Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Centrul Universitar de Nord din Baia Mare

Facultatea de Științe
Specializarea: Ingineria Produselor Alimentare

- PROIECT –
Tehnologia morăritului și
panificației

Îndrumator: Realizat de:

Pop Flavia Mike Krisztina Izabella
IPA III

2017-2018
 Cuprins
1. Tema proiectului……………………………………………………………….

2. Materia prima utilizată…………...……………………………………………

2.1 Noțiuni introductive
2.2 Structura anatomică a bobului de porumb
2.3 Caracteristicile fizice ale porumbului
2.4 Compoziția chimică a porumbului

3. Produse finite…………………………………………………………………
3.1 Caracteristici fizice
3.2 Caracteristici chimice

4. Elemente de inginerie tehnologică………………………………………….

4.1 Dimensionarea utilajelor din secţia de pregătire a cerealelor
pentru măciniş
4.2 Calculul utilajelor din secţia de pregătire a utilajelor pentru
măciniş
4.3 Stabilirea şi descrierea fluxului tehnologic pentru curăţătorie

5. Dimensionarea tehnologică a utilajelor din secţia de măciniş……………

5.1 Dimensionarea şi alegerea valţurilor
5.2 Calculul valţurilor
5.3 Dimensionarea şi alegerea sitelor plane
5.4 Calculul sitelor plane
5.5 Dimensionarea şi alegerea maşinilor de griş
5.6 Calculul maşinilor de griş

6. Stabilirea şi descrierea fluxului tehnologic pentru secţia de măciniş……

7. Diagrama secţiei de pregătire a cerealelor pentru măciniş………………

8. Diagrama morii propriu-zise…………………………………………………..

9. Bibliografie………………………………………………………………………
 1. Tema proiectului
Să se proiecteze și să se stabilească schema tehnică
pentru o moară de porumb cu capacitatea de 40t/24h pentru
malai extra (ME) 70%, avand masa hectolitrica de 74kg/hL.
 2. Materia primă
Porumbul este una dintre cele mai importante plante de cultură de pe
planeta noastră. Cultura porumbului ocupă trei locuri dintre plantele agricole
cultivate pe toate continentele.

2.1. Noțiuni introductive

Porumbul este o cereală originară din America Centrală cultivată și azi în

multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră. Porumbul
aparține familiei Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se
numește popular „cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe
aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpină.
Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile bărbătești sunt
grupate în vârful tulpinii într-o inflorescență numită spic compus ramificat.
Florile feminime se găsesc mai jos pe tulpină, grupate într-o inflorescență,
numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea
porumbului. Fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și
uleiuri.
Porumbul dulce este de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de
camp. Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime,
porumbul comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Frunzele
sunt mari și liniare.
100 g de porumb au 97 kcal. Porumbul conține multe hidrocarburi,
amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, fier, fosfor,
magneziu, zinc și potasiu. Boabele de porumb sunt utilizate în industria
amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei. Germenii sunt utilizați pentru
extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică. Porumbul este utilizat în
hrana animalelor ca nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde (însilozat),
tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț suculent).
Particularități fitotehnice: rezistență bună la secetă și căldură, număr
relativ redus de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă,
fiind prășitoare, lasă terenul curat de buruieni, constituie o bună
premergătoare pentru multe plante, valorifică bine îngrășămintele organice și
minerale, reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de înmulțire foarte
mare, importantă plantă meliferă și medicinală, prin cantitatea mare de polen
pe care o produce.
Porumbul face parte din fam. Graminae, subfam. Panicoideae, tribul
Maydeae. Criteriile de bază ale porumbului (Zea mays L.) le constituie
caracteristicile endospermului. Pe baza acestor caracteristici s-au determinat
următoarele convarietăţi:
 Zea mays indurate Sturt (porumbul cu bobul tare) este specia cu bobul
neted, lucios, caracterizat printr-o textură cornoasă, dezvoltat pe cea mai
mare parte a endospermului. Are stratul amidonos repartizat în jurul
embrionului. Acest porumb mai poartă denumirea de porumb “sticlos”. Are
 un bob de culoare albă, galbenă, violacee, portocalie sau roşie, având
forme ale bobului de la mare la mic, în funcţie de perioada de vegetaţie.
 Zea mays dentiformis Korn (porumbul dinte de cal) se caracterizează printr-
un endosperm cornos în partea periferică a bobului. Prezintă o structură
făinoasă, care ocupă partea de mijloc şi superioară a bobului. După uscare,
partea făinoasă se contractă, determinând ca în partea superioară a
bobului să se formeze însuşiri asemănătoare dintelui de cal, de unde şi
denumirea populară. Suprafaţa bobului prezintă încreţituri, o culoare albă,
galbenă, violacee sau roşie.
 Zea mays aurista Grebensc (porumbul cu bob intermediar) cu endosperm
are insuşiri intermediare primelor două convarietăti ,se caracterizează
printr-un bob rotunjit cu o pată mată in vârf, rareori cu o adâncitură
neînsemnată.
 Zea mays rugosa Bonaf.sin cu Zea mays saccharata (porumbul zaharat) cu
bobul transparent si rugos la exterior, cu un conţinut ridicat de amilodextrine
si sarac in amidon .Porţiunea cornoasă este redusă la un strat subţire
periferic. Boabele sunt mari, fără luciu ,de culoare galbenă, roz, rosie,
violacee, cenuşie sau neagră .Se utilizează în hrana populaţiei fie sub
forma de stiuleti fierti, proaspeți sau conservati, fie sub forma de boabe
fierte sau ca şi garnituri.
 Zea mays everta Sturt (porumbul pentru floricele) se caracterizează prin
boabe mici, lucioase, ce au endospermul cornos, cu vârful rostrat sau
rotunjit. Prin încălzire, vaporii de apă din bob exercită o presiune puternică
asupra exteriorului şi prin expandare formeaza o masă albă, spongioasa,
rezultand floricelele.
Având în vedere variația largă a specie, se pot obține și specii hibride.
După modul de obținere, hibrizii se clasifica în:
 hibrizi simpli (HS), realizati din hibridarea a doua linii consangvinizate;
 hibrizi dubli (HD), din hibridarea a doi hibrizi simpli:
 hibrizi triliniari (HT), hibridarea dintre o linie consangvinizata si un hibrid
simplu;
În funcție de durata perioadei de vegetație, hibrizii de porumb se clasifică
în urmatoarele grupe din tabelul 1:

INDICELE DE
HIBRIZI
PRECOCITATE (FAO)
Hibrizi foarte
100-200
timpurii
Hibrizi timpurii 200-300
Hibrizi semitimpurii 300-400
Hibrizi târzii 400-500 ; 500-600
Hibrizi târzii 650-700
(Tabelul 1)
 În functie de tipul hibridului și zona de cultură, durata fenofazelor de
dezvoltare la porumb variază astfel: de la rasarit pâna la înflorit, durata este
de 50-90 zile, pentru formarea și maturarea boabelor de 60-70 zile, în total
110-160 zile pentru condițiile de câmpie.

