Erorile de argumentare

In viata de zi cu zi ne confruntam cu multe exemple de gandire eronata si multe

dintre argumentele eronate pe care le folosesc oamenii ne pot convinge, daca nu
avem cunostinte despre erorile de argumentare. De asemenea, pentru a ne face
intelesi, nu este suficient doar sa afirmam ca cineva a comis o eroare, ci trebuie sa
explicam modul in care aceasta s-a format si de ce. Deci, numele erorilor de
argumentare sunt doar pentru identificare, insa ce este mai important in aceasta
problema este intelegerea procesului prin care acea eroare de argumentare s-a
produs.

Gandirea critica este esentiala in aflarea adevarului, deci, pentru a sustine

credintele si opiniile noastre intr-un mod corect este important sa cunoastem erorile
de argumentare pentru a stii ce sa evitam, sau pentru a verifica argumentele
celorlalti.

1 Non sequitur este numele dat unei concluzii care nu decurge logic din premise.
Practic, toate erorile de argumentare sunt non sequitur, insa ne limitam la a spune
doar ca toate erorile formale sunt non sequitur. Desi unele enunturi pot aparea non
sequitur, este necesar sa le analizam mai in detaliu pentru a stabili daca nu exista
niste asumptii neenuntate.
 Argumentul ad hominem

In aceasta eroare de argumentare este atacata persoana, nu argumentul sau.

Participantii unei dezbateri dure ataca uneori caracterul oponentilor prin negarea
inteligentei sau tolerantei acestora, indoindu-se de integritatea caracterului acestora
etc. Dar caracterul unui individ este irelevant cand se vorbeste despre valoarea de
adevar a afirmatiilor sale.

Argumentul relativ la persoana este de cele mai multe ori o tehnica retorica,
deoarece discreditarea sursei unui argument lasa de obicei argumentul in sine
intact. Argumentul ad hominem ia mai multe forme, insa cele mai cunoscute sunt:

 ad hominem abuziv: in loc sa se atace afirmatia, este atacata persoana care a

facut afirmatia.

Forma argumentului:

1
X spune ca Y. Y este gresit deoarece X este un om rau (prost, imoral etc.) Exemplu:

Maria nu are dreptate cand spune ca homosexualii trebuie tolerati, deoarece Maria
nu invata bine.

 ad hominem circumstantial: sunt atacate circumstantele in care s-a facut

argumentul, iar autorul indica o relatie intre cel care a facut afirmatiile si
circumstantele in care se afla.

Forma argumentului:

X sustine ca Y, dar parerea lui X despre Y nu conteaza deoarece X are n motive sa

sustina Y.

Exemplu:

Este normal ca ea sa iti spuna ca ai probleme cu greutatea, pentru ca stim ca ea

comercializeaza produse pentru slabit.

 ad hominem tu quoque: in acest tip de argument i se reproseaza celui atacat

ca nu a spus sau a actionat in conformitate cu argumentul sau si in alte situatii,
deci nu ar trebui sa foloseasca acel argument.

Forma argumentului:

X sustine Y. Parerea lui X despre Y nu conteaza deoarece X a facut/ a spus ceva ce nu

este in coformitate cu parerea sa despre Y.

Exemplu:

 Faptul ca tu esti impotriva fumatului nu conteaza, deoarece stim ca tu esti

fumator.+ argument prin asociere- si acesta poate fi un tip de argument ad
hominem atunci cand argumentul ataca o sursa, din cauza unor similaritati cu
o alta persoana rea.

Forma argumentului:

X considera ca Y.

Grupul Z/ persoana Z considera ca Y. Grupul Z/ persoana Z este rau/rea.

2
Oricine are parerea ca Y este rau. Deci, X este o persoana rea.

Exemplu:

Sigur cs tu esti ateu. Si Hitler era ateu si uite cat de rau a fost Hitler. Orice ateu este
la fel de rau ca si Hitler.

Argumentarea ad hominem poate fi in multe cazuri rezonabila; intre anumite

limite, de exemplu, in procese este legitima punerea in discutie a caracterului si
credibilitatii unui martor. Insa acest tip de argumentare este cu totul neprincipial
daca este impins prea departe, ori daca se foloseste in contexte nepotrivite.

