MARUȘCA ANDRADA-MĂDĂLINA

HORTICULTURĂ,IV

PROIECT LEGUMICULTURĂ
ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII
LEGUMICOLE
*CASTRAVETELE*

Prof. Coord. Ing. Cărbunar Mihai

Facultatea de Protecția Mediului ,Oradea
Semestrul I
Ianuarie,2020
Denumire : CUCUMIS SATIVUS
Familia : CUCURBITACEAE
Sinonime: castravete, ogârcău
Denumiri străine: l.engleza-cucumber, l. Franceza-concombre,
cornichon, l. Germana- Gurke, l.spaniola-pepino.
Hibrizi recomandati :
Castravete cornichon :
- CRX 20014F1
- Mirabelle F1
- Amour F1
- Artist F1
- Ekol F1
Castravete semilung:
- Tornac F1
Castravete lung:
- Legendario F1
- CeresF1
 Originea si aria de raspandire
Castravetele este originar dintr-o zona din India cuprinsa intre Golful
Bengal si Himalaia. Se cultiva de foarte multa vreme, scrierile aratand
ca poporul chinez a cultivat castraveti cu 5000 de ani inainte de
Christos. Extinderea castravetilor a fost rapida , urme gasindu-se in
tombole egiptene, in gradinile imparatului Tiberiu, iar in America a
fost introdus de Cristofor Columb. Dupa secolele al XVII-lea si al
XVIII-lea, cultura castravetilor se raspandeste cu repeziciune , astfel
ca in secolul al XIX-lea el este prezent in toate zonele unde se cultiva
legume. Castravetele este apreciat pentru valoarea sa alimentara,
este bogat in saruri minerale (Ca, S, Na), ceea ce face sa fie folosit la
prepararea cremelor si lotiunilor pentru fata si maine.
In tara noastra se cultiva 8000-9000 ha , avand o pondere de cca 4%
din suprafata totala cultivata de legume.
Particularitati biologice
Sistemul radicular este slab dezvoltat, marea majoritate a radacinilor
fiind raspandite pe orizontala , la adancime de 30-35 cm. Desi
castravetele emite numeroase radacini adventive, raportul
tulpina/radacina, in cazul unor varietati, poate ajunge 100-150/l.
Tulpina are rezistenta mecanica redusa , necesitand in cazul curturilor
intensive sustinerea pe spalieri. De la baza frunzelor emite lastari,
care in procesul tehnic de dirijare a fructificarii sunt inlaturati sau
ciupiti.
Florile sunt unisexuate, existand pe aceasi planta atat flori femele sat
si mascule.
Fructul are un continut ridicat in apa (92-95%), dimensiuni
variabile:7-12 cm la tipul Cornichon; 20-25 cm la tipul midi; 30-60 cm
la tipul lung. Greutatea medie variaza, la randul ei, intre 30 si 600 g.
Cerintele plantelor fata de factorii de vegetatie
Căldură
Castravetii sunt plante termofile, temperaturii de 10-12 grade C, mai
multe zile consecutiv, produc blocarea absorbtiei apei (seceta
fiziologica) si a substantelor minerale, determinand in final moartea
plantelor.
Limitele de favorabilitate pentru temperatura sunt cuprinse inte 16 si
35 de grade C, cu un optim in jurul valorii de 25 grade C si o maxima
de 40 de grade C. Acesti parametri trebuie corelati cu gradul de
iluminare.
Temperatura optima pentru germinarea seminteloreste de 26-28 de
grade. Dupa rasarire, in primele 7-10 zile , temperatura se recomanda
sa fie mentinuta la 18-20 de grade, in zilele senine, si 16-18 grade pe
timp ploios.
In etapa urmatoare, pana la plantare, in zilele senine temperatura se
mentine la valori de 24-26 de grade si 19-21 grade C in zilele noroase,
iar noaptea 17-19 grade C.
Dupa plantare, pana la fructificarein zilele senine temperatura optima
recomandata este de 24-26 grade C, iar pe timp noros 20-22 grade C,
noaptea 18-20 grade C.
In perioada fructificarii, in zilele senine temperatura optima este de
26-28 grade C, iar in perioadele noroase 22-24 grade C, noaptea 20-
22 grade C.
Lumina
In privinta luminii, specia este de zi scurta, dar pretentioasa la
intensitatea luminoasa. Intensitatea mare, prelungita , a luminii
scurteaza perioada de rodire si micsoreaza productia. Pentru aceste
motive, in perioadele de vara, geamurile serelor se cretizeaza. In
acelasi timp insuficienta luminii provoaca etiolarea plantelor. In
culturile de sera castravetii raspund imediat la iluminare sporita si in
special la lungimea de unda albastru-violet, care favorizeaza
diferentierea timpurie si formarea unui numar mare de flori femele.
Umiditate
Avand un sistem radicular superficial, este foarte important sa
asiguram, cat mai constant, in sol, un plafon al apei de 80-90% din
capacitatea de camp. In caz contrar, fructele se usuca sau se
deformeaza, iar la unele varietati devin amare.
Sol si hrana
Sunt favorabile terenurile fertile, profunde , cu Ph usor acid sau
neutru(5,5-7,0). Continutul sarurilor din solutia soluluinu trebuie sa
fie mai mare de 3-4 g/L. Consumul specific de elemente nutritive
variaza in functie de varietatea cultivata, perioada de cultura si locul
in care se realizeaza cultura.
Recomandari tehnologice
Semanatul
Castravetii se pot cultiva prin semanare directa sau prin rasad. La
stabilirea necesarului de seminte se are in vedere desimea in cultura,
rezerva de 10% numarul mediu de seminte la 1 g (cca 50-60 gr) si
valoarea culturala(puritate 96-99%, germinatie 80-90%). Culturile de
camp se preteaza la desimi de 3,3-4plante/mp. La varietatile cultivate
in solar desimea variaza intre 1,8 si 2,5 plante/mp. In cazul culturilor
infiintate prin semanat direct cantitatea de samanta necesara pentru
1 ha este de cca 4 kg. Semănatul trebuie făcut la sfârșitul lunii aprilie
și începutul lunii mai, folosind 4-6 kg de sămânță pe hectar, la o
adâncime de 3-4 cm.
Culturile de toamnă vor fi înființate prin semănat direct, folosindu-se
5-7 kg de semințe pe hectar. Pe fiecare strat vor fi semănate 2-3
rânduri, la o distanță de 10-15 cm, obținută prin rărit. Pentru că în
luna septembrie nu vor fi condițiile climatice ideale, trebuie
semănate mai multe semințe, astfel încât să rămână destule plante
care să ajungă la maturitate.