2.2. Structura anatomică a bobului de porumb

Bobul de porumb este alcătuit, de la exterior spre interior, din: inveliș
(pericarp și spermodermă), strat aleuronic, endosperm, germene și vârful
bobului.
Învelisul bobului este strâns legat de stratul aleuronic. Învelisul seminței
sau spermoderma este alcatuită din două straturi de celule: un strat pigmentar
cu celule de culoare brună și stratul hialin alcatuit din celule fără culoare
pronunțată. Aceste două straturi sunt puternic comprimate, formând o singură
membrană.
Stratul aleuronic este format dintr-un singur rând de celule mari cu pereți
îngroșați, ce nu conțin amidon. Stratul aleuronic poate fi incolor sau puternic
colorat în roșu sau albastru.
Endospermul sau corpul făinos reprezintă 2/3 din masa bobului și este
format din celule poliedrice mai mici decât cele ale bobului de grâu. În
endosperm există două zone care se deosebesc prin aspect și compoziție
chimică: zona exterioara, cornoasă, de culoare galbenă, situată sub stratul
aleuronic și zona interioară, fainoasă, de culoare albă, saracă în substanțe
proteice și bogată în substanțe grase și glucide. Granulele de amidon au
formă poligonală cu numeroase colțuri.

2.3. Caracteristicile fizice ale porumbului

Aspectul boabelor este influenţat de o serie de factori ca: gradul de
vechime, modul de conservare, gradul de dezvoltare al boabelor,
uniformitatea ca mărime și conţinutul de impurităţi.
În general, culoarea boabelor de porumb este galben-portocaliu.
Culoarea indică cât de vechi sunt cerealele și dacă cereale au suferit
degradări în timpul vegetaţiei sau în timpul conervării.
Mărimea și forma boabelor ajută morarul să echipeze și să regleze
maşinile de curăţat, sortat și regimul de măcinare.
La stabilirea prospetimii, pe langa determinarea organoleptica culorii,
aspectului, luciului, mirosului si gustului, se determina si aciditatea care este
crescuta la cerealele vechi.
Tăria reprezinta un indiciu privind modul în care cerealele rezistă la
transport, pregătire și măcinare. Tăria indică în ce măsura boabele se sparg
întâmplator în timpul mişcărilor și când sunt măcinate. În funcţie de tăria
boabelor se apreciază consumul de energie la măcinare.
Porumbul sticlos e preferat la fabricarea mălaiului de tip superior- extra.
Boabele făinoase opun o mică rezistenţă la secţionare, iar prin măcinare se
transformă la primele şroturi în grişuri mici, dunsturi şi făină.
 Procesul de maturizare constă în aceea că substanţele solubile se
transformă în substanţe insolubile: zahărul în amidon, aminoacizii în proteine,
proteinele solubile în proteine insolubile. Totodată se elimină şi apa. Se
produc transformări şi asupra grăsimilor, substanţelor minerale şi vitaminelor.
Masa hectolitrica reprezintă greutatea exprimată în kilograme a unui
volum de boabe egal cu 0,1 m3, echivalentă cu capacitatea de 100 l. Această
însuşire este folosită la dimensionarea depozitelor şi în special celulelor de
siloz.
Prin masa relativă a 1000 de boabe se înţelege greutatea a 1000 de
boabe la umiditatea care o conţin în momentul determinării:
100 − 𝑢
𝐺= ×𝑔
100
unde:
G – masa absolută (g);
u – conţinutul în umiditate (%);
g – greutatea a 1000 de boabe (g).

Capacitatea de curgere reprezintă deplasarea masei de boabe în stare

liberă și poate fi influenţată de o serie de însuşiri a masei de boabe, cum ar fi:
forma, dimensiunile şi starea suprafeţei boabelor, umiditatea, cantitatea de
impurităţi şi compoziţia acestora.

2.4. Compoziția chimică a porumbului

Compoziția chimică a bobului de porumb este asemănătoare cu cea a
celorlalte cereale din punct de vedere structural. Bobul de porumb are o
compoziție chimică care îl definește ca un aliment valoros pentru om și
animale. Comparativ cu celelalte cereale porumbul se deosebeşte prin
conţinutul ridicat de grăsimi.
Compoziția himică a unui bob de porumb:
 apă - 12,32%,
 proteine - 10,05%,
 grasime - 4,76%,
 zaharuri - 2,33%,
 dextrin - 2,47%,
 amidon - 59,09%,
 pentozani - 4,38%
 celuloza bruta - 2,25%
 cenusa - 1,45%.
Apa/Umiditatea boabelor de porumb ajunse la coacere deplină și uscare
reprezintă un conținut de 14-16%. La coacerea deplină, boabele pot avea o
umiditate foarte diferită, în funcție de soi și de codițiile climaterice din timpul
recoltării.
Substanțele azotoase reprezintă 10-12% din substanța uscată a
porumbului, din care proteinele ocupa 95%. Substanțele proteice din bobul de
porumb apațin grupelor: albumine, globuline, prolamine și gluteline.
 Glucidele reprezintă 80% din bobul de porumb. Amidonul ocupă 80% din
totalul glucidelor. Alături de amidon se mai găsesc zaharuri, dextrine 3%,
pentozani 6% și celuloză 3%. Amidonul se găsește numai în endosperm, sub
formă de granule poligonale, dacă provin din zona cornoasă și forma mai
rotunjită dacă provin din zona fainoasă. Partea centrală a granulelor are o
despicătură în formă de stea. Amidonul cuprinde cele două componente:
amiloză 21-23% și amilopectină 77-79%.
Lipidele sunt formate în mare parte din trigliceride, din cantități mici de
sterine, lipide complexe (lecitină), care împreună cu acizii grași formează
grasimea brută. O mare parte din grasimea brută se găsește în embrion.
Substanțele minerale formează reziduul de la calcinarea bobului de
porumb, ajuns la coacerea deplină și este cu 1,6% mai mic decât la celelalte
cereale. La începutul formării boabelor continuțul de substanțe minerale este
mai mare, apoi scade către coacerea deplină.
Boabele soiurilor de porumb cultivate în țara noastră sunt de culoare
galbenă până la portocalie, culoare ce este dată de o serie de pigmenți:
zeoxantina, criptoxantina și β-carotenul.
Diferitele vitamine din boabele de porumb sunt repartizate în anumite
părți anatomice ale bobului. Astfel în embrion se găsește vitamina A și
vitamina E (α-tocoferul). Vitamina PP se găsește în stratul aleuronic.
Conținutul în vitamine crește în timpul vegetației, atingând valoarea maximă la
coacere deplină. Conținutul mediu al diferitelor vitamine din porumb este
următorul:
 vitamina A - 4,387 U.I./Kg,
 vitamina B1 - 4,54 mg/Kg,
 vitamina PP - 14,11 mg/Kg,
 vitamina B2 - 1,32 mg/Kg,
 acid pantothenic - 7,41 mg/Kg,
 α-tocoferolul - 24,71 mg/Kg.
 3. Produse finite
Făina reprezintă un complex de component chimice si biochimice
asemănatoare miezului de porumb, dar şi a particulelor provenite din înveliş şi
embrion. Făina de porumb e lipsită de gluten, motiv pentru care nu se poate
folosi singură la prepararea pâinii, ci numai în adaos cu făina de grâu sau de
secară (preferabil porumbul cu bob alb). Din făina de porumb fiartă în apă se
obţine un aliment, mămăliga, apreciat si folosit la noi in ţară, mai ales în
mediul rural .Mălaiul conţine: glucide (68-71%), substanţe proteice (9-10%),
grăsimi (0,7-1,1%) ,substanţe minerale (0,65-0,8%), vitamine, enzime.
Mălaiul extra se obţine numai la maşinile de griş şi reprezintă o fracţiune
de produs, în majoritate obţinută din zonele sticloase ale bobului, de o
granulozitate foarte redusă, aproximativ fiecare particulă fiind asemănătoare
ca marime cu celelalte particule. E lipsit complet de urme de făină ,cît şi de
particule de tărâţe.Are culoare roşie- aurie.
Mălaiul comun sau obişnuit este obţinut de la pasajele de cernere
constituind o fracţiune de produs rezultat în cea mai mare parte din zonele
amidonoase ale bobului. Din aceste motive colorarea este galden deschis, iar
granulozitatea foarte eterogenă predominând particule mici şi foarte mici.
Mălaiul foarte fin rezulată de la pasajele de cernere şi amestec ulterior cu
toate fracţiunile obţinute din aspiraţie la valţuri, site plane şi maşinile de griş.
Datorită aspectului săau predominant făinos, în amestec cu particule libere de
înveliş, nu poate fi folosit în alimentaţie şi e dirijat în furajarea animalelor, de
unde şi denumirea de mălai furajer.

