GRÂUL

Negraru Cristina
Helm Florentina
Grupa 4203, Anul II
 INTRODUCERE
 La începuturi, boabele de grâu se pare că erau
consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în
apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră
rezultată prin măcinarea lor între două pietre.
 Grâul este considerat cultura agricola cu cea mai
mare suprafata cultivata pe plan mondial, aceasta
fiind de peste 220 milioane hectare. În tara noastra
suprafata cultivata cu grâu este de cca. 25% din
suprafata arabila si 40% din suprafata semanata cu
cereale.
 Grâul este una din cele mai importante plante
alimentare, cultivată în peste 45 de ţări.
 Utilizarile graului sunt multiple si variate. Boabele
se folosesc pentru o gama de produse de morarit din
care se fabrica un sortiment bogat de produse de
panificatie, paste fainoase, produse de patiserie si
biscuiterie care constituie alimente de baza pentru
35-55 % din populatia globului.
 PRELUCRAREA BOABELOR
DE GRÂU
 Cultura grâului nu este foarte dificilă, câmpurile cultivate nu necesită o
amenajare specială. Între semănat şi recoltă, muncile câmpului sunt relativ
reduse. Înfloritul grâului începe la 3-4 zile dupa înspicare, iar perioada de
înflorire este de 3-5 zile.
 Un spic de grâu cuprinde între 15-40 boabe, iar greutatea boabelor într-un
spic variaza între 0,8-1,3 g.
 Pentru prelucrarea boabelor de grau este creata o intreaga industrie, avand in
linii mari urmatoarea succesiune:
 - industria conditionarii si pastrarii;
 - industria moraritului;
 - industria panificatiei;
 - alte industrii (amidon, gluten alimentar, alcool alimentar, glucoza,
bioetanol, nutreturi combinate, etc).
 În urma procesarii graului, in morile de mare capacitate rezulta
cantitati mari de tarate, care constituie un furaj concentrat valoros
(bogat in proteine, lipide si saruri minerale) si germeni cu continut
ridicat in vitamine, care constitue o polivitamina naturala, dar si
lipide cu utilizari in cosmetologie.
 Paiele ramase dupa recoltare se pot folosi pentru fabricarea
celulozei, furaj de volum sau asternut pentru diverse categorii de
animale. ingrasamant organic dupa o perioada de compostare sau
incorporate ca atare in sol, dupa recoltare, iar prin brichetare se pot
folosi ca combustibil.
 Totodata, graul este o foarte buna premergatoare pentru efectuarea
araturilor de vara. Ca urmare, dupa grau poate fi semanata, in
principiu orice cultura, dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau
pot fi amplasate unele culturi succesive.
IMPORTANŢA AGRONOMICĂ
 - mecanizare integrala a culturii;
 - eliberarea devreme a terenului si posibilitatea
efectuarii araturilor de vara. fiind o buna
premergatoare pentru majoritatea culturilor;
 - dupa soiurile timpurii, permite amplasarea unor
culturi succesive in anumite zone.
 SOIURILE CULTIVATE
 Sortimentul de soiuri actualmente
acceptate pentru a fi cultivate
cuprinde numai soiuri romanesti.
Aceste soiuri se caracterizeaza
printr-un potential de productie de
9-10 tone boabe/ha, rezistenta la
cadere, la ger, la iernare, la seceta
si la boli, valoarea nutritiva si
tehnologica ridicata a boabelor,
stabilitate a recoltelor. Pentru graul
“comun” de primavara se
recomanda soiul romanesc “
Speranta”. Pentru graul de “durum”
exista in cultura soiurile de creatie
romaneasca “Durom” si “Rodur”
•Grâul comun - (Triticum
aestivum) Specia hexaploidă
cea mai cultivată în lume.
•Emmer - (T. turgidum var.
dicoccum) Specie
tetraploidă, cultivată sau
sălbatică. În antichitate era
foarte cultivată, în zilele
noastre mai rar.
•Einkorn - (T. monococcum) Specie
diploidă, există atât în varietăți
cultivate cât și
în varietăți sălbatice. Una din primele
specii de grâu, rar cultivată astăzi.
