Erori de argumentare.

Sofismele
 • încãlcarea cu bunã științã a
regulilor corectitudinii logice, cu
scopul de a ne convinge
Sofisme interlocutorii

• Strecurarea de greșeli în
argumentare însã fãrã sã ne dãm
Paralogisme seama
 Sofismele

Sofisme formale Sofisme materiale

erori logice din punctul de sunt cele care apar din alte
vedere al nerespectãrii motive decât
regulilor de validitate ale cele care privesc validitatea
inferențelor deductive unei inferențe.
 Sofismele materiale respectã, din punct de vedere
formal, regulile de validitate ale inferențelor, însã
prezintã anumite„erori de conþinut“, legate de sensul și
semnificaþia premiselor, în contextul derivãrii din
acestea a concluziei.

Denumirea de sofism vine de la numele de

sofiști dat unor filozofi din vecheaAtenã, care,
fiind buni dialecticieni, deschiseserã școli de
retoricã.
La un moment dat orientarea acestor școli a mers spre
convingerea cu orice preț, chiar sacrificând adevãrul sau
validitatea, practicând și eroarea logicã, dacã era
necesar. În aceste condiții termenul sofist capãtã un
înțeles peiorativ.
Exemple sofisme materiale

Ignoratio elenchi
(ignorarea tezei)

este un sofism material în care

se ocolește chestiunea de demonstrat,
argumentarea ducându-se
în favoarea altei teze.

Acest tip de sofism reprezintã în fapt o

clasã mai largã de moduri în care se poate
argumenta incorect
 Sofisme de relevanțã
Erorile logice în care se pierde din vedere ceea ce trebuia
demonstrat

Premisele folosite, deși poate adevãrate, atât timp cât nu

au legãturã directã cu concluzia nu sunt relevante pentru
adevãrul acesteia.

Un exemplu clasic de sofism de relevanțã îl reprezintã „sofismul

omului de paie“: pe parcursul argumentãrii, pentru a respinge
mai ușor o tezã, își construiești un adversar care îți convine, ușor
de combãtut și anihilat (pentru cã susține ceva de neacceptat).
 Erori de relevanțã
Argumentum ad hominem (argument relativ la
persoanã).
• Pentru a justifica sau respinge o idee se face
referire la calitãțile sau defectele persoanei care
o susține, de exemplu:
• „Cartea nu este bine scrisã, întrucât autorii sunt
prea tineri“ sau
• „Teoria nu este adevãratã, întrucât autorul ei are
probleme psihice“.
 Erori de relevanțã
Argumentum ad ignorantiam (argument relativ
la neștiințã).
Se bazeazã pe ignoranța interlocutorului,
luându-se ca argument pentru o propoziție
imposibilitatea acestuia de a dovedi opusul ei:
nu este imposibil sã fie așa; ceea ce nu este
imposibil este posibil, deci propoziția e
adevãratã.
 Erori de relevanțã
Argumentum ad misericordiam (argumentul compãtimirii
sau „milei“).
Se face apel la sentimentele de milã sau de simpatie pentru
a dovedi adevãrul unei teze;
De exemplu:
• „și noi avem slãbiciuni, deci trebuie sã accepți cã Ion este
nevinovat“
• sau „Trebuie sã te cãsãtorești cu mine, cãci altfel mã sinucid“.
Contextele predilecte de apariție a acestor argumente sunt
pledoariile avocaților.
 Erori de relevanțã
• Argumentum ad populum (argumentul majoritãții
sau al „poporului“).
Se adreseazã sentimentelor și prejudecãților
colective, invocându-se faptul cã majoritatea celorlalți
cred sau acționeazã într-un anume fel; de exemplu
auzim foarte des cã:
Exemplu „toți cumpãrã…, deci și tu trebuie sã faci
același lucru“. Astfel de argumente întâlnim cu
precãdere în reclame, în discursuri politice sau în
discuții la „colțul strãzii“.
 Erori de relevanțã
Argumentum ad baculum (argumentul forței sau al
„ciomagului“).
Acest sofism vizeazã impunerea acceptãrii unei concluzii prin
intermediul unei amenințãri directe la adresa auditorului;

