Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”

Referat Deontologie Academică

Etică și morală. Exemplificări

Coordonator: conf. dr. Adrian Lemeni Masterand: Dăianu Marian-George

Master “Pastorație și viață liturgică”, anul I

București

2019
Despre etică și moralitate creștină

Noțiunea de etică creștină nu este ușor de definit, deși, de obicei, majoritatea creștinilor
maturi pot deosebi faptele etice de cele non-etice. O definiție ar trebui să facă o distincție clară
între etica laică și cea creștină. Ea trebuie să facă, de asemenea, deosebbirea între etică și morală.
În viziunea laică, etica este o combinație între corectitudine și respectul față de legile
comunității, modelate discretde Cele Zece Porunci. Etica creștină, însă, se ridică la un nivel
supperior, bazându-se pe Scriptură – Legea lui Moise, Predica de pe munte, Epistolele
Apostolului Pavel. Deși atât de pretetnțioasă, etica creștină devine accesibilă prin harul și
dragostea divină, așa cum cred creștinii.
Cu privire la situația concretă care se va prezenta ca exemplu de moralitate sau imoralitate,
în legătură cu cele afirmate în acest referat, se poate afirma faptul că personajele din situația
expusă nu au avut nici corectitudine, nici respect față de legile comunității si față de aproapele.
Prin ce se deosebește etica de moralitate? Termenii sunt similari ca origine. Cuvântul
etică provine din grecescul ethos care înseamnă obicei. Echivalentul latin mromos are același
înțeles ca și cuvântul grecesc și reprezintă rădăcina cuvântului românesc moralitate. Aceasta nu
înseamnă că etica este un studiu al purtării obișnuite în diferite situații ci, mai degrabă, al purtării
cuviincioase în diferite situații. În timp ce etica stă la baza acțiunilor noastre, moralitatea este
acțiunea însăși. Etica poate fi privită ca un proces psihic și spiritual. Moralitatea este împlinirea
premiselor eticii. Etica are de-a face cu aspirațiile noastre, cu scopurile și părerile noastre despre
ceilalți, dar moralitatea decide asupra manifestărilor lor, în funcție de situație. Cu alte cuvinte, o
persoană cu standarde etice înalte poate avea uneori carențe în ceea ce privește moralitatea și
viceversa, o persoană cu principii etice neprietenoase poate avea o purtare morală în unele
situații.
Specificul eticii creștine constă în iubirea dezinteresată, neegoistă. Psihologii și psihiatrii
neagă dragostea dezinteresată pentru că ei tind sa abordeze problema din latură umană. Din
perspectiva divină, teologul vede un tip deosebit de iubire, o iubire care nu este în totalitate
raportată la datoria față de sine. Acest tip de iubire este rezumatde Mântuitorul Hristos în
Evanghelia după Ioan 13, 34: “Vă dau o poruncă vouă: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am
iubit și eu pe voi...”. Specificul eticii creștine se referă la aspectul acela conform căruia cei ce se
numesc creștini se iubesc unii pe alții, nu cum se iubesc pe ei înșiși ci așa cum îi iubește Hristos.
Rolul eticii este descriptiv și imperativ. Domeniul eticii este cel al datoriei și al obligației,
căutând să facă distincție între bine și rău, între dreptate și nedreptate, între responsabilitate și
iresponsabilitate. Faptul că standardele etice sunt considerate importante atât de laici cât și de
creștini nu este pus la îndoială. Prezența poliției și a tribunalelor în lume mărturisește
preocuparea deosebită față de ceea ce este drept și cinstit într-o societate. Totuși ar fi ogreșeală
să susținem că etica creștină și cea laică sunt identice ca principiu, din simplul motiv că
amândouă se ocupă de decență și corectitudine și sunt împotriva nedreptății.
Pe de altă parte, mulți oameni practică și cred în etica de situație, apelând la ea mai
degrabă în particular decât în general; astfel, etica are înțelesuri diferite pentru persoane diferite.
De ce pentru creștini este necesar studiul eticii creștine? Se pot găsi mai multe motive
pentru că orice creștin are nevoie de o bază solidă pentru a duce o viață de creștin adevărat. Iisus
Hristos a spus că cel ce aude și împlinește învățăturile Sale este ca un om care și-a zidit casa pe
stâncă, fiind astfel gata să înfrunte orice furtună.
A studia etica înseamnă a studia Scriptura. Studiul originii legilor civile și morale duce la
studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel se urmează exemplul celor din Berea care au primit
Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă ce li se spunea este
așa. (Fapte 17, 11).
Din perspectivă creștină, autocritica este sănătoasă. A-ți revizui propria etică este mai
important decât supravegherea unor simptome canceroase. Aceasta, din punct de vedere moral,
menține în viață.
In situația concretă care se va prezenta ulterior va ieși în evidență faptul că studenții care
au acționat pentru a face rost de grile nu au realizat procesul de autocritică. Aceștia, daca sveau
puțină autocritică, își dădeau seama că ceea ce făceau, din punct de vedere moral, nu este corect.
Studiul eticii creștine presupune parcurgerea următoarelor subiecte: baza Celor Zece
Porunci, legea mozaică și învățăturile Vechiului Testament, atmosfera rafinată a Predicii de pe
munte, a pildelor și învățăturilor lui Iisus și îndemnurile din epistolele Apostolului Pavel.
Creștinii consideră, însă, că dragostea divină este esențială pentru a experimenta etica lui
Dumnezeu. Această dragoste trebuie să izvorască din Dumnezeu Care ne-a iubit întâi; ea trebuie
să cucerească inima creștinului, care îl va iubi pe Dumnezeu atât de mult încât nu Îl va putea
împovăra co dorințe deșarte. Apoi intervine dragostea față de oameni care este subconsecventă
iubirii de Dumnezeu.
De fapt, Biblia spune că este imposibil să-L iubești pe Dumnezeu și totodată să-l urăști pe
fratele tău. În final se ajunge la dragostea de sine, adică respectul de sine, sau mai corect spus,
acea umilă apreciere a valorii personale, câștigată la Calvar.
În Vechiul Testament, profetul Ieremia explică foarte clar că originea conduitei etice este
în Dumnezeu “că cel ce se laudă, să se laude că are pricepere și Mă cunoaște, că știe că Eu sunt
Domnul, care fac milă și judecată pe pământ! Căci în asta găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” Sunt
prezentate cele trei mari atribute ale lui Dumnezeu, care se reflectă în orice conduită etică:
dragostea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea omului, dreptatea divinității garantată și
echilibrată și credincioșia, care înseamnă a face ceva în modul potrivit și la momentul potrivit.
Etica laică este un produs al personalității fiecăruia. Este ceea ce numim etica unei
generații. Astfel se dezvoltă acel gen de moralitate care izvorăște dintr-o conștiință limitată.
Fiecare are propriul său cod de valori, influențat de aspectele morale contemporane. Creștinismul
consideră că natura umană este într-o continuă degradare morală determinând și scăderea
standardelor etice sociale. Într-o discuție cu unul dintre liderii religioși și în același timp
învățător în Israel, Iisus a explicat dinamica schimbării necesare fiecărui om, chiar și a celui
moral: nașterea din nou. Această schimbare radicală începe cu smerenie și căință, o trecere de
la o viață veche, sub semnul păcatului, la una nouă, înnoită prin credință în jertfa de la Calvar.

Exemplu de moralitate (sau imoralitate) într-o situație concretă

Se dă spre exemplu următoarea situație: la examenul de admitere (tip grilă) al facultății de
teologie ortodoxă, susținut de elevii absolvenți ai seminarelor teologice ortodoxe și nu numai,
mai mulți studenți intră în posesia tuturor grilelor care vor pica la examen, le învață iar la
examen toți obțin nota maximă. Întrebarea care se pune este următoarea: Este moral ca acești
studenți care nu au învățat pentru admitere nimic altceva decât acele grile să obțină notă maximă
iar acei studenți care chiar s-au pregătit pentru admitere, învățând toată tematica, să nu obțină
nota maximă și să intre la facultate în urma celor care au avut grilele?
În opinia mea nu este moral și corect ceea ce au făcut studenții care au avut grilele. În
mod normal și moral toți studenții care au participat la examenul de admitere aveau obligația să
învețe toată tematica și să susțină examenul fără a avea acele grile. Atunci s-ar fi văzut care s-a
pregătit mai bine și s-ar fi justificat notele obținute de fiecare în parte.
După părerea mea moraliatea ar trebui să primeze pentru ca lururile să meargă într-o
direcție bună și corectă, pentru ca societatea în care trăim să poată prospera.