Despre integritate

4 decembrie 2020

1
Ce ne unește și ce ne dezbină?

•Trăim într-o societate bazată, în general, pe interese, adică lipsită de

corectitudine, autenticitate, bunăvoință, originalitate, solidaritate, și
compasiune. Comportamentele multor oameni sunt dirijate preponderent de
competiții în care sunt dispuși să facă aproape orice, în vederea câștigării
acestora.
•Umanitatea se confrunta în zilele noastre cu multiple crize, deja, recurente:
„ economică”; „de raționalitate” ; „de legitimare”; „de motivare” însoțite și de
o profundă „criză morală”, care pulverizează relațiile dintre oameni.
•„Criza morală” include inevitabil și o „criză a integrității”.
Venim și plecăm de pe această lume, la fel; trăim experiențe asemănătoare, pe
care le vedem diferit.

2
 AFORISME
scântei din inteligenţa
înţelepţilor lumii
3
 Aforismele exprimă gândirea conştiinţei
prezentului şi trecutului

• ,,Un aforism e ultimul inel al unui lanţ lung de gânduri”. (M.von Ebner-
Eschenbach)
Prin aforisme, zicale și cugetări ne propunem o evadare în
imensitatea spiritului universal.
• În cartea ,, DIN GÂNDIREA ÎNŢELEPŢILOR LUMII”, Ştefan NEMECSEK –
afirma despre mintea omului că este îngrădită de ceea ce vede şi
aude, pe când aforismele, care uneori par o nebunie, apar libere,
neîngrădite neîngrădite, creînd uneori impresia de haos.

4
Despre cunoaștere, scepticism, dilema, înțelegere și prostie
,,Cunoaşterea adevărului se face nu doar prin raţiune, ci şi prin inimă.”
(Blaise Pascal)
,,Scepticismul este primul pas spre adevăr”. (Denis Diderot)
,,Omul a devenit victima unei dileme specifice supraindustriale: excesul de
opţiuni”. (Alvin Toffler)
,,Nu este nevoie să înţelegi lucrurile ca să te cerţi pentru ele”. (Pierre
Beaumarchais)
,,Dacă cinci zeci de oameni spun o prostie, tot o prostie rămâne”. (Anatole
France)
•Ceea ce este greșit este greșit, chiar dacă toată lumea o face.
•Dreptul este tot drept, chiar dacă nimeni altcineva nu o face. W. Penn
5
 Despre dreptate, ignoranță, ascultare și
prejudecată
,,Acolo unde avem dreptate, nu poate creşte nici o floare”.( Yehuda
Amichai)
,,Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o
dobândi”. (Karl Popper)
,,E un principiu dovedit că trebuie să înveţi să asculţi pentru a şti
comanda. Măiestria conducerii nu este un act, ci o deprindere”.
(Aristotel)
,,Prejudecata este opinie fără judecată”. Voltaire

6
Despre învățătură, râs, nebunie, indiferență
• ,,Învăţătura fără gândire e muncă irosită; gândirea fără învăţătură e
primejdioasă”. Confucius
• ,,Râsul dezvăluie adesea chipul de copil al adulţilor”. (Andre Malraux)
• ,,Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit acela care se ridică
după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea”. (Sofocle)
• ,,Nebunie: să faci acelaşi lucru iar şi iar, aşteptându-te ca rezultatul să
fie diferit”. (Albert Einstein)
• Indiferenţa este esenţa inumanismului. ( George Bernard Shaw)

7
 Despre libertate, conțiință, corupție, compromis
„Libertateaeste ceea ce faci, cu ceea ce ţi s-a făcut. Să fii liber nu
înseamnă să faci tot ce vrei, ci să știi că poți să vrei.” (Jean-Paul Sartre)
,,Libertatea este dreptul de a nu minţi”. (Albert Camus)
Libertatea este valoarea care ne permite să trăim în pace, să ne exprimăm
părerile, să-i respectăm pe ceilalți și să ne exercităm drepturile pentru binele
nostru și al altora.
,,Oamenii nu sunt prizonierii sorţii ci doar ai propriei minţi”. Franklin D. Roosvelt
,,Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât
priveliștea corupției și a nulității recompensate”. (M. Eminescu)
Cuvântul „compromis” înseamnă viaţă; opusul compromisului sunt fanatismul şi
moartea. (Amos Oz )
Conștientizare, integritate, încredere, prietenie, curaj și bun simț
”Nu devenim mai luminați imaginându-ne figuri luminoase, ci
conștientizând întunericul. Procesul din urmă este, însă, mai
neplăcut și, ca atare, nu foarte îndrăgit”. (C.G. Jung)
„Încrederea spre exterior începe prin a trăi cu integritate în interior.”
(Brian Tracy)
Prietenia nu poate exista fără încredere, nici încrederea fără integritate”.
( Samuel Johnson)
,,A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în orice primejdie, ci a fi
hotărât să fii de partea adevărului”. (Plutarh)
,,Bunul simţ însumează: blândeţea, încrederea şi respectul”. (Teodor
Dume)
Integritatea nu este o componentă a eticii, integritatea este
mult mai mult....
• este mai mult decât cunoașterea;
• Vorbitorul poate cunoaște adevărul, dar să nu fie integru în exprimări.
• El poate ști ce înseamnă justiția, dar să nu procedeze integru în acțiuni.
• este promovarea adevărului,
• se referă la regia dinspre interiorul nostru reflectată în faptele proprii,
• este cuprinzătoare, pentru că ne angajează cu întreaga personalitate;
• nu este o regie parțială – precum în cazul sincerității sau veracității.
• nu are grade – ești integru sau nu ești.
• Antonimele ei uzuale sunt „mincinos”, „fățarnic”, „ipocrit”,
„falsificator”, „impostor”, „câinos”.

