Etica: concept, principii, etica aplicată

ESEU
Despre importanța eticii naturale în etica modernă
Adrian Cîmpan

Domeniul eticii este unul foarte extins, dacă ar fi să judecăm după bogăția
resurselor bibliografice la dispoziție, în special în epoca noastră dominată de internet și de
accesul facil la informație. La prima vedere, există atât de multe teorii ale eticii, teorii despre
etică și atât de multe ”sub-domenii” ale eticii, încât începătorul se poate descuraja.

De exemplu, Peter Singer, editorul ”Tratatului de etică”, tradus în limba română

sub coordonarea profesorului universitar dr. Vasile Boari (Editura Polirom, 2006), oferă o
imagine de ansamblu a domeniului eticii, astfel:

1. Prezintă mai întâi originile eticii și anume: etica în antichitate și etica societăților de
mici dimensiuni.
2. Mai apoi, prezintă tradițiile etice mari: etica indiană, etica budistă, etica chineză
clasică, etica evreiască, etica creștină și etica islamică. Etica filozofică occidentală este
tratată distinct de etica creștină, fiind considerată de autori diferită de aceasta. De
aici aflăm că toate civilizațiile enumerate au dovedit interes pentru marile întrebări
etice: Ce este binele? Cum putem cunoaște binele? Care sunt criteriile acțiunilor
drepte? De ce ar trebui să facem ceea ce este bine? De asemenea, curiozitatea ne este
atrasă de faptul că răspunsurile fiecărei culturi la întrebările fundamentale ne vor
apărea nouă, celor din cultura occidentală, diferite și străine, uneori respingătoare.
3. Tratatul continuă cu analiza teoriilor etice relevante din așa-numita etică normativă,
care prescriu sau normează comportamentul uman, și anume: Dreptul natural (legea
naturală), Etica lui Kant, Tradiția contractului social, Egoismul, Deontologia
contemporană, Etica îndatoririlor prima facie (i.e. la prima vedere), Consecințialismul,
Utilitatea și binele, Teoria virtuții, Drepturile.
4. Mai departe, diferiți autori abordează domeniul eticii aplicate, prin tratarea unor
teme selectate pe ”baza importanței practice și a gradului în care aceste teme pot fi
gândite dintr-o perspectivă etică”1: Sărăcia – o problemă globală, Etica ecologică,
Eutanasia, Avortul, Sexul, Relațiile personale, Egalitate, discriminare și tratament
preferențial, Animalele, Etica relațiilor de afaceri, Crimă și pedeapsă, Politica și
problema ”mâinilor murdare”, Război și pace.
5. Tratatul continuă cu prezentarea așa-numitelor teorii despre etică, care nu
intenționează să normeze comportamentul, ci abordează domeniul eticii la un nivel
”strategic” (meta-etică), punând sub semnul întrebării metodologia eticii și relevanța
judecăților morale. Tratatul conține articole privind următoarele teorii: Realismul
moral, Intuiționismul, Naturalismul, Subiectivismul, Relativismul, Prescriptivismul
universal, Morala și dezvoltarea psihologică, Metodă și teorie morală. Nu sunt

1
 menționate expres alte teorii despre etică: Nihilismul moral, Scepticismul moral,
Etica descriptivă etc., pe care le-am întâlnit în alte sinteze2.
6. În încheierea Tratatului de Etică editat de Peter Singer, diverși autori dezbat o parte
din provocările și criticile la adresa vastului inventar de probleme al domeniului
eticii, e.g. ideea unei etici feministe, semnificația evoluției, etică și religie, ideologia
marxistă împotriva moralei, implicațiile determinismului etc. Aici constatăm cu
speranță și prezența unor opinii mai ”conservatoare”, care recurg la vechile valori ale
eticii naturale.

După cum observăm, persoana inteligentă, dar care nu profesează în domeniile

filozofiei sau eticii, are nevoie de o astfel de ”hartă a eticii”, precum Tratatul menționat și
altele asemenea, pentru a reuși să se orienteze în universul eterogen și extins al eticii
moderne, reflectând preocupările oamenilor de-a lungul secolelor, pentru întrebările
fundamentale ale existenței umane. Impresia este de neomogenitate, diversitate, amatorul
neputând extrage ”firul roșu” al unei ierarhii clare de valori.