•Alac Spelt - (T.
spelta) Altă specie
hexaploidă cultivată
pe scară restrânsă.
 TEHNOLOGIA DE CULTIVARE
 Întrucât în campania de toamnă, cultura grâului ocupă un loc important, reuşita
unei culturi bune depinde de respectarea tehnologiei specifice de cultură.
 Rotaţia culturilor :Cele mai recomandate culturi premergătoare sunt:
borceagurile, trifoiul, lucerna, cartoful, porumbul. La grâu nu se recomandă
monocultura.
 Fertilizarea :Odată cu pregătirea terenului, se aplică 20 – 30 tone gunoi de
grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani şi îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în
cantitate de 40 – 60 kg substanţă activă/ha. În lipsa gunoiului de grajd, cantitatea
de fosfor şi potasiu creşte la 80 – 100 kg s.a. la hectar.
 Lucrările solului :Se efectuează în aşa fel încât între executarea arăturii şi
semănat să treacă un interval de 15 – 20 zile, necesar pentru a se realiza
„aşezarea solului”. Arătura se efectuează, funcţie de sol, la 18 – 20 cm
adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetaţie prea înaltă se procedează
mai întâi la o mărunţire a acesteia cu grapa cu discuri. Dacă solul este prea uscat
şi rezultă bulgări prea mari, se renunţă la arat şi se pregăteşte terenul utilizând
grapa cu discuri grea, GDG-4,2M, în agregat cu grapa stelată. Pregătirea patului
germinativ se face cu 1 – 2 zile înainte de semănat şi constă în afânarea şi
mărunţirea bulgărilor pe o adâncime de 6 – 8 cm cu ajutorul grapei cu discuri.
 Sămânţa trebuie să aibă o valoare biologică şi culturală ridicată, cu îndeplinirea următoarelor
condiţii: puritate peste 98%, capacitate germinativă peste 90%, sănătoasă, umiditate sub 14%.
Înainte de semănat sămânţa se tratează în mod obligatoriu cu fungicide (CELEST STAR -1l/tonă))
pentru protejarea împotriva principalelor boli.
 Semănatul se realizează în epoca optimă, data semănatului fiind diferită în funcţie de zona
ecologică. Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar de cultură este cuprinsă între 200 şi
240 kg/ha, funcţie de condiţiile pedo-climatice, fertilitatea terenului şi epoca semănatului.
Adâncimea de semănat este de 3 – 4 cm pe solurile luto-argiloase sau lutoase şi 5–6 cm pe solurile
nisipoase.
 Este bine de ştiut că cercetările efectuate au consemnat că pentru fiecare zi de întârziere a
semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha. Semănat în
perioada optimă, grâul are posibilitatea să înfrăţească şi să se călească, fortificându-se pentru
perioada de iarnă, în aceste condiţii putând rezista până la -200C.
 Lucrările de întreţinere :În situaţia în care, în perioada semănatului, se manifestă fenomenul de
secetă, se recomandă tăvălugirea semănăturilor pentru a realiza un contact mai bun al seminţelor
cu solul şi a asigura o răsărire uniformă şi rapidă
 Combaterea buruienilor se efectuează prin respectatrea tuturor lucrărilor agrotehnice şi
fitotehnice sau prin aplicarea de erbicide, în funcţie de gradul de îmburuienare şi structura
speciilor de buruieni.
 Combaterea dăunătorilor se efectuează în funcţie de specia dăunătoare.
 Recoltarea se efectuează mecanizat în totalitate, cu combinele de recoltat cerealele păioase, în
faza de coacere deplină, când umiditatea boabelor este cât mai aproape de 14%.
 Durata optimă a recoltării grâului este de 5-7 zile în zonele mai secetoase (la câmpie) şi 7-9 zile în
zonele mai umede (colinare). În funcţie de soiul folosit, paiele reprezintă 55-65% din recolta
totală a părţii aeriene.
