CREŞTINISMUL ŞI ETICA

INTRODUCERE

Noţiunea de etică creştină nu este uşor de definit, cu toate că majoritatea dintre noi putem deosebi faptele etice de cele
neetice.
O definiţie a eticii ar trebui să facă distincţie clară între etica laică umanistă şi cea creştină. De asemenea, ar trebui să se
facă distincţie între etică şi morală.
D.E.X-ul are următoarea definiţie pentru etică: „Ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de
dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială. Este deci, totalitatea normelor de conduită morală
corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi…”
Dicţionarul Enciclopedic dă următoarea definiţie: „Disciplină filozofică având ca obiect studierea aspectelor teoretice şi
practice ale moralei, cuprinzând de obicei o doctrină despre esenţa acesteia şi o fundamentare a unui sistem de norme, valori şi
categorii morale a unui cod normativ…”
În viziunea laică, etica este o combinaţie între corectitudine şi respectul faţă de legile comunităţii, modelate discret de
legile morale.
Etica creştină cuprinde sfere mai înalte, bazându-se pe Biblie, cuprinzând toate nivelele Vechiului Testament şi Noului
Testament cum ar fi Predica de pe munte, epistolele lui Pavel.
Prin ce se deosebeşte etica de morală?
Termenii la origine sunt similari.
Cuvântul „etică” = gr. „ethos”, lat. „ethicus” = obicei.
Echivalentul lui „ethos” este lat. „NORMOS” care are acelaşi sens. De asemenea, „normos” formează rădăcina
cuvântului românesc „moralitate”.
Deci, „etica” este un studiu al purtării cuviincioase, biblice, în situaţii obişnuite şi speciale.
Care ar putea fi diferenţele dintre moralitate şi etică?
În timp ce etica stă la baza acţiunilor, moralitatea este acţiunea însăşi.
Etica poate fi privită ca un proces psihic şi spiritual, în timp ce moralitatea este împlinirea premiselor eticii.
Etica are de-a face cu aspiraţiile, scopurile şi părerile despre alţii, dar moralitatea decide asupra manifestărilor, în funcţie
de situaţie.
Este posibil, deci, să ai principii de etică înaltă şi să ai carenţe morale. Dar se poate şi invers, adică să ai principii etice
mai puţin prietenoase şi să fii moral.
1
 Avem nevoie de studiul eticii creştine?
- Cunoaşterea eticii îi ajută pe credincioşi să devină mai stabili în credinţa biblică şi să nu se lase înşelaţi de
„filosofia şi amăgirea deşartă, după datina oamenilor…”
- Responsabilitatea slujitorilor lui Dumnezeu este de a propovădui etica biblică prin vorbă şi faptă.
- Exemplul pe care îl dă orice creştin este cel mai sugestiv. Cei de lângă noi sunt influenţaţi de modul în care
punem în practică principiile eticii sănătoase.
Studiul eticii creştine presupune o bună cunoaştere a Bibliei.

- Iubeste pe Dumnezeu si fa ce vrei !!! – fericitul Augustin !

Galateni.

Etica umanismului secular

- Se ridică o problemă specială pentru umanişti: Ce cod de etică ar trebui ei să adopte?

- Umaniştii resping codurile morale neschimbătoare ale Bibliei.
- Poruncile şi legile morale supranaturaliste tradiţionale sunt deosebit de represive pentru nevoile noastre umane. Ele
sunt imorale pentru că alimentează iluzii despre cer şi suprimă înclinaţiile vitale ale vietii”
- Umaniştii consideră etica biblică şi cele zece porunci prea restrictive pentru a permite rasei umane să realizeze
împlinirea unei vieţi mai bune.

Baza eticii umaniste

- un umanist scrie că umaniştii nu au un standard fix care să le ceară oamenilor să acţioneze într-un anumit fel.
- Dacă omul urmează să decidă ce „trebuie” să facă, atunci el trebuie să se raporteze la un cod moral sau la un fundament
care dictează acest „trebuie”.
- „Nu pot găsi o bază ultimă pentru ‘trebuie’.” Dacă nu există o bază ultimă pentru “trebuie”, atunci nu există nici o bază
pentru stabilirea binelui şi a răului, ceea ce înseamnă că Hitler, Stalin şi Mao, precum şi toţi cei care sunt ca ei, sunt inocenţi în
privinţa acţiunilor greşite.
- Fiinţele umane pot să îşi facă, şi chiar îşi fac, „propriile lor legi.”
- nu putem pune rezonabil problema adevărului şi falsităţii în privinţa valorilor morale.
-„Umaniştii cred că conduita omului trebuie să se bazeze pe umanitate, înţelegere şi raţiune. El trebuie să-şi confrunte
problemele cu propriile sale resurse morale şi intelectuale, fără să caute un ajutor supranatural.
2
 - nu exista moral si imoral, este etic orice iti place si nu loveste in altul, sau nu raneste pe altul.