3.1 Caracteristici fizice

Culoarea normală a mălaiului este galbenă-aurie sau portocalie, culoare
ce depinde în primul rând de culoarea porumbului din care provine şi de
partea din bob care a participat mai mult la formarea masei de mălai. În unele
cazuri culoarea mălaiului este albicioasă şi chiar galben – cenuşie, din cauza
porumbului degradat calitativ sau a unui conţinut ridicat de făină de porumb fin
măcinată.
Aspectul normal al masei este imprimat de uniformitatea granulaţiei ,
conţinutul de făină şi de sănătatea porumbului din care s-a fabricat mălaiul.
Sunt cazuri când în masa de mălai intră şi particule din partea făinoasă
a bobului. Din cauza unei separări imperfecte, masa de mălai mai poate
conţine particule de germeni şi particule de tărâţe. În afara acestora masa de
mălai mai poate conţine şi unele particule minerale care la masticaţie produc
scrâşnet şi senzaţie neplăcută consumatorului. Aceste particule pătrund în
masa de mălai din cauza unei curăţiri necorespunzătoare a porumbului înainte
de degerminare.
Din porumb degerminat se fabrică în mod obişnuit două sortimente de
mălai şi anume: mălaiul tip extra şi mălaiul superior. La ambele tipuri se
folosesc pentru determinarea granulaţiei sitele metalice 22 şi 55. Pentru
mălaiul tip extra refuzul sitei 22 este de maximum 2 % iar cernutul sitei 55 de
maximum 4 %.
Mălaiul superior poate avea un refuz de maximum 10 % pe sita 22, iar
cernutul sitei 55 poate fi de 35 %. Primul tip este format din particule de griş şi
dunst, iar tipul doi este format din griş, dunst şi un anumit procent de făină.
În cazurile speciale se fabrică mălai de tip extra care are particulele
aproximativ egale. Acest tip de mălai se colectează de la o singură ramă de la
maşina de griş.

3.2 Caracteristici chimice

Mălaiul este un produs alimentar fabricat din porumb nedegerminat sau
degerminat. Pentru mălaiul fabricat din porumb degerminat compoziţia
chimică este ifluenţată în primul rând de compoziţia părţii anatomice a
spărturii din care provine.
Într-o anumită măsură influenţează conţinutul de germeni şi tărâţe.
Conţinutul de glucide variază între 68 şi 71 %, conţinutul de substanţă
proteică între 9 şi 10%, grăsimile între 0,7 şi 1,1 % şi conţinutul de substanţe
minerale între 0,58 şi 0,65 %.
Mălaiul din porumb degerminat mai conţine vitamine şi enzime.
 4. Elemente de inginerie
tehnologică
Pentru transformarea porumbului în mălai, în industria morăritului se
folosesc mai multe sisteme de măciniş clasificate astfel:
 după numărul de treceri prin utilajele de zdrobire si măcinare, în măciniş
plat si măciniş repetat.
 după gradul de dezvoltare a tehnologiei aplicate, in măciniş simplu şi
măciniş dezvoltat.
 după destinaţia măcinişului, în măciniş cu regim prestator, măciniş mixt şi
măciniş din fondul centralizat de stat denumit si măciniş commercial
 după numărul sortimentelor de mălai ce se obţine , în măciniş pe o singură
extracţie si măciniş pe mai multe extracţii.
Măciniş repetat când mălaiul se obţine ca urmare a mărunţirii
successive a boabelor şi produselor intermediare, trecându-le prin mai multe
maşini de măcinat.
Măciniş dezvoltat care cuprinde parţial sau în totalitate procesele de
şrotuire, sortarea grişurilor şi a dunsturilor, măcinarea refuzurilor, separarea
germenilor şi obţinerea sortimentelor de mălai.
Vom folosi măciniş dezvoltat cu un proces de curăţire a grişurilor la care
se urmăreşte realizarea unei cantităţi foarte mari de grişuri şi dunsturi la
şrotuire, apoi curăţirea cu ajutorul maşinilor de griş şi măcinarea lor separată.
La macinarea porumbului se obţine mălai extra in extracţie simpla 0-15,
concomitent cu mălai superior in extracţie intermediară 15-75.

4.1 Dimensionarea utilajelor din secţia de pregătire a cerealelor pentru

măciniş

 CÂNTARUL AUTOMAT

Cântarul automat primește produsele și le lasă să trecă mai departe

doar în anumite doze egale. Odată cu cântărirea, aparatul înregistrează și
cantitatea de produs ce trec prin el.

 SEPARATORUL DE PIETRE

Separatorul sortează și separă produsul. Printr-o suprafață de lucru

înclinată confecționată din sârmă impletită se trimite un curent de aer de jos în
sus. În același timp suprafața de lucru este supusă unor oscilați. Datorită
mișcarii cadrului vibrator, particulele mai grele, adică pietrele, sunt
transportate spre capătul superior, iar restul de produs se scurge spre capătul
inferior.
 TRIORUL CILINDRIC

Triorul cilindric separă corpurile străine ce se deosebesc de masa de

cereale.
Încărcarea specifică a trioarelor normale de 200-300kg/m2*h, a triorului
de mare capacitate de 800-900 kg /m2*h si a ultratriorului bdee 1300-1500
kg/m2*h .Turaţia trioarelor cilindrice cu alveole variază în limitele a 35-45 rot/
min. Diametrul mantalei cilindrice cu alveole se recomandă între limitele a
300-800 mm, iar lungimea de 750-3000 mm.

