Idee.

Un om nu are nici o notiune despre ceva dinafara lui decat prin ideea pe care o
are in minte despre acel ceva.El poate intr-adevar sa foarte usor sa formeze o
idee care sa nu corespunda realitatii lucrurilor si nici ideii desemnate in mod
obisnuit prin cuvantul de care se folosesc alti oameni.
Am putea spune in mod mai propriu despre idei ca sunt exacte sau inexacte
decat adevarate sau neadevarate
Ideile care se afla in mintea unui om,private in sine,nu pot fi decat exacte si
adevarate.Cand le raportam insa la ceva,ca la modelele si arhetipurile lor,atunci
ele pot fi inexacte in masura in care nu se potrivesc cu aceste arhetipuri.
Specii si genuri.
Cuvintele devin de ordin general atunci cand fac din ele semnele ideilor generale
iar idei devin generale separandu-se de circumstantele de timp,loc sau de orice
alte idei care le-ar putea determina la o existent particulara.Prin acest fel ele
devin capabile sa reprezinte mai multi indivizi.Fiecare din acestia care se
potriveste cu ideea abstracta,este de aceeasi specie.
Cuvinjtele cu inteles general este evident ca nu semnifica numai un obiect
particular,caci atunci ele nu ar fi termini generali ci nume proprii; pe de alta
parte este evident ca ele nu semnifica o pluralitate,caci atunci om si oameni ar
insemna acelasi lucru. Atunci ceea ce semnifica cuvintele de ordin general este o
anume specie de lucruri si fiecare din ele realizeaza aceasta fiind semnul unei
idei abstracte din minte.Se constata ca lucruri care exista sunt conforme u acea
idee si astfel sunt asezate sub acea denumire sau,ceea ce este acelasi lucru,ele
sunt de aceeasi specie.De unde rezulta cu evidenta ca esentele speciilor nu sunt
altceva decat aceste idei abstracte. Caci xcecea ce face un obiect sa fie de o
anume specie este ca poseda esenta acelei specii.
Adevarul moral si metafizic in opinia lui Locke.
Adevarul moral inseamna a vorbi despre lucruri potrivit cu convingerile din
propria noastra minte,cu toate ca propozitia ce pronuntam nu este de accord cu
realitatea lucrurilor.
Adevarul metafizic consta in existent reala a lucrurilor conforme cu ideile de care
noi am legat denumirile lor.
Adevarul in genere in opinia lui Locke.
Distingem intre adevar verbal si real.
Adevarul verbal este numai acel adevar in care termenii sunt uniti potrivit cu
acordul sau dezacordul ideilor pe care le semnifica,fara a considera daca ideile
noastre sunt astfel incat sa aiba in realitate o existent in natura sau sa poata
avea.(Numai atunci propozitiile contin un adevar real cand aceste semne sunt
impreunate dupa cum ideile noastre se acorda sic and stim ca ideile noastre sunt
astfel incat pot avea o existent in natura)
Neadevarul inseamna a impreuna denumirile in alt fel decat se acorda ideile lor.
(adica in masura in care aceste idei se acorda cu arhetipurile lor)
Nu putem sti despre nici o propozitie ca este adevarata daca nu ne este
cunoscuta esenta fiecarei specii mentionate in ea.

