UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ANUL IV - ID, 2019-2020

LEGUMICULTURA SPECIALĂ
Conf. univ. dr. Lagunovschi-Luchian Viorica

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ LA SALATĂ

STUDENT
MIHAI GALAFTION
Contents

1. Importanţa culturii ................................................................................................................................ 2

2. Cultura salatei in camp .......................................................................................................................... 2
3. Cultura salatei in sere ............................................................................................................................ 6
4. Cultura salatei in solarii ........................................................................................................................ 7
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 8

1. Importanţa culturii
Salata este una dintre speciile legumicole cele mai răspândite, în special în ţările din vestul
Europei şi America de Nord (în SUA se cultivă anual peste 100.000 ha) şi este apreciată
pretutindeni unde este posibilă agricultura.
În România se cultivă pe suprafeţe mari, în special în jurul oraşelor mari şi a centrelor
industriale, fiind mult folosită în alimentaţie primăvara devreme şi toamna târziu, iar în ultimul
timp chiar în timpul iernii, ca urmare a dezvoltării culturii forţate în sere a salatei. Cererea
consumatorilor estein crestere, mai ales în anotimpurile deficitare în alte legume proaspete
(primăvara timpuriu, toamna târziu şi iarna). Ca urmare, ea se cultivă pe suprafeţe mari, nu
numai în câmp, dar şi în răsadniţe sau pe locuri adăpostite şi protejate; cultura salatei prin răsad
permite obţinerea producţiilor mari şi timpurii, care pot asigura cerinţele pieţei primăvara foarte
timpuriu.
Salata are o mare importanţă nutriţională, ca urmare a aportului de vitamine şi alţi compuşi
valoroşi, pe tot parcursul anului. Cultura salatei deopotrivă în câmp, sere şi solarii, o face
disponibilă pentru consum chiar şi în perioada de iarnă şi primăvară timpurie, când carenţele
vitaminice sunt mai accentuate.
Frunzele de salata gazduiesc numerosi fito-nutrienti necesari pentru un metabolism optim.
Vitaminele din salata verde sunt numeroase. Frunzele proaspete sunt o sursa excelenta de
vitamina A si caroteni, mai multi insa beta-caroteni. Numai 100 g de salata verde, cruda,
proaspata ofera 247% din necesarul zilnic de vitamina A, şi 4443 mcg de beta-caroten (carotenii
sunt transformaţi în vitamina A în organism, 2 mcg de caroten este considerat echivalent cu 1 UI

2
de vitamina A). Aceşti compuşi au proprietăţi antioxidante. Consumul de fructe şi legume
naturale bogate în flavonoizi ajuta la protejarea organismul de cancer pulmonar şi al cavităţii
bucale.
Zeaxantina (1730 mcg/100 gr) ce să găseşte în salată verde, este un important carotenoid ce
se absoarbe direct de macula retinei unde oferă protecţie antioxidantă şi de filtrare a luminii
excesive, de aceea oferă protective împotriva degenerescentei maculare datorate vârstei.
Frunzele proaspete conţin cantităţi mari de folati şi vitamina C.

