Dac Rudyard Kipling

Dac eti calm, cnd toi se pierd cu firea

n jurul tu, i spun c-i vina ta;
De crezi n tine, chiar cnd Omenirea
Nu crede, dar i crezi i ei cumva;
De tii s-atepi, dar fr tevatur;
De nu dezmini minciuni minind, ci drept;
De nu rspunzi la ur tot cu ur
i nici prea bun nu pari, nici prea-nelept;
Dac visezi dar nu-i faci visul astru;
De poi s speri dar nu-i faci jindul el;
De-ntmpini i Triumful i Dezastrul
Mereu senin i n acelai fel;
Dac supori s-i vezi vorba sucit
De arlatan, ce-i spurc al tu rost;
De poi ca munca vieii, nruit,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dac-ndrzneti agonisita-i toat
S-o pui, fra clipi, pe-un singur zar
i, dac-o pierzi, s-ncepi ca prima dat
Fr-s te plngi cu un oftat mcar;
De tii, cu nerv, cu inim, cu vn,
Drept s rmi, cnd ele june nu-s,
i stai tot drz, cnd nu mai e stpn
Dect Voina ce le ine sus;
Dac-ntre Regi i-e firea neschimbat
Ca i-n Mulime nu strin de ea;
Amic sau nu, de nu pot s te-abat;
De toi de-i pas, dar de nimeni prea;
Dac i-e dat, prin clipa zdrobitoare,
S treci i s-o ntreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
i, mai presus, vei fi un OM, copilul meu!