https://www.samsung.

com/ro/sustainability/digital-responsibility/ai-ethics/

https://csr.samsung.com/ro-ro/localMain.do

tema 3

https://senat.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/CARTA-ULBS_2015.pdf#page=35

tema 1

Dilema lui Eutifron — care poate fi formulata astfel: sunt faptele morale

morale pentru ca sunt dictate de Dumnezeu sau sunt faptele
morale dictate de Dumnezeu pentru ca sunt morale? În primul caz,
moralitatea este arbitrara: orice dicteaza Dumnezeu este moral. Daca
Dumnezeu ar dicta ca tortura gratuita, de exemplu, ar fi morala, atunci ar
rezulta absurd ca tortura gratuita este morala. Asa ceva este însa
inadmisibil etic. În plus, chiar daca ar fi admisibil, tot nu am avea nevoie de
Dumnezeu, din moment ce si oamenii ar putea decreta legi morale arbitrare
(fara ajutorul nici unei divinitati).

În al doilea caz, Dumnezeu însusi recunoaste un standard de moralitate

independent de el si la care el însusi subscrie. Dar din moment ce respectivul
standard este independent de Dumnezeu, rezulta ca moralitatea nu mai
depinde de divinitate, asa cum crede Craig.

Singura cale de iesire pentru un teist care sustine dependenta moralitatii de

Dumnezeu este sa afirme, asa cum o face Paul Copan, de pilda, ca natura lui
Dumnezeu este esentialmente morala. Astfel, moralitatea ar depinde de
Dumnezeu pentru ca standardul ei nu mai e separat de Dumnezeu si în
acelasi timp nu e nici arbitrara deoarece Dumnezeu este esentialmente
moral — prin definitie. Aceasta cale de iesire însa nu este convingatoare,
deoarece dilema lui Eutifron poate fi reformulata în termenii naturii lui
Dumnezeu: este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este natura lui
Dumnezeu sau este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este morala? În
primul caz, oricare ar fi natura lui — chiar si egoista, violenta sau
mincinoasa, de exemplu — ea ar fi morala, ceea ce este absurd si arbitrar. În
al doilea caz, se subîntelege ca exista un standard independent al moralitatii
pe care îl folosim si noi când judecam ca natura lui Dumnezeu e morala.
Conclud ca argumentul moral prin care Craig încearca sa demonstreze ca
prima cauza la care se refera AK este personala nu este convingator.”

Acest fragment face parte dintr-o respingere a argumentului Kalam pentru

existenta lui Dumnezeu si nu are decat o importanta marginala in cursul
argumentatiei, dar pentru ca dilema aceasta pare sa aiba o solida (dar
nemeritata) cariera in randul ateistilor profit de faptul ca avem o formulare a
sa pe net in limba noastra dulce romaneasca. Nu voi face referinta la
argumentul Kalam, pentru ca, dupa parerea mea, acesta nu demonstreaza ceea
ce partizanii sai teisti cred ca ar demonstra. Sa ramanem, deci, la oile noastre.

Presupun ca autorul acestui text prin „dilema lui Eutifron” se refera la vreun
pasaj din dialogul platonic tradus in limba romana sub titul Eutyphron. Cel
putin in discutii in limba engleza se face trimitere la aceasta opera. Ar fi de
mare ajutor vreun citat in acest sens, dar am observat ca cei care invoca acest
argument evita cu grija sa faca vreo referinta la textul platonic propriu zis. Nici
autorul de fata nu face exceptie, si nici nu e de mirare. Nimic din textul
dialogului nu poate fi folosit pentru a sustine ceea ce am citat mai sus. Adica,
Platon nu spune nimic de genul „sunt faptele morale morale pentru ca sunt
dictate de Dumnezeu sau sunt faptele morale dictate de Dumnezeu pentru ca
sunt morale?” Singurul pasaj cat de cat asemanator cu ceea ce H. P. ne spune
ca ar trebui sa gasim in dialogul in cauza este urmatorul:

„Gandeste-te, deci la urmatorul lucru: oare ceea ce este pios este iubit de zei
pentru ca este pios, sau este pios pentru ca este iubit de zei?” (Eutyphron, 10a,
trad. Francisca Balaceanu si Petru Cretia, in Platon, Opere, vol. II, Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976)

„Gândeşte-te numai la lucrul următor: ceea ce este legiuit, este oare şi iubit de
zei fiindcă-i legiuit, sau invers: fiindcă-i iubit este şi legiuit?” (Eutifron, 10a,
trad. Cezar Papacostea, Editura Iri, Bucuresti, 1995)