 CERINŢE ECOLOGICE
1. Cerinte fata de caldura
 Pentru germinatie semintele de grau au nevoie de temperaturi minime
de 1-3°C.In perioada de semanat a graului in tara noastra,
temperatura se situeaza in jurul a 14-18°C
 Pentru rasarire este necesara o suma a temperaturilor biologic active
(mai mari de 0 °C) de 100- 140°C. Daca se respecta epoca de
semanat, iar in sol exista suficienta umiditate, graul rasare dupa 7-10
zile. Pentru infratirea graului sunt favorabile zilele insorite de toamna
cu temperaturi de 8-10 °C. Pana la venirea iernii, plantele de grau
trebuie sa ajunga in faza de infratire, sa fie bine inradacinate si calite
pentru a rezista temperaturilor scazute din timpul iernii (-18 sau -20
°C la nivelul nodului de infratire). De regula graul este tolerant la
conditiile vitrege din timpul iernii. Dupa reluarea vegetatiei in
primavara sunt favorabile temperaturile de 8-10 °C pana la alungirea
paiului, 14-18 °C in perioada alungirii paiului si 16-18 °C la inspicat.
inflorirea, polenizarea si fecundarea se desfasoara in cele mai bune
conditii la temperaturi intre 16 si 20 °C, cu valori noaptea de 11 °C si
ziua de 25°C.
2. Cerinte fata de umiditate
 Pentru o productie normala de grau, este necesara o cantitate de
precipitatii de minim 225 mm, bine repartizate in cursul perioadei de
vegetatie. precipitatiile reprezinta factor limitativ al productiilor la graul
de toamna. Cantitatea optima de precipitatii ar fi 600 mm anual si bine
repartizate.
 Planta de grau valorifica bine apa, cel mai adesea coeficientul de
transpiratie se plaseaza in intervalul 350-400.
 Pentru germinatie, graul are nevoie de 40-50 % apa din greutatea
boabelor uscate, iar rasaritul are loc la o umiditate a solului de 40-70 %
din capacitatea totala pentru apa. Sunt situatii cand in perioada
semanatului graului de toamna sunt secete pronuntate care afecteaza
germinatia, iar rasaritul culturilor de grau este intarziat si destul de
neuniform.
 Cerintele graului pentru umiditate se maresc in perioada infratitului,
deoarece plantele isi dezvolta partea epigee (frunze si frati), nodul de
infratire si sistemul radicular. În primavara, deoarece porneste timpuriu in
vegetatie, graul foloseste rezervele de umiditate acumulate in sol in
timpul iernii. Cerintele pentru umiditate cresc odata cu alungirea paiului
si devin maxime la aparitia spicului, inflorire, fecundare, formarea si
umplerea bobului.
3. Cerinte fata de sol
 Graul prefera solurile fertile, cu regim aerohidric favorabil, cu mare
capacitate de retinere a apei si pH in limitele 6-7,5. Cele mai ridicate
productii se obtin pe solurile balane, cernoziomuri, cernoziomuri
cambice, cernoziomuri argilo-iluviale si solurile brun-roscate.
 Nu sunt recomandate pentru grau solurile cu permeabilitate scazuta,
pe care stagneaza apa, deoarece pe aceste soluri plantele de grau sunt
predispuse la degerare sau asfixiere in timpul iernii. Sunt nepotrivite
si solurile usoare, nisipoase pe care plantele pot suferi de seceta, iar
in timpul iernii sunt dezradacinate de vant. Nu sunt potrivite nici
solurile prea acide sau prea alcaline.
 Deoarece suprafata ocupata cu grau este destul mare, iar graul se
cultiva pe un areal destul de larg in tara noastra, totusi cultura acestei
plante se intalneste si pe alte tipuri de soluri: argiloiluviale,
hidromorfe, erodate, nisipoase si chiar alcaline, mai putin favorabile
pentru grau, dar care necesita obligatoriu o serie de masuri
pedoameliorative (amendare, fertilizare, scarificare).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ
 Glucidele: In compozitia bobului de grau predomina substantele extractive
neazotate (62-75%) din masa proaspata a bobului, formate in proportie de peste
90% din amidon, iar restul fiind dextrine, si alte glucide mai simple. Extractivele
neazotate sunt acumulate, in principal, in endosperm
 Protidele: Substante proteice reprezinta in mod obisnuit 10-16% din masa bobului
( cu limitele intre 8 si 24% ) si sunt situate in cea mai mare parte spre partile
periferice ale bobului ( invelisuri), in embrion si scutellum . Cantitatea si
compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in
bob depinde de o serie de factori, cum ar fi : specia de grau, soiul , conditiile
climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de azot folosite. Dintre acesti
factori, conditiile climatice au un rol deosebit de important. In climatele secetoase
si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata ; pe de alta parte perioada de
formare si umplere a boabelor este mai scurta, coacerea este grabita si , ca urmare
procentual, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra, in
climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbonl
totodata, perioada de formare a boabelor este mai lunga , ceea ce favorizeaza
acumularea unor cantitati mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare,
continutul boabelor de grau in substante proteice este mai scazut.
