Tema: Realizati un scurt eseu, pe baza vizionarii celor doua materiale, in care, pe de o parte, sa evidentiati
valorile in conflict si argumentele pentru a sustine o decizie ori alta, iar pe de alta parte, sa identificati exemple
in care cantitatea sau numărul conteaza.  
 https://www.youtube.com/watch?v=yg16u_bzjPE    
 https://www.youtube.com/watch?v=FB921D40ibw    
 
1.Imaginează-ţi că priveşti un tramvai rulând cu viteză pe şine înspre un grup de cinci muncitori.
Se întâmplă să stai lângă un macaz care va devia tramvaiul către o a doua şină. Aici apare
problema: şi pe această şină se află un muncitor, dar unul singur. Ce faci? Sacrifici o persoană
pentru a salva cinci? Eleanor Nelsen prezintă dilema etică reprezentată de problema tramvaiului. 
 
Raspuns: 
   Consider ca viata este despre oameni, despre bucuria de pe chipurile oamenilor, dar si despre tristetea
lor.Viata de asemenea este despre alegeri, alegeri pe care le facem, decizii pe care le luam zilnic pentru a ne
fi mai bine..sau a pentru a ne fi mai putin bine.Filmuletul prezentat pune in evidenta ceea ce omul face
zilnic:alege!Alege cu cine sa vorbeasca, alege cum sa fie fericit, alege ce sa manance, alege pe cine sa
„salveze” etc. 
    Ceea ce eu am invatat in viata este faptul ca indiferent de aceste alegeri, exista sacrificii, indiferent ca
alegerea este una buna,sau una rea, una corecta sau una gresita.Sacrificiile sunt modul fiecaruia de a-si arata
manifestul si sunt diferite de la om la om.Pe langa sacrificii exista si consecinte, sau urmari ale unei fapte, ale
unei alegeri luate la un moment dat.In viata reala, alegem tot timpul pentru ca experienta umana este o
experienta, este un cumul de idei si ganduri, de fapte si de decizii. 
    Cat despre situatiile concrete din filmulet, bineinteles ca primul gand este daca as putea sa salvez atat o
persoana cat si pe cele 5, as face-o.Mi-as proiecta cat mai multe scenarii astfel incat sa pot evita ambele
tabere, si sa reusesc sa impiedic tramvaiul sa isi continue drumul astfel incat sa nu ajunga pe acele sine. 
    Printre gandurile confuze, cum as putea evita accidentul astfel ca nimeni sa nu fie ranit, imi trece si
sentimentul de panica asupra faptului ca  vatmanul de asemenea poate  pati ceva.Este foarte dificil sa punem
in balanta alegerile, dilemele, fricile si sa stim de fapt care este cea mai eficienta si cea mai corecta fata de
toti. 
    Tipul de alegere este morala, suferinta pentru o persoana poate ca este mai mica decat o suferinta pentru 5
persoane ranite, pentru ca 5 vieti ranite cantaresc mai mult decat una singura,  adica pot alege sa fac cel mai
mic rau, dar cu toate acestea este un rau, este o alegere care conduce la ranirea unei persoane si suferinta
altora, adica usor nedrept. 
   Situatia nr.2 cu impingerea unei persoane de pe pod, pentru salvarea celor 5 nu se potriveste cu prima
situatie in care atat cele 5 persoane cat si cealalta stau pe sinele de tramvai, in conditiile in care acestea isi
asuma actiunile, chiar cu pretul vietii pentru ca sunt constiente ca pe acolo circula tramvaiul si isi risca viata. 
    Aruncarea unei persoane de pe pod, inseamna implicarea unei persoane complet nevinovate, care nu
merita sa se sacrifice pentru alte persoane care au facut deja o alegere pentru viata lor.Aici apare
intersectarea eticii cu psihologia si alegerile pot fi chiar de tip emotional, mai putin rational.In a doua situatie m-
as considera direct „criminal”, impingand o persoana la moarte.Nu as mai putea lua in considerare faptul ca
alte 5 nu au murit din pricina faptei mele. 