 TRIORUL SPIRAL

Triorul spiral servește la recunoașterea boabelor sănătoase de corpurile

străine. Suprafața de lucru se prezintă sub forma unei suprafețe elicoidale
infășurate in jurul unui ax central, puțin inclinată. Porumbul intră în utilaj prin
gaura de alimentare. Cand acesta intră in contact cu suprafața aspră a
utilajului, praful și partea superficială a învelișului se desprind și trec forțat prin
golurile mantalei. În drumul lor, boabele au o traiectorie elicoidală, datorită
alunecărilor pe suprafața mantalei.

 SEPARATOARE MAGNETICE

Separatoarele magnetice se folosesc la extragerea impurităților feroase

din masa de cereal. Îndepărtarea impurităților feroase reținute de magneți se
face manual, la fiecare 4 ore. Un magnet trebuie să aibă o putere de ridicare
intre 9-15 kg. Numărul de magneți se alege in funcție de cantitatea de produs
supusă curățirii.

4.2 Calculul utilajelor din secţia de pregătire a utilajelor pentru măciniş

Necesarul utilajelor din această secţie se calculează în funcţie de :

 capacitatea de producţie a morii;
 încărcarea specifică a utilajelor;
 caracteristici tehnice ale utilajelor.
Să se calculeze necesarul de utilaje a unei secţii de pregătire a
porumbului pentru măciniş la moara cu capacitate de 40t/24h.
Capacitatea morii este:
𝐶𝑚 = 40𝑡/24ℎ

- Capacitatea curaţătoriei se calculează astfel :

𝐶𝑐 = 𝐶𝑚 + 10% ∙ 𝐶𝑚 → 𝐶𝑐 = 40 + 10% ∙ 40 → 𝐶𝑐 = 44𝑘𝑔/24ℎ

- Capacitatea curăţătoriei intr-o ora :

44 ∙ 1000
𝐶𝑐 /ℎ = = 1834𝑘𝑔/ℎ
24
 CALCULUL CÂNTARULUI AUTOMAT

Se calculează în funcţie de Cc/h şi de numărul de răsturnări/minut.

Cântarele automate pentru cereale se construiesc cu capacitatea cupei de:
10, 20, 30, 50, 100, 500, 600 kg.
Cântarele care au capacitatea cupei :
 10 - 50 kg fac3 răsturnări/ minut;
 50 - 100 kg fac 2 răturnare/minut;
 > 100 kg fac 1 răsturnare/minut.
Aleg un cântar cu capacitatea între 10 şi 50kg care face 3 răsturnări/
minut.
- Capacitatea cupei cântarului va fi:
𝐶𝑐 1834
𝐶𝑐𝑢𝑝𝑒𝑖 = = = 10,18𝑘𝑔
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑟ă𝑠𝑡𝑢𝑟𝑛ă𝑟𝑖 ∙ 60 𝑚𝑖𝑛 3 ∙ 60
Aleg un cântar cu capacitatea cupei de 20 kg care face 3
răsturnări/minut.

 CALCULUL SEPARATORULUI-ASPIRATOR (S.A)

Se calculează în funcţie de încărcarea specific şi capacitatea orară a

curăţătoriei.
Separatoarele aspiratoare pot fi de tipul:
 SA 512 - C=2,5t;
 SA 812 - C=3,5t;
 SA 1212 - C=5t.
Încărcarea specifică a separatorului aspirator este:

𝑄𝑠 = 50 − 55𝑘𝑔/𝑐𝑚 ∙ ℎ

- Calculăm lăţimea sitei:

𝐶𝑐 /ℎ 1834
𝑙𝑆𝐴 = = = 36,68𝑐𝑚
50 50
Aleg separatorul aspirator tip : SA 512.
 Caracteristicile tehnice ale separatorului aspirator SA 512

Caracteristica SA 512
capacitatea (t/h) 2,5
dimensiunea ciururilor (mm) 500x1200
suprafaţa ciururilor (m2) 1,8
debitul de aer necesar (m3/ min) 40-50
dimensiunile exterioare (mm)
-lungime 1920
-lațime 1370
-înalțime 1720
puterea instalată (kW) 0,6
masa (kg) 380
(Tabelul 2)

 CALCULUI TRIORULUI CILINDRIC (TC)

Dimensiunile cilindrului:

𝐷 = 0,6𝑚; 𝐿 = 2𝑚

Încarcarea specifică:

𝑄𝑠 = 500 − 600𝑘𝑔/𝑚2

- Calculăm suprafaţa necesară de trioare:

𝐶𝑐 /ℎ 1834
𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 = = = 3,668𝑚2
𝑄𝑠 500

- Calculăm suprafaţa unui trior:

𝑆𝑡𝑟𝑖𝑜𝑟 = 𝜋 ∙ 𝐷 ∙ 𝐿 = 3,14 ∙ 0,6 ∙ 2 = 3,76𝑚2

- Calculăm numărul de trioare cilindrice:

𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 3,668
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 = = = 0,26 ≅ 1𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡ă
𝑆𝑡𝑟𝑖𝑜𝑟 3,76

Aleg un trior cilindric.

 CALCULUL TRIORULUI SPIRAL

Se calculează în funcţie de Qs și cantitatea de deşeuri rezultată de la

triorul cilindric.
Încarcarea specifică:
150𝑘𝑔
𝑄𝑠 = 120 − 𝑑𝑒ș𝑒𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑜𝑟
ℎ
 - Calculăm cantitatea de deșeuri:
𝐶𝑐 5
𝐶𝑎𝑛𝑡. 𝑑𝑒ș𝑒𝑢𝑟𝑖 = 5% ∙ = ∙ 1834 = 92𝑘𝑔
ℎ 100
- Calculăm numărul de trioare spirale:
𝐶𝑎𝑛𝑡. 𝑑𝑒ș𝑒𝑢𝑟𝑖 3,92668
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 = = = 0,61 ≅ 1𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡ă
𝑄𝑠 150

Aleg un trior spiral.

 CALCULUL MAŞINILOR DE DESCOJIT

Încarcarea specifică:

𝑄𝑠 = 800 − 900𝑘𝑔/𝑚2 ∙ ℎ

Dimensiunile maşini de descojit:

𝐷 = 0,7𝑚; 𝐿 = 1,4𝑚

- Calculăm suprafaţa necesară de decojire :

𝐶𝑐 /ℎ 1834
𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 = = = 2,03𝑚2
𝑄𝑠 900

- Calculăm suprafaţa unui decojitor:

𝑆𝑑𝑒𝑐𝑜𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟 = 𝜋 ∙ 𝐷 ∙ 𝐿 = 3,14 ∙ 0,7 ∙ 1,4 = 3,08𝑚2

- Calculăm numărul mașinilor de decojit:

𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 2,03
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑜𝑗𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 = = = 0,65 ≅ 1𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡ă
𝑆𝑑𝑒𝑐𝑜𝑗𝑖𝑡𝑜𝑟 3,08

Aleg o masină de decojit.

