Diferenta dintre Etica si moralitate

Nu am să discut despre semantică, chiar dacă percepția unora este că etica și

moralitatea pot fi folosite interșanjabil.

În fapt, acest “unora” este un grup destul de mare și părerile divergente sunt prezente chiar în
cercurile încredințate cu dezbaterea acestor subiecte. Am să aventurez o părere despre un
subiect inerent controversat, fapt care înlătură potențialul unei concluzii cu adevărat
concludente.

Chiar daca articolul pare orientat, la prima vedere, către semantică, aceasta este o percepție
îngustă. Diferențele semantice sunt uneori născute din diferențe de gândire și din atitudini
sociale.

Din DEX:

Moralitate: Însușirea a ceea ce este moral; natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei
unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită,
moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare.

Etică: Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și
activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează
comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală.

După cum observăm, dicționarul nu este mereu concludent. Sunt unele diferențe aparente,
însă sunt doar aparențe dacă omul caută diferențe. Acțiunea aceasta fiind, în fapt, o potențială
greșeală de gândire: dacă suntem convinși că toti elefanții sunt roz, avem tendința să vedem
doar elefanții roz, avem tendința să vedem doar circumstanțele ce ne confirma ipoteza.
Aceasta se numește atenție selectivă și este un subiect pe care îl vom dezbate într-un alt
articol.

Ce nu ne spune DEX-ul este că moralitatea are puternice conotații religioase. Conotații care
necesită, ca orice idee bazată pe religie, acțiunea pe care mulți o cataloghează drept credință.
Moralitatea nu îți răspunde la întrebări, moralitatea îți spune doar că un lucru, ori un fapt, ori
o idee este acceptabilă sau nu din punct de vedere moral. “Să nu ucizi!” este o comandă, nu o
idee bazată pe un procedeu de gândire. Moralitatea poate fi congruentă cu un anumit pachet
religios și incongruentă cu altul. Ce este moral și imoral diferă de la o religie la alta: Biblia nu
spune să nu bei, în fapt Iisus a transformat apa în vin și “Beți dintru acesta toți, acesta este
Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”
face parte din taina împărtășaniei. Este evident că băutul nu este considerat un act imoral de
către Creștinătate, atât timp cât nu este ridicat la rangul de viciu. În Islam, băutura este
considerată “haram”, haram înseamnă ca este interzisă de Allah.

Etica nu necesită credința, etica este un procedeu sistematic de gândire. În etică nu exista legi
categorice (cu o excepție) și nu există ordine, există doar acțiuni congruente cu un curent etic
și atitudini incongruente. Etica te învață cum să gândești, nu te ănvață ce să gândești. La fel ca
moralitatea, etica nu este un fenomen absolut: în etica kantiană, “să nu ucizi” are conotații
absolute. În etica utilitaristă, uneori, “ucisul” este considerat o acțiune etică.
Din (ne)fericire, sunt cazuri în care etica are valoare morală și moralitatea are valoare etică.
Potrivit eticii kantiene, unele acțiuni sunt rele indiferent de consecințe și imperativul categoric
are conotații similare cu poruncile din Creștinism. Diferența majora este că aici vorbim despre
“Legile Universului”, nu despre legile unei anume entități. Sf. Toma Aquinas a tradus
principiile etice ale lui Aristotel și a introdus o “versiune religioasă” în Summa Theologica.
Aquinas a încercat să folosească, sistematic, principii etice și filosofice pentru a discuta
despre unele fenomene ce au, în fapt, conotații morale. Fapt ce face granițele dintre etică și
moralitate și mai neclare.

Problemele și mai mari apar atunci când o acțiune este imorala, etică și neetica în același
timp:

Să presupunem că ai ieșit cu câinele tău, Cățel, la o plimbare pe calea ferată. Mergând tu

alene și admirând peisajul, observi un tren gonind pe șine. Pentru că este o zi frumoasă de
primăvară, putem observa și cinci laureați ai premiului Nobel, mergând agale și admirând
panseluțele ce au crescut între șinele de cale ferată. Este evident că trenul este ieșit de sub
control și că acești oameni ce vor schimba cursul umanității se află în calea mastodontului,
metalic, ucigaș. Norocul este că tu te afli lânga un macaz, ai posibilitatea să-i salvezi, însă pe
linia cealaltă se află o domnișoara ce adulmecă vaporii motoarelor diesel. Schimbi macazul,
ucigând-o, pentru a salva laureații?

1) Este imoral să ucizi ( “Sa nu ucizi.”) – din punct de vedere moral aceasta nu este o opțiune.
2) Este neetic să ucizi în etica kantiană, pentru ca o acțiune este etică sau neetică indiferent de
consecințe.
3) Este etic să ucizi folosind teoria teleologică, pentru că scopul tău a fost să salvezi mai
multe vieți.
4) Este etic să ucizi folosid teoria consecințelor, consecințele negative fiind mai mari dacă
mor cinci persoane și consecințele pozitive fiind mai mari dacă trăiesc cinci laureați ai
premiului Nobel.
5) Folosind teoria virtuții, este și etic și neetic să ucizi. Este etic dacă tu vrei să fii o persoana
care salvează cinci oameni, este neetic dacă tu vrei sa fii o persoana care nu ucide.

Pentru a concluziona: este evident că este aproape imposibil să separăm complet etica și
moralitatea. Imaginează-ți două cercuri, unul este numit “etică” și celălalt “moralitate”: exista
circumstanțe când etica și moralitatea sunt idei similare, însă în adevăratul sens al cuvântului
acestea sunt fenomene diferite. Ținând cont de subiectivismul prezent în toate aceste teorii –
subiectivismul în alegerea unei religii, subiectivismul în interpretarea unei religii,
subiectivismul în alegerea unei teorii etice și subiectivismul inerent în unele teorii etice.
Consider că trebuie să fim mai înțelegători cu oamenii, să fim mai deschiși și să gândim mai
mult înainte să criticăm alegerile aparent morale, aparent imorale, aparent etice și aparent
neetice pe care omul alege să le facă. Am explicat un fenomen complicat ca omorul ca fiind
etic și neetic; același mecanism îl putem folosi și cu avortul, homosexualitatea și mijloacele
contraceptive. Trebuie să conștientizăm că modul nostru de gândire nu este singurul și
acțiunile pe care noi le consideram etice sau morale se rezumă, de multe ori, doar la cultură și
percepție.

Faptul că eu cunosc moralitatea și teoriile etice, îmi permite să le abuzez. Pot alege
mecanismul care îmi susține acțiunea, chiar dacă ajung până la controversata etică
egocentristă cu care pot ștampila orice acțiune ca etică sau neetica folosind doar principiul
binelui propriu. Este evident că moralitatea și etica sunt imperfecte, este ideal sa nu
categorizăm pe baza unor idei incomplete.