de 500-600
m3/ha apă.

Recoltarea

Recoltarea se efectuează mecanizat în totalitate, cu combinele de recoltat cerealele


păioase, în faza de coacere deplină, când umiditatea boabelor este cât mai aproape de 14%.
Durata optimă a recoltării grâului este de 5-7 zile în zonele mai secetoase (la câmpie) şi 7-9 zile
în zonele mai umede (colinare). În funcţie de soiul folosit, paiele reprezintă 55-65% din recolta
totală a părţii aeriene.

7
Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C3%A2u

http://www.gazetadeagricultura.info/cereale/341-cultura-graului-comun.html

http://www.ziarulgorjului.ro/ar/agricultura/tehnologia-de-cultivare-a-grului-de-
toamn/

http://www.revista-ferma.ro/articole-tehnologii-agricole/graul-triticum-aetum