Particularitățile botanice și biologice ale prazului

Caracterizarea botanică, agrobiologică, tehnologică a speciei horticole.

Denumirea ştiinţifică şi populară a speciei.
DENUMIREA STIINŢIFICÂ: Allium porrum L.
DENUMIREA POPULARĂ: Praz, ai sarbesc, ajima, ceapa alba, ceapa blanda, coada vacii, hagima,
hajme, horceag, por, poroi, poroaica, poriu, praj, pur.
Familia : Liliaceae
Genul : Allium
Specia : A. ampeloprasum
Originar din zonele vecine Mării Mediterane (Egipt, Grecia, Asia Mica). A fost cunoscut in cultură
cu multe mii de ani înaintea erei noastre. În prezent se cultivă pe suprafeţe mai mari în ţările din
apusul, sudul si sud-estul Europei. (ref 1,2) +în Africa de Nord, în sudul şi sud-estul Asiei, dar şi în
Japonia, în cele două Americi. (ref 3)
La noi in ţară se cultivă mai mult in zonele din sudul si estul ţării si mai puţin in Ardeal, Banat si
Crosana. (ref 1, 2)
Prazul este o plantă legumicolă, cu tulpina cilindrică groasă si înaltă, cu frunze lanceolate si bulb
cărnos. (ref 1, 2)
Este o specie bienală, cu rădăcini numeroase, fasciculate şi cu tulpina mică sub formă de disc turtit
(ref 3). Bulbul este slab reprezentat, adică mic, de-abia se distinge de tulpina falsă, şi în interior are
un singure mugure prins pe disc (ref 1,2). Partea aeriană este foarte viguroasă. Frunzele cresc
acoperindu-se una pe alta ca la usturoi – deși de dimensiuni mult mai mari (ref 1,2) – într-un singur
plan, formând o tulpină falsă de 20-70 cm lungime, cu diametrul de 3-8 cm (ref 3). Tulpina florală
este plină în interior cu un ţesut spongios şi de forma aproape cilindrică. Inflorescenţa este
globuloasă ca la ceapă, dar pelicula protectoare de la exterior, care o înveleşte pînă în preajma
înfloritului, prezintă în partea superioară o prelungitură foarte mare, pîna la 15-20 cm (ref 1,2).
Vegetează toamna şi iarna până vin gerurile mari, neavând repaus. Îşi reia vegetaţia la temperaturi
de 5 grade Celsius. În al doilea an formează tulpini florifere înalte (până la 1,8-2 metri), cilindrice,
pline în interior şi care poartă inflorescenţe globuloase cu 800-3.000 flori în inflorescenţă.
Membrana care acoperă florile este de culoare violacee. Florile au culoarea alb-verzui până la roşie-
violacee. Polenizarea este alogamă, rar poate fi şi autogamă. Foarte rar, în inflorescenţă pot să apară
bulbili. Seminţele prazului seamănă cu cele ale cepei, sunt mici, negre, triedice, cu suprafaţa
zbârcită. Puritatea este de 90-95 %, iar germinaţia de 60-80% se menţine 3 ani. (ref 3)

Soiuri
Cămuş – este un soi foarte productiv, tardiv (cu perioda de vegetaţie de 140 – 150 zile). Tulpina
falsă are lungimea de 60 – 70 cm, diametrul de 2 – 3 cm, este fragedă, cu gust plăcut. Se cultivă mai
mult în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Uriaş (Monstruos) de Carentan, Elefant, Lung de Serbia, De Rouen – soiuri mai vechi care la noi în
ţară se cultivă numai local pe suprafeţe foarte mici sau aproape nu se mai cultivă deloc. (ref 1, 2)
Monstruos de Carentan este un soi cu tulpina falsă de 20-25 cm înălţime şi 6-8 cm grosime, cu
frunzele de culoare verde închis, late. Soiul este productiv şi rezistent la frig. Deşi acest soi este
cunoscut şi a fost cultivat şi în România, acum nu se mai cultivă. După 1990, în sortimentul de praz
au fost incluse soiuri noi de provenienţă olandeză, cum sunt soiul Jolant, mai timpuriu decât soiul
Camus şi soiul Lincoln din aceeaşi grupă de timpurietate cu Camus. Pentru cultura de praz se mai
recomandă soiurile Alutus, Jolant şi Lincoln. (ref 3)

