Universitatea de Știinţe Agronomice şi

Medicină Veterinară din Bucureşti

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Anul IV - ID, 2019-2020

MANAGEMENTUL CALITĂŢII
PRODUSELOR HORTICOLE
Prof. dr. Adrian CHIRA

FACTORII CARE DETERMINĂ REALIZAREA

CALITĂȚII SALATEI

Student
Mihai Galaftion
 Cuprins

1. IMPORTANŢA CULTURII.......................................................................................................3
2. NOȚIUNEA DE CALITATE......................................................................................................4
3. PRINCIPALELE CONCEPTE ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII..................................4
4. FACTORII CARE DETERMINĂ REALIZAREA CALITĂŢII: Regula celor 5 M......................5
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................... 9

2
 1. IMPORTANŢA CULTURII
Salata este una dintre speciile legumicole cele mai răspândite, în special în ţările din vestul
Europei şi America de Nord (în SUA se cultivă anual peste 100.000 ha) şi este apreciată
pretutindeni unde este posibilă agricultura.
În România se cultivă pe suprafeţe mari, în special în jurul oraşelor mari şi a centrelor
industriale, fiind mult folosită în alimentaţie primăvara devreme şi toamna târziu, iar în ultimul
timp chiar în timpul iernii, ca urmare a dezvoltării culturii forţate în sere a salatei. Cererea
consumatorilor este în creștere, mai ales în anotimpurile deficitare în alte legume proaspete
(primăvara timpuriu, toamna târziu şi iarna). Ca atare, ea se cultivă pe suprafeţe mari, nu numai
în câmp, dar şi în răsadniţe sau pe locuri adăpostite şi protejate; cultura salatei prin răsad permite
obţinerea producţiilor mari şi timpurii, care pot asigura cerinţele pieţei primăvara foarte timpuriu.
Salata are o mare importanţă nutriţională, ca urmare a aportului de vitamine şi alţi compuşi
valoroşi, pe tot parcursul anului. Cultura salatei deopotrivă în câmp, sere şi solarii, o face
disponibilă pentru consum chiar şi în perioada de iarnă şi primăvară timpurie, când carenţele
vitaminice sunt mai accentuate.
Frunzele de salata gazduiesc numerosi fito-nutrienti necesari pentru un metabolism optim.
Vitaminele din salata verde sunt numeroase. Frunzele proaspete sunt o sursa excelenta de
vitamina A si caroteni, mai multi insa beta-caroteni. Numai 100 g de salata verde, cruda,
proaspata ofera 247% din necesarul zilnic de vitamina A, şi 4443 mcg de beta-caroten (carotenii
sunt transformaţi în vitamina A în organism, 2 mcg de caroten este considerat echivalent cu 1 UI
de vitamina A). Aceşti compuşi au proprietăţi antioxidante. Consumul de fructe şi legume
naturale bogate în flavonoizi ajuta la protejarea organismul de cancer pulmonar şi al cavităţii
bucale.
Zeaxantina (1730 mcg/100 gr) ce să găseşte în salată verde, este un important carotenoid ce
se absoarbe direct de macula retinei unde oferă protecţie antioxidantă şi de filtrare a luminii
excesive, de aceea oferă protective împotriva degenerescentei maculare datorate vârstei.
Frunzele proaspete conţin cantităţi mari de folati şi vitamina C.
Păstrarea temporară se face numai la temperatura de 10C şi u.r. 95-96%. Durata de păstrare
este în mod obişnuit de două săptămâni.
Rentabilitatea culturii cultura se extinde tot mai mult, deoarece tehnologia de cultură nu este
foarte dificilă, iar valorificarea produsului se poate face la prețuri mari.

3
 2. NOȚIUNEA DE CALITATE
Calitatea constituie o noţiune complexă care cuprinde atât proprietăţile produsului de a
satisface o trebuinţă oarecare, cât şi aspectele economice legate de realizarea şi utilizarea
produsului.
Calitatea produselor se realizează în procesul de producţie şi se manifestă în procesul de
consum, ceea ce face să se pună în evidenţă două noţiuni: calitatea producţiei şi calitatea
produselor. Aceste două noţiuni sunt într-un raport de interdependenţă, totuşi au trăsături
distincte, specifice fiecăruia.
Astfel, calitatea producţiei reflectă calitatea procesului de fabricaţie, laturile activităţii de
concepţie tehnologice şi de organizare a producţiei, în timp ce calitatea produselor reprezintă
expresia finală a calităţii proceselor de producţie, care sintetizează nivelul tehnic, performanţele
constructive ţi funcţionale, economice, precum şi aspectele de ordin estetic.
Calitatea unui produs este determinată de ansamblul caracteristicilor sale utile care se pot
observa, măsura sau compara cu un etalon. Însuşirile produselor sunt numeroase, dar numai
unele dintre ele determină, la un moment dat, calitatea. Acestea sunt caracteristicile de calitate,
ale căror condiţii tehnice sunt stabilite în standardele de stat, în normele tehnice, în caietele de
sarcini.