!Greseli de vorbire.
Toate propozitiile in care doi termini abstracti sunt afirmati unul de catre celalalt
se refera numai la semnificatia sunetelor caci nici o idee abstracta nu poate fi la
fel cu o alta.
Astfel daca cineva ar spune ca zgarcenia este sobrietate,recunostinta este
dreptate, oricat de plauzibile pot parea la prima vedere, aceste propozitii,totusi
cand le privim mai indeaproape si le examinam cu atentie ceea ce contin vom
gasi ca totul se reduce numai la semnificatia acelor termini.
!In al doilea rand, o parte din definitie afirmata despre unul din termini.
Toate propozitiile in care o parte din ideea complexa semnificata de catre un
termen este afirmata despre acel termen,sunt numai propozitii verbale.
Ex:a spune ca aurul este galben,stralucitor sau greu.
(culoarea,stralucirea,greutatea fiind calitati ale aurului,nu este vadit gresit sa
afirmi ca aurul este calitatile acestuia.Aurul nu poate fi o calitate a acestuia)
Judecata in opinia lui Locke.
A judeca inseamna sa presupunem ca lucrurile sunt intr-un anumit fel,fara sa
percepem aceasta.
Astfel mintea poseda doua facultati cu privire la adevar si neadevar si anume:
1.Cunoasterea,pri nacre mintea percepe in mod cert si este indubitabil convinsa
de acordul sau dezacordul oricaror idei.
2.Judecata,care inseamna a intruni ideile la un loc sa a le desparti in minte una
de alta atunci cand acordul sau dezacordul lor sigur nu este perceput,insa
presupus a fi asa,ceea ce inseamna,dupa cum indica cuvantul,a lua un lucru ca
fiind asa,inainte ca aceasta sa apara in mod cert.
Mijloacele de a mari cunoasterea.
Intai.Sa obtinem sis a fixam idei determinate despre acele lucruri pentru care
avem denumiri generale sau specific.
In al doilea rand.Mestesugul de a descoperi acele idei intermediare care ne pot
arata acordul sau dezacordul altor idei care nu pot fi comparate nemijlocit.
Adica,intai ideea trebuie sa fie creatia omului, un mod complex(o idee complexa
cum ar fi morala,cural etc) urmand descompunerea acesteia in idei simple, apoi
verificand adevarul acestora adaugam sau scoatem dupa casz idei simple din
compozitie.Dupa obtinerea unei idei complexe adevarate,o probam prin
nenumarate idei intermediare.
Ratiunea.
Are o dubla functionare.
a)Prin sagacitatea ei,ratiunea isi insuseste ideile intermediare pe care le va folosi
in rationament
b)Datorita puterii de a infera ea construieste rationamentul care duce la o
concluzie.
Intuitive,judecata,demonstratie.
Cunoasterea intuitive este perceperea acordului sau dezacordului cert a doua
idei comparate nemijlocit impreuna.

Cunoasterea rationala este perceperea acordului sau dezacordului cert intre

doua idei prin interventia uneia sau mai multor idei.
A judeca inseamna sa credem sau sa presupunem ca doua idei sunt in accord
sau dezacord prin interventia uneia sau mai multor idei al caror accord sau
dezacord cert cu primele idei noi nu-l percepem,dar am observant ca el este
frecvent si obisnuit.

!!!Feluri de argumentare.
1.Ad verecundiam (apelul la autoritate).
Folosim primul argument cand citam opiniile oamenilor ale caror facultati
intelectuale,cultura,dinstinctie,putere sau alte cause i-au facut sa-si castige un
nume sis a-si stabileasca cu oarecare autoritate reputatia in ochii oamenilor.Cand
oamenii detin vreun fel de demnitate,a pune la indoiala autoritatea lor sau a nu
te supune ei,este socotit ca o lipsa de modestie.Cand cineva nu se supune rapid
sustinerilor scriitorilor recunoscuti,pe care altii le primesc de obicei cu respect si
supunere,savarseste un act expus cenzurii ca purtand in el prea multa trufie; si
se socoteste drept obraznicie din partea cuiva ca el sa-si formeze o opinie sis a-I
ramana credincios impotriva curentului obisnuit din vechime.Acela care isi
sprijina convingerile pe asemenea opinii autorizate,crede ca prin aceasta ar
trebui sa castige cauza si este gata sa acuze de nerusinare pe oricine I s-ar
opune.
2.Ad ignorantiam (argumentul ignoranei).
O alta cale de care oamenii se folosesc de obicei ca sa mane pe altii sis a-I faca
sa-si supuna judecata sis a primeasca opinia lor,este sa ceara adversarului sau
sa admita ceea ce I se propune drept proba, sau sa prezinte el o proba mai buna.
Cu alte cuvinte, se afirm c premisa este adevrata doar pentru c nu a fost
demonstrat falsa.
3.Ad hominem.
O a treia cale este sa incoltesti un om cu consecintele trase din propriile lui
principii sau marturisiri.(genul lui Socrate)
4.Ad judicium.
Al patrulea fel de argument este sa folosim probele trase dintr-unele izvoare ale
cunoasterii sau probabilitatii.
5.Ad baculum (apelul la forta).
Este argumentul n care fora, coerciia, sau ameninarea cu fora este dat ca
justificare pentru concluzie. Se ncearc impunerea unei concluzii cu ajutorul
ameninrilor. Este un caz specific a unei forme negative de apel la consecine, n
care se amintesc de neplcutele consecine a nencrederii n vorbele celui care
aduce argumentul.
O forma similara a argumentului este urmatorul:
Daca X nu accepta ca P fiind adevarat, atunci Q.
Q este o pedeapsa la adresa lui X.
Prin urmare,X ar trebui sa accepte P ca fiind adevarat pentru a evita Q.
Ex:Daca nu accepti sa imi trimiti alta geanta,atunci iti vei lua amenda.