10
„Integritatea constă din asumarea de către persoană a unui adevăr sau a unui
fapt de dreptate, și exprimarea acestora dintr-un imbold lăuntric, indiferent de
presiunile celor din jur și de reacțiile acestora”.
• Poți fi, de exemplu, în situația în care este dovedit că în comunitatea din care faci parte
nu decid cei pricepuți, dar ești integru dacă îți asumi acest adevăr și îl exprimi,
oricare ar fi inconvenientele.
• Poți fi în situația în care observi că se comit abuzuri, că le fac chiar cei care jură
pe Biblie să apere dreptatea, dar ești integru dacă semnalezi nevinovăția celor vizați
și exprimi faptele, oricare ar fi împrejurările.
•alunecă ușor în dogmă și sectarism, întrucât este legată de regia lăuntrică a
persoanei.
•Un proverb din diverse culturi și spune „Să te ferească Dumnezeu de prostul
harnic în a-și apăra aberațiile!”
•îi vizează pe aceia care se interoghează continuu, care își pune la încercare
opiniile și cedează argumentelor mai bune, iar acestea sunt, în bună parte,
concrete, precum viața. 11
• Integritatea este o exigență ce ne vine din vechime, chiar dacă rareori s-a
folosit cuvântul.
• este inclusă în raportarea persoanei la Dumnezeu, în tradiția iudeo-creștină.
Vechiul Testament presupune integritatea în fiecare moment. Solomon, de
exemplu, pune în fața înțelepciunii „frica de Dumnezeu” (Proverbele lui
Solomon, 1, 7). Deviza „să nu fii înțelept de dragul ochilor tăi, ci teme-te de
Dumnezeu și ferește-te de tot răul” (3, 7) ne aduce dincoace de orice, la trăirile
persoanei și la cum ar trebui ele să fie.
• Integritatea este inclusă, în spusele și faptele lui Iisus, care se încredințează
voinței lui Dumnezeu.
• Gândirea vechilor greci a considerat integritatea printre condițiile vieții în
comunitate. În Republica lui Platon, de pildă, se pune frontal chestiunea
dreptății ca valoare conducătoare a societății și se convine că „nedreptatea
supremă este să pari a fi drept, fără să fii”.
• Confucius a pus integritatea la baza guvernării într-o societate ce trece pragul
civilizației. 12
• INTEGRITATEA are ca suport trăiri morale, civismul, oricum, convingeri
izvorâte din înțelegerea superioară a sensului vieții. Numai acela, care știe
că în viață nu ești plătit, pentru tot ceea ce faci și că sunt valori mai presus
decât avantajul personal sau colectiv, poate fi integru.
• Obtuzitatea, oportunismul și egoismul exclud integritatea.
• nu este rezervată vreunei profesii, vreunui statut social sau vreunei culturi.
• în rândul intelectualilor reprezintă o chestiune pregnantă, dat fiind rolul
acestora ca decidenți ori ca persoane care pot influența deciziile, ori care le
pot justifică sau, cel puțin, le pun în aplicare la diferite eșaloane ale
organizărilor. Integritatea intelectualilor are efecte practice în viața
oamenilor, mai ales în societățile care-și propun organizarea pe baza
cunoașterii evoluate. Când intelectualii spun pe nume falsului atunci când
este fals și nedreptății când este nedreptate, respectiv contrarul acestora, se
produc consecințe pe scară largă.
13
 Despre integritatea în cazul intelectualilor Pascal Boniface,
cunoscut specialist francez în studii strategice, afirma că:
Intelectualii integri iau poziție din convingere nu din interes.
Ei nu sunt prizonierii unui clan, unui trib.
Ei rezistă presiunilor.
Ei nu au teamă.
Ei nu plătesc pentru notorietatea lor, nu fac ceva la schimb cu recompense morale sau materiale.
Ei nu ezită să meargă contra vânturilor dominante, dacă aceasta le pare corespunzător ideii ce li
se pare justă. Ei au angajamente, dar acestea nu sunt rezultatul avantajelor sau al solidarității
clanice, sociale, religioase sau etnice.
Ele provin mai curând dintr-o năzuință universală. Ei sunt capabili să gândească contra lor înșiși și
pentru toți.
Ei nu calculează, înainte de a lua poziție, dacă ceea ce vor exprima place sau nu, dacă le va spori
sau nu popularitatea sau contul în bancă. Ei se întreabă invers, dacă este just sau nu și nu pot
recurge la minciună, căci dorința lor de ceva universal ar fi afectată”
14
Legislație privind integritatea
• Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei
• Legea 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate
• Legea 184/2016 privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de
interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică
• Directiva (UE) 2019/1937 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale
dreptului Uniunii

15
 Definiții și utilizări ale termenului integritate
• Centrul Internațional pentru Integritate Academică definește integritatea academică
ca un angajament, chiar și în fața adversității, față de șase valori fundamentale:
onestitate, încredere, corectitudine, respect, responsabilitate și curaj. Din aceste
valori decurg principii de comportament care permit comunităților academice să
transpună idealurile în acțiune.” 
• Rețeaua Europeană de Integritate Academică (ENAI) oferă o definiție mai generală
(în comparație cu ICAI) a integrității academice în Glosarul pentru Integritatea
Academică: „Respectarea principiilor, standardelor și practicilor etice și profesionale
de către persoane sau instituții în educație, cercetare și burse. ” 
• Integritatea poate fi definită drept calitatea de a fi cinstit și corect. Este o
alegere personală, nu poate fi impusă nimănui, ea vine din interior.  O
persoană cu integritate nu trebuie să fie pusă sub observație pentru a
face lucrurile corect, pentru că ea este deja automotivată față de acțiune,
doar pentru că ,,este”, și face ceea ce trebuie făcut. În unele cazuri,
integritatea face ca o persoană să fie și împotriva codurilor etice.
16
 Utilizări ale conceptului integritate
• Constituție - Art. 22: Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (1)Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la
integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
• Mobbing-ul – conduita intentionata si sistematica a angajatorului de lezare a personalitatii, demnitatii
si integritatii psihologice a angajatului.
• Inspectoratele teritoriale de muncă au ca „principal scop urmărirea îndeplinirii obligaţiilor legale de către
angajatori în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi a celor referitoare la
condiţiile de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la
procesul de muncă, în desfăşurarea activităţii.”
• Alterare a integrităţii datelor informatice
• Acces ilegal la un sistem informatic. Alterarea integritatii datelor informatice. Santaj
• Prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. 14793/08, la 10 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului stabileşte că dreptul persoanelor transsexuale de a se bucura în mod deplin de dreptul la dezvoltare
personală şi la integritate fizică şi morală, nu trebuie considerat o chestiune controversată.