3. PRINCIPALELE CONCEPTE ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII

Multe întreprinderi, printr-un efort conştient, pot realiza, la un anumit moment, produse
bune. Problema, însă, este ca în mod constant să se realizeze astfel de produse. Este rolul
managementului să creeze acele condiţii încât, fără eforturi speciale, să se realizeze produse
bune.
Managementul, care este activitatea ce dirijează întregul proces de transformare dintr-o
întreprindere, trebuie să identifice căile de realizare a eficienţei activităţii productive.
Managementul uneşte resursele (umane, materiale, financiare) într-un proces de transformare din
care se obţin produse (bunuri materiale sau servicii). Diferenţa dintre obiectivele propuse şi
realizările obţinute trebuie să fie minimă. Obţinerea eficienţei este un scop fundamental al
managementului.

4
 4. FACTORII CARE DETERMINĂ REALIZAREA CALITĂŢII: Regula celor
5M
Pentru a realiza un produs agroalimentar de o anumită calitate, în cadrul procesului
tehnologic se remarcă o serie de etape, care sunt influenţate, la rândul lor de o serie de factori.
Aceşti factori pot fi de natură obiectivă sau subiectivă, ceea ce implică caracterul dinamic în
realizarea calităţii.
Diagrama Ishikawa arată principalii factori de influenţă care determină calitatea unui
produs ce urmează a fi realizat în conformitate cu documentaţia tehnică de fabricaţie.
Regula celor 5 M reprezintă un alt mod de reprezentare a factorilor ce contribuie la
realizarea calităţii.
Cei 5 M sunt:
1. Materia primă, care trebuie să corespundă documentaţiei tehnice de fabricaţie;
În cazul salatei, materia primă este reprezentată de semințe sau răsaduri, în funcție de
tehnologia de cultură (în câmp, în sere sau în solarii).
Spre exemplu, producerea răsadurilor se face pentru culturi ce se înfiinţează toamna,
primăvara şi vara și sunt pretabile îndeobște pentru culturile în câmp. Pentru culturile ce se
înfiinţează toamna, răsadurile se produc pe straturi reci, semănând în perioada 1-5. IX.
Producerea răsadurilor necesare pentru culturile ce se înfiinţează primăvara devreme se
realizează în răsadniţe calde sau solarii încălzite, semănând în perioada 1-10. III. Pentru culturile
ce se înfiinţează primăvara, răsadurile se repică în cuburi de 3x3x3 cm, iar pentru celelalte forme
de cultură în câmp semănatul se face rar, fără a se repica răsadurile.
Pentru înfiinţarea culturii se folosesc răsaduri viguroase în vârstă de 25-30 de zile, care să fie
uniform dezvoltate şi excluzând plantele bolnave sau slabe. Răsadurile sunt produse prin
semănare în sere înmulţitor, solarii cu substratul încălzit pe cale biologică, răsadniţe sau brazde
amenajate în câmp deschis în funcţie de momentul semănatului şi epoca de plantat.
Semănarea se face eşalonat în 2-3 serii la interval de 10 -15 zile folosind 2-3 grame seminţe
la m2 de seră sau răsadniţa. Pentru culturile timpurii este recomandat ca răsadul să se repice în
cuburi nutritive cu latura de 3 sau 5 cm. Înaintea plantării în câmp, răsadurile se pregătesc în
mod obişnuit, ca şi cele ale altor specii legumicole.

5
 Epoca de plantare variază cu destinaţia culturilor, momentul semănatului şi vârsta răsadului.
Pentru obţinerea de producţii eşalonate pe o perioadă cât mai îndelungată se plantează etapizat la
interval de 10-15 zile.
Perioada optimă de plantare este 20.IX-10.X sau 1-15.III pentru consumul din primăvară şi
25.VIII-5.IX pentru consumul din toamnă. Vârsta răsadurilor la plantare este de 35-40 zile. Se
plantează 4 rânduri pe strat. Distanţa între plante pe rând este de 15-20 cm la cultivarele timpurii
şi 25-30 cm la cele târzii, realizând o desime de 165-192 mii pl/ha.

