Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din

Timișoara
Facultatea de Agricultură
IFR

Referat la Fitotehnie

Student: Ursu Mircea Claudiu

Anul: 3

Timișoara
2022
 MAZĂREA

Importanță

Boabele de mazăre sunt folosite în alimentație în stare nemătură, ca legumă sau în stare
mătură (boabe uscate), decorticate și transformate în făină, apoi preparate sub formă de supe sau
piure. Consumul boabelor mature de mazăre are tradiție în țările Europei Centrale și de Vest; în
sudul și estul Europei, mazarea este înlocuită în alimentație cu fasole, năut sau linte.
Mazărea are utilizări furajere multiple: boabele, întregi sau sub formă de făină (uruite)
sunt folosite în hrana animalelor, îndeosebi a tineretului; planta de mazăre intră și în componența
amestecurilor furajere, alături de secară sau ovăz (borceag de toamnă sau de primăvară),
consumate ca nutret verde sau fan; resturile vegetale (vrejii și tecile), având un conținut în
proteina de circa 3 ori mai mare comparativ cu paiele de cereale, sunt foarte apreciate în furajarea
animalelor, mai ales a ovinelor.

Importanța agronomică a mazării este deosebită. Cultura este mecanizabilă în întregime.

În plus, mazărea părăsește terenul devreme, lăsându-l îmbogățit în substanța organică și azot,
curat de buruieni, fără resturi vegetale, cu umiditate suficientă pentru a fi lucrat timpuriu și în
condiții bune. Ca urmare, mazarea este o premergătoare foarte bună pentru majoritatea culturilor
și o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă. Datorită recoltări i foarte timpurii, trebuie
avută în vedere și posibilitatea amplasării după mazăre a unor culturi succesive.

Răspândire

Mazărea este o cultură agricolă specifică zonei temperate din emisfera nordică, fiind
cultivată îndeosebi între 40 și 50 latitudine. Mai spre nord, producțiile scad din cauza insuficienței
căldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de căldurile excesive, secetă și atacul dăunătorilor.
Suprafața cultivată cu mazăre pe glob în anul 2001 a fost de 6,2 mil.ha, cu o producție
medie mondială de 1.688 kg/ha (după F.A.O. Yearbook, 2001). Suprafețe mai importante sunt
 concentrate în țările fostei LJRSS (0,575 mil.ha în Federația Rusa și 0,301 mil.ha în Ucraina), în
China (0,75 mil. ha), India (0,70 mii. ha), Canada (1,39 mil. ha), în Europa au fost semănate cu
mazăre circa 2,05 mil.ha, cu o producție medie de 2.533 kg boabe/ha. Franța este cel mai mare
cultivator de mazăre din Europa (417 mii ha - furaj proteic și amelioratoare a fertilității solurilor),
urmată de Germania și Danemarca (164 și respectiv 60 mii ha). Producțiile depășesc frecvent
4.000 kg boabe/ha în țările vest-europene (Belgia, Olanda, Elveția), iar Franța a obținut 4.840
kg/ha în 1996 și peste 4.028 kg/ha în 2001.
În România, suprafețele ocupate cu mazăre au fost foarte fluctuante: 31 mii ha în perioada 1930-
1939, 109 mii ha în 1952, doar 12,5 mii ha în 1979, aproape de 100 mii ha în 1987. în ultimii ani,
mazărea s-a restrâns mult în cultură, ajungând la doar 22 mii ha în 1992, cu o producție medie pe
întreaga suprafață de 1.509 kg boabe/ha, și 15 mii ha în 2001, cu o producție medie de 1.333
kg/ha; trebuie însă subliniat că există exploatații agricole care realizează recolte medii de 2.500-
3.500 kg boabe/ha.
Mazărea cultivată aparține genului Pisum, Speciile importante ale genului Pisum sunt:
Pisum sativum L.- mazărea comună, cu flori mari, albe, și Pisum arvense L.- mazărea furajeră,
care se recunoaște prin florile roșii-violacee și prin inelul violaceu de la baza stipelelor.
Specia Pisum sativum cuprinde un număr mare de varietăți, diferențiate după mărimea
semințelor, aspectul suprafeței și culoarea tegumentului semințelor. Soiurile de mazăre de câmp
cultivate, în prezent, în România, aparțin varietății vulgatum, caracterizată prin semințe de mărime
mijlocie, netede, de culoare albă-gălbuie.
În ultimele decenii, în țările care cultivă pe suprafețe mari mazărea pentru boabe uscate
au fost create și extinse în cultură soiuri cu anumite caracteristici care favorizează recoltarea
directă, reducând dificultățile întâmpinate, în mod obișnuit, la recoltare și limitând pierderile:
dezvoltarea grupată și coacerea mai uniformă a păstăilor; soiurile de tip "afilă", la care foliolele
frunzelor sunt transformate în cârcei, plantele din lan rămânând relativ erecte la maturitate și
permițând recoltarea directă cu combină. Soiul "Dora", creație a amelioratorilor români de mazăre,
aparține tipului "afilă" și este inclus în sortimentul de soiuri aflate în cultură.

Compoziția chimică

În compoziția chimică a boabelor s-au identificat următoarele substanțe: carbohidrați,

proteine, grăsimi, fibre, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K, colină), substanțe minerale
(sodiu, potasiu, calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, seleniu, zinc, molibden), acizi grași
esențiali omega-3 și omega-6, antioxidanți, 100 de grame de boabe având doar 81 de calorii.
Între beneficiile consumului de mazăre amintim:
-întărește sistemul imunitar;
-revine bolile infecțioase;
-combate inflamația;
-susține digestia;
-scade nivelul de colesterol;
-previne osteoporoză;
-întărește sistemul osos;
-limitează distrugerea neuronală;
-menține integritatea membranelor;
-mențin sănătatea vederii;
-mențin integritatea pielii;
-previne apariția cancerului oral, de sân, ovarian, de prostată, de col uterin, gastric și de plămâni;
-previne malformațiile congenitale;
-combate anemia feriptivă;
-combate oboseală cronică;
-combate constipația;
-benefică în diabet;
-afecțiuni renale;
-ischemie cardiacă;
-previne infarctul miocardic.

Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Maz%C4%83re
2. https://ro.healthy-food-near-me.com/peas-description-of-cereals-benefits-and-harm-to-
human-health/
3. https://vegis.ro/blog/mazare-de-ce-este-unul-dintre-cele-mai-importante-alimente/
4. https://www.agrimedia.ro/search?q=soiul+einstein