MANAGEMENTUL

MATERIA :
MANAGEMENTUL
COMBATERII INTEGRATE
COMBATERII INTEGRATE
A DAUNATORILOR
A DAUNATORILOR
AGROECOSISTEMELOR AGROECOSISTEMELOR
LA CULTURA DE TOMATE
 INTRODUCERE
 Tomatele (Lycopersicon
esculentum) sunt plante erbacee din
familia Solanaceae, cultivate pentru
fructele gustoase. Fructele de tomate
se consuma proaspete, sub forma de
preparate sau conserve, fiind bogate
in vitamine, zaharuri, aminoacizi,
acizi organici. Compozitia chimica
este influentata de soi, de conditiile
pedo-climatice si de tehnologia
aplicata. Tomatele sunt native din
America Centrala si de Sud, in
centrele lor de origine fiind plante
perene. In tara noastra, cultura de
tomate este foarte extinsa, plantele
avand boli si daunatori specifici, ce
pot determina pagube insemnate
sau chiar compromiterea
culturii. Aplicarea tratamentelor
fitosanitare reprezinta o veriga
importanta in tehnologia de cultura a
tomatelor, pentru obtinerea de
recolte bogate.
ACARIANUL ROŞU COMUN -
TETRANYCHUS URTICAE KOCH
 Pentru combaterea acestui dăunător se recomandă măsuri preventive şi
curative atât în sere, răsadniţe, cât şi în câmp. în sere, răsadniţe se
recomandă o serie de măsuri preventive care se aplică înainte de
înfiinţarea culturilor: menţinerea serelor într-o perfectă curăţenie;
distrugerea buruienilor atât din interiorul cât şi din jurul serelor, care
sunt plante-gazde intermediare ale acarianului; aplicarea de tratamente
chimice la răsaduri şi efectuarea unui control riguros al plantelor care
se introduc în sere pentru a se preântâmpina introducerea acarianului
cu plante infestate; respectarea regimului Mdrotermic; după recoltare
toate resturile vegetale se adună, se scot din sere şi se distrug prin
ardere; în perioada dintre două cicluri de cultură dezinfestarea solului,
scheletului serilor şi răsadniţelor cu clorură de var sau cu produse
pesticide; dezinfecţia solului cu aburi timp de 1 orala 95°C.
 Ca măsuri biologice se recomandă: utilizarea acarianului prădător
Phytoseiulus persimilis At.-H., care se creşte pe plante de fasole sau
soie infestate de Tetranychus urticae Koch., în boxe speciale. Apoi se
lansează în culturile infestate de acarian în doze de 20-150
exemplare/m2în funcţie de gradul de infestare a plantelor şi
temperatură. Aceasta ca să se realizeze un raport optim dintre prădător
şi acarieni de 1:20-l :30, ceasigură o protecţie deplină a culturilor
forţate de castraveţi împotriva acarianului roşu comun, ne mai fiind
nevoie de tratamente chimice.
 Tratamentele chimice se aplică numai în caz de invazii în lipsa mijloacelor biologice la semnalarea în culturi a
dăunătorului. O combatere eficientă a acarianului în sere se poate realiza prin utilizarea unor insecticide cu efect
acaricid, dar cu remanentă redusă cum ar fi: Actellic 50 EC (3,0-5,0 l/ha) etc. Pentru evitarea extinderii
fenomenului de rezistenţă se recomandă folosirea alternativă a produselor din diferite categorii de pesticide.
Tratamente chimice se vor aplica în special pe partea inferioară a frunzelor, unde se găsesc coloniile de acarieni şi
se vor repeta în funcţie de refacerea infestărilor. întrucât legumele din sere se consumă mai mult în stare proaspătă
pentru evitarea formării de reziduri toxice pe fructe se recomandă ca în prima perioadă de vegetaţie până la
înflorirea plantelor de folosit pesticide cu o remanentă de scurtă durată şi selective în vederea protejării insectelor
utile, iar inperioada de fructificare numai cumijloace biologice. în câmp ca măsuri preventive se recomandă,
aplicarea unui asolament raţional; adunarea şi distrugerea resturilor vegetale (frunze, buruieni etc.) prin arderea şi
efectuarea arăturilor de toamnă pentru distrugerea stadiului hibernant; folosirea pentru plantare a unui răsad
viguros, sănătos, liber de dăunători sau la care s-au aplicat tratamente chimice cu 1 -2 zile înainte de plantare în
câmp. Tratamente chimice în câmp se aplică în anii de invazii numai la avertizare în funcţie de PED cu insecticide
cu efect acaricid.