 
2.Stai pe canapea, când auzi o bătaie în uşă. Poliția a sosit să-ți aresteze soția – pentru crimă. Această
acuzație vine ca un șoc total, dar amprentele ei au fost găsite pe arma crimei. Soția ta insistă că este
nevinovata. Ar trebui să-ți crezi soția, chiar dacă dovezile împotriva ei par confuzătoare? 
 
    In primul rand, inainte de a judeca, fie pe cineva apropiat, ca in cazul de fata sotia, sau orice alta persoana
trebuie analizat in detaliu, fiecare cuvant al unei persoane care acuza, dupa aceea dovezile si asa mai
departe.In momente de genul acesta, in stari de soc si panica cel mai important lucru este calmul si gandirea
limpede, fara prejudecati, fara tragerea concluziilor pripite, luate pe moment. 
    Bineinteles ca  inainte de toti si de toate, eu cunosc cel mai bine persoana langa care locuiesc, sotia mea.Ii
cunosc personalitatea, ii cunosc programul de lucru, motivele pentru care ar putea comite o crima, fricile si alte
stari pe care le pot analiza in detaliu si chiar comunicand cu ea.Dovezile sunt singurele care pot schimba
lucrurile pe care deja le stiam despre persoana apropiata. 
    Dupa o analiza profunda, dar si emotionala plina de stres si de intrebari la care caut raspuns, analizez cu
grija si dovezile fizice, probele sau alte lucruri care imi pot raspunde la unele intrebari,dar pe care sa le corelez
foarte atent cu informatiile pe care deja le detin si din care incerc sa am incredere.Desigur ca inainte de toate
este increderea in persoana draga si justificarea acesteia, desi si acest lucru poate fi inselator de multe ori, dar
din punct de vedere etic si moral imi arat sustinerea neconditionata si gasirea unei solutii, dar si a unor
raspunsuri relevante. 
    In cazul acestei situatii, este o dilema etica profunda, care amplifica mai multe situatii si nedumeriri, mai
multe concluzii nefavorabile.Este vorba de increderea oferita sotiei si sustinerea acesteia pana la capat sau
despre renuntarea la increderea oferita, prin prisma dovezilor. 

2.

Etica convingerii 
 
Contextul pe baza căruia voi dezbate succint această problematică a încrederii este o poveste fictivă care
are totuși exemple clare și nicidecum unice în realitatea actuală și trecută a civilizațiilor noastre. Toți subiecții
sunt, după cum am menționat și anterior, persoane fictive. Situația fictivă este prezentată în paragraful următor. 
Subiectul “A“, persoana fictivă căreia îi va fi în continuare analizată situația, este partenerul de viață al
subiectului “B“ ce tocmai a fost acuzat de crimă. În toată experiența de viață din timpul concubinajului celor doi
subiecţi, subiectului “A“ i s-a părut constant că subiectul “B“ poate fi definit doar prin caracterizări de tipul
iubitor și blând, așadar, subiectul “A“ nu-și poate imagina că subiectul “B“ ar putea face așa ceva. Probele fiind
deosebit de clare, probe precum, amprentele subiectului “B“ pe arma crimei, potrivire de locuri și intervale de
timp, apare problema etică a încrederii, dacă subiectul “A“ ar trebui din punct de vedere etic să îl creadă pe
cuvânt pe subiectul “B“ doar pentru că sunt parteneri de viață, și acesta îl roagă să îl creadă, pentru că: “Dacă
nici el nu o face, atunci cine ar face-o? “. 
Deşi etica, prin definiţie ar trebui să indice un mod unic de a proceda moral într-o astfel de situație, în
situaţia de faţă părerile sunt împărțite, așadar, societatea nu a reușit până în prezent să vină cu norme etice clare
pentru acest context. 
Etica convingerii este o ramură a eticii care studiază atât cum ar fi corect să ne formăm convingerile cât
și dacă avem sau nu obligații etice de a avea anumite convingeri. 