Câteva nedumeriri se nasc în mintea celui confruntat pentru prima dată cu

ansamblul complicat de teorii ale eticii și teorii despre etică (meta-etică): Ce este, până la urmă
etica? Cum trebuie să trăim? Care sunt preceptele de bază ale eticii, dacă acestea există? Care
teorie etică este cea mai bună? Ș i, nu în ultimul rând, cum de s-au dezvoltat atât de multe
teorii, unele de-a dreptul ”ciudate” (e.g nihilismul), încât sunt de fapt ”anti-etici”? Probabil
că fiecare persoană va avea un răspuns propriu la aceste întrebări, mai ales că relativismul
etic este la modă astăzi. Fiecare persoană ar putea fi chiar încurajată, de unele teorii
moderne ale eticii, să-și aleagă o etică proprie. Acest fapt ne amintește de cugetarea lui F. M.
Dostoievski, ”Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis”.

Totuși, fondul etic fundamental al civilizației occidentale este definit de scara de

valori specifică creștinismului: Dumnezeu, Care S-a revelat pe Sine oamenilor, este instanța
morală supremă; Binele și Frumosul sunt repere absolute, transcendente; Persoana este
creată liberă, ea are valoare intrinsecă și trebuie respectată, adică are drepturi naturale.
Acestea decurg în mod necesar de la Creator, iar nu de la vreo instituție umană. Implicit,
drepturile naturale ale persoanei nu pot fi și nu trebuie limitate de nimeni, dacă ne dorim un
sistem etic coerent.

”Totul a început, ca de obicei, de la greci” 3. Pentru a delimita conceptul, am putea

reține că ”Etica (din greacă ethos = lăcaş, locuinţă, locuire şi ethicos = morav, obicei, caracter)
este una din principalele ramuri ale filosofiei, care se ocupă cu cercetarea problemelor de
ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: Ce este binele/răul? Cum
trebuie să ne comportăm?. Etica diferă de morală și moralitate în sensul că etica înseamnă
teoria dreptei acțiuni și a binelui suprem, în timp ce morala indică practicarea acestora.  
Etica nu se limitează la specificul actelor și la definirea codurilor morale, dar cuprinde toate
idealurile și comportamentele moralei, filosofia de viața a unei persoane (sau
Weltanschauung - părere despre lume și viață).”4

”Regula de aur a eticii”, sintetizează scara de valori tradițională a civilizației

noastre: ”Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine”. Ea a fost identificată
încă de filozofii antici greci, a fost consolidată de învățătura creștină și a fost discutată mai

2
apoi de filozofii occidentali, unii cu gând să o critice, ca de exemplu I. Kant sau F. Nietzsche,
care s-au întrebat cum am putea ști cum preferă ceilalți să ne comportăm cu ei.5

Pentru o mare parte a oamenilor aparținând culturii occidentale, mai ales din partea
mai ”conservatoare” a populației, teoria etică cea mai ”corectă” și mai ”atractivă” este cea a
Legii naturale. ”Aceasta este fundamentată pe actul crucial de conștientizare a faptului că a fi
înseamnă în mod necesar a fi ceva, i.e. un anume lucru sau entitate. Nu există nici o Ființă în
abstract. Tot ceea ce este, este un lucru anumit, fie că este o piatră, o pisică, sau un copac.
Este un fapt constatat empiric că există mai mult de un fel de lucru în univers; de fapt există
mii, dacă nu milioane de feluri de lucruri. Fiecare lucru are setul său propriu de proprietăți
sau atribute, natura sa, care se distinge de alte feluri de lucruri. O piatră, o pisică, un copac;
fiecare are natura sa proprie, pe care omul o poate descoperi, studia și identifica.”6

Părintele profesor Dumitru Stăniloae, în Dogmatica ortodoxă, a explicat de ce poate

omul să descopere, să studieze și să identifice, adică să înțeleagă tot ceea ce există în univers,
astfel: Dumnezeu, prin Cuvântul Său, Logosul întrupat, a creat lumea și toate lucrurile din
ea în mod rațional, iar pe om l-a înzestrat cu rațiune, capabilă să înțeleagă raționalitatea
lucrurilor existente. Rațiunea umană descoperă raționalitatea creației.

În logica aristoteliană sau ”clasică”, procesul de bază de identificare a diferitelor

entități existente a condus la descoperirea Legii Identității: un lucru este, și nu poate fi
altceva decât, ceea ce este: a este a. De aici rezultă logic că o entitate nu poate fi negația ei
înseși, adică avem Legea Ne-contradicției: un lucru nu poate fi și a și non-a. a nu este și nu
poate fi non-a. De asemenea, în mod logic deducem și Legea Terțului Exclus: orice lucru în
univers este fie a sau non-a.