Apelul la motive in loc de dovezi:

2 Apelul la autoritate (Ad Verecundiam)

Argumentul apelului la autoritate poate fi considerat opusul argumentului ad

hominem, deoarece se refera la calitatile pozitive pe care le are sursa care face
afirmatia. Dar domeniul in care sursa este autoritate, poate sa nu aiba relevanta cu
domeniul caruia ii apartine argumentul. Nigel Warburton afirma ca: responsabil
pentru aceasta eroare de argumentare este publicul naiv care de multe ori face
supozitia ca daca cineva este o autoritate recunoscuta intr-un domeniu, trebuie sa
fie capabil sa vorbeasca cu egala autoritate despre orice alt subiect.

Deci avem cateva cazuri in care apelul la o autoritate nu este corect:

 atunci cand autoritatea pe care o invocam nu apartine domeniului din care

provine argumentul nostru;
 atunci cand expertii in domeniu se contrazic;
 cand autoritatea care a fost invocata nu vorbea serios atunci cand a emis
parerea respectiva.

Forma argumentului:

Autoritatea X spune ca Y. Deci Y.

Exemplu:

3
Un fizician ne spune ca este bine sa luam medicamentul X deoarece acel
medicament ne face bine.

Fizicianul este intr-adevar o autoritate, dar numai in domeniul fizicii, iar parerea sa
despre medicamentul X are aceeasi greutate cu cea a unui om care nu este o
autoritate in niciun domeniu. Singura parere pe care trebuie sa o respectam este cea
venita de la o autoritate din domeniul din care face parte elementul pe care trebuie
sa-l argumentam.

3 Apelul la o credinta comuna/ practica comuna(adevar prin consens)

Aceasta eroare de argumentare se refera la tendinta oamenilor de a crede ca

ceva este adevarat doar din cauza ca exista un acord general asupra acelei credinte
sau idei. Daca toata lumea considera ca ceva este adevarat, asta nu inseamna
neaparat ca acel lucru este adevarat. Faptul ca exista un acord general asupra unei
probleme, nu face ca acel lucru sa fie adevarul absolut.

De asemenea, daca o practica este comuna, ea devine si corecta in conceptia

oamenilor prin acelasi rationament.

Forma argumentului:

Toata lumea stie ca X. Deci X.

Exemplu:

Toata lumea stie ca nu se intampla nimic grav daca bei. Deci nu se intampla nimic
grav daca bei.

Majoritatea oamenilor cred in Dumnezeu. Deci, Dumnezeu exista.

4 Apel la emotie

Aceasta eroare de argumentare se comite atunci cand cineva manipuleaza

emotiile celorlalti pentru a-i face pe acestia sa accepte ca o afirmatie este adevarata.
Mai formal, aceast tip de gandire include si inlocuirea dovezilor cu afirmatii care ar
provoca emotii puternice. Atunci cand emotii favorabile sunt asociate cu un lucru,
este mai usor pentru o persoana sa accepte acel lucru. Invers, atunci cand cineva

4
arata ca argumentul oponentului nu trebuie acceptat, el poate lega emotii negative
de argument pentru a-l face neplacut oamenilor.

Emotii favorabile ii sunt asociate lui X. Deci X este adevarat/bun.

Exemplu: Parfumul X te face sa te simti foarte bine. Mirosul sau iti aduce aminte de
verile calde ale copilariei. De aceea, tu iti doresti parfumul x.

5 Apelul la consecintele unei credinte (gandire dezirativa)

Gandirea dezirativa sau apelul la consecintele unei credinte, se refera la

tendinta oamenilor de a crede ceva doar pentru ca isi doresc ca acel lucru sa fie
adevarat. Acest tip de gandire este foarte periculos deoarece se ascunde in mod
voit adevarul.

Forma argumentului:

Vreau ca ceva sa fie adevarat, deci este adevarat.

Exemplu: Fumatul nu are cum sa-mi faca rau, ba chiar ma ajuta sa invat, deoarece
ma calmeaza.