17
Corelația dintre integritate și cultură

• Liddicoat și colab. (2003) în „Raportul privind învățarea interculturală

a limbilor” definesc cultura ca
„un sistem complex de concepte, atitudini, valori, credințe, convenții,
comportamente, practici, ritualuri și stiluri de viață ale persoanelor
care alcătuiesc un grup cultural, precum și artefactele pe care le
produc și instituțiile pe care le creează.” 
•  Se poate spune că există asemănări în definiția culturii și integrității.

18
 Integritatea și rolul instituțiilor de învățământ
• „Educația caracterului a fost în mod tradițional o parte fundamentală a curriculumului
în învățământul clasic.
• Într-o prelegere despre educație, Manly P. Hall afirma că o persoană trebuie să aibă un
simț al caracterului și al integrității suficient de dezvoltat înainte de a fi aptă să
primească cunoștințe intelectuale și religioase superioare.” Accentul pe construirea
caracterului și integritatea personală a scăzut treptat. 
• Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea
cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa
muncii.
• Unul dintre rolurile instituțiilor de învățământ este de a forma personalități cu caracter
și intelect puternic. Integritatea este de neînlocuit în acest context. 

19
 integritate

Etimologie, concept și definiție

20
• Termenul „ integritate ” își are rădăcinile în limbile latină și franceză
( secolul al XIV- lea). Originea cuvântului ,,integritate” derivă din
latinescul ,,integritatem (nominativ integritas) cu sensul de:
„soliditate, întregime, completitudine”, iar la figurat cu semnificația
de: „puritate, corectitudine, nevinovăție” din întreg „întreg”.
• Totodată are izvor și în adjectivul latin “integer” (întreg, complet),
care se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin
onestitate și consecvență de caracter;
• În franceza veche integrité a fost folosit cu sensul de „nevinovăție,
lipsă de vină; castitate, puritate” .
• Conform DEX, sensul termenului de integritate este acela de cinste,
probitate şi incoruptibilitate.
• CONCEPT care vizează acțiuni consecvente,
conform sistemului de valori și prin raportare la
principii și așteptări care pot fi verificate prin
rezultate.
• În etică –
• integritatea este considerată ca onestitate și
corectitudine, exprimă virtuțile, trăirile și aplicarea
convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și
exemplul trăirii personale, este evaluată prin
acuratețea acțiunilor cuiva.

22
•Integritatea •inconsecvența,
este • ipocrizia
opusul • falsitatea.
unor metehne
precum
23
 • demnitatea,
• Virtute
• dreptatea,
care înglobează • smerenia,
• loialitatea,
o serie de
• cinstea
trăsături morale precum: și conştiinciozitatea, care
servesc drept călăuză în
conduita omului.

24
 Avem nevoie de un sistem de principii și
valori?
Pentru evaluarea corectă a integrității unui sistem sau a unei
organizații ori a acțiunilor unei persoane avem nevoie:
•De un sistem de valori și principii, care să fie înțeles și aplicat
de către oricine.
•Acest sistem de valori și principii se validează numai în timp
și este urmat, de regulă, de un proces de ajustare și revizuire
determinat de rezultatele obținute.
•Lipsa unui sistem de principii și valori generează invariabil
inconsecvența și confuzia.

25
 Despre judecată și integritate
• A face aluzie la lipsa de integritate a altei persoane,
însemnă că acea persoană se erijează într-un
judecător,
• care consideră că deține calitățile pe care le implică
“integritatea”, și ca atare,
• judecata lui/ei este un act în conformitate cu
propriile convingeri și cu valorile pe care pretinde
că le posedă și le practică în acel moment.
26
 Integritate ca stare
De ce facem ceea ce facem?
Cele 6 nevoi umane de baza

27
 Teoria lui Tony Robbins
„Cele 6 nevoi umane de bază”
Noi, oamenii, avem nevoie de…
1.Certitudine
2.Incertitudine/varietate
3.Semnificație
4.Conexiune
5.Creștere
6.Contribuție

28
 Certitudinea
• Când lucrurile sunt FOARTE incerte, avem tendința de a fi speriaţi; Ce facem
când suntem speriaţi?
Apăsăm butonul - vehicule de confort, cum ar fi prietenii / familia, privitul la
televizor, mâncatul, fumatul sau alcoolul, uneori chiar şi violenţa.
• Nivel în care ne simțim în siguranță (pericolele au dispărut), ne relaxăm și ne
putem concentra pe celelalte nevoi pe care le avem.
Certitudinea este domeniul în care dacă nevoia este în întregime
NESATISFĂCUTĂ, această insatisfacţie va cauza frustrări, cedări nervoase,
stres, suferinţă și durere.
• ,,vă mai uitaţi la un meci de fotbal, știind dinainte scorul și tot ceea ce se va
întâmpla în acel joc?
Probabil că nu, pentru că ar fi de-a dreptul plictisitor sau inutil. Așadar, este
nevoie de suspans altfel omul s-ar plictisi.
29
 Incertitudinea sau varietatea
• Cu toţii avem câteodată nevoie de o schimbare de peisaj.
• Ne uităm la un film nou, călătorim într-un loc nou. Pentru că suspansul face
viata palpitantă, deoarece NU ŞTIM dinainte la ce să ne așteptăm, dar
nivelul de incertitudine este destul de tolerabil pentru că ŞTIM, în cele din
urmă, că varietatea ne va aduce bucurie/plăcere.
• Prea multă incertitudine aduce frica, în timp ce prea puţină va cauza
plictiseală.
• Certitudinea – Incertitudinea, primele două nevoi sunt în realitate bucăţi
din aceeași plăcintă.
• În cazul în care nevoia de incertitudine este de 70%, atunci nevoia de
securitate va fi de doar 30%.