2. Cultura salatei in camp

Acest tip de cultură se realizează prin plantare de răsaduri, toamna sau semănat şi plantat
răsaduri primăvara. Pregătirea terenului şi fertilizarea de bază se execută din toamnă după
tehnologia culturii principale. Odată cu pregătirea patului germinativ, pe suprafeţe mai mari se
aplică erbicide. Bune premergătoare pentru cultura salatei sunt culturile prăşitoare care au fost
îngrăşate în anul culturii cu gunoi de grajd şi lasă terenul curat de buruieni.
Pregătirea terenului pentru salată presupune un sol bine mărunţit şi nivelat. Înaintea
nivelării terenului se înlătură toate resturile vegetale de la cultura anterioară şi se mobilizează
solul la o adâncime de 8-10 cm, se execută nivelarea de exploatare după care se trece la
fertilizarea de baza când se administrează 50-60 t gunoi de grajd semi descompus, 100 kg P2O5
şi 75 kg K2O după care se efectuează o arătură adâncă de 28-32 cm. Dacă modelatul terenului se
face toamna, pentru însămânţările sau plantările din toamnă sau primăvara devreme, o dată cu
arătura se face şi mărunţirea solului.
Înaintea înfiinţării culturii cu 10-12 zile se pot aplica erbicidări pentru menţinerea
terenului curat.
Modelarea terenului în straturi de 100 cm se face toamna pentru culturile ce se
înfiinţează primăvara devreme sau cu câteva zile înaintea semănatului sau plantatului pentru
culturile care se înfiinţează primăvara mai târziu, vara sau toamna. Pentru realizarea unor culturi
încheiate patul germinativ trebuie să fie aşezat şi bine mărunţit. Înfiinţarea culturii se face prin
semănat direct şi prin răsad.
Producerea răsadurilor se face pentru culturi ce se înfiinţează toamna, primăvara şi vara.
Pentru culturile ce se înfiinţează toamna, răsadurile se produc pe straturi reci, semănând în
perioada 1-5. IX.

3
 Producerea răsadurilor necesare pentru culturile ce se înfiinţează primăvara devreme se
Realizează în răsadniţe calde sau solarii încălzite, semănând în perioada 1-10. III. Pentru
culturile ce se înfiinţează primăvara, răsadurile se repică în cuburi de 3x3x3 cm, iar pentru
celelalte forme de cultură în câmp semănatul se face rar, fără a se repica răsadurile.
Pentru înfiinţarea culturii se folosesc răsaduri viguroase în vârstă de 25-30 de zile,
Care să fie uniform dezvoltate şi excluzând plantele bolnave sau slabe. Răsadurile sunt produse
prin semănare în sere înmulţitor, solarii cu substratul încălzit pe cale biologică, răsadniţe sau
brazde amenajate în câmp deschis în funcţie de momentul semănatului şi epoca de plantat.
Semănarea se face eşalonat în 2-3 serii la interval de 10 -15 zile folosind 2-3 grame
Seminţe la m2 de seră sau răsadniţa. Pentru culturile timpurii este recomandat ca răsadul să se
Repice în cuburi nutritive cu latura de 3 sau 5 cm. Înaintea plantării în câmp, răsadurile se
Pregătesc în mod obişnuit, ca şi cele ale altor specii legumicole.
Epoca de plantare variază cu destinaţia culturilor, momentul semănatului şi vârsta
Răsadului. Pentru obţinerea de producţii eşalonate pe o perioadă cât mai îndelungată se
Plantează etapizat la interval de 10-15 zile.
Pe stratul înălţat se plantează 4 rânduri echidistante, sau în benzi de câte două rânduri,
Distanţa între benzi este de 40 cm, între rânduri este de 20 cm iar distant între plante pe rând
Este de 13-18 cm. Răsadurile se plantează manual sau cu plantatorul, în gropi deschise, sau
mecanizat.
Perioada optimă de plantare este 20. IX-10. X sau 1-15. III pentru consumul din
primăvară şi 25. VIII-5. IX pentru consumul din toamnă. Vârsta răsadurilor la plantare este de
35-40 zile. Se
Plantează 4 rânduri pe strat. Distanţa între plante pe rând este de 15-20 cm la cultivarele timpurii
şi 25-30 cm la cele târzii, realizând o desime de 165-192 mii pl/ha.
Semănatul în câmp se face eşalonat în perioada 1-15. IX şi 1-15. III pentru consumul
timpuriu de
Primăvară, 25. III-10. IV pentru consumul de vară şi 20. VII-20. VIII pentru consumul din
toamnă.
Cultura prin semănat direct în câmp se efectuează mecanizat, la aceleaşi distanţe între
rânduri la şi la plantarea răsadurilor. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm până la 3 cm, în
funcţie de epoca şi umiditatea solului, norma de sămânţă utilizată este de 2-2,5 kg pe hectar.