6 Apelul la frica (Ad Baculum, Apelul la forta)

Emitatorul unui argument care face apel la frica incearca sa convinga oamenii sa
nu aleaga un anumit lucru raportand acel lucru la ceva ce produce frica. Acest tip de
argument este foarte folosit in propaganda politica, dar si in tehnicile de manipulare
folosite in marketing.

Forma argumentului:

Ori P ori Q este adevarat.

Q este infricosator.

Deci P este adevarat.

Exemplu:

5
Este infricosator sa te gandesti ca nu exista viata dupa moarte, deci trebuie sa existe
viata dupa moarte.

7 Apelul la ignoranta (argumentul ignorantei, Ad Ignorantium)

Argument in care se conchide ca o opinie este adevarata doar datorita faptului

ca nu exista dovezi impotriva ei. Acest argument poate avea la baza prezumtia de
nevinovatie folosita in instanta sau faptul ca cineva este considerat nevinovat in lipsa
dovezilor, insa acest lucru nu arata clar nevinovatia cuiva. Desi nu se stie nimic
despre A, se trage o concluzie despre A.

Forma argumentului:

Nu poti aduce dovezi impotriva lui A, deci A exista.

Exemplu:

Nu poti dovedi ca nu am dreptate cand spun ca exista fantome, deci exista fantome.

8 Apelul la nou(Ad Novitam)

In acest tip de argument se presupune ca daca ceva este nou trebuie sa fie mai
bun, deoarece inlocuieste ceea ce este vechi si depasit. Acest lucru nu este
intotdeauna valabil, iar ceva ce este nou nu este neaparat si mai bun.

Forma argumentului:

X este nou deci este mai bun decat Y care este vechi.

Exemplu:

Noul CocaCola Zero este mai bun decat vechiul Coca Cola Light, deoarece este un
produs nou.

9 Apelul la traditie (Ad antiquitatem)

Acest tip de eroare de argumentare este opusul argumentului apelului la nou.

Emitatorul unui astfel de argument este de parere ca ceea ce a fost facut/analizat
in mod traditional, este mai bun decat orice altceva facut/analizat prin metode
noi. Apelul la traditie este frecvent in argumentarea zilnica, mai ales daca avem

6
de-a face cu oameni conservatori. Traditia este o practica comuna care este
rareori pusa prin prisma critica, de aceea le este foarte greu oamenilor sa renunte
la acest lucru. In combinatie cu apelul la o credinta comuna, acest argument
poate fi foarte greu de inteles si de combatut.

Forma argumentului:

Intotdeauna am facut/spus X. Deci X este corect.

Exemplu:

Barbatii trebuie intotdeauna sa plateasca la o intalnire, deoarece asa au facut

intotdeauna.

10 Apelul la ridicol (Reductio ad absurdum, Ad Absurdum)

Cand se face apel la ridicol se creeaza un om de paie reducand la absurd ceva

ce a fost spus. Atunci cand ridiculizam ceva, ii degradam pozitia sociala. Daca o
persoana este asociata cu acel lucru, atunci si persoana respectiva este pusa pe o
pozitie sociala inferioara. Cand oamenii vad o persoana pe o pozitie sociala
inferioara, nu se vor asocia cu acea persoana si nu vor accepta ideile acesteia de
teama sa nu fie considerati la fel. Persoana care apeleaza la ridicol stie acest lucru
si il foloseste impotriva oponentului sau.

Forma argumentului:

X este amuzant sau ridicol. Deci X este fals.

Exemplu:

Sa crezi in teoria evolutiei inseamna sa crezi ca te tragi din maimuta! Ce ridicol.

(Aici teoria este redusa la absurd considerandu-se ca oamenii au aparut brusc din
maimute, astfel negandu-se chiar ideea de evolutionism)

11 Apelul la popularitate (eroare democratica)

7
Un apel la popularitate cunoscut si ca eroarea democratica, este o eroare de
argumentare care “conclude ca o propozitie este adevarata deoarece foarte
multa lume crede ca este adevarata.” Acest tip de rationare este totusi nesigura
deoarece multi pot fi ignoranti in problema pentru care voteaza.