30
Semnificația - nevoia de a ne simţi importanți,
unici şi speciali
• Fiecare dintre noi avem nevoia de a ne simţi importanți, unici şi speciali, iar
acest lucru se poate manifesta în mai multe moduri. Un astfel de mod/vehicul
pentru unii oameni poate fi:
• dobândirea unui rang înalt, (astfel de distincții îi pot face pe oameni să se simtă
importanţi).
• plasarea altor oameni într-o poziţie inferioară, inclusiv la modul fizic violent sau de a-i
judeca, pentru că acest comportament îi face să se simtă ca și cum ei sunt mai buni
decât alţii.
• comportamentul excentric, în discurs, în preferinţe, în stilul vestimentar şi nu numai,
(asta este ceea ce satisface nevoia lor de semnificație.)
• ATENȚIE! Dacă ne străduim să obţinem prea MULTĂ semnificație și unicitate şi
ne blocăm în a căuta doar asta, vom ajunge cu totul diferiţi decât toţi ceilalţi
oameni, acţiune care încalcă chiar următoarea noastră nevoie – CONEXIUNEA.
31
 Conexiune - UNICI vs SEPARAȚI
Ca fiinţe sociale avem nevoie să atingem un anumit nivel de legătură cu alţi
oameni, fie: prietenie, relații de afaceri sau intime.
Nucleul conexiunilor umane se bazează pe similaritățile dintre noi, pe schimburi
şi tranzacţii compatibile ca valoare percepută sau pe caracterul de identificare
unul cu altul.
•Căutând intens propria semnificaţie, ajungem ca rareori să ne simţim conectaţi
sau similari cu altcineva, astfel încât să putem interacţiona firesc, fără intenţii
ascunse.
SEMNIFICAȚIA și CONEXIUNE împart şi ele aceeași bucată de plăcintă.
CONEXIUNEA - NESATISFĂCUTĂ, ne vom simți singuri, incoerenţi, dezarticulaţi şi
rupţi de alţi oameni.
•ÎNDEPLINITĂ ÎN TOTALITATE, nu ne vom mai simţi diferiţi sau unici şi ne vom
pierde, prin urmare, propria noastră identitate și, în felul acesta, nu ne vom
putea respecta nevoia de semnificație. 32
 cresterea
• În această lume totul este: fie în creștere, fie în descreştere (sau pe moarte).
• Ființele umane nu fac excepție de la această regulă.
• Cu certitudine oamenii au nevoie de a se simți constant în creștere.
• Scopul multor oameni poate fi: de a atinge un anumit obiectiv financiar, un anumit stil de
viață, un nivel ridicat de cunoştinţe, de inteligenţă sau de spiritualitate, dar când au ajuns
acolo, ei devin stagnanţi.
• Unii îi invidiază pe cei ,,care au obţinut sau au ajuns”, dar ei înșiși sunt nemulțumiți pentru că
nu se mai simt în creștere. Au ajuns la un platou unde nu mai există munți de urcat.
• Totuși, cu toţii avem nevoie de ceva, de stabilirea unui OBIECTIV pentru care să depunem
eforturi să-l atingem, ceva care ne va provoca să creştem și să ne ducem viața la următorul
nivel.
• Cu practică şi efort susţinut, invidia si stagnarea se va putea metamorfoza în ceva
constructiv pentru noi înşine, în INSPIRAŢIE, în idei, atunci când ne uităm la alţii unde sunt şi
la ce au obţinut, în raport cu propriile noastre seturi de valori şi obiective.
33
 Contribuția - dorința de a face o
• Dincolo de propriile obiective, diferență
cu toții avem dorința de a face o diferență în această lume și de a contribui cu
ceva propriu la binele superior al tuturor.
• În esență,
altruismul sau filantropia sunt nevoi universale pentru oricine,
ele NU depind de persoană,
pe principiul că orice există în această lume nu există degeaba.
• În concluzie, noi, ca ființe umane, avem o  dorință profundă de a contribui în
afara spaţiului nostru individual, fie că acest lucru este manifestat în familie, în
cercul de prieteni, în comunitatea în care trăim, în societate, în țara în care
trăim sau raportat la întreaga planetă Pământ ca un întreg.

34
 Misiunea integrității
Ieşirea luminii din interior
Școala zeilor - Ștefano Elio Danna

35
 Lupelius „Câmpul de luptă este Trupul",
,,Câmpul de luptă este trupul. Numele victoriei este integritate.
Scopul vieţii unui om, ţelul lui este integritatea, unitatea Fiinţei”.
Lupelius considera că sensul căutării milenare a omului şi raţiunea lui de a
exista este Integritatea.
Trupul este cea mai vizibilă parte a Fiinţei, iar integritatea Fiinţei constituie o
victorie, care are loc în interiorul fiecărei celule a corpului.
Nu exista niciun război mai sfânt ca „învingerea egoului" şi nicio victorie mai
măreaţă decât transgresarea propriilor limite.

36
Integritatea înseamnă vindecarea Fiinţei. Aceasta necesită
răsturnarea credinţelor milenare, transfigurarea emoţiilor
negative, a gândurilor distructive, atingând măiestria în
stăpânirea şi autocontrolul hranei, somnului şi respiraţiei...
,,Mori mai puţin şi trăieşte pentru totdeauna.” Cât de simplă
pare această formulă.
Omul moare lăuntric de mai multe ori pe zi.
Gândurile şi emoţiile negative, stările distructive învolbură
fiinţa în interior şi se perpetuează la nesfârşit, în timp ce
distilează otrava grea care ucide.
37
Imnul lupelienilor și sensul credinţelor
,,Mănâncă mai puţin şi Visează mai mult
Dormi mai puţin şi Respiră mai mult.
Mori mai puţin şi Trăieşte pentru totdeauna.”
Viaţa omului este guvernată de emoţii negative.
,,Ceea ce diferenţiază oamenii... ceea ce le oferă un
destin diferit este sensul credinţelor lor, calitatea
diferită a scopurilor pe care ei intenţionează să le
atingă, conştient sau nu...”

38
,,Dacă ai avea credinţă măcar cât o sămânţă de
muştar”
• Care este semnificaţia acestor cuvinte?
„Dacă omul ar avea capacitatea de a schimba sensul
credinţei sale măcar cu un milimetru, dacă ar putea
schimba tăria convingerilor sale şi le-ar trimite spre viaţă şi
nu spre moarte... ar putea strămuta munţii, în lumea
evenimentelor.”
,,Să-ţi vezi propriile limite şi să le circumscrii înseamnă să te
eliberezi de ele”. ,, (...) ne transformăm în ceea ce am ales
să devenim... , mizeria, perisabilitatea şi moartea....sau
desăvârşirea, nemărginirea şi nemurirea.”
39
Nicola Tesla și Papa Ioan Paul al II-lea
• Suntem 70% energie emotionala
• Energia Emotionala reprezina - speranta, mobilitatea, flexibilitate,
rezistenta, pasiunea, entuziasmul, optimismul si bucuria de a trai.