ETICA CREŞTINISMULUI BIBLIC

„Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine”. – Romani 12,9

INTRODUCERE

Etica creştină nu poate fi separată de teologie, deoarece etica creştină are la baza ei caracterul lui Dumnezeu. Sarcina
eticii creştine este să stabilească ce se conformează caracterului lui Dumnezeu şi ce nu se conformează acestuia.
În vreme ce marxiştii şi umaniştii se bazează aproape exclusiv pe filozofia lor economică şi naturalistă pentru stabilirea
eticii, creştinul plasează etica într-o ordine revelată de Creatorul Divin. În loc să creadă într-o modă trecătoare legată de
capriciile mereu schimbătoare ale societăţii, creştinul crede într-o ordine morală specifică, revelată omului, atât prin revelaţia
generală, cât şi prin revelaţia specială.
Pentru creştin, ordinea morală este la fel de reală ca şi ordinea fizică – unii ar spune chiar mai reală. Apostolul Pavel
spune că ordinea fizică este temporală, dar ordinea „nevăzută” este eternă (2 Corinteni 4,18). Această ordine morală eternă este
o reflectare a caracterului lui Dumnezeu.

”Pentru că noi nu ne uităm* la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

- Pentru creştin, moralitatea este un stil de viaţă, care are drept scop glorificarea lui Dumnezeu. Aşa-zisa „nouă
moralitate” nu este nimic altceva decât o scuză pentru ca omul să facă ceea ce-i place sub stindardul moralităţii.
Pentru creştin, Dumnezeu este sursa ultimă a moralităţii şi este o adevărată blasfemie să ne punem pe noi înşine în rolul
lui Dumnezeu. Pentru creştin este important să înţeleagă efectele eticii seculare, ca astfel să poată evita inconsecvenţele
idealurilor etice nefondate. Toate codurile etice seculare sunt o îndepărtare de la codul etic al lui Dumnezeu şi trebuie
recunoscute ca atare.

3
ETICA CREŞTINĂ ŞI REVELAŢIA SPECIALĂ

Creştinii îmbrăţişează cu tărie conceptul absoluturilor morale şi cred că acestea trebuie învăţate şi de către copiii noştri.
Dar ce absoluturi specifice formează ordinea morală profesată de etica creştină? Ce ar trebui să facem? Cum ar trebui să trăim?
Absoluturile îi sunt revelate omului în Biblie. Cele mai evidente absoluturi sunt, desigur, Cele Zece Porunci: Decalogul.
Ele alcătuiesc „Legea de bază” pentru omenire, dar nu şi singura lege revelată în Biblie. Cea mai mare parte a Vechiului
Testament este dedicată prezentării morale a lui Dumnezeu.
După ce schiţează ordinea morală, Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu Încarnat, pe Domnul Isus, şi descrie lucrarea şi
învăţătura Lui, ca astfel creştinul să poată înţelege şi mai bine implicaţiile acestei ordini. Punctul culminant al învăţăturii etice a
lui Hristos este cuprinsă în Predica de pe Munte, care se găseşte revelată cel mai pe larg în Matei 5-7.
Pentru creştin, îndemnurile etice din Predica de pe Munte, cuplate cu decretele etice din Vechiul Testament, creează un
cod etic foarte specific. Şi, ca şi cum acest cod nu ar fi suficient, creştinii au cel mai bun model care să dicteze cursul moral
cuvenit de acţiune: Isus Hristos, aşa cum este El revelat omenirii în Biblie.
- „Caracterul lui Isus nu numai că a fost cel mai înalt model de virtute, dar a fost şi cel mai puternic imbold pentru
practicarea ei…”
- De fapt, chemarea de a-L urma pe Hristos este rezumarea cea mai simplă a eticii creştine şi, în acelaşi timp, cel mai
greu lucru pe care îl poate face omul.

Definiţia şi natura eticii creştine

A. Definiţia moralităţii

1. Moralitatea
Vine din lat. mos, morales = mod de viaţă, este de fapt relaţia dintre fiinţele umane. Cele zece porunci controlează relaţia dintre
oameni. Chiar şi primele patru porunci. Relaţia dintre om şi Dumnezeu fiind religia.
Cele patru întrebări ale moralităţii (Mic.6:8):
Ţi s-a arătat*, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate**, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

a. Ce este binele?
Moralitatea nu este în legătura cu ce este legal, etica nu studiază ce este normal, nici ceea ce este acceptabil în societate.
Antropologia culturală societăţii studiază aceste lucruri. Etica studiază ce este folositor pentru mine şi pentru cei din jurul meu.
Cum pot să-l ajut pe aproapele să fie mai bun? Cum pot eu să fiu mai bun?
4
Gen.4:6,7 - Dacă faci răul, opusul binelui, păcatul este la uşă. Moralitatea se concentrează la ce este bine.

b. Ce este corect, drept? Mic.6:8 - să faci dreptate.

