Referat

,,Cultura ciresului’’

Student : Madalina Proiceama

Materie: Pomologie
 Supradomeniu Biota
Supraregn Eukaryota
Regn Plantae
Subregn Viridiplantae
Infraregn Streptophyta
Diviziune Tracheophyta
Subdiviziune Spermatophytes
Ordin Rosales
Familie Rosaceae
Subfamilie Amygdaloideae
Trib Amygdaleae
Gen Prunus

Importanta culturii
Cultura de cireș poate fi valorificată în diverse moduri. Fructele sunt foarte apreciate în
industria alimentară, lemnul este folosit în producția de mobilă și obiecte artizanale, iar frunzele
și cozile sunt utilizate în scop medicinal. Totodată, cireșul este considerat și un arbore
ornamental deosebit, datorită florilor sale.

Originea si aria de raspandire

Cultivat încă de acum 2.500 de ani de greci și romani, pentru fructele sale deosebite, dar
și pentru lemn, cireșul (Prunus avium L.) face parte din genul taxonomic Prunus,
familia Rosaceae, iar varietățile în care poate fi găsit își au originile în speciile care, în trecut,
creșteau spontan pe teritoriile situate între Marea Neagră și Marea Caspică.

Alături de sămințoase (măr, păr, gutui), sâmburoasele (cireșul, prunul, vișinul, caisul,
piersicul, nectarinul) sunt specii de pomi fructiferi care pot fi profitabile, dacă sunt respectate
tehnicile agrotehnice specifice acestor culturi, precum și măsurile fitosanitare de prevenire și
combatere a bolilor, dăunătorilor și a buruienilor.

Particularitati biologice

Particularitati de crestere

Sistemul radicular.

Cresterea radacinilor este influentata de portaltoi si insusirile fizico-chimice ale solului.

Pe solurile fertile radacinile cresc mai putin in lungime dar ramifica mai mult, iar pe solurile
sarace radacinile se alungesc mult si ramifica mai putin. Pe solul brun roscat, majoritatea
radacinilor sunt situate in stratul de sol cuprins intre 20 si 55 cm, extinderea pe orizontala
depasind de 1,6-3 ori proiectia coroanei. Altoit pe mahaleb, ciresul formeaza un sistem radicular
mai profund, cu radacini ce pot ajunge la 3-4 m adancime, ceea ce-i confera o buna rezistenta la
seceta. Altoit pe visin, formeaza un sistem radicular mai superficial si mai putin extins, dand
posibilitatea valorificarii solurilor mai subtiri. Cresterea radacinilor se face in doua valuri, unul
primavara in aprilie-mai si unul toamna inaintea caderii frunzelor.

Tulpina.
Partea aeriana creste mai greu in primi ani de livada, desi ciresul este viguros si are
tendinta de etajare naturala, formeaza coroane rare si bine luminate. In perioada de tinerete
formeaza coroane piramidale, iar la maturitate coroanele devin globuloase sau invers piramidale.
Ciresul are capacitate destul de slaba de ramificare, coroana se mentine destul de rara si necesita
putine interventii de taiere pentru intretinerea ei. Fructifica pe ramuri mijlocii si buchete de mai,
ramuri pe care mugurii floriferi si vegetativi sunt asezati solitar. In perioada de maxima rodire,
diferentiaza muguri de rod si pe ramurile de prelungire a elementelor de schelet. Mugurii floriferi
se formeaza in cantitate mai mare pe ramurile scurte tip buchet (75%) si mai putin pe ramurile
mijlocii si lungi (25%).