Puterea cuvintelor
• Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are
umanitatea.
• Cuvântul este puterea prin care noi creăm sau distrugem. Cuvântul
este darul care vine direct de la Dumnezeu.
Papa Ioan Paul al II-lea
40
Puterea așteptărilor
41
• Câte sunt curate, drepte, vrednice de iubit, cu nume bun, la
acestea să vă fie gândul. Filipeni 4:8

• Şi Eu zic vouă: ,,Cereţi şi vi se va da”; ,,căutaţi şi veţi

afla”; ,,bateţi şi vi se va deschide”. Luca 11:5-9

• Timpul necesar ca așteptarile tale să devină fapt, dorinţa ta

să fie împlinită, este direct proporţional cu firescul
sentimentului tău de ,,a fi deja” ceea ce vrei ,,să fii” – de ,,a
avea” deja ceea ce doreşti.

42
 Emerson spunea:
• „Omul veșnic se înconjoară pe sine cu imaginea reală de sine”.
• „Fiecare spirit își construiește o casă și dincolo de casa lui, o lume, și dincolo
de lumea lui, un paradis.
• Cunoaște deci că lumea există pentru tine.
• Mecanismul e perfect pentru tine.
• Ceea ce suntem, numai aceea putem vedea.
• Tot ce Adam a avut, tot ce ar fi putut Cezar cuceri, ai și poți cuceri tu. Adam
și-a numit casa rai și pământ. Cezar și-a numit casa, Roma; ”
• Cum îți numești casa? Indiferent cum este ea - o proprietate de câteva
hectare sau o garsonieră de student reprezintă sălașul tău, la fel de măreț
precum al lor. Zidește-ți deci propria ta lume și de îndată ce-ți conformezi
viața ideii pure din mintea ta, largile ei măsuri vor începe șă se desfășoare.”
43
 Adevărul care ne face liberi
Trăirile interioare, sentimentele le privim ca efecte, și nu conștientizăm
că sunt și cauze ale evenimentelor de peste zi.
Trăirea lăuntrică este, de asemenea, creatorul condițiilor vieții
noastre , nu numai rezultatul acestora.
Spunem că suntem fericiți deoarece suntem sănătoși, fără să ne dăm
seama că procesul va funcționa la fel de bine în sens invers.
Suntem sănătoși deoarece suntem fericiți.
Așadar, există multă indisciplină în trăirile noastre lăuntrice.
•Adevărul este realitatea noastră tainică dinlăuntru, cauza, înțelesul,
relația vieților noastre cu toate lucrurile. Fie ca adevărul să ne poarte
spre Ceruri, lărgindu-ne concepțiile, sporindu-ne înțelegerea până ce
vom cunoaște „Adevărul care ne face liberi”. 44
 Cunoaște-te pe tine însăți cale spre
integritate
• „Uită de războaie, revoluţii şi reforme sociale, politice şi economice... ai grijă de
adevărata cauză a tot ce se întâmplă, (....)
• Cea mai însemnată revoluţie, cea mai dificilă dintre toate, singura care are
semnificaţie, este schimbarea propriului sine.„
• „Conştientizează ca lumea este în tine şi nu invers! Ceea ce se află în
lume sau îi aparţine ei nu poate; nici să te ajute, nici să te salveze!„
• Caută integritatea şi ceea ce altora le par munţi insurmontabili,
pentru tine vor fi doar nişte muşuroaie de pământ. Cei care depind de
lume rămân înglodaţi în cele mai joase zone ale existenţei„.
• „Ai căutat toată viaţa siguranţa şi satisfacţiile efemere în afara ta...
şi ai stat suspendat mereu între teamă şi speranţă... care reprezintă,
amândouă, rădăcinile dependenţei.„
45
 Adversarul
• „Dacă vreţi să faceţi ceva în viaţă, trebuie să întâlniţi forţa opusă, pe care
oamenii o numesc «Adversarul».„ El ne testează. El evaluează Scopul,
amploarea «visului» nostru. Ţelul este anagrama Eului. Nimeni nu-şi alege o
ţintă mai mare decât el însuşi„.
• ,,Adversarul este cea mai precisă măsura a amplorii gândurilor şi
sentimentelor noastre. De aceea el nu este niciodată mai puternic decât noi.
Deşi ar putea să apară crud, ameninţător şi imbatabil, competiţia cu Adversarul
este ca un duel şi ambele părţi sunt întotdeauna egale." Adversarul este de
fapt materializarea umbrei, a părţii întunecate din noi, pe care nu o cunoaştem
şi pe care nici nu vrem să o cunoaştem.
„Un om obişnuit poare visa un apartament, un altul poate visa o vilă, însă numai
un rege poate visa Versailles-ul”.„ Amploarea Fiinţei este cea care stabileşte
limita maxima la care omul poate aspira în viaţa, culmea tuturor dorinţelor
lui. În acelaşi timp, tot ea este limita a tot ce poate el deţine şi primi ”.
46
Neprevăzutul are întotdeauna nevoie de
multa pregătire
• Multă aşteptare trebuie să se petreacă în fiinţă, în stările
noastre";
• „Recunoaşte Adversarul dinăuntrul tău...
• armonizează-te cu el...redevino integru... a te desăvârşi
înseamnă a-ţi ierta sinele.
• Este partea care se alătură întregului... este ca şi reîntoarcerea
fiului risipitor... Este
«iubeşte-ţi duşmanul»... astfel, viaţa te va răsplăti mereu ... îţi
va arăta o generozitate constantă, pe care unii o numesc
noroc." 47
 Treptele şi nivelurile Fiinţei
Oamenii se aşază pe treptele unei piramide invizibile,
oriunde s-ar afla
după un ordin matematic şi implicit, ca înşiruirea planetelor,
în care contează strălucirea, orbitele, greutatea şi distanţa
faţă de soare.
Ele sunt treptele şi nivelurile Fiinţei.
•Este o lege universal valabilă

48
 ŞCOLI ALE FIINŢEI, ŞCOLI DE
INSTRUIRE INTERIOARĂ
• Din epocile întunecate, din vremea când prima scânteie a
raţiunii a străbătut conştiinţa umană, au existat cercetători şi
”şcoli ale fiinţei”, ,,şcoli de instruire interioară”.
• ,,Şcoala lui Pitagora”, ,,Academia lui Platon”, ,,Lyceumul lui
Aristotel”, toate şcolile mari ale antichităţii, inclusiv cele ale
lui Plutarh şi cele ale creştinătăţii timpurii, toate, soluri fertile
pentru inteligenţă şi-au găsit raţiunea de ,,a fi” şi
continuitatea misiunii lor în VISĂTOR.