 CALCULUL MAȘINILOR DE PERIAT

Încarcarea specifică:

𝑄𝑠 = 800 − 900𝑘𝑔/𝑚2 ∙ ℎ

Dimensiunile mașini de periat:

𝐷 = 0,7𝑚; 𝐿 = 1,4𝑚
 - Calculăm suprafaţa necesară de decojire :
𝐶𝑐 /ℎ 1834
𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 = = = 2,29𝑚2
𝑄𝑠 800

- Calculăm suprafaţa unei mașini de periat:

𝑆𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒 = 𝜋 ∙ 𝐷 ∙ 𝐿 = 3,14 ∙ 0,7 ∙ 1,4 = 3,08𝑚2

- Calculăm numărul mașinilor de periat:

𝑆𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 2,29
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑖 = = = 0,74 ≅ 1𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡ă
𝑆𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒 3,08

Aleg o masină de periat.

 CALCULUL SEPARATOARELOR MAGNETICE

Încarcarea specifică:

𝑄𝑠 = 150 − 180𝑘𝑔/𝑚2 ∙ ℎ

- Calculăm numărul aparatelor magnetice:

𝐶𝑐 /ℎ 1834
𝑛𝑟. 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡𝑖𝑐𝑒 = = = 10,18 ≅ 11𝑏𝑢𝑐ăț𝑖
𝑄𝑠 180

Aleg 11 magneți.

Dimensiunile magneților:

𝑙 = 40𝑚𝑚 = 0,04𝑚

- Calculăm lungimea totala a aparatelor magnetice:

𝐿𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡 = 𝑛𝑟. 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡𝑖𝑐𝑒 ∙ 𝑙 = 11 ∙ 0,04 = 0,44𝑚

 CALCULUL CELULELOR DE REZERVĂ ȘI DE ODIHNĂ (SILOZ)

Dimensiunile unei celule de rezervă:

𝐿 = 2𝑚; 𝑙 = 2𝑚; 𝐻 = 12𝑚

Greutatea hectolitrică:

𝐺ℎ = 74𝑘𝑔/ℎ𝐿 = 740𝑘𝑔/𝑚3

1 ℎ𝐿 = 0,1𝑚3
 - Calculăm volumul unei celule:

𝑉 = 𝐿 ∙ 𝑙 ∙ 𝐻 = 2 ∙ 2 ∙ 12 = 48𝑚3

- Calculăm cantitatea dintr-o celulă:

𝐶𝑎𝑛𝑡. 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă = 𝑉 ∙ 𝐺ℎ = 48 ∙ 740 = 35520𝑘𝑔 𝑝𝑜𝑟𝑢𝑚𝑏

- Calculăm numărul de celule:

𝐶𝑐 40000
𝑛𝑟. 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙𝑒 = = = 1,13 ≅ 2𝑏𝑢𝑐ăț𝑖
𝐶𝑎𝑛𝑡. 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă 35520
Aleg 2 celule de odihnă.

Raportul
Felul Șroturi Măcinătoare dintre Raportul dintre Suprafața de
lungimea cernere
măcinișului liniei suptafața de pentru
de controlul
măcinătoare cernere de la făinii
și lungimea față de
liniei măcinătoare și suprafața
de șroturi suptafața de totală (%)
cernere de la
șroturi
Măciniș cu 3 6-7 16-17 1,3-1,75 1,0-1,3 10-14
sortimente
Măciniș cu 2
sortimente
10+60% 7-8 16-18 1,7-1,8 1,0-1,2 10-12
45+33% 6-7 12-15 1,3-1,6 1,0-1,2 10-12
25+55% 6-7 12-15 1,2-1,65 1,0-1,3 10-12
35+45% 6-6 10-15 1,2-1,5 1,0-1,2 10-12
Extracții
directe
72% 6-7 13-16 1,5-1,6 1,0-1,3 10-14
87% 5-6 6-8 0,6-0,8 0,7-0,9 12-15
(Tabelul 3)

4.3 Stabilirea şi descrierea fluxului tehnologic pentru curăţătorie

 ȘROTUIREA

Zdrobirea este faza tehnologică prin care se realizează fragmentarea

boabelor de porumb în particule de diferite mărimi și detașarea cojii sub formă
de tărâță. După fiecare trecere a produsului printre tăvălugii valțului, se face o
cernere cu sită plană. Din amestecul de produse rezultate la șrotuire, cu
ajutorul sitei plane se separă șrotul mare, șrotul mic, grișuri mari, mici si
mijlocii, dusturi și mălai. Apoi se obțin tărâțe și mălai de calitate inferioară.
Numărul de șroturi se stabilește in funcție de capacitatea mori și de
gradul de extracție precum și de sortimentele de mălai.

 SORTAREA

Grișurile mari de la primele 3 șroturi sunt cernute prin site 18-24 și

refuzat de sitele 34-36, care sunt trimise la mașinile de griș. Grișurile mijlocii si
mici sunt cernute de sita 34-36 și refuzate de sita 50, care apoi sunt trimise la
sortat, la sita plană. Dusturile cernute de sita 50 și refuzate de sita 10 merg la
al doi-lea compartiment de sită plană.

 MĂCINAREA GRIȘURILOR ȘI DUSTURILOR

Grișurile produse la șrotuire sunt transformate în mălai prin măcinare.

Realizarea acestui proces este legată, pe de o parte, de produsele
supuse măcinării, iar pe de altă parte de felul cum este condus regimul de
macinare. Ca acest regim să se desfăşoare corespunzător este necesar sa fie
îndeplinite urmatoarele condiţii :
 morarul sa fie suficient pregătit teoretic și practic;
 să cunoască însuşirile fizice ale porumbului pe care îl lucrează: masa
hectolitrică, umiditatea și sticlozitatea;
 să controleaze organoleptic produsele măcinate;
 tăvălugii valţurilor să aibă suprafaţă mată, nelucioasă;
 tăvălugii sa fie perfect legaţi;
 distribuirea produselor între tăvălugi să fie uniformă;
 prin măcinare să se producă maximum de mălai;

 PRELUCRAREA PRODUSELOR DE LA FILTRARE

Instalaţiile de ventilaţie şi transport pneumatic reţin în filtrele de aer

cantităţi importante de produs sub forma unor particule cu granulatie foarte
fina, care se ridica la un procent de 2-3% fata de cantitatea de porumb intrata
in macinis.
Mălaiul are tendinta de a e aglomera, curge greu si infunda sitele
cernatoare. Pentru prelucrarea acestui tip de produs se practica două
procedee. Primul procedeu este acela de a colecta toate produsele reţinute de
filtre şi a le introduce la cernere intr-un compartiment separat de sită, prevăzut
în diagrama tehnologică a morii. Procedeul prezinta dificultăţi, deoarece
instalatiile de transport si mai ales cele pneumatice se infunda foarte des inca
de la primitor, iar depunerea in ciclonet se face in proportie mai redusa. Fiind
lipicios se depune in golurile ecluzei de evacuare din ciclon, aceasta nu mai
evacuează si se încarca ciclonul în aşa fel ca produsul să poată ajunge din
nou în totalitate în filtru.
Al doilea procedeu este acela de a dirija produsele colectate de la filtre
la compartimentele de cernere ale ultimelor trepte şrotuire si măcinare.
Amestecul ce se produce între produsele de baza ale compartimentlui si cel
de la filtru face ca acesta din urma sa fie antrenat de produsele mai aspre si
să îşi piardă din proprietăţile iniţiale de aderenţă, curgere şi cernere greoaie.