Producerea rasadurilor
Pentru culturile care se infiinteaza prin rasad putem folosi ghivece de
7-8 cm. Recomandam pentru producerea rasadurilor sa utilizam, la
semanat, substratul Klasmman TS 3 FINE, respectiv Klasmman TS 3
STANDARD la repicare. Aceste tipuri de substrat reduc perioada de
producere a rasadurilor, asigura o rasarire uniforma si elimina
riscurile unor atacuri produse de agentii patogeni si daunatorii cu
raspandire prin sol. Rasadul este bun pentru plantat dupa 30-35 de
zile.
In faza de rasad sunt recomandate 1-2 tratamente , prin apa de udare
( concentratia de 0,25%, 3,1 solutie/mp), cu produsul Quik-link sau
AEGIS SYM , pentru stimularea dezvoltarii sistemului radicular.
Prevenirea atacurilor produse de agentii patogeni specifici acestei
faze de vegetatie se poate realiza tot prin apa de udare cu produsul
Auxim + Topsin. Pentru prevenirea atacurilor produse de paianjenul
rosu comun este recomandat ca inainte de plantat , cu 5-7 zile , sa
aplicam un tratament foliar cu produsele Nissorum 0.06%,
Milbeknock 0,08%, Endivor 0,04%, erc.
Fertilizare de baza
Castravetii raspund bine la fertilizarea de baza cu gunoi de grajd in
anul de cultura, 4-6 kg/mp. Lucrarea se face toamna, iar in
primavara , in functie de gradul de aprovizionare al solului in
substante nutritive se recomanda o fertilizare suplimentara cu
ingrasaminte minerale complexe fara clor, cca 25-30 g/mp.
Fertilizarea de baza poate fi facuta cu ingrasamantul organic Orgevit
in doza de 1500-3000kg/ha. Pentru culturile timpurii, semințele
trebuie tratate termic sau chimic și abia apoi semănate, câte două
semințe în cuburi nutritive cu latura de 7-8 cm. Producerea
răsadurilor se face în spații cu protejare dublă sau în răsadnițe,
semănându-se aproximativ 1-1,5 kg pentru un hectar. La plantare,
răsadul trebuie să aibă o vârstă de 40-45 de zile și aproximativ 4-5
frunze. După ce pericolul brumei târzii de primăvara a trecut,
urmează plantarea răsadurilor, la începutul lunii mai. Se plantează
33.000-34.000 de plante la hectar.
Perioada de cultivare
Cultura de castraveți este profitabilă pe termen lung, deoarece
castraveții pot fi cultivați atât timpuriu, vara, cât și toamna. În funcție
de sezon, se va alege specia, forma și tehnologia pentru cultivare.