2. M2 - maşini utilaje, care trebuie să lucreze în condiţiile de precizie cerute de tehnologia

de execuţie;
Lucrările solului înainte de înfiinţarea culturilor au drept scop menţinerea suprafeţei de
teren ocupată de buruieni şi fără crustă. În acest mod, se reduce foarte mult pierderea apei
prin evaporare la suprafaţa solului, se asigură condiţii optime pentru germinarea seminţelor şi
răsărirea plantelor, pentru creşterea rapidă a rădăcinilor. În mod practic, aceste lucrări
constau în arătură superficială (la adâncime mică), când terenul s-a bătătorit în cursul iernii,
grăpat şi greblat - pentru mărunţirea solului, nivelat - pentru a preveni băltirea apei, modelat -
în vederea irigării pe brazde, prin crearea biloanelor sau a straturilor înălţate.
Pentru culturile de salată, care se înfiinţează toamna sau primăvara foarte devreme, se va
executa şi modelarea terenului în straturi înălţate la 104 cm la coronament. Înfiinţarea culturii
se poate face în câmp prin semănat direct sau prin plantare de răsad.
Înfiinţarea culturii prin semănat direct în câmp se realizează cu semănătoarea SUP 21
sau Saxonia utilizănd o cantitate de seminţe de 2,5 – 3 kg în funcţie de epoca de semănat.
Înainte de infiinţarea culturilor pe suprafeţe mari, cu 10-12 zile, se aplică erbicidarea cu
Balan 6-8 l/ha în amestec cu 450 l apa, care se încorporeaza imediat în sol printr-o frezare (se
mai pot folosi produsele: Kreb, 2-3 kg/ha în 300 l apa, aplicat preemergent sau postemergent,
cand plantele au 2-3 frunze, sau Prefar, 8-10 l/ha în 300 l apa, aplicat odata cu pregatirea
patului germinativ). Se poate semăna în mai multe epoci 1-20 IX sau 1-10 III, pentru
consumul de salată timpurie sau 15.VII-15.VIII pentru consumul salatei toamna.
Răsadurile de salata se plantează manual pe suprafeţe mici, cu plantatorul, când
răsadurile sunt nerepicate,sau cu plantatoare sau cu sapaliga, când sunt produse în cuburi

6
nutritive. Pe suprafeţe mari se poate planta mecanizat cu MPR 6 sau 8. Se plantează la
aceeaşi adâncime la care răsadul a fost produs.
Salata se praşeste mecanizat de 2-3 ori şi manual 1-2 ori pe rând. În cazul culturilor
semănate direct în câmp, o dată cu prima praşila se face şi răritul culturii lăsând 20 cm între
plante pe rând.
Salata se recoltează manual prin taierea căpăţânilor la circa 1 cm sub colet, când aceastea
au ajuns la marimea specifica cultivarului. Salata trebuie recoltată pe timp răcoros dar uscat,
pentru a preveni degradarea produsului. Pe suprafeţe mari recolaterea se poate realize şi
mecanizat. În S.U.A. se foloseşte combina (Roger Garrett), care recolteaza plantele ajunse la
maturitatea de consum prin palpare şi tăierea celor care au densitatea corespunzatoare.
Plantele tăiate sunt prinse cu ajutorul unui disc cu braţe şi trecute în remorcă pe o banda
transportoare.
După recoltare se elimină frunzele necorespunzatoare, se sortează şi se ambalează în
ladiţe Producţia este de 25-30 t/ha la culturile semănate şi 35-40 t/ha la culturile plantate.

3. M3 - mijloace de măsurare, care trebuie să aibă domeniul de măsurare şi precizie cerute

de tehnologia de execuţie;
Astfel cum am precizat deja la M1, producerea răsadurilor necesare pentru culturile ce se
înfiinţează primăvara devreme se realizează în răsadniţe calde sau solarii încălzite, semănând
în perioada 1-10.III. Prin urmare, va fi necesar un termometru pentru a controla temeperatura
din solar.
De asemenea, semănarea se face eşalonat în 2-3 serii la interval de 10 -15 zile folosind 2-
3 grame seminţe la m2 de seră sau răsadniţa, fiind astfel necesar să se măsoare suprafața
terenului pentru a stabili cantitatea exactă de semințe care vor fi plantate.
Totodată, înainte de infiinţarea culturilor pe suprafeţe mari se realizează erbicidarea cu
Balan 6-8 l/ha în amestec cu 450 l apa, care se încorporeaza imediat în sol printr-o frezare (se
mai pot folosi produsele: Kreb, 2-3 kg/ha în 300 l apa, aplicat preemergent sau postemergent,
cand plantele au 2-3 frunze, sau Prefar, 8-10 l/ha în 300 l apa, aplicat odata cu pregatirea
patului germinativ), fiind astfel necesară și măsurare erbicidului și apei pentru a evita
folosirea în concetrații prea mari, peste norma recomandată.