Soiuri de cires cultivate in Romania

În România sunt cultivate atât soiuri autohtone, cât și internaționale, apreciate pentru
calitatea recoltei. Mai jos, vă prezentăm câteva dintre cele mai întâlnite soiuri de cireș de la noi
din țară și care sunt particularitățile lor, în funcție de perioada în care rodesc și pot fi recoltate
fructele:

 soiuri cu perioada de maturare a fructelor în mai și în prima decadă a lunii iunie:

o Ponoare - principala caracteristică este productivitatea mare și constantă; soi
semitimpuriu, de vigoare mijlocie; începe să rodească în anul V-VI de la plantare;
fructele sunt de mărime medie (5,5-6,4 g), roșii, suculente, pulpa semipietroasă;

 soiuri cu perioada de maturare a fructelor în a doua decadă a lunii iunie:

o Stella - principala caracteristică este rezistența foarte mare la ger; sensibil la crăparea
fructelor; fructele sunt roșii, dulci, acidulate; fructul este mare, 8-9 g în primul an de rod
și 6,4-7 g în anul V-VI de rod; pulpa are o fermitate medie;
o Izverna - principala caracteristică: rodește abundent și constant; este de vigoare medie și
intră pe rod în anul V-VI; fructul este de mărime medie (6-7,5 g), roșu-închis, pulpă
pietroasă, dulce;
o Van - principala caracteristică: este considerat cel mai productiv soi de cultură; vigoare
medie spre mare; fruct mare (7,5-8,3 g în primii ani de rod și după aceea, 6,5-7 g; fructe
roșii, cu pulpă pietroasă, dulce-acidulată; sensibil la crăparea fructelor;
o Germersdorf - principala caracteristică: producție moderată; soi cu vigoare mare; intră pe
rod în anul VI-VII de plantare; fructul este mare, 8-8,5 g în primii ani de rod și 7-7,5 g
ulterior; sensibilitate foarte mare la crăpare;
o Boabe de Cotnari - principala caracteristică: mugurii de floare și lemnul au o mare
rezistență la ger; vigoare mijlocie spre mare; fructul este mare, 7-8 g în primii ani de rod,
 ulterior, 6,5-7 g; fructele sunt bicolore, galben cu roșu, pulpa alb-gălbuie, pietroasă,
duce-acidulată; special destinat pentru compot;
o Special - principala caracteristică: tolerant la secetă și la boli; soi de cireșe amare, cu
fructe mari (pentru cireșele amare), de 6 g, de culoare roșu-închis, cu pulpă roșie;
destinat special pentru dulcețuri și fructe confiate;
o Rubin - principala caracteristică: rezistența la factorii de stres climatic, la atacul bolilor
(antracnoză, monilioză) și al dăunătorilor; soi foarte productiv, de vigoare mijlocie;
fructul este mediu, de 7,5 g, de culoare roșie-rubinie;

 soiuri cu perioada de maturare a fructelor în luna iulie:

o Daria - principala caracteristică: rezistență bună la boli (Molinia); soi de vigoare medie-
mare; intră pe rod în anul VI; fructul este de mărime medie (6,75 g), roșu-închis, pulpă
roz pietroasă; fructe destinate, în mod special, consumului în stare proaspătă;
o Galata (anterior Amar Galata) - principala caracteristică: tolerant la secetă și la boli;
vigoare medie, soi de cireșe amare; fructele sunt medii spre mari, 4,7-5 g, bicolore, cu
pulpa galben-albicioasă, semipietroasă; rezistent la crăpare.

Cerintele ciresului la factorii de mediu

Deși, în primii trei ani de la plantare, cireșii nu produc fructe, iar potențialul de producție
este atins în anul V sau VI, o livadă poate rodi și după 40 de ani de la plantare. Chiar și pe
suprafețe mici, cireșii pot aduce profituri considerabile. Pentru o recoltă bogată, sănătoasă și
constantă cantitativ de-a lungul anilor, este foarte important, însă, să respectați rigorile impuse de
acest pom fructifer, pentru că această cultură are anumite particularități și este pretențioasă față
de condițiile de mediu.

Perioada optimă pentru plantare

Dacă doriți să înființați o cultură de cireș, este bine să știți că perioada optimă de plantare
a pomilor este toamna, cu două săptămâni înainte de îngheț (20 octombrie-20 noiembrie) sau
primăvara, în intervalul 1 martie-20 aprilie. Recomandarea specialiștilor este să îi plantați, însă,
mai degrabă toamna.