49
 Poţi deţine numai lucrurile
pentru care eşti responsabil
• Ecuaţia dintre responsabilitate şi avere, dintre fiinţă şi puterea
financiară, arăta limita care poate fi trasată sau încredinţată unui
om, ca de altfel şi măsura ,,a cât de mult poate el
deţine”, ,,înţelege şi cuprinde”.
• Aplicarea acestei ecuații se poate extinde la organizaţii, naţiuni şi
civilizaţii întregi. Există un fel de etologie a lui ,,a avea” şi în
lumea animală, unde fălcile şi ghearele otrăvite aparţin
animalelor cu cel mai bun sistem nervos, în vreme ce armele mai
puţin periculoase sunt date celor care ocupă o poziţie inferioară
pe scara capacităţii de a-şi controla agresivitatea.
50
 Condamnați la libertate - J.-P.
Sartre ,,L’existentialisme est un
humanisme ”
• Omul nu este o fiinţă împlinită, ci este numai o sumă de posibilităţi, pe
care le poate realiza. El este ceea ce el însuşi se face din sine, fiindcă
posibilul este proiectat în general ca ceea ce lipseşte „pentru sinea lui”
pentru a deveni ,,în sine pentru sine”;
• valoarea fundamentală care prezidează la acest proiect este tocmai ,,în-
sinele-pentru-sine”, adică idealul unei conştiinţe care ar fi fundamentul
propriei sale existenţe-în-sine prin pura conştiinţă pe care ar lua-o despre
ea însăşi. Acest ideal poate fi numit Dumnezeu. Omul tinde să fie
Dumnezeu, este în ultimă analiză, dorinţa de a fi Dumnezeu. Omul este
condamnat să fie liber: e condamnat, spune Sartre, fiindcă „nu s-a creat el
însuşi, şi totuşi e liber, pentru că odată aruncat în lume, el este
responsabil de tot ceea ce face”.
• Fiecare om face alegeri în
funcţie de ceea ce-i este
propriu.
• Orice alegere are la bază
asumarea unor valori şi
respingerea altora.
• ,,(..) dacă am ales să
participăm la un război în locul
refuzului de a participa, am
făcut-o “poate din lipsă de vlagă
sau din laşitate în faţa opiniei
publice”, pentru a câştiga stima
celor apropiaţi sau onoarea
familiei. Oricum, am ales în
conformitate cu unele valori, ce
ne aparţin; şi o alegere se
menţine, este repetată atât
timp cât participăm la aceeaşi
situaţie.
• “Ceea ce mi se întâmplă, mi se întâmplă prin
mine şi n-aş putea nici să mă supăr de acest
lucru, nici să mă revolt, nici să mă resemnez”,
deoarece situaţia în care ne aflăm este
rezultatul propriei noastre alegeri, iar
supărarea, revolta sau resemnarea sunt
sentimente ce se produc datorită celorlalţi.
Este absurd a ne revolta pe noi înşine sau a ne
resemna faţă de noi înşine.
• “tot ceea ce mi se întâmplă – spune el – este al
meu” şi de aceea orice om poate face faţă
celor ce i se întâmplă, ca om, “căci ceea ce i se
întâmplă unui om datorită celorlalţi oameni şi
datorită lui însuşi nu poate fi decât un lucru
uman”.
52
Ceea ce numim sinele nostru este compus din numeroase farâme,
numeroase eu-ri fragmentare.
Unele dintre aceste eu-ri întunecate sunt complexele, termenul lui Jung
pentru modul în care psihicul nostru se încarcă cu energii programate,
întrucât cu totii suntem partasi la umanitate si,
într-o oarecare masura, la aceeasi cultura, asadar, avem deseori aceleasi
energii determinante de trecutul nostru, în legatura cu banii, puterea,
sexualitatea, hrana si altele asemenea.
Stramosii nostri proiectau originea acestor eu-ri fragmentare în exterior,
asupra Diavolului sau a Celui Rău,
Omul modern este mai dispus sa accepte ca aceste gânduri si fapte mai
întunecate provin din interiorul nostru si ca noi suntem, pâna la urma,
responsabili pentru ele.
53
• BUNĂTATE
• Platon era de parere ca toți oamenii sunt inerent buni, cu condiția să
fie pe deplin constienți, (dialogul Republica).
• Daca cineva greșește, e doar pentru ca nu întelege pe deplin
consecintele gestului său.
În parabola lui Gyges din Republica, un pastor gaseste un inel, care, rotit pe
deget, îl face invizibil. Devenit invizibil, el îsi poate jefui sau exploata
vecinii dupa bunul plac, câta vreme nu mai risca sa suporte consecintele.
• Intrebare:
Cine dintre noi ar mai avea un comportament moral, daca am ști ca nu
trebuie să dăm socoteala pentru faptele noastre?

In opozitie „Homo homini lupus” – ,,Omul este lup pentru om” (Asinaria de
Plaut 195 i.Ch) prelucrat de Thomas Hobbess pentru a denota conceptul
54
de stare naturală, caracterizată drept „ războiul tuturor împotriva
De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele?
James Hollis
"Fiecare persoana este o lume populată de creaturi
oarbe, în care mocnește revolta împotriva eului, a
regelui care le guvernează„
Gunnar Ekelöf

55
• Eul pe care eu îl cunosc nu stie suficient pentru ,,a sti” că, nu stie suficient.
• Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare parte alcatuit din
nuante de gri, în mare parte din forme vagi, piezise, iar uneori din pur
obsidian opac.
• Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foita
fragila care acopera o imensa mare interioara. Limbajul ne tradeaza. Când
spun eu, care eu vorbeste?
• Care parte a întregului este în acea clipa dominanta?
• Când spun în sinea mea, care sine vorbeste?
• Cum pot spune că eu mă cunosc, în fiecare ... sau în oricare clipa?
• De ce savârsesc oamenii buni fapte rele?
• De ce sunt viata noastra personala si trecutul nostru social atât de brutale,
atât de repetitive, atât de daunatoare noua si celor din jurul nostru, atât de
autodistructive? 56
Drept – morala –
integritate