 MUSCULIŢA ALBĂ DE SERĂ -
TRIALEURODES VAPORARIORUM
WESTW.
 In combaterea acestui dăunător în sere se aplică în general măsuri
preventive şi biologice, numai în caz de invazii puternice se aplică şi
măsuri chimice. în sere.
 Ca măsuri preventive un rol mai important au: menţinerea serelor în
perfectă stare de curăţenie; distrugerea florii spontane din sere şi din
jurul lor, care sunt plante-gazde intermediare ale dăunătomlui;
cultivarea în jurul serelor a plantelor slab infestate de musculiţa albă
(ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, poramb, cereale etc), iar cele puternic
atacate (tomate, castraveţi, vinete etc) trebuie să fie amplasate la 2-3
km de la sere; efectuarea unui control riguros a tuturor plantelor,
înainte de a fi introduse în sere, pentru a împiedica pătrunderea
dăunătomlui din câmp cu plante infestate; tot în acest scop, la
intrarea în sere se instalează dezinfestoare speciale, iar locurile de
aerisire se acoperă cu plase cu ochiuri mici (20-30 ochiuri/cm2);
respectarea regimului hidrotermic; utilizarea mgrăşămintelor, pentru
a accelera creşterea şi dezvoltarea plantelor, care sunt mai rezistente
la atacul acestui dăunător; evitarea cultivării plantelor intermediare
între cele două cicluri; după recoltare toate plantele sau resturile de
plante trebuie strânse şi scoase în afara serelor şi distrase prin ardere;
în perioada dintre cele două cicluri, solul şi corpurile serelor libere
de plante se dezinsectează cu pesticide organofosforice.
 Ca măsuri biologice se recomandă lansarea viespei parazite specifice – Encarsia formosa Gah., asigurând un
raport dintre parazit şi pradă de 1:10 în culturile de castraveţi, 1:25 în culturile de tomate şi 1:50 în culturile de
ardei din sere, ce parazitează până la 85% din larve; primul tratament se aplică la 10-15 zile după apariţia adulţilor
musculiţei albe de seră, a doua lansare la semnalarea apariţiei larvelor de vârsta a doua, iar celelalte se repetă,
dacă este cazul la 14-15 zile; lansarea în culturile forţate a ploşniţei răpitoare Macrolofus sp; utilizarea
preparatului biologic Verticillin, obţinut pe baza ciupercii Verticillium lecanii Vilgas., sub formă de pulbere
umectabil cu titrul nu mai mic de 20 mlrd. spori/g, în doză de 17-70 kg/ha pentru culturile de castraveţi din sere,
care în condiţii de umiditate înaltă de 85% şi temperatura de 20-28 °C distruge până la 95% de larve (se
recomandă 2-8 tratamente la intervale de 7-12 zile, iar la infestări puternice (populaţii masive) în fiecare
săptămână); instalarea de capcane galbene, simple sau cu hormon juvenil (applaud); utilizarea curselor de tip
panou sau cilindru, din material plastic, cu adeziv (lipici); la infestări puternice lansarea viespei parazite Encarsia
formosa Gah. poate fi completată cu tratamente cu suspensii de Verticillin, sau cu capcane galbene, curse cu
adeziv etc, ce determină reducerea sau chiar eliminarea totală a tratamentelor chimice.
 Tratamente chimice se aplică numai în lipsa mijloacelor biologice la semnalarea apariţiei unor focare
masive ale insectei şi depăşirea PED cu pesticide cu un grad de toxicitate şi remanentă redusă prin rotaţie
cu unul din produsule ; Actellic 50 EC (3,0-5,0 l/ha) în culturile de castraveţi, tomate şi ardei din seră.