Cultura de castraveți timpurii

Cultura timpurie va fi mai costisitoare, deoarece trebuie crescută din

răsaduri. Acest tip de cultură se practică pe suprafețe mai restrânse,
iar plantele vor face fructe gata de consum începând cu mijlocul lunii
iunie.

Cultura de castraveți de vară

Cultura de vară este cea mai răspândită formă de cultură în câmp.

Pregătirea terenului și alegerea culturilor premergătoare sunt
asemănătoare culturii timpurii. Modul de plantare pentru culturile de
vară se împarte în cultura direct pe sol și cultura pe spaliere înalte.

Cultura de castraveți de toamnă

Cultura de toamnă are scopul principal de a obține fructe pentru

conservare, atât la nivel industrial, cât și gospodăresc. Poate fi parte
din rotația culturilor, după specii care eliberează terenul în luna iunie,
precum mazărea de grădină, cartoful timpuriu, varza timpurie și
gulioarele. Se folosesc soiuri cu fructe mici, cu o perioadă scurtă de
vegetație, deoarece este important ca recoltarea să se încheie până
la răcirea vremii.
Înființarea culturii
Înființarea culturii se poate face atât prin răsaduri, pentru cultura
timpurie, cât și direct prin semințe, pentru culturile de vară și de
toamnă. În plus, castraveții pot fi cultivați pe sol sau agățați de
spaliere.

Cultura castraveților pe spaliere

Pentru culturile pe spaliere, semănatul se realizează cu 71.000 de

plante pe hectar pe suprafețe mari și 38.000-50.000 de plante pe
hectar în sistem gospodăresc.

Spalierele se confecționează din lemn sau beton armat, cu o lungime

de 150-160 cm și diametrul de 7-8 cm. Pentru un hectar sunt
necesare aproximativ 800-850 de bucăți de spaliere. Sârma care
urmează a fi folosită pentru spaliere trebuie să aibă diametrul de 3-4
mm și vor fi necesare aproximativ 300 kg pe hectar.

Spalierele trebuie instalate înainte de înființarea culturii și pot

rămâne în pământ permanent, dacă prin rotația culturilor vor fi
plantate și tomate sau fasole urcătoare.

Cultura castraveților pe sol

Pentru cultura pe sol, plantele vor fi semănate la o densitate de

133.000-148.000 de plante pe hectar, dacă se plantează soiul
cornișon. Dacă se optează pentru un soi cu fructe mijlocii, atunci
desimea va fi de 33.000-34.000 de plante pe hectar.

ADAUGĂ ÎN COȘ
Dirijarea fructificarii se realizeaza prin ciupiri repetate. Operatiunea
consta in ciupirea propriu zisa a varfurilor plantei sau a lastarilor.
Prima ciupire se realizeaza cand planta are 4 frunze. Astfel planta va
forma mai multi lastari. A doua ciupire se realizeaza cand lastarii
formati au 4 frunze. Prin ciupire, planta se va ramifica si va forma mai
multe flori femele. Cand planta a ajuns la marimea dorita, se rup
varfurile lastarilor. Astfel planta nu va mai creste si va forma mai
multe flori.
Aceste reguli nu se aplica si in cazul hibrizilor
partenocarpici. Acestora nu li se ciupeste varful, ci se copilesc lastarii
si fructele pana la inaltimea de 40 cm, pentru a permite plantelor sa
se dezvolte. Ulterior, lastarii se pot lasa sa creasca si se ciupesc dupa
1-2 noduri. Cand se doreste stoparea cresterii in inaltime a plantelor,
se rup varfurile.
Pentru mentinerea umiditatii solului se poate realiza mulcirea,
operatiune ce reprezinta acoperirea solului cu resturi vegetale sau
folii speciale. Mulcirea determina incalzirea mai rapida a solului,
regleaza umiditatea din sol, mentine starea fitosanitara, impiedica
dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a
culturii.
O alta operatiune ce determina sporuri de productie atat din punct
de vedere calitativ cat si cantitativ este palisarea castravetilor.
Aceasta tehnologie consta in conducerea pe verticala a plantelor.
 Astfel, cultura este aerisita, plantele valorifica mai bine radiatiile
solare, iar frunzele si fructele nu mai sunt in contact cu solul, riscul
aparitiei bolilor fiind mult diminuat.
Palisarea se poate realiza pe ata, iar conducerea castravetilor se face
prin rasucirea periodica, la 3 zile, a tulpinii in jurul atei. Aceasta se
prinde de structura principala a sistemului de pasilare, reprezentat de
spalieri si sarme.
Irigarea
Castravetii sunt plante iubitoare de apa iar irigarea se efectueaza
chiar si zilnic, in perioadele calduroase ale verii. Primavara, plantele
se iriga la cateva zile, in functie de temperatura. Cel mai recomandat
sistem pentru irigare este cel prin picurare. Perioadele critice fata de
apa sunt inflorirea si formarea si cresterea fructelor. Excesul de
umiditate din sol determina putrezirea radacinilor, mai ales in conditii
de temperaturi mai scazute. Umiditatea relativa ridicata favorizeaza
aparitia bolilor foliare (mana, fainare). Este recomandat ca udarea sa
se realizeze dimineata cat mai devreme.
Recoltarea
Pentru cultura timpurie, recoltarea are loc eșalonat, între 15 iunie și
10 august, la intervale de 2-3 zile. E important să se acorde mare
atenție la recoltare, vrejurile nu trebuie deranjate, altfel fructele vor
deveni amare. În funcție de mărimea fructelor, se pot obține între 15
și 25 de tone pe hectar.