Alegerea terenului pentru cultura de cireș

Cireșul este foarte pretențios la condițiile de mediu și are cerințe speciale în ceea ce privește
lumina, temperatura, umiditatea și solul. De aceea, atunci când alegeți terenul pentru a înființa
livada dumneavoastră, există câteva criterii de care este bine să țineți cont:

 lumina - cireșul are nevoie de foarte multă lumină; terenul este indicat să aibă expunere
sudică sau sud-estică; dacă nu are suficientă lumină, cireșul crește lent, fructele sunt mai
mici, ramurile se usucă, rodește neuniform, în special în partea superioară a coroanei;
 solul - trebuie să fie aerat;
 temperatura - este foarte sensibil la curenții de aer rece;
 apa - nu se comportă bine în perioadele de vară, cu secetă prelungită.
 Prin urmare, recomandarea este să amplasați plantația pe porțiunea de mijloc a unui versant,
pe terenuri care au pante de 10-15%. Dacă nu aveți această posibilitate, atunci asigurați-vă că
terenurile plane, cum ar fi văile ori depresiunile înguste, nu sunt predispuse la băltiri. Altitudinea
optimă pentru dezvoltarea armonioasă a cireșului este de 600-700 de metri, însă poate fi cultivat
și în zonele de câmpie, cu respectarea tehnicilor specifice acestei culturi.

Cerințele față de temperatură

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014),

temperatura medie anuală pentru ca cireșul să crească și să rodească pe măsura investițiilor
făcute, ar trebui să se situeze în intervalul 9-10,5°C. Temperatura optimă pentru această specie
este de 18-28°C, cu o minimă de 6°C și o maximă de 40°C. Este important să rețineți că în afara
acestui interval de temperaturi absolute, creșterea încetează. Chiar dacă cireșul rezistă până la
temperaturi de 40°C, el nu suportă bine căldurile, mai ales dacă sunt însoțite de secetă, în acest
caz fiind nevoie de sisteme de irigații eficiente, care să suplinească lipsa apei. Totodată, față de
ger, se comportă mai bine decât piersicul sau caisul, dar mai puțin bine față de prun, vișin ori
măr. Temperatura critică este de -27°C. Mugurii florali rezistă până la -2,8°C, însă, dacă florile
sunt deschise, atunci temperatura nu trebuie să scadă sub -2,2°C. Înghețul poate afecta până la
90% din muguri și flori.

Cerințe față de apă

Cireșul este o specie care preferă zonele cu precipitații medii anuale cuprinse între 600 și
800 mm. Condiția este, însă, ca această cantitate de apă să fie proporțională cu deficitul lunar de
umiditate, cerințele cireșului față de apă fiind moderate. Rețineți că cireșul se numără printre
sâmburoasele care sunt foarte sensibile la asfixie radiculară, ceea ce înseamnă că nu este
benefică apa care băltește în jurul rădăcinilor, nici măcar pentru perioade scurte. Recomandarea
este ca pânza apei freatice să fie sub 1,5-2 metri de la suprafață. Pe de altă parte, nu tolerează nici
insuficiența apei în sol, fiind nevoie de sisteme de irigație, încă de la înființarea plantației.

Solul potrivit pentru cultura de cireș

Pentru plantația de cireș este nevoie de soluri mijlocii și ușoare, afânate, permeabile și
care se încălzesc ușor, fiind vorba despre o specie foarte pretențioasă din acest punct de vedere.
Prin urmare, dacă doriți să înființați o astfel de cultură, asigurați-vă că solul este luto-nisipos sau
argilo-nisipos și nu reține apa în cantități mari. Atenție! Nu este recomandat să plantați cireși pe
un teren pe care anterior au fost plantații de alte sâmburoase, cum sunt vișinii, nectarinii,
piersicii, prunii, ci abia după cinci ani de la tăierea acestora.