O primă idee ar fi aceea care ne spune că în primul rând ar trebui sa credem ce este adevărat și ceea ce
ne indică dacă ceva este adevărat sau nu sunt probele, așadar din acest principiu a apărut o ramură de filozofi
care consideră că ceea ce trebuie să facem este să ne formăm convingerea strict pe baza evidențelor. 
Legat de această idee sunt filozofi care consideră că este moral să se țină cont de probe și că a nu ține
strict cont de acestea înseamnă a nu fi onest cu propria persoană, iar a nu fi onest presupune imoralitate și lipsa
eticii. 
O a doua problematică care este pusă este faptul că dacă subiectul “A“ ține cont de probe și îl consideră
inclusiv el vinovat pe subiectul “B“ există posibilitatea ca subiectul “A“ să fie singura persoană care putea să îl
susțină emoțional și să nu distrugă complet psihic și emoțional atât o persoană inocentă aflată într-un context
mai puțin favorabil, cât și o relație frumoasă, doar pe baza unei neînțelegeri. 
O a treia idee, susținută de filozofii denumiți pragmatiști este aceea că indiferent de situație, subiectul
“A“ este dator moral, obligat etic să îl creadă pe cuvânt pe subiectul “B“, aceasta, prin prisma jurămintelor
realizate în cadrul căsătoriei, ori alte aspecte de această natură. 
Tot la această idee mai intervine un aspect puternic contrdictoriu, acela că convingerea subiectului “A“
nu este controlată de subiectul “A“, și apare problema de a pretinde că subiectul “A“ îl crede pe subiectul “B“ și
că relația este în regulă în continuare, când de fapt subiectul “A“ a suspectat puternic și poate suspectează în
continuare, ori pe perioade lungi de timp că subiectul “B“ a fost de fapt vinovat (desigur, fără să vrea să creadă
asta), astfel devine neclar ce rămâne etic în acest comportament. 
Această dilemă a fost inclusiv abordată în literatură, chiar într-o renumită autobiografie intitulată “The
Phantom Prince“ scrisă de Elizabeth Kendall, unde se prezintă cum aceasta este iubita unui bărbat suspectat de
crimă. Este important de menționat că ea a fost prima care a informat poliția că iubitul ei ar trebui considerat
unul dintre suspecți. Ea l-a considerat nevinovat pe durata procesului, dar totuși a avut constant în sinea ei, bine
înrădăcinată, îndoiala. 
Legat de prima idee, aș dori să aduc o remarcă personală, aceea că probele nu ne aduc informații
neapărat legate de ceea ce credem noi că ne informează. Lumea înconjurătoare este plină de exemple în care
ceea ce credem noi că este cauzalitatea pentru ceva să nu aibă absolut nicio legătură cu aceasta, cu atât mai mult
că interpretarea acestor probe este odată influențată de persoana care le prezintă, și mai exact de convingerea
personală a acesteia, cât și de impactul emoțional personal care nu are cum să nu ne influențeze judecata, latura
emoțională va fi mereu prezentă, așadar apare o diferență între a ne dori să ținem cont de evidențe așa cum sunt
ele în realitate, și chiar a face asta corect și complet. 
Un alt dezavantaj al acestei abordări este că probele nu ne spun nimic despre motivele pentru care crima
a fost realizată de subiectul “B” (desigur, asta în situația în care chiar a fost realizată de subiectul ”B”), și acest
aspect contează, chiar și din punct de vedere etic. Desigur că acest aspect nu este legat direct de problematica
convingerii personale, dar este legat indirect, deoare un om care este definit prin iubire și grijă, poate proteja în
moduri de care nici el să nu fie conștient că este capabil, iar o astfel de idee îți poate altera convingerea,
deschizând un culoar prin care devine posibil ca acesta să fi ucis chiar dacă este o persoană blândă și iubitoare. 