De exemplu: „Recunoaște cã e bine sã dormi dupã-amiaza, cãci

altfel te bat“ sau „Dacã nu ești de acord cu decizia directorului,
atunci te concediez“.
• Este clar cã așa ceva este de neacceptat în cazul unei
argumentãri, întrucât aici nu mai dominã forța legii, ci legea
forței. Se pot încãlca astfel drepturi fundamentale precum
egalitatea și dreptul la liberã exprimare.
 Erori de relevanțã
Argumentum ad verecundiam (argumentul autoritãții sau „modestiei“).
Astfel de sofisme întâlnim când pe parcursul unei argumentãri se face apel la
o autoritate, în sensul în care aceasta ar constitui un argument decisiv sau
suficient în favoarea tezei;
De exemplu: „Așa cum afirmã marele și luminatul Ptolemeu, Soarele se
învârte în jurul Pãmântului“, sau
„Mareele sunt produse de mișcarea Lunii în jurul Pãmântului, deoarece așa a
spus profesorul de geografie“.
Trebuie adãugat cã uneori recursul la o autoritate ca instanțã superioarã
este bun și nu constituie automat o eroare logicã. Acesta este cazul, de pildã,
când, în loc sã încercãm sã convingem pe cineva de adevãrul teoriei
relativitãții prezentând toate argumentele din domeniu, spunem cã oamenii
de științã o acceptã, drept pentru care și noi trebuie s-o luãm ca atare.
În astfel de cazuri este important ca apelul la autoritate sã nu fie irelevant în
raport cu teza susținutã și ca autoritatea sã fie o competențã în domeniu.
Sofisme ale inducției neconcludente
 Petitio principii
• Reprezintã o eroare logicã ce constã în a admite ca demonstrat în premise un adevãr
care presupune la rândul sãu adevãrul concluziei.

• Evident, în acest caz vom avea un cerc vicios, întrucât nu putem demonstra ceva
folosindu-ne în demonstrație de ce avem de demonstrat.

• Sã luãm ca exemplu o parte a teoriei lui J.J. Rousseau referitoare la contractul social.

• Aceasta poate fi reformulatã afirmând cã starea inițialã a omului a fost cea naturalã.

• Societatea a apãrut ulteriorca rezultat al învoielii (numitã de autor contract social) pe

care oamenii o fac pentru a se apãra mai ușor de greutãțile unei vieții în singurãtate.
Treptat acest contract nu a mai fost respectat și drepturile naturale ale oamenilor
stipulate de el au fost nesocotite din cauza pervertirii societãții prin civilizație, culturã
și progres.
 Sofismele ambiguitãții
• .Acestea fie fac apel la termeni impreciși, fie folosesc într-un mod
imprecis și greșit diverși termeni.
• Cele mai cunoscute sofisme de acest fel sunt:
Falsa dilemã, care apare când se foloseºte în mod impro priu o propoziție
disjunctivã de tipul „sau… sau…“, indicând ca posibile doar douã variante în
cazuri în care de fapt existã mai multe posibilitãți. Astfel de situaþii întâlnim
în reclame sau în diferite discursuri demagogice, de exemplu:
„Sau folosiți pasta de dinți XXX, sau o sã aveți carii. Desigur, cum nu doriți
sã aveți dinții stricați, atunci trebuie sã folosiți pasta de dinți XXX“,
sau:
„Fie vei cumpãra un produs autohton, fie nu ești un bun român. Cum ieri
ți-ai cumpãrat (în mod nepatriotic) un auto mobil Skoda, rezultã cu
certitudine cã nu ești un bun român.“
 Sofismele ambiguitãții
• Echivocația reprezintã acea eroare logicã de utilizare în sens
diferit a unor termeni pe parcursul argumentãrii. Cazuri
reprezentative sunt folosirea unor înțelesuri diferite ale
termenilor polisemantici și apelul la termeni vagi, al cãror
înțeles nu poate fi bine determinat; de exemplu:
• „Unele triunghiuri sunt obtuze, dar cum orice este obtuz este
ignorant, rezultã cã unele triunghiuri sunt ignorante“, sau:
• „Un șoricel este unmamifer, astfel cã un șoricel mare este un
mamifer mare.“
Sofismul silogismului cu patru termeni (quaternio terminorum)
este tot un caz de echivocație.
Sofismele ambiguitãții
Aplicatie
Aplicatie