57
• Legea este fundamentată pe raţiune, ca reflex al principiului Binelui şi
finalitatea ei este Virtutea
• Dreptul - „ştiinţa care limitează libertăţile, pentru a le pune de acord”;
• El derivă din moralitate, deoarece o acţiune morală are ca mobil ideea
de datorie pe care o prescrie legea. Dreptul şi morala au o origine
raţională comună.
• Scopul principal al dreptului este realizarea justiţiei, despre care Cicero
spune că este o etică socială, care presupune dragostea oamenilor faţă
de ceilalţi.
• Aristotel afirma că legea este o convenţie, o garanţie a drepturilor
individuale, însă nu are o înrâurire asupra moralităţii şi justiţiei
• Nu din legi trebuie dedus Dreptul, ci legile trebuie extrase din ceea ce
este Drept;
• Rostul eticii nu este "simpla teorie", ca noi să ştim ce este virtutea, ci ca
noi să devenim oameni de ispravă.
58
Integritatea profesională și
publică
Conduita integră

59
Conduita integră se referă:
• atât la integritatea profesională
•cât şi la integritatea personală,
integritatea profesională fiind parte a integrităţii
personale.
Integritatea personală vizează tot ceea ce facem,
Integritatea profesională este limitată la
activităţile profesionale şi de afaceri.

60
Conceptul de integritate profesională presupune ca în relaţiile
de serviciu, profesionale şi de afaceri:
a - să fii corect, drept şi onest;
b - să acţionezi cinstit şi conform realităţii;
c - să nu utilizezi informaţii care: conţin declaraţii false sau
greşite (care ar putea induce în eroare consumatorii), care
sunt furnizate imprudent;
d - să nu foloseşti de o manieră imprudentă informaţiile
obţinute.

61
 Integritatea în organizații
Integritatea organizaţională este rezultatul acţiunii
mai multor indivizi.
Integritatea identificată în cadrul unei organizaţii se
construiește în timp (dar poate fi distrusă mult mai
rapid) şi este afectată de conduita afişată de toţi
indivizii din organizaţie.

62
 Integritate publică -
modelul intuitiv al unui templu antic

63
- se fundamentează pe valorile societății și pe vigilența publicului
-Stâlpii/pilonii de rezistență care mențin echilibrul sunt:
• puterile statului (legislativul, executivul, justiția), principalele instituții
constituționale – Curtea de Conturi, Avocatul Poporului precum și alte agenții
de control, funcția publică, Mas Media, Societatea civilă și instituțiile
internaționale.
-Acoperişul - integritatea publică se menține în echilibrul - atâta timp cât se mențin
orizontal - obiectivele societății:
• calitatea vieții;
• statul de drept (supremația legii);
• dezvoltarea durabilă.
Stabilitatea întregii structuri a Sistemului de integritate publică depinde de
fiecare dintre elementele ei:
soliditatea fundației (dată de valorile societății şi vigilența publică)
şi armonia structurii (dezvoltarea echilibrată şi unitară a tuturor pilonilor împreună).
• Sistemul de integritate publică este
un concept dezvoltat de Jeremy Pope,
în prima jumătate a anilor 1990,
constituind baza teoretică a
dezvoltării coaliției globale împotriva
corupției— Transparency
International.
• Sistemul național de integritate este
compus din totalitatea instituțiilor şi
practicilor dintr-o țară, care au
relevanță pentru menținerea cinstei şi
integrității mecanismelor prin care se
guvernează acea țară, indiferent dacă
este vorba despre instituții publice
sau organizații ori societăți din
sectorul privat.
65
• Dacă sistemul este complet dependent de un singur pilon sau se bazează
numai pe o parte din ei, este în pericol să se prăbuşească.
• Deşi statul poate părea funcțional pe termen scurt (cum este cazul
dictaturilor militare), inexistența unui Sistem național de integritate
funcțional, bine calibrat, conduce la un declin treptat, dar sigur.
• Deşi există variații la nivel internațional, cel mai des întâlniți piloni de
integritate sunt cei ilustrați grafic în figură şi observăm, cu surpindere, că
şcoala nu se află printre pilonii de integritate!
• Şi, totuşi, simțim foarte distinct că şcoala ar trebui să se afle acolo, pentru că
infrastructura şcolilor este asigurată de instituțiile administrației publice;
pentru că administrarea şcolii nu se poate face fără implicarea societății
civile şi a presei; pentru că toți beneficiarii sistemului educațional se regăsesc
apoi în funcții de care depinde buna funcționare a oricăruia dintre ceilalți
piloni.
Scopul final al întăririi oricărui Sistemului național de integritate

•transformarea corupției într-o întreprindere cu risc maxim şi profit

minim.
Se acționează astfel pentru a preveni apariția şi proliferarea corupției,
nu neapărat pentru a aplica pedepse persoanelor corupte.
Deoarece corupția — cel puțin acolo unde este endemică şi
reprezintă o problemă gravă — este rezultatul unor erori de sistem,
accentul se pune, inițial, pe reformarea şi schimbarea sistemului mai
degrabă decât pe acuzarea unor anumiți indivizi.
Promovarea unui sistem de integritate publică are drept scop
prevenirea şi combaterea corupţiei sau a oricărui alt act de
nerespectare a integrităţii publice.