Despre a treia idee nu consider că îi poți fi dator cuiva în a crede ceva despre el. Este deosebit de clar că
fiecare om se comportă diferit în funcție de oamenii cu care este și mediul în care este. Sunt nenumărate cazuri
în care un inocent s-a dovedit a fi vinovat și invers și în toate cazurile a fost rugat partenerul de viață să aibă
încredere în suspect. Oamenii se schimbă atât în perioade de timp scurte cât și în perioade de timp lungi, dar nu
mereu modul în care tu percepi respectiva persoană ține pasul cu modificările ce apar pe parcurs. Important este
că niciodată nu poți cunoaște pe cineva destul de bine încât să fii sigur că nu este vinovat într-o astfel de
situație, nici măcar pe propria persoană. 
De asemenea, șocul apariției poliției și frica de respingere îl pot face pe suspect să îşi roage partenerul de
viaţă să îl creadă că este inocent chiar dacă el este vinovat. 
Legat de influența apariției mai multor cazuri în care subiectul ”B” este suspect de crimă desigur că scad
drastic șansele credibilității, deşi în continuare rămâne posibilitatea ca acesta să nu fie vinovat. 

3. Contextul pe baza căruia voi dezbate succint această problematică a priorităților este o poveste, un
context fictiv, acesta este prezentat în paragraful următor. 
Subiectul ”A” observă un tren care se deplasează cu viteză către un grup de cinci muncitori care nu se
pot da la o parte de pe șine. De asemenea, subiectul ”A” este lângă o manetă, care dacă este acționată schimbă
cursul trenului de pe șina cu cele cinci persoane pe o altă șină. Problema este că pe cea dea doua șină se află un
muncitor. Așadar apare întrebarea etică dacă subiectul ”A” ar trebui să sacrifice un om pentru a salva alți cinci.  
Această problemă etică a fost pusă de către filozoafa Philippa Foot în anul 1967. Se consideră că această
dilemă este cunoscută deoarece ne obligă să gândim ce să alegem atunci când nu există alegeri bune. În situația
de față am avea de ales între situația cu cel mai bun sfârșit ori alegem că nu putem renunța la moralitatea care ne
spune că nu putem cauza moartea cuiva. 
În urma studiilor se poate observa cum aproximativ 90% dintre subiecți consideră că este în regulă să
tragi de manetă. Această gândire majoritară este în concordanță cu principiul filozofic al utilitarismului,
principiu la baza căruia stă ideea că întodeauna moral este să realizezi acțiunea al cărei rezultat maximizează
binele cât mai multor persoane. 
Pentru a demonstra că problema nu este atât de ușoară precum ar prezenta-o adepții utilitarismului s-a
venit cu o variantă puțin modificată a acestei dileme. În loc de a fi două şine şi o manetă, subiectul ”A” este pe
un pod deasupra şinei de tren pe care merge trenul, şi pentru a îl putea opri acesta trebuie să împingă o altă
persoană de pe pod. În urma acestei întorsături de situaţie problema sacrificării omului devine mult mai intimă
și personală, şi astfel, 90% din oameni sunt de părere acum că nu au cum să îi salveze pe cei cinci oameni
blocaţi pe calea ferată. 
Trebuie menționat că o astfel de gândire împotriva principiului utilitarimsului nu a existat din totdeauna
în societatea noastră, oricum nu în toate comunitățile. Au existat nenumărate comunități care aduceau jertfe
umane tocmai pentru ca ceilalți să trăiască mai bine sau să supraviețiuască unor probleme. 
Deosebit de interesant mi se pare cum această dilemă poate fi ușor modificată astfel încât să rezulte din
aceasta multe aspecte interesante. 
Problema în sine se poate modifica ușor în nenumărate moduri și tinde să adâncească dilemele etice
obișnuite. 