 Proteinele din bobul de grau sunt constituite in principal, din prolamine si gluteine
si mai putin albumine si globuline.
 Lipidele: Reprezinta 1,8 – 2,6 % din compozitia bobului si sunt
acumulate, in special, in stratul cu alurona.
 Substantele minerale: Reprezentate de un numar mare de elemente
chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn), au o pondere de 1,5 – 2.3 %,
aflandu-se spre partile periferice ale bobului.
 Vitamine: mai ales din complexul B (B1 , B2, B5, B6) si vitamina PP.
 Valoarea biologica a poteinelor din boabele de grau este ridicata, deoarece
acestea contin toti aminoacizii esentiali pe care organismul uman nu-I
poate sintetiza. Totusi, un impediment il constituie continutul redus al
boabelor de grau in lizina, triptofan.
 CONDIŢII DE PĂSTRARE A GRÂULUI
 Însusirile de pastrare a graului sunt determinate de conditiile pedoclimatice si agrotehnice care au
precedat recoltarea, metoda de recoltare si manipulare care asigura o integritate a boabelor,
caracteristicile botanice ale speciei si starea de sanatate a semintelor.
 Dupa recoltare, in conditii normale, au loc o serie de procese biochimice complexe, de
maturizare, procesul de respiratie continuand la un nivel redus. Energia de respiratie depinde de o
serie de factori, cum ar fi: umiditatea, temperatura, gradul de aerare.
 Umiditatea critica de conservare este de 14,5 – 15 %. La o umiditate de 17 % boabele respira de
4 –8 ori mai intens decat la umiditatea de 14 %. Boabele care au ajuns la maturitate au o umiditate
mai mare, dar si o activitate enzimatica crescuta.
 Consecintele respiratiei sunt: pierderi in substanta uscata, cresterea umiditatii si a temperaturii,
care datorita conductibilitatii termice scazute favorizeaza aparitia autoincingerii. Pe langa respiratia
boabelor, aceste fenomene sunt rezultatul respiratiei si a semintelor de buruieni, a microflorei, a
insectelor formandu-se focare periculoase de temperatura ce pot ajunge pana la 65 °C cand boabele
devin rosiatice spre negru, formand blocuri.
 Încingerea se previne prin uscarea artificiala pana la umiditatea de 12 % si aerarea graului. În
boabele care au suferit acest fenomen, activitatea enzimatica a amilazelor, proteazelor si lipazelor
este intensificata.
 Autoincingerea, ca si uscarea in conditii necorespunzatoare (ca de exemplu, temperatura ridicata)
conduc la obtinerea de fainuri cu insusiri de panificatie inferioare si a produselor cu volum mic,
coaja palida, miez dens, pori cu pereti grosi. Un regim sever de uscare provoaca denaturarea
proteinelor generatoare de gluten existente in bob.
 Gustul si mirosul fainii se transmit in cele mai multe cazuri produselor finite, acestea fiind
influentate de starea de sanatate a graului. În conditiile depozitarii graului cu umiditate marita,
datorita activitatii de degradare apare gustul de statut pana la acru si mirosul de mucegai.
BIBLIOGRAFIE

• http://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C3%A2u
• http://www.gazetadeagricultura.info/cereale/341-cultura-
graului-comun.html
• http://www.ziarulgorjului.ro/ar/agricultura/tehnologia-de-
cultivare-a-grului-de-toamn/
• http://www.revista-ferma.ro/articole-tehnologii-
agricole/graul-triticum-aestivum-l.html