Plantarea propriu-zisă a cireșului

La plantare, cireșul are nevoie de 8-10 litri de apă și de o groapă suficient de adâncă în
care sistemul radicular al rădăcinilor să se poată adapta și dezvolta. De asemenea, puietul trebuie
pregătit înainte de a fi plantat, în sensul că rădăcina se fasonează, iar ramurile se taie la 7-8 cm.
Totodată, este indicat să îndepărtați ramurile care sunt uscate sau care prezintă semne de boală.
Sisteme de cultură pentru cireș

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014), sunt
recomandate două sisteme de cultură pentru cireș:

 extensiv - sistemul clasic, cu pomi altoiți pe portaltoi de vigoare mare; distanțarea între
rânduri este de 5 metri și între pomi, de 4 metri sau 6 x 5 metri; nu este nevoie de mijloace de
susținere a crengilor;
 intensiv - cu pomi altoiți cu portaltoi de vigoare medie, cu distanțe de plantare de 4 x 3 metri,
sau cu portaltoi de vigoare mică și distanțe de plantare de 4 x 2 metri; este nevoie de mijloace
de susținere a pomilor (spalieri, sârme).

Specificul infiintarii plantatiilor de cires

 Fiind pretentios la sol si la unele componente chimice rezultate din descompunerea

radacinilor altor specii (oboseala solului), ciresul nu se planteaza dupa el insasi sau dupa
alte samburoase inrudite, mai devreme de 10-15 ani, dar se poate planta dupa mar sau
par. Este sensibil la fenomenul de oboseala a solului, din care cauza terenul trebuie bine
pregatit, fertilizat si dezinfectat impotriva viermilor tericicoli si a nematozilor.
 Pregatirea terenului in vederea plantarii consta in afanarea adanca, fertilizarea de baza cu
40-60 t/ha ingrasaminte organice, 250-300 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sare
potasica si incorporarea ingrasamintelor la 20-25 cm si maruntirea solului in vederea
pichetarii. Pentru solurile care au fost ocupate anterior cu livada, este necesara dezinfectia
chimica, pentru distrugerea nematozilor si viermilor tericicoli, prin aplicarea a 80-100
kg/ha Lindatox, Aldrin sau Heclotox. Daca este cazul, se poate corecta pH-ul solului prin
aplicarea de amendamente.
 Perioada optima de plantat este toamna, cand suporta mai bine transplantarea si porneste
mai bine primavara. Pentru asigurarea polenizarii, se planteaza cel putin trei soiuri, in
randuri alternative, in functie de valoarea lor comerciala. Foarte bun polenizator este
soiul Pietroase D nissen, dar are fructe de calitate inferioara si se poate planta in raport de
1:8 cu alte soiuri de calitate.
 Distantele de plantare folosite sunt de 5-6 m intre randuri si 3-4 m pe rand, in functie de
vigoarea pomilor si capacitatea de ramificare. Pentru soiurile de vigoare slaba si cu port
compact, conduse ca tufa-vas, se pot folosi distante de 4/3 m.
 Formele de coroana folosite sunt in functie de vigoarea soiului si de dominanta apicala
(tendinta de a creste inalt si slab ramificat) si sunt: tufa vas, pentru soiurile de vigoare
mai mica (Lambert compact, Van, Rubin, Jubileu), vasul intarziat, piramida intrerupta,
palmeta libera, pentru soiurile mai viguroase.
Specificul intretinerii plantatiilor de cires
Pentru a obține o recoltă bogată, sănătoasă și constantă, chiar și după decenii de la
plantare, este nevoie să realizați lucrările de întreținere specifice culturii de cireș, acestea
constând în înmulțirea corectă, tăierile de întreținere, de fructificare, în verde, operațiunile de
îngrijire a solului. Totodată, este esențial să aplicați tratamentele de prevenire și combatere a
buruienilor, bolilor și a dăunătorilor, urmând indicațiile specialiștilor.