De exemplu, dacă dilema este în forma inițială doar că persoana care stă singură pe șina de cale ferată
este persoana iubită celei ce trebui să facă decizia de a trage ori nu maneta. Este foarte greu de crezut că nu se
va schimba procentul de 90% din cei care spun că este în regulă să acționeze maneta. Desigur, acum apare o altă
întrebare, când sunt destui astfel încât să se ia decizia de a se trage maneta, 10 oameni, 20 de oameni, 50 de
oameni?. Se poate observa cum problema se poate complica iar alegerea devine mult mai grea, inclusiv pentru
cei care spun dacă neacționarea manetei a fost sau nu etic, nu doar pentru subiectul testat. 
Totuși problema se poate modifica în continuare, dacă cei cinci sunt grav bolnavi și cel singur este
sănătos, dacă cei cinci sunt criminali și cel singur este doctor, dacă este un bărbat pe o șină și o femeie pe
cealaltă șină, dacă barbatul are familie și femeia nu are familie, dar doi bărbați și o femeie gravidă, ori chiar
combinații dintre acestea. Devine clar că majoritatea oamenilor încearcă să pună în balanță binele mai mare
când nu este o emoție puternică la mijloc, cum ar fi cineva drag sau o crimă realizată de subiect. 
Se vede clar cum, trecând prin toate aceste ipostaze răsar principiile colective ale noastre ca societate. 
Un film recent denumit ”The Circle” aduce exact acest context în prim plan, 30 de persoane sunt ucise
pe rând în funcție de votul tuturor, astfel știind că la final va rămâne în viață o singură persoană la final care se
va putea întoarce acasă, aceștia trebuie să se gândească care persoană este cea mai îndreptățită să rămână în
viață. Între cele 30 de persoane se poate identifica majoritatea tipologiilor de persoane, cu alte orientări sexuale
decât cele majoritare, diferite culori ale pielii, diferite statuturi în societate, diferite valori aduse în societate,
inclusiv copii și o femeie gravidă. 
Deși situația este fictivă aceasta poate avea ecouri în realitatea pe care o trăim. 
Unul dintre exemple a fost că în anul 2020, din cauza numărului enorm de pacienți ce trebuiau
spitalizați, în mai multe țări doctorii au trebuit să aleagă ce pacienți să interneze și căror pacienți să le fie
refuzată internarea, din lipsă de locuri disponibile. 
Un alt exemplu, mai des întâlnit și mai greu de evitat printr-o pregătire anterioară ar fi situația în care un
chirurg care nu are înlocuitor face ceva, ce nu are legătură cu profesia sa pentru care este condamnat la
închisoare (a provocat un accident, a fraudat fiscal o instituție, etc). Întrebarea este cât de etic este să îl ții în
închisoare pe acesta atâta timp cât zilnic moare în medie o persoană care poate fi salvată doar de acest chirurg?
Iar dacă se ajunge la concluzia că acesta nu trebuie înshis pentru a putea salva în continuare vieți, nu înseamnă
inclusiv că ceilalți care sunt închiși pentru aceeași faptă sunt în fapt discriminați pe baza profesiei sau a valorii
ce o aduc în societate? 
Altă situație, extrem de întâlnită în prezent este reprezentată și de diferența de cultură. Sunt culturi în
care, deși medicul pune jurământul lui Hippocrate, nu este absolut nicio problemă etică ori de natură legală în a
nu trata o persoană care nu a plătit pentru respectivul tratament, chiar dacă acesta nu plătește deoarece nu are de
unde. Pe de altă parte sunt culturi în care asta nu este deloc considerat etic ori moral și se încalcă inclusiv legea
pentru  a ajuta astfel de persoane. 

4. ESEU ETICA 
 
 
Privind primul filmulet,consider ca miezul problemei este valoarea morala. Conflictul valorilor morale din cadrul acestei
situatii determina o incertitudine in alegerea unei decizii cat mai rationale .  
Decizia de a alege viata unei persoane , in detrimentul altor 5 , este destul de dificila, deoarece consideram ca nu suntem
in masura de a decide cine sa traiasca si cine nu . Insa , in situatiile de genul , o gandire rationala trebuie aplicata , chiar
daca nu este moral ,omenesc . Indiferent de cat am evita realitatea , vietile a cinci persoane , cantaresc mai mult decat
viata uneia singure. 
