RECUPERARE MEDICALA

–GENUNCHI ÎN VALGUM–

Genunchi in valgum (Genu valgum (picioare în X) – deformarea picioarelor

către interior, luând aspectul de picioare în X, cu genunchi care se ating. )

DEFINITIE

Deviatie a gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenta

genunchiului spre interior. Daca deviatia este marcata, genu valgum, denumit in mod curent
genunchi in X, poate impiedica mersul. In plus, genu valgum este adesea un factor de
gonartroza (artroza genunchiului), deoarece presiunile nu se exercita pe locurile obisnuite.

La copii, intre 3 si 5 ani, genu valgum este curent accentuat printr-un exces de greutate.
El este cauzat de o hiperlaxitate a ligamentelor interne ale genunchiului sau de unele sechele de
fractura (fractura partii inferioare a femurului sau partii superioare a tibiei, care nu este
 consolidata intr-o pozitie buna), de o boala osoasa prin carenta (rahitism) sau o malformatie
osoasa. Genu valgum este nedureros. Chirurgia este rezervata formelor grave. La adult genu
valgum poate fi urmarea unui genu valgum infantil netratat, unei sechele de fractura a
genunchiului consolidata in pozitie proasta sau unei boli osoase (osteomalacie). El sta uneori la
originea unei artroze invalidante a genunchiului. In afara vitaminei D
(impotriva osteomalaciei), tratamentul formelor grave de genu valgum este osteotomia sau,
daca situatia a evoluat de prea multa vreme, inlocuirea articulatiei genunchiului cu o proteza.

Cauze

 afecţiuni ereditare sau genetice

 boli metabolice osoase

Tratament pentru genunchi in valgum:

Tratament clasic :

 bretele ortopedice

 intervenţie chirurgicală

 exerciţii fizice

Tratament naturist :

 acupresură

 acupunctură

 masaj terapeutic segmentar (pe segmentele picioarelor: gambă, gleznă, coapsă)

 masaj cu jet de apă: se demontează sita furtunului de la duş şi cu furtunul se face masaj cu jet
de apă, alternativ: 40 de secunde – apă rece (18 grade), 40 de secunde – apă caldă (40 grade);
se va începe întotdeauna cu apă caldă şi se va încheia cu apă rece; se va începe cu piciorul drept
şi se va termina cu piciorul stâng; masajul se execută timp de 2 minute pentru fiecare picior, de
sus în jos, de sus până jos; camera de baie trebuie să fie încălzită; corpul copilului se va
menţine în rest acoperit cu un tricou; la final nu se şterg picioarele, ci se încalţă cu şosete de
bumbac şi se fac plimbări de 2-3 minute

 reflexoterapie

Băi de plante

 băi aromate în care se folosesc flori de muşeţel, cimbru, ace de molid, frunze de rozmarin,
coada-şoricelului (planta întreagă): se prepară o infuzie cu 1 kg de plantă uscată în 5 kg de apă
care a clocotit, se lasă la infuzat timp de o oră, după care se strecoară şi se adaugă în apa din
cadă, la o temperatură de 38 grade; se poate folosi fiecare plantă în parte sau un amestec din
părţi egale din plantele de mai sus; în funcţie de fiecare pacient se stabileşte şi compoziţia de
 plante, şi durata băii (7-10 minute); se fac 2 băi pe săptămână. După baie, pacientul este scos
foarte repede din apă, şters, uscat şi va sta liniştit în pat aproximativ o oră.

 aceste băi sunt de două feluri:

 băi complete: baia făcută în cadă, aşezând copilul în totalitate în apă; este nevoie de 1 kg de
plantă uscată;

 băi parţiale: se fac în recipienţi înalţi, în care se pot introduce doar membrele copilului.

