RECUPERARE MEDICALĂ

SCOLIOZĂ

Ce este scolioza?

Scolioza este cea mai comuna diformitate a coloanei vertebrale. Alte

diformitati ale coloanei vertebrale sunt cifoza si lordoza, dar aceste diformitati sunt
mult mai putin frecvente. Diagnosticul scoliozei este evocat atunci cand exista doua
anomalii principale ale coloanei vertebrale:

 Curbarea laterala: ceea ce insemna ca daca o coloana este privita in plan

anteroposterior apare o curbura anormala in acest plan. Aceasta curbura persista
de obicei cand pacientul se apleaca spre inainte sa-si atinga picioarele cu mana. O
usoara inclinare laterala a coloanei vertebrale nu este neaparat o scolioza. Astfel
deviatiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi in limite normale.

 Rotatia vertebrelor: Rotatia vertebrelor este de obicei greu de observat pe

radiografii, dar este intotdeauna prezenta intr-o scolioza reala.

Scolioza cauzeaza rareori durere, si de accea poate fi dificil de detectat

precoce. Astfel unii parinti observa unele caracteristici ale scoliozei la copilul lor in
timpul verii, cand acestia poarta costume de baie:

 Un umar, sold sau san poate fi mai proeminent decat celelalt

 Un sold poate fi mai sus situat decat celelalt

 Hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii

 Corpul pare sa se incline intr-o parte

Care este cauza scoliozei?

Pentru a raspunde acestor intrebari trebuie inteles ca exista mai multe categorii de scolioza care snt
considerate entitati clinice separate. Cea mai frecventa forma clinica a scoliozei este scolioza idiopatica (adica fara o
cauza cunoscuta). Mai departe scolioza este clasificata in functie de grupul de varsta. Astfel se disting patru tipuri de
scolioza idiopatica:

Infantila (de la nastere pana la 3 ani)

Juvenila (de la 3 ani la pubertate)

Scolioza adolescentului (dupa pubertate)

Scolioza adultului (dupa varsta de 20 de ani).

Scolioza idiopatica a adolescentului este cel mai frecvent tip de scolioza.

Care sunt celelalte cauze ale scoliozei?

Scolioza congenitala este rezultatul anomaliilor de dezvoltare intruterine ale vertebrelor.astfel, anumite
sindroame congenitale pot include o diformitate scoliotica, cum ar fi sindromul Marfan, sindromul Ehler-Danlos,
osteocondrodistrofia (sindromul Down), etc. toate acestea sunt exemple ale unei scolioze structurale, adica exista o
anomalie anatomica a coloanei vertebrale care determina curbarea anormala.
 O alta categorie a scoliozei este considerata scolioza nestructurala, sau functionala. Aceasta diformitate a
coloanei se dezvolta atunci cand exista o cauza aflata in alta regiune anatomica decat a coloanei vertebrale. Astfel o
diferenta de lungime a membrelor inferioare poate determina curbura coloanei. Spasmul muscular si inflamatiile
musculaturii paravertebrale pot determinade asemenea o scolioza functionala. Cand o scolioza este clasificata ca
fiind nestructurala, tratamentul tinteste mai ales cauza deformarii, si nu coloana verebrala.

Examene clinice si paraclinice pentru scolioza :

Este important sa consultati un doctor de

indata ce constatati o deformare a coloanei. Un
diagnostic precoce poate sa previna progresia
deformarii. Daca scolioza nu este tratata,
coloana se poate deforma si mai mult,
devenind rigida si greu de corectat, cu un
tratament dificil.

Istoricul pacientului este important

deoarece scoiloza este de multe ori o boala cu
componenta genetica. Daca pacientul este
copil, este important de determinat inceputul
pubertatii pentru a determina cu exactitate cati
ani de crestere osoasa raman pacientului pana
devne matur scheletul, deoarece cresterea
progresiei curbei scoliotice se poate opri la
varsta adulta.

Doctorul dumneavoastra va efectua un examen neurologic si fizic. Examenul fizic include postura pacientului,
gradele de mobilitate ale coloanei, lungimea membrelor inferioare. Vor fi observate miscarile care produc o senzatie
de durere. De asemeni medicul va palpa apofizele spinoase ale coloanei, va nota deviatiile observate si va palpa
spasmul muscular. In timpul examenului neurologic medicul va testa reflexele, forta musculara, si iradierea
durerilor, daca acestea exista.

Anumite examene sunt considerate tipice pentru diagnosticul scoliozei:

Testul inclinarii spre anterior (testul Adam)

Acest test este considerat un examen clasic al pacientului cu scolioza.

Pacientului I se va cere sa se aplece inainte si cu bratele intinse sa incerce sa atinga solul. Acest test evidentiaza
anomalii anatomice ale coloanei, ca prezenta unei gibozitati toracice sau o deviatie a
aaxului coloanei vertebrale.