Pentru cultura de vară, recoltarea se face în general manual, când

fructul ajunge la maturitatea tehnică. Fructele se culeg la interval de
2-4 zile și dimensiunea la care trebuie recoltate depinde de scopul
utilizării:

 Pentru consum în stare proaspătă: 9-12 cm, 12-15 cm

 Pentru industrializare: 6-9 cm, 3-6 cm

Pentru recoltare, trebuie să alegi momentul optim al zilei: dimineața,

când temperatura este încă scăzută, după ce s-a zvântat roua.
Fructele trebuie culese de la nivelul pedunculului și pot fi recoltate cu
mâna, folosind un cuțit, sau combine speciale.

Producția obținută variază în funcție de soi și de modul de cultivare:

10-15 tone pe hectar pentru soiurile cu fructe mici, 15-25 de tone pe
hectar pentru cele cu fructe mari și 25-50 de tone pe hectar pentru
cultura pe spaliere.

Dacă fructele nu vor fi valorificate imediat, pot fi depozitate pentru o

perioadă scurtă, în funcție de mărime. Astfel, fructele mari pot fi
păstrate 8-10 zile la 7-10 grade Celsius și umiditate de 92-95%, iar
cele mici, timp de 5-8 zile la 13 grade Celsius și umiditate de 90-95%.

Pentru cultura de toamnă, recoltarea începe în prima decadă a lunii

septembrie și durează până la scăderea accentuată a temperaturii. Se
va face la intervale de 1-2 zile, manual sau mecanizat. Producția
realizată poate fi între 5 și 15 tone pe hectar.

Pentru a obține o cultură de castraveți profitabilă, este important în

primul rând un mediu cu factori de mediu prielnici. De asemenea,
este esențială îngrijirea corectă a plantelor, de la semănat până la
cules, precum și combaterea eficientă a bolilor și dăunătorilor.
Investia in cultura castravetilor este relativ redusa, iar
profitul este mare.
Protectia fitosanitara a castravetilor
Bolile castraveților pot cauza pierderi importante. Acestea afectează
toate părțile castraveților, de la frunze, tulpini și fructe. Iată care sunt
cele mai întâlnite boli:

 Făinarea castraveților (Sphaerotheca fuliginea): atacă frunzele,

florile, vrejurile și fructele; poate fi identificată după petele albe
mari, pâsloase și pulverulente;
 Mana castraveților (Pseudoperonospora cubensis): atacul
ciupercii începe prin apariția unor pete verzi-gălbui, care mai apoi
 devin galbene și brun-deschise, care sunt prezente în principal pe
frunze;
 Pătarea unghiulară la castraveți (Pseudomonas lachrymans):
apare în special când în aer temperatura este de 24-28 de grade
Celsius și umiditatea este de 85%; pe frunze, flori și fructe vor fi
pete mici cu forme neregulate, gri și cu un aspect umed;
 Putregaiul cenușiu al castraveților (Botrytis cinerea): semnele
atacului se vor observa pe tulpină și fructe sub forma unor pete
verzi-cenușiu, acoperite cu mucegai;
 Putregaiul tulpinilor de castravete (Didymella bryoniae): apare
când temperaturile se mențin între 20-25 de grade Celsius, cu o
umiditate de 85%; la nivelul tulpinilor, vor fi leziuni cu aspect
umed care se transformă în pete maro;
 Antracnoza cucurbitaceelor (Collectotrichum lagenarium): atacă
frunzele, petiolul frunzei, vrejurile, fructele și pedicelul fructelor și
se transmite prin semințe sau plante infectate.