 OMOGENIZAREA, ASAMBLAREA ȘI DEPOZITAREA

Mălaiul colectat de la compartimentele de cernere are nevoie de

operaţie tehnologică suplimentară numită omogenizare, deoarece fracţiunile
de maăai colectate au indici calitativi diferiţi.
Omogenizarea se face in două etape :prima se realizează cu snecul
colector al fracţiunilor rezultate la compartimentele de cernere, iar a doua se
realizeaza cu instalaţiile si celulele special construite. Aici mălaiul care vine de
la fabricaţie se amesteca permanent cu cea existentă in celule.
Schema de funcţionare este simplă: mălaiul de la fabricaţie se introduce
în celule până la partea lor superioara, iar la partea inferioara a celulelor se
extrage mălaiul şi cu un elevator se reintroduce în celule. Operaţia are
caracter permanent.
Silozul de mălai e format dintr-un grup de celule cu forma în secţiune
pătrată sau dreptunghiulară cu înalţimea de 15-17m și capacitatea de 80-100t.
La partea superioara celulele sunt acoperite cu o placa de beton monolit sau
din elemente prefabricate. Fiecare celula este prevazută cu o gura de vizitare
de capac, rabatabil sau complet detasabil. Aspiraţia celulelor se face prin
racordarea acestora la o reţea centralizata formată din ventilator de medie
presiune, filtru si conducte. Pentru evacuare produselor din celule sunt
prevăzute instalaţii mecanice prin fluidizare sau prin vibrare. La celulele de
livrare se folosesc instalaţii de transport mecanice sau pneumatic. Mălaiul se
ambalează in saci sau pungi.
 5. Dimensionarea tehnologică a
utilajelor din secţia de măciniş
5.1. Dimensionarea şi alegerea valţurilor
Valţul de moara este un utilaj modern complet mecanizat şi
automatizat, constituind principalul utilaj tehnologic folosit in operaţiile de
mărunţire. Organele de lucru le constituie tăvălugii care se rotesc în sensuri
contrare. Suprafaţa tăvălugilor poate fi rifulită sau netedă, alegerea făcându-
se în funcţie de procesul tehnologic.
Caracteristicile tehnologice ale tăvălugilor rifluiţi sunt profilul riflurilor,
numărul şi poziţia acestora pe tăvălugi pereche. Profilul riflului se
caracterizeaza prin unghiul tăişului si unghiului spatelui riflului. Riflurile pot
avea înclinare stânga sau dreapta, iar la tăvălugii pereche trebuie să aibă
acelaşi sens de înclinare.
Referitor la numarul riflurilor se discută despre doi parametrii:
 n R- numarul de rifluri pe 10mm lungime de circumferinta a
tavalugului;
 NR- numărul total de rifluri pe circumferinta tăvălugului.
Legatura dintre cei doi parametrii este dată de relaţia:
𝜋∙𝐷 𝜋∙𝐷
𝑁𝑅 = ∙ n𝑅 =
10 𝑡
D - diametrul tavalugilor
t - pasul riflurilor.

Poziția riflurilor are un rol deosebit de important în procesul de

marunțire. Prin poziția riflurilor se înțelege situația în care se găsesc fața și
spatele riflurilor de pe tavalugul rapid, în rapart cu fața și spatele riflurilor de
pe tavalugul lent în timpul rotirii. După posibilitățile de intersecție a riflurilor
celor doi tavalugi pereche, se disting patru poziții:
 Poziţia “ tăiş pe tăiş “ (T/T) în care tăvăugul rapid este aşezat astfel ca
tăişul riflurilor să se afle în direcţia sensului de rotaţie, iar tăvălugul lent cu
tăişul riflurilor in direcţia inversă sensului de rotaţie, astfel ca tăişul riflurilor
tăvălugului rapid să acţioneze pe tăişul riflurilor tăvălugului lent.
 Poziţia “tăiş pe spate” (T/S) unde taisul riflurilor tăvălugului rapid
acţionează pe spatele riflurilor tăvălugului lent.
 Pozitia “spate pe tăiş” (S/T) în care spatele riflurilor tăvălugului rapid
acţionează pe tăişul riflurilor tăvălugului lent.
 Poziţia “spate pe spate” (S/S) în care spatele riflurilor tăvălugului rapid
acţionează pe spatele riflurilor tăvălugului lent.
 Tăvălugii se aşeaza în una din cele patru poziţii, în funcţie de scopul
urmărit în prelucrarea produsului.
În pozitia “tăiş pe tăiş” predomină efectul de forfecare, obţinându-se o
cantitate mare de grisuri mari si o cantitate foarte mică de pulbere fainoasă.
În pozitia “spate pe spate” apare la început un efect de compresiune
urmat de unul de forfecare obţinâdu-se o cantitate foarte mică de gşusuri mari
si creşte procentul de pulbere făinoase si produse de granulaţie mică si
mijlocie.
Unghiul de înclinare a riflurilor se alege astfel ca el sa fie mai mic decat
unghiul de frecare al produsului care se macină. El este luat in jurul valorilor
de 20 18’ si 100 13’, ceea ce exprimat in procente faţă de generatoare apare
cuprins intre 4-10% .
Tăvălugi netezi se folosesc la marunţirea particulelor de endosperm şi
transformarea lor in faină.
Notaţia valţurilor: VDA – valţ dublu automat ex: VDA- 1025, 625, 825
Caracteristicile geometrice ale tăvălugilor sunt:
 diametrul: 220 - 300mm
 lungimea generatoarei suprafeţei de lucru: 600 - 1000 mm
Avantajul mărunţiiri constă în aceea că suprafaţa de contact cu boabele
în timpul solicitarii este foarte mică. La anumite viteze unghiulare și datorită
unei caracteristici a suprafeței de lucru, acțiunea tăvălugilor asupra boabelor
în procesul de mărunțire este asemnatoare unei acțiuni instantanee.
Deoarece acestea sunt tangenți pe generatoare. Suprafaţa cilindrică a
tăvălugilor poate fi rifluită sau netedă, alegerea făcându-se în funcţie de
procesul tehnologic.Daca tăvălgii se folosesc pentru sfămarea boabelor şi
separarea endospermului de înveliş, suprafaţa va fi rifluita, iar dacă se
folosesc la transformarea particulelor de endosperm in făină, suprafaţa va fi
netedă. Pozitia riflurilor tavalugilor pereche are un rol deosebit de important in
procesul de maruntire. Prin pozitia riflurilor se intelege situatia in care se
găsesc faţa si spatele riflurilor de pe tavalugul rapid, in raport cu fata si
spatele riflurilor de pe tavalagul lent in timpul rotirii. Caracteristicile tehnologice
ale tăvălugilor rifluiţi sunt profilul riflurilor, numărul şi poziţia acestoara pe
tavalugi pereche.
Funcţia pe care o poate avea un valţ este de: şrotuire, desfăcător şi
măcinător.
Factorii mai importanţi ce influenţeaza asupra capacităţii de lucru a
valţurilor sunt următorii:
 gradul de mărunţire/măcinare;
 tipul de produse;
 umiditatea produselor;
 uniformitatea granulaţiei produselor supune măcinarii;
 starea suprafeţelor de lucru a tăvălugilor;
 gradul de încarcare a valţului;
 ventilaţia valţurilor cu aer sau răcirea tăvălugilor.
 5.2. Calculul valţurilor
Pentru extracția de mălai extra, 70%, aleg 6 șroturi și 13 măcinătoare.
Capacitatea morii este:
𝐶𝑚 = 40𝑡/24ℎ
Încărcarea specifică:

𝑄𝑠 = 40 − 60𝑘𝑔/𝑐𝑚

Aleg VDA 625.