Înmulțirea cireșilor

Înmulțirea cireșilor se face prin altoire, în timpul primăverii, și pe portaltoi, în timpul

verii. Pentru a obține o recoltă bogată și sănătoasă, este foarte important să achiziționați
materialul săditor și portaltoii din pepiniere autorizate, astfel încât să aveți garanția că nu există
pericolul unor infecții virale, cum ar fi pătarea inelară necrotică (Prunus necrotic ringspot
ilarvirus), mozaicul mărului la cireș (Apple mosaic ilarvirus virus), răsucirea frunzelor de cireș
(Cherry leaf roll nepovirus). Totodată, materialul săditor și portaltoii proveniți de la surse
autorizate, cum sunt pepinierele institutelor de cercetare, prezintă o mai bună rezistență la boli și
la atacurile dăunătorilor. În ceea ce privește portaltoii, în România se folosesc două tipuri:
portaltoi generativi (Portavium, Semavium, Mahaleb, cireșul franc) și portaltoi vegetativi (din
seria IPC, obținută la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni.

Irigarea culturii de cireș

Principalul aspect de care este bine să țineți cont când alegeți sistemul de irigare pentru
cultura de cireș este sensibilitatea acestei specii la umiditatea excesivă sau la seceta prelungită.
Prin urmare, pe de-o parte, irigarea nu trebuie să provoace băltiri, iar pe de alta, este necesară
pentru a asigura cantitatea optimă de apă, în perioadele cu precipitații insuficiente. Pentru o
cultură de cireș sănătoasă și viguroasă, este recomandată fie irigarea prin picurare, fie cea prin
microaspersiune sub coroana pomilor.

Tăierea pomilor

În cazul culturii de cireș, tăierea pomilor se poate realiza prin două metode: tăierea de
formare și cea de rărire. Tăierea de formare stimulează creșterea lăstarilor și ajută la modelarea
unei coroane mai dese. Este motivul pentru care nu se recomandă în perioada de rodire, pentru că
fructele nu mai beneficiază de cantitatea suficientă de lumină. Un alt aspect important este că o
tăiere puternică accentuează formarea lăstarilor. Tăierea ramurilor la ciot este cea mai drastică
soluție, numai că lăstarii vor fi slabi și puțini. Tăierea de rărire se referă la îndepărtarea totală a
coroanei și se poate face chiar și până la tulpina pomului. Acest tip de tăiere este recomandat
pentru plantele ajunse la vârsta la care pot rodi, pentru că, spre deosebire de tăierea de formare,
ea nu stimulează creșterea lăstarilor, ci productivitatea.

Atât tăierile de formare, cât și cele care întăresc rodul sunt lucrări de întreținere și de
fructificare anuale. Totuși, este esențial ca în primii ani de la înființarea culturii, să nu tăiați
pomii, decât pentru a dirija lăstarii pe poziții favorabile.
 Tăierile pot fi realizate și în verde, și în perioada de repaus, dar în niciun caz în timpul
iernii, mai ales dacă este ger.

Rețineți că, în timpul tăierilor, se poate produce și rănirea pomului, ceea ce favorizează
acțiunea dăunătorilor sau a agenților patogeni, cum sunt ciupercile. Așadar, una dintre metodele
prin care pot fi prevenite infecțiile este realizarea tăierilor în perioada optimă, adică primăvara, în
preajma sau chiar după înmugurirea pomilor, dar înaintea înfloririi lor. Dacă se produc răni, este
foarte important să le închideți cu substanțe speciale, cum sunt soluțiile care conțin cupru.
Totodată, nu uitați ca în timpul tăierii să îndepărtați și rănile canceroase.

Întreținerea solului

În livezile de cireș, se practică înierbarea solului între rândurile unde sunt plantați pomii
și ogorul negru pe rânduri. Întreținerea solului se realizează fie prin lucrări manuale, mecanice,
fie prin tratamente cu erbicide, pentru combaterea buruienilor.

Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de cireș

Printre cele mai comune boli ale sâmburoaselor, inclusiv ale cireșului, sunt monilioza și
bășicarea frunzelor, mai ales în perioadele în care precipitațiile sunt abundente. Dacă nu sunt
tratate la timp și eficient, acestea pot duce la compromiterea completă a recoltei. Plantațiile de
cireș mai sunt atacate, însă, și de numeroși dăunători. Este foarte important să știți care sunt cele
mai comune boli și cei mai importanți dăunători, ca să puteți gestiona corect atacurile acestora,
ținând cont de recomandările specialiștilor în ceea ce privește tratamentele specifice. Totodată,
rețineți că și buruienile sunt factori favorizanți pentru apariția diverselor infecții, pentru că pot fi
gazdele perfecte ale agenților patogeni.