4
 În cazul culturilor însămânţate sau plantate din toamnă pentru consum de primăvară
devreme, plantele iernând în stare de rozeta de frunze, se recomanda instalarea de parazăpezi
care reţin zăpadă pe cultura, o protejează împotriva frigului în timpul iernii şi care prin topire în
primăvara asigura apa necesară creşterii plantelor. Pe suprafeţe mici culturile sunt protejate prin
acoperirea cu gunoi păios, frunze sau pleava, care primăvara devreme se aduna pentru că solul să
fie încălzit şi plantele să vegeteze normal.
Completarea golurilor este o lucrare ce se realizează la 2-3 zile după plantare cu răsad din
acelaşi soi rezervat în acest scop. În perioada de vegetaţie salata se prăşeşte mecanizat de 2-3 ori
şi dacă este cazul se prăşeşte manual pe rândurile de plante.
La cultura semănata direct în câmp o dată cu prima prăşila se face şi răritul, lăsând
plantele cele mai viguroase la distant de 13-18 cm una de alta. Pentru asigurarea umidităţii în sol
de 70-75 % din intervalul umidităţii active la adâncimea de 30-40 cm, culturile se iriga de 2-3
ori, cu o normă de udare de 200-300 m3 apa pe hectar.
Prima irigare se efectuează imediat după înfiinţarea culturii în vederea asigurării unei
răriri uniforme sau pentru o prindere cât mai bună a răsadurilor. A doua irigare se efectuează
când plantele încep să lege căpăţâni, iar a treia în timpul creşterii intensive.
Când plantele au o rozetă de 8-10 frunze se aplică fertilizarea cu azotat de amoniu 200
kg/ha, azotul stimulează creşterea căpăţânilor şi sporeşte producţia.
Recoltarea are loc în intervalul 20. IV-20.VI pentru culturile înfiinţate toamna sau
primăvara prin răsad şi semănat direct şi în perioada 15. IX-15. X pentru consumul din toamnă.
Recoltarea se face eşalonat, manual sau mecanizat cu ajutorul unor maşini prevăzute cu
palpator şi cuţite acţionate electric. După recoltare se elimină frunzele necorespunzătoare, se
sortează şi se ambalează în lădiţe una lângă alta cu tăietură în sus. Producţia ce se obţine este de
15-25 t/ha în funcţie de cultivare şi de condiţiile de cultură.
Păstrarea salatei până la valorificare se poate face 2-3 zile la 1-2oC şi o umiditate
atmosferică de 90-95%.

5
 3. Cultura salatei in sere
Salată verde se pretează la cultura forţată datorită perioadei scurte de vegetaţie şi
pretenţiilor mici faţă de temperatură şi lumină, precum şi posibilităţii de a fi cultivată cu un
consum energetic redus.
Cultura de salată se cultivă atât în cultura pură, cât şi asociată cu tomate, ardei, fasole,
Castraveţi. Pregătirea serei şi a solului se face ca şi pentru celelalte culturi (fertilizarea de bază,
Afânarea, mărunţirea şi nivelarea solului.)
Producerea răsadului se poate produce în sere eşalonat în toată perioada de toamnă iarna
Primăvara, la producerea răsadurilor se va ţine cont de data plantarii, soiul folosit şi intensitatea
luminii în perioada respective, astfel că momentul plantarii răsadul să aibă 4-5 frunze adevărate.
Semănatul se face în sere înmulţitor, pe substrat sau direct în ghivece, compoziţia
substratului utilizat este: două părţi turba cernuta şi o parte nisip (pentru semănat) şi 50-60%
turba, 10 % mraniţa, 20 % pământ ţelina, 10 % nisip (pentru umplerea ghivecelor sau pentru
repicat).
Semănatul se face în etape, de la 15 august-20 ianuarie, folosind 200-300 g seminţe la
100-150 m2 sera înmulţitor, pentru producerea răsadurilor la un hectar de cultură sunt necesare
150-250 de mii de fire.
Până la plantare răsadurilor se aplică lucrări de îngrijire cum ar fi: udatul ori de câte ori
este necesar, pentru a menţine umiditatea moderată, temperatura se menţine la valori de 10-2
grade Celsius noaptea, 12-14 grade Celsius în zile noroase şi 16-18 grade Celsius în zilele
însorite, repicarea se face după 6-8 zile de la răsărire în cuburi nutritive de 5x5x5 cm.
Plantarea salatei se face manual, folosind diferite scheme în funcţie de soi, modul de
cultură şi momentul plantarii. Plantarea se face cu ajutorul lingurii plantatoare, se fac copci în
care se distribuie răsadul care prin plantare se îngroapă până la ½ din înălţimea cubului nutritiv.
După plantare se o afânare uşoară a solului după care se aplică o irigare prin aspersiune cu o
normă de udare de 100-120 m3 pe hectar.
Lucrările de întreţinere sunt puţine având în vedere perioadă scurtă de vegetaţie.
Completarea golurilor se efectuează în primele 10 zile după plantare, cu răsad rezervat în acest
scop. În permanent se verifică cultura şi se elimină plantele bolnave sau insuficient dezvoltate.