Valțurile pot fi de tipul:
 VDA 625 - L=600mm; D=250mm;
 VDA 825 - L=800mm; D=250mm
 VDA 1025 - L=1000mm; D=250mm.

- Calculăm lungimea totală de tavalug pentru linia șroturilor și

măcinatoarelor:
𝐶𝑚 40000
𝐿𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă = 𝐿ș𝑟𝑜𝑡 + 𝐿𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 = = = 1000𝑐𝑚
𝑄𝑆 40

Aleg raportul dintre lungimea liniei de măcinătoare și lungime liniei de

șroturi:
𝐿𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 1,5
= = 1,5
𝐿ș𝑟𝑜𝑡 1

𝐿𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 + 𝐿ș𝑟𝑜𝑡 = 1,5 + 1 = 2,5

1000
𝐿ș𝑟𝑜𝑡 = = 400𝑐𝑚
2,5

𝐿𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 = 1000 − 400 = 600𝑐𝑚

Repartizarea lungimii de tavalug pe pasaje:

Pasaj Lungimea față Lungimea Lungimea Numarul de
de total șroturi rezultată în cifre reală în care valturi (bucăți)
(%) absolute (cm) se poate
încadra (cm)
Șrot I 15 15%∙400=60 60 1/2∙600
Șrot II 21 84 120 1∙600
Șrot III 21 84 120 1∙600
Șrot IV 18 72 120 1∙600
Șrot V 14 56 120 1∙600
Șrot VI 11 44 60 1/2∙600
Total 100 400 540 5∙ 600
(Tabelul 4)
 5.3. Dimensionarea şi alegerea sitelor plane
Sita plată este alcatuită dintr-o serie de suprafețe de cernere,
suprapuse, care au o mișcare circulară, ce fac amestecul de produse
intermediare rezultate în procesul de măcinare, sa se deplaseze de la un
capăt la altul, când are loc și soratrea prin cernere.
Utilajele de cernut care efectuează sortarea produselor măcinate poartă
denumirea de site plane, iar suprafața de cernere se numește sită. În
component unei site plane intră ramele care pot fi grupate în pachete și care,
la rândul lor, formează pasajul tehnologic (canalul de cernere). Sita este o
suprafață formată din țesatură de sârmă, material plastic sau mătasă naturală.
Cernerea are loc datorită mișcării în plan orizontal a suprafeței de cernere,
mișcare care poate fi rectilinie, alternativă sau circulară. Fracțiunea care trece
prin ochiurile sitei se numește cernut, iar produsul care alunecă pe suprafața
plană se numește refuz.
Secțiile de măciniș sunt dotate cu următoarele tipuri de site:
 Sita plană cu 4 pasaje (SP 412), cu 6 pasaje (SP 612) și cu 8 pasaje (SP
812), pentru morile de capacitate mică și medie pentru grâu. Acestea admit
o încărcare specifică medie de 800-900 kg/m2 ∙ 24 h.
 Sita plană cu 4 pasaje (SP 412) și cu 6 pasaje (SP 614), pentru morile de
porumb. Încărcarea specifică medie este de 400-600 kg/m2∙ 24h.
 Sita plană cu rame patrate SPP 426 și SPP 626 cu 4 respectiv 6
compartimente, fiecare continând 26 rame, pentru morile de grâu.
Încărcarea specifică medie este de 1300-1400 kg/m2∙ 24h
 Sita palnă gigant (SG 618) folosita în morile de capacitate pentru
măcinarea grâului. Încărcarea specifică medie este de 1000-1200m2 ∙ 24h
În diagrama tehlologică de măciniș a unei mori de mare capacitate se
recomandă utilizarea sitei plane cu încărcarea specifică de 800-1500 kg/m2 ∙
24h, iar în morile de capacitate micâ, cu măciniș înalt sau semi-înalt,se
folosesc site plane cu încărcarea specificî de 300-500 kg/m2 ∙ 24h.

5.4. Calculul sitelor plane

Aleg sita plană SP 412
Caracteristici tehnice ale sitei plane SP 412

Suprafața netă de cernere (m2) 22

Numărul ramelor pe pasaje 12
Excentritatea (mm) 45
Turație (rot/min) 200
Dimensiuni de gabarit (mm)
-lungime 2800
-lățime 1910
-înălțime 3860
Putere necesară (KW) 1,5
Încărcarea specifică (kg/m2∙24 h) 500-550
(Tabelul 5)
 - Calculăm suprafața totală de cernere:
𝐶𝑚 40000
𝑆𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă = = = 80𝑚2
𝑄𝑆 500

Raportul dintre suprafața de cernere de la măcinătoare și suprafața de

cernere de la șroturi îl aleg conform tabelului 3:
𝑆𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒
= 1,2
𝑆ș𝑟𝑜𝑡𝑢𝑟𝑖

- Calculăm suma ambelor suprafețe:

𝑆𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 + 𝑆ș𝑟𝑜𝑡𝑢𝑟𝑖 = 1,2 + 1 = 2,2

- Calculăm suprafața de cernere șroturi:

𝑆𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă 80
𝑆Ș𝑅𝑂𝑇𝑈𝑅𝐼 = = = 36𝑚2
𝑆𝑚ă𝑐𝑖𝑛ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 + 𝑆ș𝑟𝑜𝑡𝑢𝑟𝑖 2,2

- Calculăm suprafața de cernere măcinătoare:

𝑆𝑀Ă𝐶𝐼𝑁Ă𝑇𝑂𝐴𝑅𝐸 = 𝑆Ș𝑅𝑂𝑇𝑈𝑅𝐼 ∙ 1,2 = 44𝑚2

Sita plană SP 412 are suprafața netedă de cernere S = 22m2 și este

compusă din urmatoarele compatrimente:

suprafața unui compartiment de 5,5m2;

suprafața a doua compartimente de 11m2;

suprafața a trei compartimente de 16,5m2;

suprafața a patru compartimente de 22m2.
Repartizarea suprafetei de cernere pe pasaje:
Suprafața față de Suprafața Suprafața reală Numar site
Pasaj total cernere (%) rezultată în cifre în care se poate plane (bucăți)
absolute (m2) încadra (m2)
Șrot I 13 13% ∙ 36 = 4,7 5,5 1/4
Șrot II 13 4,7 5,5 1/4
Șrot III 13 4,7 5,5 1/4
Șrot IV 13 4,7 5,5 1/4
Șrot V 7 2,6 5,5 1/4
Șrot VI 8 2,9 5,5 1/4
Sortir 1 6 2,1 5,5 1/4
Sortir 2 6 2,1 5,5 1/4
Sortir 3 6 2,1 5,5 1/4
Sistem perie 10 3,6 10 -
Recernere filtru 5 1,8 5,5 1/4
Total șroturi 100 36 65 3;2/4
(Tabelul 5)
 5.5. Dimensionarea și alegerea mașinilor de griș
Mașinile de griș efectuează sortarea produselor după indicii geometrici
(granulozitate), în care scop se folosește atât efectul de cernere prin site, cât
și însușirile aerodinamice ale particulelor aflate sub acțiunea unui curet de
aer. Are loc un process de autosortare, particulele mai grele se situează în
straturile inferioare, în contact direct cu sita, iar particulele ușoare se plasează
în straturile superioare.
Produsul supus curățirii la mașina de griș este un amestec de particule
de endosperm curat, particulele curate de tărâțe și particule formate din părți
de endosperm și înveliș aderent.