Testul firului cu plumb

Acesta este un test rapid vizual prin care se verifica daca coloana este verticala.
La un pacient cu scolioza, firul cu plumb care se sprijina pa apofiza vertebrei cerviale
C7 va aunge la dreapta sau la stanga liniei mediane in loc sa fie situat in mijlocul liniei
interfesiere.

Ex. radiologic-

Exista mai multe tipuri de radiografii pe car emedicul dumneavoastra sa le poata prescrie. Astfel, pentru
a determina varsta scheletului, medicul poate prescrie o radiografie de pumn. Prin compararea acestei radiografii cu
norme radiologice standard, medicul va poatye spune daca scolioza dumneavoastra poate sau nu progresa.
 Daca este nenvoie, medicul poate de asemenea sa ceara
radiografii ale intregii coloane in incidenta anteroposterioara
si laterala. Uneori se cer radiografii in care pacientului i se
cere sa se incline lateral. Radiografiile arata medicului exact
marimea scoliozei (apreciata prin unghiul Cobb) si numarul
vertebrelor afectate. Radiografiile pentru scolioza sunt
efectuate de obicei pe filme radiologice lungi si pacientul sta
in picioare in momentul efectuarii radiografiei.

Tratamentul scoliozei-tratamentul nechirurgical

Tipul de tratament depinde de varsta pacientului, de numarul de ani care raman pana la maturitatea osoasa, de
tipul de curbura scoliotica, de viteza progresiei deformarii scoliotice, si de deformarea observata de medic si pacient.

Cel mai frecvent tratament este cel nechirurgical, cu observarea si urmarirea atenta a progresisei curburii
scoliotice dupa imobilizarea intr-un corset. Majoritatea pacientilor cu scolioza vor vizita medicul la fiecare 6 luni
pentru a verifica progresia curbei.

Tratamentul cu corset este cel mai adesea evocat pentru adolescentii cu curburi mai mici sau egale de 20° si
care mai au cel mult doi ani de crestere osoasa pana la maturitatea scheletica. Astfel corsetul este folosit pentru a
incetini sau pentru a opri evolutia curburii scoliotice. Corsetul nu scade deci gradul deformarii, ci incetineste evolutia
scoliozei!

Desi corsetul este un tratament uneori dificil de suportat, copilul poate sa sa continue sa efectueze anumite
activitati fizice si sa se implice in unele evenimente sociale. Anumiti copii trebuie sa poarte corsetul pana la 23 de ore
pe zi. Desi corsetul este bine ascuns de imbracamintea obisnuita, acesta poate fi inconfortabil si sa produca copilului
senzatii psihice neplacute.

De asemeni corsetul nu este prescris de medic pentru curburi mai mari de 40° deoarece acest tip de curbura
necesita frecvent tratament chirurgical.

Corsetul Cheneau (Cheneau Toulouse Munster)- este corsetul utilizat cu predilectie pentru tratamentul
scoliozei. Este lejer, usor de ascuns de imbracamintea obisnuita si discret, si in general bine acceptat dupa cateva zile
de adaptare. Tehnica materialului (polimer de polietilena) permite adaptarea la morfologia scheletica a pacientului si
a scoliozei ca si adaptarea la evolutia morfologica din timpul cresterii pacientilor.

Obiective:

 Corsetul este un tutore extern care permite redresarea coloanei in perioada in care scolioza este
evolutiva (adolescenta).

 scolioza supla trebuie sa se reduca cu cel putin 50% sub corset. Acest obiectiv nu este intotdeauan
indeplinit, mai ales cand scolioza este deja rigida (frecvent la sfarsitul perioadei de crestere).

 Ablatia corsetului se insoteste totdeauna de o pierdere mai mare sau mai mica a corectiei.

 Obiectivul final este de a opri evolutia scoliozei. La sfarsitul perioadei de crestere medicul si
paccientul sunt multumiti daca unghiul scoliozei ramane stabil fata de cel de la debutul tratamentului.

Indicatii clasice: scolioza structurala care a facut proba evolutivitatii sale

  Trebuie sa existe o variatie de mai mult de 5 grade masurate pe doua radigrafii succesive la un
interval de 4-6 luni. Ideal este ca medicul sa dispuna de trei radiografii la care gradul scoliozei evolueaza, pentru a
inlatura erorile legate de masurarea scoliozei.

 scolioza toracica mai mare de 25°

 Adesea la un unghi chiar mai mic de 25° pentru o scolioza lombara sau toracolombara

Durerile la un pacient cu scolioza

 Scolioza idiopatica de obicei NU este dureroasa. Daca durerile persista, trebuie sa intrebati
intotdeauna un medic.

 In timpul primelor trei zile in care purtati corsetul pot persista dureri care sa impiedice somnul. Nu
ezitati sa luati un comprimat de Paracetamol sau de miorelaxant (diazepam-2mg). Apoi va veti obisnui rapid cu
corsetul daca il purtati constant.

Compresia axilara

Principiul corsetuluide a deschide curbura toracica ridicand umarul expune axila unei compresii a vaselor si
nervilor situate la nivelul acestei regiuni, de aceea pacientul se poate plange de senzatii de amorteala, furnicaturi, de
circulatie proasta. O refacere a corsetului poate fi necesara, in incercarea de a gasi cel mai bun compromis.

