Universitatea Politehnică Timișoara

Facultatea de Științe ale Comunicării

Specializare :Comunicare și relații publice-ID
Anul-1
Curs: Gândire critică

Nume : Schöntaler Romina

Aceasta este prima temă pe care o trimit la acest curs.
Am ales varianta C :”Cerință pentru nota minimă 5 (cinci): lucrare stil referat (1-2 pagini). Pe
baza cursurilor 4 și 6, precum și a materialelor din Warburton (1999, 2007) alegeți 2 noțiuni
legare de erorile de argumentare și 2 legate de obstacole și factori psihologici în calea
gândirii. Le identificați corespunzător, apoi le definiți succint conform normelor de redactare.
Pentru fiecare dintre cele 4 oferiți cel puțin câte un exemplu concret (altul decât în materialele
menționate).”
A. Erorile de argumentare :
1. Erori formale:
 Negarea antecedentului : „Eroare formală de tipul: Dacă p, atunci q.
Nu p. Prin urmare nu q.” (1999 /Nigel Warburton, Routlege/p.126)
Exemplu: Dacă nu fac sport, nu voi slăbi. Nu fac sport. Prin urmare nu
voi slăbi.
 Afirmarea consecventului: „Eroare formală care poate părea, la o
privire superficială, un argument valid. Are următoarea formă de bază :
Dacă p, atunci q. q. Prin urmare p.” (1999 /Nigel Warburton,
Routlege/pp. 19-20)
Exemplu: Dacă mănânc excesiv mă voi îngrășa. Sunt grasă. Prin
urmare mănânc excesiv.
 Eroarea temeiurilor nesatisfăcute: „Eroarea de a presupune că dacă
temeiurile oferite pentru o concluzie sunt false, atunci concluzia trebuie
să fie și ea falsă. Aceasta este o eroare formală. Doar din faptul că
temeiurile pentru care cineva crede un anumit lucru sunt temeiuri
proaste nu rezultă că ceea ce crede acea persoană este neadevărat. Se
pot deriva concluzii adevărate din premise false; este de asemenea
posibil să le derivăm din premise adevărate, dar prin intermediul unui
raționament incorect. Chiar și așa, poate fi tentat să credem că
argumentele incorecte sau premisele false nu produc niciodată adevăr.
De fapt ele produc câteodată adevăr, doar că nu-l produc în mod
sigur.”(1999 /Nigel Warburton, Routlege/p. 87)
Exemplu: Toții bărbații au barbă.
Anca are barbă.
Anca e bărbat
2. Erori neformale:
 Argument relativ la persoană: „Atacarea caracterului unei persoane cu
care suntem în dispută, în loc de a găsi o greșeală în argumentația sa.
Tradițional, este cunoscut ca argumentare ad hominem (expresia latină
pentru „referitor la persoană”). Argumentul relativ la persoană este de
cele mai multe ori o tehnică retorică, deoarece discreditarea sursei unui
argument lasă de obicei argumentul în sine intact.” (1999 /Nigel
Warburton, Routlege/pp.34-35)
Exemplu : Ești o persoană sobră, strictă. Nu ai dreptate în legătură cu
creșterea corectă a copiilor.
  Argument relativ la ignoranță: „Eroare neformală în care lipsa unor
dovezi cunoscute împotriva unei opinii este considerată o indicație că
aceasta este adevărată. Totuși, necunoașterea dovezilor împotriva unui
punct de vedere nu demonstrează că nu ar putea exista dovezi contra lui
; în cel mai bun caz, este un sprijin indirect pentru acesta.”(1999 /Nigel
Warburton, Routlege/pp. 33-34)
Exemplu: George spune ca nu a aruncat el mingea în stradă. Nu a văzut
nimeni cine a fost, îl credem pe George.
 Eroare democratică: „Metodă de raționare nesigură ce tratează opiniile
exprimate. prin vot ale majorității ca pe o sursă de adevăr și ca pe un
ghid sigur de acțiune în orice problemă. Aceasta este o eroare
neformală. Democrația politică este de dorit pentru că penițe