Principalele boli ale culturii de cireș:

 putregaiul și mumificarea fructelor - infecție fungică; agentul patogen: ciuperca Monilinia

laxa, Monilinia fructigena; primăvara, se manifestă la nivelul florilor, al frunzelor și al
vlăstarilor, care se ofilesc, se brunifică și se usucă; vara, sunt afectate fructele, în toate
stadiile de dezvoltare; pe lângă tratamentele specifice cu fungicide, este importantă și
igienizarea culturii, pentru stoparea evoluției și răspândirii bolii și la pomii sănătoși; Soluția
BASF pentru combaterea moniliozei este fungicidul Signum . Este un produs inovator, cu o
combinație unică de două substanțe active noi, cu moduri de acțiune diferite și cu un spectrul
de combatere specific pentru bolile speciilor de sâmburoase: boscalid și piraclostrobin.
Modul diferit dar sinergic de acțiune al celor două substanțe active determină obținerea unui
spectru de combatere foarte larg împotriva patogenilor. Pentru combaterea moniliozei se pot
aplica maxim 3 tratamente la un interval de 10 zile între ele, pe perioada de vegetație BBCH
59-81, de la deschiderea primelor flori până la începutul colorării tipice a fructelor.
 pătarea purpurie (antracnoza) frunzelor de cireș - infecție fungică; agentul patogen:
ciuperca Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis; boala se manifestă în mod special pe
frunze, care, odată atacate, cad prematur, ducând la fenomenul de defoliere timpurie a
pomilor; igienizarea culturii este esențială atât pentru prevenirea infecției, cât și pentru
 stoparea răspândirii ei. Pentru combaterea antracnozei frunzelor de cireș, experții BASF
recomandă aplicarea fungicidului Signum®.
 ciuruirea micotică a frunzelor - infecție fungică; agentul patogen: Stigmina
carpophila sau Coryneum beijerinckii; se manifestă în mod special la nivelul frunzelor și al
fructelor, pe care apar pete care se necrozează, ducând la căderea acestora; igienizarea
culturii are un rol foarte important în prevenirea și combaterea bolii;
 răsucirea frunzelor de cireș - infecție fungică; agentul patogen: Gnomonia erythrostoma;
simptomele sunt vizibile în lunile iunie-iulie, când, din cauza infecției, limbul se răsucește, se
usucă și nu cade nici pe timpul iernii; fructele se dezvoltă asimetric; lăstarii atacați trebuie
îndepărtați și arși.

Principalii dăunători ai cuturii de cireș:

 musca sau viermele cireșelor (Rhagoletis cerasi) - larvele pătrund în fruct și se hrănesc cu

pulpa; cireșele atacate se înmoaie, se înnegresc și nu mai sunt bune pentru consum;
 viespea cireșului (Caliroua limacina) - frunzele capătă un aspect dantelat, larvele viespii
rozând epiderma superioară și parenchimul frunzelor care se brunifică, se usucă și cad
prematur;
 păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi) - frunzele atacate capătă aspect de buchet, după
ce se răsucesc, se îngălbenesc, se ofilesc și se usucă; lăstarii atacați se curbează, se brunifică
și nu mai cresc; se formează roua de miere și apoi fumagina.

Măsuri de combatere a bolilor și a dăunătorilor culturii de cireș

Prima modalitate de apărare față de acțiunea agenților patogeni este monitorizarea
culturii și consultarea specialiștilor, pentru a identifica din timp semnele de boală sau ale
atacurilor dăunătorilor și a acționa eficient. Este la fel de important să respectați lucrările
agrotehnice specifice culturii cireșului și să aplicați corect măsurile fitosanitare, care implică
tratamentele cu fungicide, erbicide și insecticide. Totodată, este recomandat să citiți cu atenție
instrucțiunile de pe ambalajele produselor folosite, pe care le puteți găsi în fitofarmacii. Aceasta,
pentru o informare corectă în ceea ce privește doza optimă care trebuie administrată pentru faza
de vegetație a plantei, precum și care este timpul de pauză între două tratamente.