6
 În cursul perioadei de vegetaţie se aplică 2-3 fertilizări cu azot administrându-se soluţii în
concentraţie de 4-4,5 %.În total se administrează 200-250 kg/ha azotat de potasiu sau 300-400
kg/ha azotat de amoniu.

4. Cultura salatei in solarii

Salată se cultivă în sistemul culturilor asociate şi succesive în vederea rentabilizării
solariilor, şi pentru a pune la dispoziţia consumatorilor salata proaspătă primăvara devreme. În
solarii salata se cultivă de obicei înaintea culturilor principale cum ar fi: ardei gras, castraveţi,
vinete, tomate folosindu-se soiuri rezistente.
Răsadul se produce ca şi în cazul salatei în sere cu menţiunea că pe lângă semănatul în
sere înmulţitor acesta lucrare se mai poate face şi în solarii sau în câmp adăpostit. Epoca de
semănat se stabileşte astfel încât până la plantare răsadul să formeze 5-6 frunze.
Pregătirea terenului se face încă din toamnă, se pregăteşte terenul executându-se inclusiv
modelarea ţinând cânt de cultură de bază care urmează să se planteze primăvara în solar.
Epoca de plantare se stabileşte astfel încât, până la venirea îngheţului plantele să aibă
posibilitatea să se înrădăcineze. Pentru plantare se folosesc răsaduri cu 5-6 frunze bine formate şi
călite.
Răsadurile se plantează astfel încât partea superioară a cubului nutritiv să fie la nivelul
solului iar după plantare se uda cu apă călduţă. Numărul de plante folosite pe hectar este de 175-
250 de mii de plante.
Lucrările de întreţinere constă din: toamna înainte de venirea frigului se execută prăşila la
adâncimea de 5-6 cm, dacă timpul este frumos se aplică şi o irigare de aprovizionare. Primăvara
se fertilizează cu 100-120 kg/ha azotat de amoniu în amestec cu 1-2 tone mraniţa uscată cernuta,
apoi se face o prăşilă în afânării solului şi incorporării îngrăşămintelor. Până la recoltare se fac 1-
2 până la 3-4 udări, în vederea menţinerii umidităţii solului.
Recoltarea are loc în ultima decadă a lunii martie şi primele zile din aprilie.

7
BIBLIOGRAFIE
1) Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean,
Arsenie Horgos, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu,
Tratat de legumicultura, Editura Ceres 2003, Bucuresti.
2) Ceauşescu Ion şi colab., Legumicultură generală şi specială, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucureşti, 1980.
3) Lagunovschi-Luchian Viorica, Legumicultură Speciala, Ed. Ceres, București, 2013.