Este o situatie in care nu avem alta varianta sau alta solutie , astfel crima este inevitabila, o crima involuntara. 
Varianta de a impinge un om de pe un pod , pentru a-i salva pe ceilalti , este mai dramatica . Este o actiune fizica , in care
intervin anumite sentimente mai puternice , luand contact cu persoana respectiva, eventual avand si contact vizual cu
aceasta . 
Nimeni nu are dreptul de a ucide, nu este etic, nu este moral. Insa in viata de zi cu zi suntem pusi in anumite situatii in
care nu avem alta solutie , iar strict pararea mea este ca un numar mai mare de persoane ar trebui sa fie salvate in
detrimentul uneia. 
O alta decizie o reprezinta refuzul de a alege . Actul de omor este la fel de grav , atat in cazul unei singure persoane cat si
in cazul a cinci persoane.Problema juridica in acest caz este ca , orice solutie ai alege , se incalca legea. 
In al doilea filmulet putem discuta despre doua valori , atat morale , cat si sociale. In prima faza este normal sa nu crezi
ca sotul tau ar putea comite o crima , insa trebuie puse in balanta gandurile rationale cu cele morale. 
Orice om se poate schimba , chiar daca acasa, impreuna cu familia toate sunt bune . In realitate oamenii pot ascunde
multe , si poate , intr-un moment de cumpana , poti face lucuri pe care le poti regreta. 
Familia este cea mai importanta, din aceste motive deciziile sunt greu de luat . Poate este o simpla inscenare , cineva
care ii doreste raul sotului , sau poate o confuzie .  

5. In opinia mea, aceasta dilema reprezintă, de fapt, o întrebare fără răspuns corect, din punct de vedere moral, deoarece,
toate cele 3 răspunsuri au ca scop fie ignorarea cantității de vieți salvate ori ignorarea situației ca un tot complet definit cu
scop singur si singular de a acționa (in acest caz a te sustrage de la a acționa intr-un scop etic). 
Alegerea Etica 
Cu siguranța, alegerea corecta din punct de vedere al eticii ar fi de a ignora complet situația. 
A te asigura ca nu intervine pentru a fi împăcat ca nu ai schimbat, in fond, situația, ulterior, cu nimic. 
Alegerea Morala 
Aceasta alegere pare incipiental corecta din pricina ideologiei de salvare a 5 vieți si sacrificarea uneia.  
O idee similara cu cea de „răul cel mai mic”.  
Etic vorbind, acest lucru este eronat, din punctul meu de vedere, alegând sa te sustragi, personal ca individ, fiind doar
martor unor acțiuni ce reprezintă fundamental corectitudinea de a lasă aceasta situație in voia sortii. 
Alegerea Personala 
Personal as merge pe alegerea etica, alegând sa mă sustrag de la a acționa, lăsând soarta sa își joace rolul complet. 
Cu siguranța, in viata reala însă, daca as fi confruntat cu o asemenea nenorocire, modul in care as alege sa operez ar fi, de
fapt, probabil altul, doar datorita simțului uman si, mai ales al gândurilor personale, ce probabil ar avea un impact
exhaustiv de vina continua ca nu am actionat in vreun fel, acest lucru consumându-mă complet din punct de vedere al
conceptului de vina.  
Per total, continuând acest episod de privire intr-un episod similar întâmplat in viata reala, as acționa pe moment, apelând
către judecata de moment, caci in viata reala nu ai timp de a gândi etic, ci doar de a acționa sau nu. 
Sigur, apare ideea de a deveni, practic călăul unei vieți de om. 
Teoretic si legislativ din punct de vedere penal, vorbind, acțiunea de a nu alege nimic nu te face vinovat, practic de nici un
asasinat.  
Alți factori 
Nu exista alta situație sau factori prin care sa te asiguri ca alegerea pe care o iei este corecta, nu exista o viată de om care
sa valoreze mai mult ca cealaltă, si nu exista nici un cuantum de a măsura cumva valoarea unei persoane in comparație cu
o alta. 