7
 Pentru asigurarii unei umidităţi in sol de 70-75% din IUA culturile de salată se irigă de 2-
3 ori, cu norma de udare de 200-300 m3/ha. Prima irigare se efectueaza imediat dupa
infiinţarea culturii.
Pentru a favoriza dezvoltarea căpăţânilor se recomandă o fertilizarea cu azotat de amoniu
200 kg/ha, deoarece azotul stimulează creşterea căpăţânilor şi sporeşte producţia.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor este o lucrare foarte importantă. În culturile de salată
pot să apară unele boli: Mana salatei (Bremia lactucae; Putregaiul umed al tulpinilor si
frunzelor de salata (Sclerotinia sclerotiorum); Rugina (Puccinia opizzi); Putregaiul
rasadurilor (Phytium de baryanum) care se tratează cu Perozin 0.3% sau Dithane 0.25%.
Se poate constata şi prezenţa unor dăunători: Musculita alba de sera (Trialeurodes
vaporariorum) şi afidele (Myzodes sp.) care se tratează cu insecticide specifice, de asemenea
în culturi poate să apară şi Limaxul cenuşiu (Deroceras agreste) pentru care se folosesc
momeli cu Excaratox, 15-25 kg/ha.

4. M4 - microclimatul care se referă la: - fizic: respectiv temperatura, umiditatea, gazele

nocive, praf etc. adică microclimatul fizic de lucru al muncitorului; - psihic: se referă la
relaţiile de colaborare şi bună înţelegere între executanţi şi maiştrii sau conducătorii
locurilor de muncă;
În ceea ce privește microclimatul fizic de lucru al muncitorului (sau mediul de lucru),
desigur că trebuie să i se asigure acestora haine care să protejeze corpul de compușii chimici
la care acesta se expune (uniformă), mai ales în cazul erbicidării.
În cazul în care muncitorul va lucra într-un solar sau într-o seră, unde vor fi înregistrate
temperaturi relativ ridicate, ca să permită salatei să se dezvolte în mediu prielnic, va trebui să
i se asigure intervale regulate de pauză. În cazul în care vorbim despre lucrul în câmp, unde
există posibilitatea de a fi înregistrate și temperaturi caniculare, atunci va trebui găsită o
modalitate de lucru, astfel încât muncitorii să nu fie expuși la medii neprielnice de lucru și să
li se asigure, totodată, locuri special amenajate unde să se poată adăposti de soare și de praf.
Nu în ultimul rând, trebuie să se asigure acestora cantități suficientă de apă pentru
hidratare și pauza de masă.
În ceea ce privește mediul psihic, fișa postului va postula expres cine va fi șeful direct al
muncitorului și care îi vor fi atribuțiile, evitând astfel orice posibile neînțelegeri. De

8
 asemenea, se va încuraja un climat în care conducătorii să respecte lucrătorii, și invers, în
care nu vor fi tolerate injuriile, discriminările, limbajul licențios sau vulgar, și violența fizică
sau verbale.

5. M5 - muncitorii, care pentru a putea să lucreze în condiţii optime trebuie să cunoască

următoarele elemente importante: Ce să facă? Cum să facă? Cu ce să facă? De ce să facă?
Ce au făcut?
Față de cele menținate la M1-3 (în referire la producția răsadurilor, plantare, irigarea,
erbicidare, recoltarea ș.a.m.d.), în opinia mea, trebuie stabilit un grafic în care vor fi prezentate
aceste etape, intervalul de timp, cantitățile (semințe, apă, erbicid etc.). Dincolo de acest grafic,
trebuie să se asigure o monitorizare constantă a fiecărei etape în parte. Apreciez că răspunsul la
întrebările de mai sus trebuie să se ofere în prealabil (dacă va fi necesar, pe parcurs) demarării
lucrului efectiv la plantația de salată.

BIBLIOGRAFIE
1) Adrian Chira, Managementul Calităţii Produselor Horticole, București, 2011.
2) Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean,
Arsenie Horgos, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu,
Tratat de legumicultura, Editura Ceres 2003, Bucuresti.
3) Ceauşescu Ion şi colab., Legumicultură generală şi specială, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucureşti, 1980.
4) Lagunovschi-Luchian Viorica, Legumicultură Speciala, Ed. Ceres, București, 2013.