6.Argumentum ad populum (apelul la majoritate).

Conclude c o propoziie este adevrat deoarece foarte mult lume crede c
este adevrat; cu alte cuvinte "dac muli cred, atunci aa este". n etic acest
argument este formulat astfel: "Dac muli consider c este acceptabil, atunci
este acceptabil."
7.Argumentum ad passiones (apelul la emotie).
Acest argument este caracterizat de manipularea emotiilor oponentului,cu scopul
de a castiga dezbaterea,in special in lipsa dovezilor factuale.Include mai multe
ramuri:
a)Apelul la magulire.
-o persoan folosete mgulirea, lauda, complimentele excesive, n ncercarea de
a ctiga suportul celorlali de partea ei.
Ex: Bineneles c un om detept ca tine poate nelege c aceasta este o
propunere genial" (dac nu, nseamn c eti prost)
b)Apelul la ridicol.
-argumentul oponentului se prezint ntr-un mod care l face s par ridicol,
adesea pn la a crea un om de paie din argumentul care se ncearc a refuta.
8.Argumentul Om de paie.
Este o eroare logica informala bazata pe denaturarea opiniei oponentului. A
construi un argument om de paie const n a reformula opinia oponentului astfel
nct s fie mai uor de combtut.
Forma: Persoana A are opinia X.
Persoana B prezinta opinia Y (care este o versiune distorsionata a lui X)
Persoana B ataca opinia Y.
Prin urmare,X este falsa/incorecta/gresita
1.Se prezint o opinie nereprezentativ a oponentului, se combate acea opinie,
dup care se pretinde c opinia real a oponentului a fost refutat.
2.Se citeaz oponent cu un fragment scos din context -- de exemplu: citarea unor
vorbe care nu sunt reprezentative pentru intenia real pe care o are oponentul
n argumentul su.
3.Se prezint cineva care argumenteaz slab ca fiind aparatorul opiniei, se
combate argumentului lui, dup care se pretinde c oricine susine acea opinie i
opinia n sine au fost nfrni.
4.Se inventeaz o persoan fictiv care acioneaz conform unor idei deja
combtute, dup care se pretinde c oponentul face parte dintr-un grup de
asemenea persoane.
5.Se exagereaz n simplificarea argumentului emis de oponent apelnd la o
analogie, care ulterior este foarte uor de combtut.
Ex: Persoana A: Eu zic c cei mici nu ar trebui s ias n strada aglomerat.
Persoana B: Iar eu zic c este prostesc s-i ncui n cas toat ziua.
Pentru a insinua c argumentul persoanei A este mult mai ru dect pare,
persoana B a ignorat problema original i a construit un om de paie n care
premisa este c "Singura modalitate de a-i ine pe copii departe de strzile
aglomerate este s-i ii ncuiai toat ziua n cas".
9.Gandire Deziderativa.

Este formarea unor credinte si luarea deciziilor in concordanta cu ceea ce este

placut a se imagina in loc sa se apeleze la dovezi,rationalitate sau realitate.Este
produsul rezolvarii conflictelor dintre credinta si dorinta.
Concluzia.
Plecand de la ideea de baza, o concluzie poate avea x idei complexe
intermediare pana se ajunge la concluzie.
Aceeasi concluzie poate fi demonstrata prin mai multe feluri,mai simple sau mai
complexe.Ajungand la o concluzie printr-o demonstratie simpla este considerata
neintemeiata si indoielnica, iar daca demonstratia este complexa concluzia este
mai bine intemeiata si mai aproape de adevar.Prin urmare, ideile intermediare ce
duc la o concluzie sunt de o importanta mai mare decat concluzia caci o
concluzie o poti considera falsa pana in momentul in care iti este demonstrata.