67
Integritatea publică vizează
1.Integritatea proceselor în cadrul organizaţiei - luarea și implementarea
deciziilor, gestiunea banilor publici
2.integritatea personalului sau agenţilor publici care îşi desfăşoară activitatea în
cadrul acesteia (aleşi locali, funcţionari publici, personal contractual din
instituţiile publice).
3.un tratament imparţial şi echitabil tuturor persoanelor care se adresează
acesteia.
4.transparenţa în desfăşurarea activităţii instituţiilor publice, prin care
înţelegem setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi autorităţile
administraţiei publice locale sau centrale) dă socoteală
cetăţenilor/contribuabililor cu privire la activitatea desfăşurată în serviciul
acestora.
Principii axate pe integritate in activitatea
publică
• legalitatea: autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a respecta
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, normele procedurale, libera concurenta
şi tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice;
• supremaţia interesului public: ordinea de drept, imparţialitatea şi eficienta
autorităţilor şi instituţiilor publice sunt ocrotite şi promovate de lege;
• buna administrare: autorităţile şi instituţiile publice sunt datoare să-şi
desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de
profesionalism, în condiţii de eficienţă, eficacitate şi economicitate a folosirii
resurselor;
• buna conduită: este încurajat şi stimulat personalul cu o bună conduită
dovedită în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care promovează o imagine
favorabilă instituţiei;
• buna credinţă: este încurajată şi stimulat personalul care îşi exercită
atribuţiile cu bună credinţă;
• responsabilitatea: este încurajată şi stimulat personalul care se implică activ
în realizarea competenţelor legale
 Calități relevante
integritatea vieţii publice

70
• altruism: cei care deţin funcţii publice ar trebui să ia deciziile numai în termeni de
interes public,
• obiectivitate: în timpul gestionării afacerilor publice, persoanele aflate în funcţii publice
trebuie să facă aceste alegeri numai pe bază de merit;
• responsabilitate: cei care sunt numiţi în funcţii publice sunt responsabili pentru
deciziile şi acţiunile lor în faţa publicului şi trebuie să se supună oricărui gen de
cercetare analitică specifică funcţiei lor
• deschidere: persoanele aflate în funcţii publice trebuie să fie pe cât de transparente
posibil cu privire la toate deciziile şi acţiunile lor.
• onestitate: persoanele care deţin funcţii publice au datoria de a declara orice interese
particulare ce au legătură cu îndeplinirea datoriilor publice şi de a lua atitudine în
sensul rezolvării oricăror conflicte de interese care pot apărea, astfel încât să protejeze
interesul public.
• Capacitate de conducere: oficialii publici trebuie să promoveze şi să sprijine aceste
principii prin modul de conducere şi prin puterea exemplului personal.
 
Standarde de integritate în mediul public
a. Standardizarea procedurilor administrative şi uniformizarea
structurilor organizatorice,
b. Introducerea mecanismului periodic de evaluare a impactului
pentru toate politicile publice,
c. Introducerea unui sistem unitar de management al calităţii în
structurile administraţiei centrale şi locale,
d. Evaluarea anuală a vulnerabilităţilor la corupţie a autorităţilor şi
instituţiilor publice,
e. Creşterea independenţei auditorilor publici interni.

72
Transparenţa decizională
• Conceptul de transparenţă decizională include două nivele:
• informarea prealabilă a cetăţenilor şi a comunităţii, în ansamblu, cu privire la intenţia de
reglementare a instituţiei publice;
• consultarea cetăţenilor şi a comunităţii, în ansamblu, în procesul de elaborare a
proiectelor de acte normative.
• Primul nivel este acoperit de liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de
interes public, dar impune şi o atitudine activă a administraţiei publice în a
transmite de o manieră eficace, către comunitate, intenţia sa de a reglementa.
• Nivelul al doilea presupune mai multe forme de implicare, în funcţie de tipul
interacţiunii dintre cetăţean şi instituţie şi în funcţie de iniţiatorul interacţiunii.
• Integritatea, transparenţa şi responsabilitatea administraţiei faţă de
comunitate sunt elemente care fundamentează încrederea comunităţii în
instituţii
De exemplu:
• cetăţenii pot transmite în scris, din proprie iniţiativă, observaţii referitoare la
un anumit proiect de hotărâre de consiliu local, instituţiile publice pot organiza
sondaje de opinie şi focus-grupuri pentru a culege opiniile cetăţenilor, iar
organizaţiile neguvernamentale pot organiza dezbateri publice în cadrul cărora
să faciliteze dialogul dintre cetăţeni şi administraţie pe subiectul care urmează a
face obiectul reglementării.

74
 Avertizarea în interes
public

Avertizorul de integritate
Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile
publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări
ale legii

75
Avertizarea în interes public

• Avertizorul de integritate este orice persoană din interiorul unei instituţii

publice, care face o sesizare de bună credinţă referitoare la o faptă care se
petrece, despre care are cunoştinţă şi care contravine atât legii, cât şi moralei,
deontologiei profesionale sau transparenţei în cadrul instituţiei publice în
care lucrează.

• termenul de „avertizor” nu face referire la o funcţie publică deţinută, ci

reprezintă desemnarea unui statut legal sub umbrela căruia să se poată
oferi protecţie legală oricărei persoane din cadrul unei instituţii publice care
reclamă o anumită neregulă observată la locul de muncă.
Codul de conduită
• Codurile de conduită sunt documente normative – externe, adoptate prin
lege de către Parlament sau autonormatoare – interne, adoptate la nivel de
instituţie,
• prin care se reglementează interacţiunea dintre membrii unui anumit grup
profesional sau de angajaţi, între ei şi furnizori, între ei şi beneficiarii instituţiei
etc., cu scopul de a oferi modele de conduită integră şi corectă din
perspectiva deontologiei profesionale.

• Codul de conduită al funcţionarilor publici este prevăzut în Legea nr. 7/2004

privind Codul de conduita a funcţionarilor publici, modificată şi completată
ulterior în anul 2007, şi cuprinde un ansamblu de principii etice, un set de
obligaţii ale funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile publice din
România.
OUG 57/2019 Codul administrativ
SECŢIUNEA 3:
Consilierea etică a funcţionarilor
publici şi asigurarea informării şi
a raportării cu privire la normele
de conduită

78
Consilierul de etică
 
• Consilierul de etică reprezintă persoana angajată într-o
instituţie publică şi care are, conform legii, atribuţii clare de
prevenire a încălcării normelor de conduită, la orice nivel,
în interiorul instituţiei pe care o reprezintă.
• consilierul de etică nu desemnează o funcţie publică, ci un
set de atribuţii specifice.
Atribuţiile consilierului de etică sunt:
•acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul
autorităţii sau instituţiei publice cu privire la respectarea normelor de
conduită (activitate de consiliere etică);
•monitorizarea aplicării prevederilor codului de conduită în cadrul autorităţii
sau instituţiei publice;
•întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită
de către funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
Vă multumesc
81