In concluzie, alegerea mea ar fi una de a nu interveni la nivelul macazului, as încerca atenționarea oamenilor de pe sine
ori, ideea de a face tot ce tine de mine pentru a mă asigura ca acei oameni afla si ei înșiși schimba, cumva soarta si se
muta de pe sine. Deci ca răspuns final, as merge pe alegerea etica de a nu interveni asupra macazului. 

6. Părerea mea, legat de aceasta situație, in care soția mea ar fi acuzata de crima, reprezintă o problema de etica ce ridica,
de-asemenea 3 deznodăminte. 
Alegerea Evidentialismului 
Din punct de vede al unei persoane cu gândire evidentialista, acest scenariu, in care iți sunt prezentate numeroase dovezi
pentru care soția ta este suspect principal ca si criminal, este, din cadrul unei credințe pure in dovezi.  
Aceste dovezi reprezintă pentru tine ca om, înainte de gândirea ca soț fata de aceasta alta persoana dreptatea suficienta de
care se da dovada.  
Sigur, aceste probe pot fi contra-făcute si adevărul sa fie de partea soției, dar pentru tine ca persoana evidentialista
dovezile sunt dovezi si alegi sa gândești colectiv, si anume sa o crezi, pentru ca in aceasta problema etica nu este vorba de
condamnare, ci doar de a crede sau nu pe cineva vinovat, fara o judecata amănunțita sau pledoarii. Sigur, un individ
evidentialist ar alege sa creadă ca soția este de vina 
Alegerea Pragmatista 
In opinia mea, alegerea pragmatista reprezintă un concept, de fapt de vina pe care îl porți ca si soț al acuzatei, din nou,
caracterul colectiv din situația omului de a alege o tabără, deși, de aceasta data, e cealaltă baricada, peisajul fiind in
oglinda 
Sigur, datoria morala fata de soția ta este ca individul fata de care împarți viata sa fie, sigur, cel in care ai încredere
orbește si lăsând sentimentele sa te cuprindă te duc la o alegere posibil eronata. 
Putem, totuși ca oameni sa alegem sa privim sau sa judecam caracterul de vinovat/nevinovat bazat in totalitate pe nucleul
unor sentimente?  
Alegerea Etica 
Cu siguranța, ca si in celelalte probleme de etica, alegerea ideala in situații de genul, ar reprezenta practic caracterul de a
nu ti oferi o expertiza pana in momentul soluționării unei hotărâri judecătorești. 
 Caracterul uman etic împarte aceasta problema mai profund, având de ales, așa cum spune si acest videoclip, dintre a nu
te amesteca in aceasta situație si a fii neutru, deoarece nu poți avea încredere nici in soția ta, pentru ca sunt sentimente ce
iți pot controla judecata, a unui precedent in care soția ta nu a oferit niciodată vreo dovada ca ar fi rău intenționata, si mai
ales, un asasin si, in pofida acestor dovezi morale, si in oglinda cu totul, existenta unor dovezi fondate/nefondate,
concluzive, oferite de niște străini de care nici nu poți fi suta la suta sigur ca sunt într-adevăr polițiști, in care nu se discuta
alibi, influente martoriale si alte observații. 
Alegerea Personala 
Alegerea personala este cea etica, nu pot sa mă asigur ca soția mea nu a omorât un om, dar nu pot avea nici încredere in
acei polițiști (daca sunt într-adevăr polițiști), ce prezinta dovezi, drept dovada, nu mă sustrag, dar îmi ofer o părere
personala după urmărirea unui proces in care se discuta exact detalii precum alibi, dovezi, marturii, si alte observații. 
Aceasta alegere nu ar fi influențata de un judecător sau de răspunsul juriului, ci doar, ascultând tot procesul de judecata,
înțelegând si sustrăgând fiecare informație de are am nevoie pentru a putea, ulterior sa iau o hotărâre.