”Dacă totul în univers poate fi înțeles, atunci și omul poate fi înțeles, adică omul
este unic în univers pentru că se poate studia pe sine, cât și lumea înconjurătoare, astfel
încercând să descopere scopurile pe care ar trebui să le urmărească și ce mijloace pot
întrebuința pe a le îndeplini.”7

Mergând cu raționamentul mai departe, Murray N. Rothbard (1926-1995)

argumentează că ideile de ”bine” și ”rău” sunt relevante doar pentru ființele vii, și anume
”bine” este tot ceea ce aduce înflorirea vieții și progresul acesteia, iau ”răul” este ceva opus,
care împiedică viața și dezvoltarea ei. Nici vorbă în etica naturală de relativism sau de
nihilism!

În planul relațiilor interumane, din teoria eticii clasice se disting două principii care
ar fi capabile să ofere un cadru normativ relațiilor posibile în cadrul societății. Unii
gânditori (Rothbard și în general libertarienii) chiar au avut curajul să afirme că aceste două
”legi” sau ”norme” ar fi singurele necesare pentru o bună organizare a societății omenești8.
Primul principiu este cunoscut și ca axioma non-agresiunii și anume ”Nu agresa persoana sau
proprietatea altuia”. Al doilea principiu suficient pentru o bună organizare a vieții sociale
este: ”Fă ceea ce ai spus că vei face”, probabil având ca scop relațiile bazate pe un ”cod de
onoare”, dar și cele contractuale.

Legile naturale sunt încă prezente în viața oamenilor din secolul XXI, nu pentru că
ar fi cultivate sistematic de către știința modernă a Eticii ci, mai probabil, pentru că sunt (nu-

3
i așa?) firești oamenilor, dar și în virtutea unei lungi tradiții iudeo-creștine, care a determinat
profilul moral al civilizației noastre. Etica naturală este însă erodată permanent de ”legiuni”
de învățături străine, care neagă existența unor repere morale fundamentale și preferă să
relativizeze scara constituită a valorilor.

Construcția monumentală și unitară a eticii naturale, inițiată de gândirea antică

grecească și definitivată de Revelația creștină, a fost spartă treptat în zeci de ”case” de
gândire izolate, așa cum observăm dacă parcurgem cuprinsul unor tratate moderne de etică,
e.g. Tratatul de Etică editat de Peter Singer.

Oamenii se găsesc astăzi, în peisajul moral al civilizației noastre, ”încătușați” de o

multitudine de restricții ideologice, politice, economice și sociale, care le afectează viața:
discursul liber este afectat de corectitudinea politică, fiind mai important scopul politic de
moment decât valoarea de adevăr a opiniilor; libertatea individuală a devenit o valoare mai
puțin importantă decât ”securitatea” sau decât ”binele comun”; valorile economice sunt
inversate (i.e. cei care muncesc sunt taxați din ce în ce mai mult, pentru a-i întreține pe cei
care nu consideră munca o valoare), astfel că multe state sunt pe cale de a deveni de-a
dreptul socialiste (e.g. Ț ările Nordice, dar și Franța etc); cetățenii simt că nu mai sunt
reprezentați, în luarea deciziilor care le afectează viața, de către structurile politice supra-
statale; războiul este perceput de multe ori ca fiind ”o afacere”, sau un mod de ”a testa noi
arme”, și nu mai are o justificare morală etc.

La toate aceste probleme, poate că o soluție ar fi un proces de ”simplificare a eticii”,

care să constea în denunțarea relativismului și nihilismului etic și adoptarea în esență a
”regulii de aur” (i.e. axioma non-agresiunii) Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! care este
adevăratul fir roșu al eticii în istoria societăților omenești. Desigur că, simplificarea eticii,
i.e. revenirea la etica naturală, nu se poate produce la nivelul societății contemporane, fără
aplicarea ei mai întâi, cu consecvență, la nivel individual.

NOTE:

4
1
Singer, Peter, Tratat de Etică, Polirom, 2006, pag. 7
2
http://bazelefilozofiei.blogspot.com/2015/03/etica-sinteza-necorectata.html?m=1 accesat la data de 28.02.2019.
3
Rothbard, Murray N., An Austrian Perspective on The History of Economic Thought, Kindle edition, Copyright Edward
Elgar Publishing Ltd. 2006, pag. 237, traducere proprie
4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83 accesat la data de 01.03.2019.
5
https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Rule, accesat la data de 01.03.2019.
6
Rothbard, Murray N., An Austrian Perspective on The History of Economic Thought, Kindle edition, Copyright Edward
Elgar Publishing Ltd. 2006, pag. 253, traducere proprie.
7
Idem, pag. 278.
8
https://mises.org/library/new-liberty-libertarian-manifesto