participarea politică la scară largă și poate asigura un control prețios
asupra posibililor tirani. Totuși, există multe domenii ale vieții în care
votul ar fi o modalitate foarte nesigură de a descoperi care este cel mai
potrivit mod de acțiune. Oamenii care cedează erorii democratice simt
nevoia să supună la vot o hotărâre ori de câte ori este posibil,
presupunând în mod naiv că acesta este cel mai bun mod de a descoperi
adevărul în toate împrejurările sau că este cea mai bună strategie de a
lua decizii raționale . Dar, în mod evident, dacă majoritatea votanților
sunt în mare măsură ignoranți în problema pentru care votează, Acest
lucru este probabil să se reflecte în felul în care votează.”(1999/Nigel
Warburton, Routlege/p. 81)
Exemplu: Majoritatea oamenilor sunt de acord cu eutanasierea câinilor,
acest lucru este bun.
3. Erori ispititoare :
 Eroarea prețului estimat: „Eroare ispititoare cauzată de gândirea
deziderativă, care confundă dorința cu realitatea și care implică
„tendința autodistructivă de a continua să investești într-un proiect, o
idee sau o întreprindere nereușită , pe motiv că ai investit deja foarte
mult în el”. De cele mai multe ori se bazează pe un aspect ce se
interpune între dorința noastră de consecvență și realitatea crudă, care
ne infirmă așteptările.” (Curs-IV/Cosmin Băiaș)
Exemplu: Sunt într-o relație în care partenerul m-a înșelat. Voi trece
peste acest lucru pentru că suntem de cinci ani împreună și nu voi
arunca cinci ani din viață pentru o „greșeală”.
 Competență universală: „Competență într-un domeniu, considerată
drept indicator al competenței și în alt domeniu neînrudit. Experții într-
un domeniu sunt adesea siguri pe ei când fac comentarii cu privire la alt
domeniu despre care cunosc mult mai puțin. Publicul naiv poate face
supoziția nesigură că dacă cineva este o autoritate recunoscută Într-un
anumit domeniu, trebuie să fie capabil să vorbească cu egală autoritate
despre orice alt subiect. Dar supoziția că cineva este expert în orice
domeniu este cu siguranță falsă; supoziția că un expert într-un domeniu
 este o autoritate în domenii neînrudite este de asemenea falsă, de obicei.
Singurul temei pentru care ne încredem în experți este că ei au
cunoștințe în domeniul despre care se pronunță.”(1999 /Nigel
Warburton, Routlege/p.54)
Exemplu: Este un tip descurcăreț, se pricepe la calculatoare. Probabil
știe să și gătească.
 Ipocrizie: „A susține ceva, dar a face altceva. Ipocrizia este acuzația
îndreptată spre aceia care nu practică ceea ce propovăduiesc.”(1999
/Nigel Warburton, Routlege/p. 105)
Exemplu: - Nu cred că e bine unii, oameni mănâncă prea mult! A
comandat pizza, hamburger desert și cartofi prăjiți, voi ce vreți?
B. Obstacole și factori psihologici în calea gândirii:
1. Obstacole în calea gândirii critice:
 Gândire deziderativă: „A crede că ceva trebuie să fie adevărat
pentru că ne-ar plăcea să fie așa. Această formă de gândire este
foarte comună și tentantă, pentru că ne permite să evităm
adevărurile insuportabile. În formele extreme, este o varietate de
auto-amăgire; în formele mai blânde, un optimist neîntemeiat. Este
surprinzător cât de departe merg oamenii și câte raționalizări fac
pentru a evita confruntarea cu dovezile care le-ar submina gândirea
deziderativă.” (1999 /Nigel Warburton, Routlege/p. 97)
Exemplu: Am învățat pentru examen, voi lua nota 10!
 Minciună: „Scrierea sau rostirea a ceva despre care știm sau credem
că nu este adevărat. Minciuna este aproape universal condamnată,
