TĂMÂIOASA ROMÂNEASCĂ

PROIECT AMPELOGRAFIE

MARUSCA ANDRADA-MĂDĂLINA
HORTICULTURĂ, ANUL IV
 ORIGINEA
Tămâioasa românească este un vechi soi românesc de
struguri folosit pentru producerea de vinuri de calitate
albe, dulci și aromate. Acest soi cultivat de mai bine de
două milenii în spațiul românesc își găsește rădăcinile
în sudul Greciei antice, fiind apreciat de către toate
popoarele aflate în bazinul Mării Mediterane, unde era
folosit ca monedă de schimb.
În spațiul românesc, soiul a ajuns atât prin coloniștii
greci, cat și prin intervenția romanilor.În România, soiul
a pătruns prin intermediul coloniştilor greci şi a
comerţului practicat în oraşele din porturile de
la Dunăre şi Marea Neagră, care s-au dezvoltat
exponenţial în perioada lui Burebista, primul rege al
dacilor (82-44 î.Hr.). Tot din această perioadă, datează
şi denumirea prezentă a soiului care provine din
cuvântul latin thymanea, care se traduce “tămâie”,
datorită caracterului aromat.
 Arealul de răspândire si de cultură
În spațiul românesc, soiul a ajuns atât prin coloniștii greci, cat și prin intervenția romanilor. Suprafața
totală actuală cultivată cu Tămâioasă românească este de aproape 1.000 de hectare. În România se cultivă
în aproape toate podgoriile, dar cele mai bune rezultate se obțin la Drăgășani, Dealu Mare și în Moldova, o
faimă deosebită având Tămâioasa de Cotnari.
 CARACTERE AMPELOGRAFICE
• floare hermafrodită – normal pe tip 5-6, frunză de mărime mijlocie - 5 lobată, petiol lung de 12 – 15 cm.
• Strugure de mărime mijlocie (150-180 g, 16-20 cm ) și formă cilindro-conică, dens în boabe. Bob de
culoare galben-aurie cu pete ruginii pe partea însorită, crocant și intens aromat.
• Butuci de vigoare mijlocie cu lungime medie a lăstarului de 100-120 cm.
• Lăstarii tineri sunt verzi, ușor vineții , cu striuri și scamă rară la vârf. La maturitate devin verzi, glabri, cu
striurile accentuate.
• Frunzele au 3 sau 5 lobi, lungi de 16-19 cm și late de 15-18 cm.
• Inflorescentele sunt uniaxiale, rar aripate și apar, cel mai frecvent, pe nodurile 5/6.
 Caracterizarea agrobiologică
dezmugurește în aprilie-mai.
 înflorirea are loc la sfârșitul lui mai și prima decadă a lui iunie(la București, Odobești, Drăgășani și Valea
Călugărească) sau în primele două decade a lui iunie (la Murfatlar și Crăciunel).
 pârga începe, cel mai devreme, la sfârșitul lunii iulie.
 coacerea deplină a strugurilor se realizează din prima decadă a lunii septembrie până în a doua decadă
a lunii octombrie în funcție de direcția de producție (vinuri seci - vinuri dulci).
potențialul productiv este susținut cel mai bine de portaltoii 41B, SO4, S04-4
Tămâioasa Românească iubește cel mai mult toamna lungă.
 este un soi sensibil la ger, secetă, la exces de umiditate. Ușor sensibil la făinare și foarte sensibil la mană
și botrytis.
 PRODUCTIVITATE
Producția de struguri este relativ modestă, de până la 8-10.000 kg/ha și scade în procesul de
supracoacere ajungând la 4-6.000 kg/ha. Strugurii acumulează frecvent 240-250 g/l zaharuri, iar în anii
favorabili chiar 270-300 g/l.
Caracterizarea agrofitotehnică
Soi cu vigoare mijlocie de creștereși 55-60% lăstari fertili.
Distanța de plantare recomandată este de 1,8m-2,2m între rînduri și 1,5-1,6 între butuci pe rând, pentru
plantațiile de la șez și 1,6-1,8 m între rânduri și 1,4 -1,5 m pe rând, pentru plantațiile de pe pante.
Este recomandată conducerea pe tulpini semiînalte ,cordon bilateral, cu tăiere în verigi de rod (cep de
doi ochi, plus cordița de 5-6 ochi) sau în elemente lungi de rod (coarte de 10-12 ochi).
Sarcina de rod lasata la tăiere este de 12-16 ochi m patrat.
Soiul este sensibil la fungicide cuprice.
Dozele optime de îngrășământ sunt N100 P150 K100 k/ha (substanță activă) , iar o data la 4-5 ani 40t/ha
gunoi de grajd.
 Vinul
Vinurile au un conținut de alcool de 12%-12,5%, de o
culoare între galben-auriu și chihlimbariu, cu o aromă
bogată de flori de tei și salcâm, cu o mare persistență
gusto-olfactivă. Intensitatea aromei se menține la
învechirea în sticlă până la 7-8 ani după care intensitatea
scade, iar aroma sugerează mirosul fagurelui de miere.
Olfactiv şi gustativ, întâlnim arome cu buchet floral –
condimentat intens de caise, pere, busuioc, miere de
albine, pepene galben sau ananas.
Vinurile seci se recomandă a fi servite ca aperitiv sau cu
salate, dar și specialități condimentate din bucătăriile Asiei.
Vinurile demidulci sau dulci se recomandă a fi servite cu
deserturi pe bază de fructe dar și independent de o
gustare dulce, pentru a-i aprecia gustul și valoarea.
 ALTE DENUMIRI
Busuioacă Albă, Busuioacă de Moldova, Beala
Tamianka, Belai Muscatnai, Muscat Belai, Muscat
Blanc à Petit Grains, Muskateller, Sarga Muskotally
Barzsing, Tămâioasă, Tămâioasă Albă de Drăgăşani.
VARIETĂŢI DE STRUGURI CONFUNDATE UZUAL CU
TĂMÂIOASA ROMÂNEASCĂ: MUSCAT OTTONEL.
 BIBLIOGRAFIE
1. https://www.winetaste.ro/noutati/soiuri-de-vita-de-vie-autohtone-pentru-
vinuri
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83m%C3%A2ioas%C4%83_rom%C3%A2
neasc%C4%83
3. https://www.paradisverde.ro/vita-de-vie/soiuri-de-struguri/tamaioasa-
romaneasca
4. https://revino.ro/tamaioasa-romaneasca-strugure-soi-vin-romanesc-
a276.html
5. https://premiumwinesofromania.com/ro/tamaioasa-romaneasca/