Acest concept al dreptăţii şi adevărului este diferit de cea din legislaţie. Acest concept este strâns legat de natura umană. Noi
toţi suntem născuţi cu drepturi (drepturile umane): dreptul la viaţă, la libertate, demnitate, proprietate personală. Problema în
condiţia păcatului este că aceste drepturi adeseori vin în conflict, de aceea niciodată nu poţi avea dreptate 100%.

c. Să iubeşti mila şi dragostea (Mica 6:8)

În mod ciudat noi când ştim care este dreptatea şi adevărul, deseori suntem fără milă în aplicarea lui. Imediat ştim cine a
păcătuit, veţi primi telefoane ca: „Pastorul, când ne întâlnim, căci trebuie să excludem această persoană. A păcătuit!” Mila!
Păcatele într-adevăr sunt păcate, dar păcătoşii nu sunt păcate. Să tratăm păcătoşii ca şi oameni. Să tratăm cu stricteţe păcatul ca
şi medicul un virus. Păcătoşii au loc în biserică ca şi un bolnav în spital. Dar biserica nu este locul unde se promovează păcatul,
precum nici spitalul nu este locul în care virusul este cultivat. Medicii iubesc pe pacienţi dar urăsc şi luptă împotriva bolii.

d. Mijloacele
Când Biblia vorbeşte despre o cărare sau despre a umbla, ea se referă întotdeauna la modul de viaţă. Noi ne pricepem să facem
lucruri într-un mod foarte deştept. (Hitler lucra într-un mod foarte deştept: fiecare evreu avea un tichet pe gât…) Totodată
putem face lucruri bune într-un mod greşit, de asemenea putem face lucruri rele într-un mod bun. Şi chiar putem să avem milă
într-o modalitate greşită.

B. Etica ca ştiinţă a sfinţeniei / sfinţirii

1. Obiectivul eticii

a. Etica defineşte ce este bun, drept, ce este mila şi cum se rezolvă

Etica însă nu doar defineşte. Mica 6:8 - „ţi s-a arătat”. De câte ori părintele spune: „De-atâtea ori ţi-am spus.” Dar Dumnezeu nu
face aşa: „Ţi-am spus la Sinai.” N-a fost destul. Sarcina eticii este să definească şi să arate.

b. Să ne auto-disciplineze sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Aşa că voi fi bun indiferent dacă va fi un agent al poliţiei lângă mine sau nu. Mă voi conforma unei modalităţi de vieţuire
adventist independent de unde sunt în Moscova, Bucureşti, Londra, indiferent dacă sunt cunoscut sau nu.
Foarte des în America un oraş formează o Conferinţă. Într-o întâlnire cu pastorii ei au mers la un restaurant bun. O servitoare
după ce a luat comenzile, vine la unul dintre ei: „Toţi sunteţi pastori?” „Da.” „Voi sunteţi cei mai ciudaţi… Ori de câte ori veniţi
5
împreună, toţi sunteţi vegetarieni!”
Codul eticii cere să ne auto-disciplinăm.

c. Să ajute restaurarea imaginii lui Dumnezeu în noi.

Astfel ca adevăratul sine al meu să iasă afară. De foarte multe ori credem că natura noastră păcătoasă este normală. Dar nu e.
Păcatul este parazitar, este intrus în noi (invadator), nu este partea normală a naturii noastre, ci un element ciudat. Nu este
normal să fi păcătos! Este ceva ciudat, neobişnuit! Nu trebuie să oferim nici paşaport, nici viză păcatului! Aceasta nu este
adevărata noastră natură..

2. Care este norma în etică

Nu sunt magistraţii, nu cultura, ci Dumnezeu: Cele Zece porunci şi alte principii morale.

3. Natura cerinţelor
În Scriptură cerinţele nu sunt niciodată minime, ci maxime!

4. Natura consecinţelor.
Veşnice. Ceea ce este imoral este păcătos şi are consecinţe veşnice.

Să presupunem că sunteţi pastori ai unei biserici şi unul dintre membri dvs. se luptă să ducă biblii şi computere în ţările
musulmane (lucru interzis de legea lor). El vine să vă ceară sfatul. Cum procedaţi în această situaţie? (Una dintre problemele
moralei este să găseşti problema. Veţi gândi etic văzând fapte. Vedeţi o prioritate dintre computere şi Biblii?) (El nu minte când
face această contrabandă.)
Fratele Andrew trecea în mod ilegal biblii în diferite ţări. Punea bibliile în maşina lui şi la graniţă era întrebat ce aveţi în maşină,
„uitaţi-vă”. De multe ori s-au uitat, alte ori nu. Când se uitau, în repetate rânduri închideau portbagajul şi-l lăsau să plece. Există
o diferenţă dintre computere şi Biblii. În ţările musulmane nu poţi aduce Biblii, dar dacă şti să o ambalezi bine, ceilalţi nu-l voi
găsi.
Este o poruncă în Biblie să răspândim computere la toate neamurile pământului? Sau Biblii? Fap.4:19. Este o mare diferenţă
dintre Biblii şi computere!