BASF are experiența, cunoștințele și soluțiile necesare pentru a vă putea proteja investiția
și a vă ajuta să obțineți recolte sănătoase și de bună calitate. Așadar, pentru combaterea speciilor
de Monilioză, care produc putregaiul brun și mumificarea fructelor, precum și a antracnozei,
BASF vă recomandă aplicarea fungicidului Signum® – un produs inovator din gama
AgCelence®. Fungicidul combină două substanțe active cu moduri de acțiune diferite: boscalid,
din grupa carboxamide, și piraclostrobin, din grupa strobilurinelor. În cazul culturii de cireș,
doza omologată este de 0,5 kg/ha. Se pot aplica maximum trei tratamente, la un interval de 10
zile, de la deschiderea primelor flori, până la intrarea fructelor în pârgă.

În ceea ce privește erbicidarea, este important să știți că vaporii produselor nu trebuie să

atingă frunzele pomilor și că în primii trei ani de la plantare, nu sunt recomandate. În această
situație, îndepărtarea lor se va realiza prin lucrări manuale sau mecanice. După primii trei ani de
la înființarea culturii, se poate utiliza Stomp® Aqua , un erbicid pe bază de pendimetalin, din
clasa dinitroaniline pentru combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale.
 Doza recomandată este de 2-4 l/ha, cu aplicare în perioada de repaus a cireșilor și la
preemergența buruienilor. Un alt erbicid eficient pentru plantațiile de cireș este Stratos® Ultra ,
pe bază de cicloxidim, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate, dar și a altor buruieni
graminee. Se aplică împreună cu adjuvantul Dash® HC, în perioada postemergentă. Doza
omologată este de 1-2l/ha singur sau 1l/ha + 1l/ha adjuvant.

Pentru combaterea dăunătorilor, pe lângă tratamentele specifice cu insecticide, pot fi

eficiente, în funcție de caz, și capcanele optice cu clei adeziv (musca cireșelor), arăturile de vară-
toamnă, prin care se distrug larvele care hibernează în sol (viespea cireșului), tăierea și arderea
lăstarilor atacați, precum și distrugerea buruienilor-gazde (păduchele negru al cireșului).

Recoltarea și depozitarea cireșelor

Producțiile medii pentru culturile de cireș se situează între 10.000 de kg/ha, la o densitate
de 500 de pomi/ha, și 18.000 de kg/ha, la densitatea de 1.250 de pomi/ha. Pentru o recoltă de
calitate, este necesar să faceți această operațiune la maturitatea deplină a fructelor și să le
depozitați, apoi, în camere frigorifice, pentru a se evita brunificarea și deteriorarea lor.

Stabilirea momentului oportun pentru recoltarea cireșelor depinde de soi și de mai mulți
factori, cum ar fi:

 dimensiunile fructelor;
 culoarea de fond;
 ușurința ruperii fructelor de pe ramuri;
 conținutul de zahăr;
 gradul de perisabilitate;
 destinația producției.

De obicei, recoltarea se realizează manual, în două moduri:

 selectiv - pe măsură ce fructele ajung la maturitate;

 integral - fructele se culeg toate odată.

În cazul culturilor care sunt destinate industrializării, recoltarea se poate face și

mecanizat, cu ajutorul mașinilor speciale.
Bibliografie :
Mihail Coman, Ion Dutu , Mihail Iancu , Ilarie Isac, Aurelian Olteanu , Dorin Sumedrea -
”Pomi, arbusti fructiferi, cãpsun – Ghid tehnic si economic“ 2014 - Editura Invel Multimedia
https://www.scrigroup.com/casa-masina/pomicultura/CULTURA-
CIRESULUI62262.php
https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/cultura-ciresului-plantare-intretinere-
combaterea-bolilor.html