Periajul pielii:

 pentru revigorarea sistemului sanguin şi a circulaţiei, în general, periajul se face de 2 ori pe zi,
folosind o perie cu perii moi; se va începe de la laba piciorului şi se urcă spre partea superioară
a corpului, astfel încât sângele să fie corect activat – să circule de jos în sus; nu trebuie să se
apese foarte tare; periajul se face 2 minute pe un picior, 2 minute pe celălalt, pe toate părţile
piciorului; după periere se spală bine pielea (pentru că, prin această procedură, se înlătură şi
celulele moarte ale pielii şi este bine ca ele să fie îndepărtate prin spălare).

Masajul are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperare, datorită

efectelor favorabile care în functie de manevrele utilizate pot fi : efect antalgic si miorelaxant;
stimularea propriocepţiei cu mentinerea tonusului muscular;efectul circulator si biotrofic
tisular local (tonifiant).

Obiectivele tratamentului kinetoterapic sunt:

Combaterea durerii si a inflamatiei se realizează prin terapia medicamentoasa:

analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene.
Evitarea deformărilor si a posturărilor vicioase se realizează prin posturări care
au rolul de a reduce flexumul.Se porneste de la pozitia de amplitudine maximă permisă de
redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungită, în timp se încearcă cresterea
unghiurilor de miscare.
Pentru mentinerea sau refacerea fortei musculare se efectueaza exercitii
izometrice pe diferite grupe musculare cum ar fi ischiogambierii( situati pe fata posterioara a
coapsei) si cvadricepsul(situat pe fata anterioara a coapsei).
Refacerea stabilitătii se obtine prin exercitii de tonifiere a muschiului cvadriceps
care face extensia gambei pe coapsă, prin îngreunarea miscărilor si contractii izometrice (
încordări ale muschiului fără deplasare de segmente).
Cele mai indicate pozitii de lucru sunt: sezând, culcat si putin stând cu sprijin, sunt indicate
miscările în apa caldă, care usurează executia.
Exercitiu pentru tonifierea muschiului cvadriceps:
Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă si gamba în afara mesei, membrul inferior flectat,
se sprijină cu piciorul pe masă, kinetoterapeutul face priză pe fata dorsală a piciorului si pe fata
anterioară distal pe gambă: pacientul execută extensia gambei.
Reluarea mersului. De obicei, mersul începe între cârje fără încărcare, apoi se
 încarcă cu 8-10% din greutatea corporală. Încărcarea crescând progresiv, când aceasta
depăseste 50% se trece la sprijin în baston.

Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui

program de recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)
Este important ca pacientul sa respecte regulile de profilaxie secundara care alcatuiesc “igiena
ortopedica” a genunchiului:

 Mentinerea greutatii corporale normale

 Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit

 Mersul cu sprijin in baston

 Evitarea pozitiilor de flexie maxima

 Evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului

 Miscari libere de flexie-extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in

ortostatism

 Corectarea cu sustinatoare plantare a piciorului plat

 Evitarea tocurilor inalte

 Evitarea traumatismelor directe

Sporturi recomandate: inot, ciclism, canotaj

Tratament balnear in statiuni cu bioclimat sedativ-indiferent, excitant-solicitant in functie

de patologia asociata, mai ales in statiuni care poseda bazine pentru hidrokinetoterapie;
Se va recomanda reamenajarea locuintei corespunzator cu nevoile actuale ale bolnavilor:

o plasarea obiectelor cu utilizare mai frecventa pe rafturi cu inaltimea situata intre talie si piept;

o inlocuirea cazii cu cabina de dus, daca este necesar plasarea unui scaun in interiorul acesteia;

o plasarea obiectelor in frigider pe rafturile din compartimentul superior;

o accesul in locuinta (daca aceasta este situata la un nivel superior) se va face cu ajutorul liftului
pentru a evita urcatul/coboratul scarilor;

o inaltarea scaunului de toaleta pentru a evita flexia maxima a genunchilor;

o plasarea unor bare de sprijin pe peretii camerelor;

o scaune inalte.