Exigenţe ecologice

Ca toate bulboasele, prazul este o plantă rezistentă la frig. Seminţele încolţesc la 3-5 grade Celsius.
Plantele cresc la 18-20 grade Celsius. Rezistă mai bine ca ceapă la temperaturi scăzute, de până la
minus 18 grade Celsius. Are consumuri mai mari decât ceapa şi la apă (asemănându-se cu varza) şi
la substanţe nutritive. Se cultivă pe terenuri irigabile. Reacţionează bine la fertilizarea cu gunoi de
grajd din toamnă. Are cerinţe mari faţă de lumină, de aceea nu se cultivă în asociaţie cu plante mai
înalte. Prazul se cultivă pe terenuri bogate în substanţe nutritive. Preferă soluri cu reacţie neutră (pH
= 6-7,5), dar suportă mai bine decât ceapa solurile uşor acide sau alcaline. Nu dă rezultate bune nici
pe solurile nisipoase, nici pe cele grele. Cum s-a menţionat, prazul îşi continuă vegetaţia şi în iernile
mai blânde sau în zonele cu ierni mai puţin friguroase. (ref 3)
––––––––––
https://www.jovis.ro/Cartea-Cultura-legumelor-bulboase-1303.htm

https://www.editura-andreas.ro/ceapa-usturoiul-si-prazul-ioan-stavre-andreas

Victor VĂTĂMANU 2018

https://www.agrimedia.ro/articole/importanta-si-tehnologia-de-cultura-pentru-praz-allium-porrum-
l#

–––––––––
Mulți cultivari aleși pentru bazele lungi, albe comestibile și vârfurile verzi, tăria iernatică, și
rezistența la penetrare sunt disponibili pentru cultivare. Acești cultivari diferă între ei preponderent
în lungimea și diametrul părții învelișului, spațierea frunzelor, lărgimea și culoarea lamelor
frunzelor, vigoare și penetrare (/”țâșnire”), și rezistența la frig.
Rezintența la frig este deosebit de importantă acolo unde prazul va fi recoltat de-a lungul iernii, în
vreme ce încetinirea penetrării permite o perioadă de recoltare prelungită în primăvară (McCollum,
1976). În loc să formere un bulb strâns precum ceapa, prazul produce un lung cilindru dintr-un
înveliș de frunze fasciculat care sunt în general înălbite prin împingerea solului din jurul lor
(tranșare). Sunt comercializați frecvent ca mici răsaduri în tavă cărora li se dă drumul mai devreme
în sere, urmând să fie sădite mai apoi în câmp pe măsură ce îngăduie vremea. Odat stabilite în
grădine, prazul este vânjos; multe soiuri pot fi lăsate în pământ pe timpul iernii pentru a fi recoltate
după nevoie. (Anon, 2005a).
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9781845690175500221
Origin of Leek:
Prazul se presupune a fi derivat din prazul de nisip sau aiul șarpelui (Allium scorodoprasum) ce
crește sălbatic în sudul Europei, nordul Africii și Estul Mijlociu.
Prazul este un tetraploid (4x = 32), însă este dificil de stabilit cu certitudine dacă prazul este
autotetraploid sau alotetraploid. În ciuda tetraploidiei, prazul este stabil din punct de vedere
citologic, aceasta trebuindu-i pentru a se propaga sexual. În stadiile incipiente ale meiozei (pachiten
și diploten), au loc asocieri de patru cromozomi. Cu toate acestea, ei se dezvoltă în principal în
bivalenți la metafaza I. Bivalenții arată aproape întotdeauna o localizare marcată a chiasmatei sau a
punctelor de încrucișare în apropierea centromerilor cromozomilor. Aceasta oferă o configurație în
formă de cruce pentru cromozomii împerecheați în stadiul metafazei I. Acest proces, deși rar, s-a
dovedit a fi unul normal și ordonat în tetraploizii de praz. Localizarea chiasmatei. reduce aria
cromozomilor în care apare împerecherea și previne formarea multivalentă care implică de obicei
capetele distale ale cromozomilor ducând la o cantitate neglijabilă de recombinare între cele două
seturi parentale de cromozomi.
https://www.biologydiscussion.com/vegetable-breeding/leek-origin-botany-and-breeding-methods-
india/68709

Mulți cultivatori îngrămădesc solul sau mulciul în

jurul porțiunii inferioare a tulpinii de mai multe ori
pe tot parcursul sezonului de creștere pentru a limita
producția de clorofilă, rezultând o secțiune lungă
albă a tulpinii sub frunze. Lăsat recoltat, prazul din al
doilea sezon produce o ombelă mare cu multe flori.

https://www.britannica.com/plant/leek