Dar este foarte răspândită. unii oameni cred că-minciuna este
absolut imorală și nu poate fi niciodată justificată, indiferent de
consecințele benefice care ar putea urma. În general, ei derivă
această concepție din convingerile religioase. Alți oameni cred că
minciuna este imorală pentru că are adesea consecințe dăunătoare.
Chiar dacă nu are efecte dăunătoare într-o situație anume, este totuși
imorală pentru că, dacă este descoperită, minciuna subminează
practica generală a spunerii adevărului, pe care se bazează
comunicarea umană.”(1999 Nigel Warburton, Routlege/p. 121)
Exemplu: Fratele meu de 12 ani are o fiică de 8 ani.
 Minciună prin omisie: „Reținerea selectivă de informații, cu intentai
de a înșela. Unii oameni se conving pe ei înșiși că a nu spune ceva
incriminatoriu este mai puțin culpabil decât minciuna propriu-zisă.
În consecință , ei merg până în pânzele albe în a evita să spună ceva
ce nu este adevărat, în timp ce sunt destul de mulțumiți să mintă
prin omisiune și deci să-i inducă pe alții în eroare. Aceasta
înseamnă gândire deziderativă. Ceea ce este rău în a minți pur și
simplu nu este doar faptul că, în mod caracteristic, asta îi face pe
oameni să creadă lucruri care nu sunt adevărate, dar și că implică
amăgirea deliberată și poate duce la consecințe nefaste. Totuși, a
 minți prin omisiune implică de asemenea amăgirea deliberată și
poate avea consecințe la fel de neplăcute ca și minciuna propriu-
zisă. Este deci greu de justificat distincția morală dintre cele două
tipuri de amăgire. Principala diferență pare să fie aceea că minciuna
propriu-zisă este de obicei mai ușor de dovedit decât cazurile de
minciună prin omisiune.”(1999 /Nigel Warburton, Routlege/p. 122)
Exemplu: - Care dintre colegii voștri a luat bani?
-Nu știu am plecat mai devreme, poate știe x (coleg care sigur nu
știe).
2. Factori psihologici în calea gândirii clare:
 Aserțiune: „Exprimarea unei opinii nesusținute de temeiuri. Facem
o aserțiune ori de câte ori spunem pur și simplu că lucrurile stau
într-un anumit fel.”(1999 Nigel Warburton, Routlege/p. 45)
Exemplu: Câini nu sunt bune animale de companie, mi-e îmi plac
pisicile.
 Cuvinte persuasive: „Expresii sau „cuvinte ca «(în mod) sigur»,
«evident» și «clar», al căror rol principal este să-l convingă pe
cititor sau ascultător de adevărul a ceea ce este de asertat”. De cele
mai multe ori forța persuasivă provine doar din „puterea magică” a
expresiilor și nu din dovezi sau argumente. Efectul lor retoric este:
Uneori justificat, ca „mod prescurtat de a-și exprima propriile opinii
” pentru a nu plictisi prin enumerarea probelor.
Alteori nejustificat, când vorbim de „înflorituri de stil” și concluzii
neîntemeiate corespunzător folosite în mod conștient sau
inconștient.” (Curs-VI/Cosmin Băiaș)
Exemplu: Evident că va întârzia la ședință.
 Vaguitate: „Lipsă de claritate. Vaguitatea nu trebuie confundată cu
ambiguitatea, care apare atunci când un cuvânt sau o expresie au
două sau mai multe sensuri posibile. Vacuitatea este întotdeauna
relativă la context: ceea ce este vag într-un context ar putea fi clar în
altul.”(1999 /Nigel Warburton, Routlege/p. 159)
Exemplu : - Mâine e prima zi de interviu sau lucru ?
Te aștept mâine la 8.

Bibliografie :

 Băiaș, Cosmin. (2018). Gândire critică – Note de curs -

Universitatea Politehnică Timișoara
 Warburton, Nigel. (1999). Cum să gândim corect și eficient, Editura
Trei, București,
 Evans, Jules. (2012). Filosofie pentru viață și alte situații
periculoase