 ÎNCARCAREA SPECIFICĂ ȘI DEBITUL DE AER NECESAR PENTRU

MAȘINILE DE GRIȘ

Alegerea numerelor de site pentru curățirea grișurilor și dunsturilor la

mașinile de griș se face în funcție de: marimea clasei de grișuri și de dusturi
supuse prelucrări de cantitatea acestora; productivitatea mașinii și calitatea
grișurilor care urmează a fi obținute în urma curățirii. Diferența dintre numerele
sitelor din mașina de griș și numerele sitelor din sitele plane de la care sunt
recoltate grișurile și dunsturile trebuie sa fie cu atât mai mare, cu cât grișurile
sunt mai fine.
Măcinarea grișurilor și a dusturilor este ultima fază a procesului de
obținere a diferitelor calități de faină, cu ajutorul valțurilor netede sau rifluite.

5.6. Calculul mașinilor de griș (MG)

Mașina de griș dublă cu două rânduri suprapuse de site primește
produsul de prelucrat prin tubul de alimentare, confecționat din sticlă. În
mașină, produsul este introdus în palnia de alimentare, fiind uniform distribuit
pe toată lățimea sitelor. Din pâlnia de alimentare, produsul cade pe clapeta
înclinată, care finisează distribuirea perfectă a acestuia pe întreaga sită.
Sitele de cernere montate în cadrul port-sită pe doua rânduri
suprapuse, sunt fixate în cadrul oscilant superior. Produsul ajuns pe site intră
sub acțiunea oscilațiilor cadrului port-sită, astfel dirijate în cât să imprime o
mișcare verticală produsului, care va înainta în saltul pe suprafața sitelor.
Concomitent cu manifestarea acestui efect, apare si cel imprimat de acțiunea
curentului de aer aspirat din camera superioară de depresiune. Deasupra
camerei de depresiune apare un canal longitudinal prin care se face legatura
de aspirație între fiecare din cele 12 compartimente, prin rozetele de reglaj și
rețeaua centrală de aspirație.
Capacitate mașinilor de griș cu două rânduri suprapuse de site este
urmatoarea :
 pentru griș mare - 12 kg/h;
 pentru griș mijlociu - 10 kg/h;
 pentru griș fin - 8 kg/h;
 pentru dunst - 6 kg/h.
 Aleg mașina de griș dublă MGD 40 ×16
Încărcarea specifică:

𝑄𝑠 = 200 − 250𝑘𝑔/𝑐𝑚 ∙ 24ℎ

- Calculăm lățimea totală:

𝐶𝑚 40000
𝑙𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă = = = 200𝑐𝑚 = 2000𝑚𝑚
𝑄𝑠 200

Lățimea ciurului este de 400mm.

- Calculăm numărul mașinilor de griș:
𝑙𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙ă 2000
𝑛𝑟. 𝑚𝑎ș𝑖𝑛𝑖 𝑔𝑟𝑖ș = = = 2,5 ≅ 3𝑏𝑢𝑐ăț𝑖
2 ∙ 𝑙𝑐𝑖𝑢𝑟 2 ∙ 400
 6. Stabilirea și descrierea fluxului
tehnologic pentru secția de măciniș
Fazele de prelucrare într-o secșie de măciniș sunt:

1) Procesul de șrotare

Se urmărește să se separe cea mai mare parte din endospermul bonului

prin sfărmarea repetata între tăvalugii rifluiti a bolului și a produselor
intermediare cu înveliș. Endospermul este obținut sub forma unor granule de
dimensiuni mai mari la primele 3-4 pasaje. La restul pasajelor se urmărește în
special părțile de bob de după extragerea mesei de endosperm.

2) Sortarea grișurilor

Aceste peisaje de sortare se numesc sortire și de obicei se prevede un

sortir pentru griș și unul pentru dunsturi. Grișurile mari nu necesită o sortare
suplimentară și sunt trimise la curățat direct la mașinile de griș. La sortire se
trimit amestecul de grișuri mijlocii și mici de la șroturile I, II, III.

3) Curatire grisurilor si a dunsturilor

Se urmărește sortarea acestor produse după mărime și separare parțială

cu înveliș sau chiar particule de înveliș ce pot fi prezente în amestecul de
granule de endosperm. Se realizează cu mașinile de griș.

4) Desafcerea grișurilor

Pentru îndepărtarea părților de înveliș de pe particulele de grișuri mari și

mijlocii, acestea sunt supuse unei prelucrări speciale la valțuri unde sub o
acțiune ușoară a suprafețelor de lucru a tăvălugilor, particulele se desfac în
mai multe bucăți. Urmează apoi faza de separare prin cernere a particulelor
care au dimensiuni de mărimea grișurilor și dunsturilor, după care sunt trimise
din nou la mașinile de griș pentru eliminarea completă a părților nevaloroase.
Operația se realizează cu ajutorul desfăcătoarelor. Totodată desfăcătorul
sfărâmă în mai multe bucăți și particule de endosperm.

5) Macinarea grisurilor si dunsturilor de categoria I

Operația se efectuează la pasajele 3-4 de măcinare

6) Macinarea grisurilor si dunsturilor de categoria a II - a

Operația se efectuaeazăpasajele 5-6 pasaje de măcinare cu tavalugi rifluiți.

7) Prelucrarea de finisare a ultimelor produse

Cel mai mare grad de tărâțe mai conțin resturi de endosperm aderente pe
le. Prelucrarea acestor produse se face atât la valțuri cu tăvălugi rifluiți, căt și
la mașini finisoare cu palete sau perile de tărâțe.

8) Compunerea sortimentelor de malai din mai multe fluxuri de pasaje

Această operație se încheie cu controlul mălaiului, înainte de ambalare.

 9. Bibliografie
 http://www.scritub.com/economie/agricultura/PORUMBUL-Zea-mays-
L1441920231.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Porumb
 http://www.rompan.ro/porumb/
 https://www.gazetadeagricultura.info/plante/cereale.html
 Banu Constantin, Manualul inginerului de industrie alimentare, vol. I, II,
Editura Tehnica, Bucuresti, 2002
 Pop Flaviu, Curs Tehnologia moraritului si a panificatiei.
 Ripeanu Radu, Tehnologia moraritului, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1963
 Constin Ionel, Cartea morarului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988.
 Naumov I.A, Tehnologia morarului, Editura Tehnologica, Bucuresti, 1962
 Pop Flavia, Tehnologia morăritului, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2017