Combaterea bolilor

Pentru a combate bolile, este important să fie alese produse cu

acțiune rapidă, cu formulare de înaltă calitate, cu eficiență dovedită.

Împotriva manei castraveților poate fi folosit Polyram® DF , un

fungicid de contact care trebuie aplicat preventiv. Acesta vine sub
forma unor granule dispersabile în apă și trebuie folosit în perioada
vegetativă cu o doză de 0,2%, cu un timp de pauză de trei zile.

Polyram® DF are o bună aderență la suprafața frunzelor, împiedică

germinarea sporilor ciupercilor și dezvoltarea ulterioară a tuburilor
germinative. Substanța activă este metiram, din grupa
ditiocarbamaților.

Pentru combaterea făinării castraveților, BASF a lansat în 2019 un

nou fungicid, Dagonis . Conține 2 substanțe active de top:
fluxapiroxad (urmărește și video despre modul de acțiune) și
difenoconazol. De asemenea, combate și putregaiul tulpinii (pătarea
brună). Doza de aplicare este de 0,6 l/ha.
Pentru făinarea castraveților poate fi folosit Kumulus® DF , un produs
sub formă de granule dispersabile în apă. Acesta are acțiune de
contact și prin vapori, iar după aplicare stimulează creșterea plantelor
prin efectul pozitiv asupra fotosintezei. Mai mult, Kumulus are o
acțiune secundară împotriva acarienilor.

Kumulus® DF poate fi folosit în doză de 0,4% de la formarea lăstarilor

și până la coacere. Tratamentul trebuie aplicat la un interval de 7-10
zile. Acest produs are o formulare de înaltă calitate și eficientă,
datorită granulelor de sulf și a agenților de umectare.

Dăunătorii care afectează cultura castraveților

Un atac netratat al dăunătorilor poate deprecia sau chiar distruge în

totalitate cultura. Este important să fie luate măsurile necesare de
prevenție și să se acționeze rapid dacă este identificat un atac. Iată
care sunt cei mai periculoși dăunători:

 Afidele la castravete (Myzus persicae): sunt păduchi ce pot fi

aripați sau nearipați și pot avea mai multe culori, verzi, negru,
gri; afidele se atașează pe partea inferioară a frunzelor, pe flori și
pe lăstarii tineri;
 Paianjenul roșu comun (Tetranychus urticae): păianjenul atacă
în special în perioada caldă;
 Tripsii (Frankliniella occidentalis): acest tip de dăunător
transmite boli grave, încetinește creșterea plantelor și poate
înțepa organele plantei, provocând avortarea florilor;
 Acarianul lat (Polyphagotarsonemus latus): atacă tulpinile,
frunzele, inflorescențele, florile, lăstarii tineri și fructele;
 Viermii sârmă (Agriotes lineatus): acest tip de viermi consumă
semințele în pământ și apoi atacă direct planta; pot fi observate
părți lipsă ale acesteia;
 Limaxul cenușiu (Deroceras agreste): este un tip de melc fără
cochilie; acesta consumă frunzele, florile și fructele și pot fi
observate găuri în plantă;
 Musca plăntuțelor (Delia platura): atacul începe de la
cotiledoanele semințelor, ca mai apoi să pătrundă în interiorul
tulpinii.

BIBLIOGRAFIE
1. Sfaturi practice pentru cultivarea capsunului, legumelor si
realizarea de culturi ecologice - Sima Gheorghe, Simon Raul,
Balaj Daniel, Botezatu Florin, Trofil Alexandru, Busu Bogdan
2. Cultura legumelor in camp si solarii – Victor Popescu, Angela
Popescu
3. Cultura legumelor in camp - Valentin Voican
4. https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/fermier-in-romania/cultura-
castravetilor-infiintare-conditii-combatere-boli.html
5. https://www.botanistii.ro/blog/castraveti-cum-sa-plantezi-si-
sa-ingrijesti-aceasta-leguma/
6. http://www.horticultorul.ro/legume/cultura-castravetilor-in-
gradina/