Scolioza adultului

Uneori scolioza adultului poate fi cauza durerilor, cu deformare progresiva a coloanei, si dificultati ale
respiratiei. Tratamentul nechirurgical include medicamente antiinflamatorii si analgezice, ca si fizio si kinetoterapie
specifice.

Este important de stiut ca scolioza adultului nu este influentata de purtarea unui corset si ca acesta aduce
rareori beneficii asupra durerilor. Majoritatea pacientilor cu scolioza a adultului nu necesita un tatament
chirurgical.

Kinetoterapia

Are ca scop cresterea eficientei musculaturii toracice pentru facilitarea ventilatiei pulmonare, corectia partiala
a posturilor vicioase. Daca kinetoterapia nu poate face sa dispara o curbura scoliotica ea pare totusi un complement
terapeutic indispensabil tratamentului scoliozei oricare ar fi celelalte tratamente efectuate: (reeducare posturala,
intretinerea musculaturii sub corset, elongatii…etc).

Tratamentul chirurgical

Obiectivele interventiei chirurgicale:

Un bilant preoperator, in colaborare cu medicii anestezisti este realizat cu una sau doua luni inaintea
interventiei chirurgicale pentru ca ea sa se desfasoare in cele mai bune conditii.

Interventia chirurgicala are doua obiective:

 Corectarea sau stabilizarea deformarii

Importanta corectiei variaza dupa cauza si gravitatea deformarii. Uneori este nevoie de mai multe interventii
realizate prin mai multe incizii pentru a atinge acest obiectiv. Chirurgul va poate opera prin anterior trecand prin
abdomen sau prin torace sau prin posterior trecand prin musculatura dorsala. O pregatire preoperatorie cu corsete
de gips, tractiune cu halou cranian, paote fi uneori necesara.

 Mentinerea corectiei
 Se obtine cu ajutorul tijelor si a placilor metalice. Aceste implante sunt fixate la vertebre cu ajutorul
suruburilor sau a carligelor. Exista mai multe modele de instrumentar de chirurgie vertebrala, dar niciunul nu a
facut proba care sa permita afirmarea ca este superior tuturor celorlalte.

Pentru a se asigura de mentinerea corectiei in timp, se utilizeaza frecvent o grefa osoasa. Se utilizeaza frecvent
osul pacientului(recoltat din bazin, din vertebre), la care se pot adauga produsi de laborator de origine non-animala.

Care sunt beneficiile operatiei?

Operatia evita agravarea scoliozei in timpul perioadei cresterii osoase. Scazand gradul diformitatii scad si
consecintele scoliozei: durerile, dezechilibru, insuficienta respiratorie, paralizie. In marea majoritate a cazurilor,
rezultatul obtinut este satisfacator din punct de vedere al durerilor si al aspectului morfologic. Astfel copilul reia o
viata sportiva normala, atat in timpul copilariei cat si in timpul adolescentei.

Totusi, rezultatul nu poate fi 100% ideal, caci medicina nu este o stiinta exacta.

Complicatiile interventiei chirurgicale

Survenirea complicatiilor este posibila in timpul si dupa momentul chirurgiei. Riscul depinde de importanta
diformitatii, de cauza ei si de starea generala a pacientului. O lista care nu incearca sa fie completa a complicatiilor
posibile este:

Paralizia membrelor

Partiala sau totala, temporara sau definitiva, este rara sau foarte rara. Aparate de supraveghere a maduvei
spinarii sunt folosite in timpul operatiei; acestea permit depistarea precoce a unei suferint a maduvei si luarea de
masuri terapeutice in timp util.

Sangerare masiva-aceasta poate duce la insuficienta autotransfuziei si necesitatea unei transfuzii clasice. Un
aparat care filtreaza si reperfuzeaza sangele din timpul operatiei poate fi util.

Decesul-poate surveni exceptional datorita hemoragiei, unei embolii pulmonare sau a unei cauze
necunoscute.

Anumite cai de abord chirurgical prezinta riscuri particulare specifice: infectia pulmonara,
tulburari digestive, dureri la nivelul cicatricii sau la nivelul unde s-a prelevat grefa.

Infectia la nivelul zonei operate poate surveni imediat sau la distanta de actul
operator. Aceasta necesita reinterventia chirurgicala.

Smulgerea sau deplasarea unui surub, ruperea barei sau a placii pot surveni
precoce sau tardiv dupa operatie. In acest caz este necesara reluarea operatiei.

Neconsolidarea grefei poate fi uneori observata la ani sau luni dupa chirurgie, mai
ales la adult, si poate determina ruperea implanturilor metalice suprasolicitate. O noua grefa
este necesara in acest caz.

Survenirea unei artroze sau a unei deformari evolutive deasupra sau

dedesuptul zonei operate este posibila la mai multi ani dupa interventia chirurgicala. Se
poate propune in acest caz o extindere a montajului.