Având în vedere faptul că, musculiţa albă de seră are însuşirea de a forma treptat rase rezistente la
insecticidul utilizat ca urmare a aplicării unui mare număr de tratamente cu aceeaşi substanţă activă, se
recomandă pentru a preveni apariţia fenomenului de rezistenţă a dăunătorului la pesticide următoarele:
aplicarea unui număr redus de tratamente şi numai la avertizare; aplicarea alternativă a unor produse cu
substanţă activă diferită, care să permită o „rotaţie" a diverselor grupe de substanţe; utilizarea în amestec
a două produse din grupe diferite; evitarea distrugerii paraziţilor şi prădătorilor musculiţei etc Pentru
evitarea formării de reziduri toxice pe fructele de legume din sere care de obicei se consumă mai mult în
stare proaspătă se recomandă ca în prima perioadă de vegetaţie până la înflorirea plantelor de folosit
pesticide cu toxicitate slabă şi o remanentă mică, iar în perioada de fructificare numai cu mijloace
biologice. Pentru o combatere mai eficientă a insectei se recomandă, ca în timpul aplicării tratamentelor
soluţia să fie pulverizată în special pe partea inferioară a frunzelor unde se găsesc coloniile de musculiţa.
Tratamentele se vor repeta la intervale de 8-10 zile în funcţie de refacerea infestărilor, până la distrugerea
totală a insectei.
 BUHA
FRUCTIFICAŢIILOR-
HELICOVERPA ARMIGERA
HBN.

 In combaterea acestui dăunător se

aplică măsuri agrotehnice, biologice şi
chimice. Măsuri agrotehnice:
efectuarea arăturilor adânci de toamnă
pentru distrugerea pupelor hibernante;
distrugerea sistematică a florii spontane,
care sunt gazde intermediare ale
insectei; semănatul sau a plantarii
acestora cât mai timpuriu în terenuri
bine pregătite şi fertilizate, pentru a
grăbi dezvoltarea plantelor şi a spori
rezistenţa lor la atac; în cursul perioadei
de vegetaţie, când larvele se retrag în
sol pentru transformare în pupe, se
recomandă lucrarea repetată a solului
dintre rândurile plantelor cu cultivatorul
pentru distrugerea larvelor şi pupelor.
 Ca măsuri biologice se recomandă: lansarea în culturi a viespei oofage Trichogramma evanescens Westw., la
începutul şi la depunerea în masă a ouălor în doze de 20-60 mii viespi/ha pentru fiecare generaţie la intervale de 5-
6 zile; utilizarea preparatului viral VJRIN-HA-2 cu titrul de 7 mlrd. poliedri/gram (0,15-0,3 kg/ha) în culturile de
tomate ardei, porumb zaharat şi alte plante legumicole (2 tratări la intervale de 8-10 zile pentru fiecare generaţie)
împotriva larvelor tinere (1-2 vârstă); aplicarea de tratamente cu biopreparate pe bază de bacterii (Bacillus
thuringiensis) care pot declanşa epizotii în rândul larvelor; utilizarea capcanelor cu feromoni specifici (ArmiGALI)
care se instalează în câmp la înălţimea de 20 cm deasupra plantelor (1 capcană / 2-3 ha) pentru determinarea
perioadelor optime de tratare chiniicăprin stabilirea curbei de zbor sau pentru combaterea directă a fluturilor prin
montarea în cultură a 10-12 capcane la hectar la distanţă una de alta de 100-120 m, pentru ca feromomi să nu se
interfereze între ei. In unele ţari se folosesc benzi capcane din porumb, năut, bame, in, bumbac, ricin semănate
mai timpuriu, care atrag adulţii pentru depunerea ouălor, iar la apariţia larvelor benzile se tratează cliimic sau se
distrug cu cultivatorul. Tratamente chimice speciale pentru combaterea omizii fructelor nu se aplică sau foarte
rar şi numai în lipsa mij loacelor biologice, la semnalarea apariţiei unor focare puternice, deoarece tratamentele
efectuate împotriva altor specii de dăunători asigură concomitent şi combaterea acestui dăunător.
TRIPSUL PLANTELOR DE SERĂ -
HELIOTHRIPS HAEMORRHOIDALIS BOUCHE.
 Combatere. In combaterea acestui dăunător un rol important au aplicarea unei serii de
măsuri profilactice, printre care aplicarea unei rotaţii raţionale a culturilor; distrugerea
resturilor vegetale, rămase după recoltarea şi prelucrarea adâncă a solului pentru distrugerea
stadiului hibernant; folosirea pentru plantare a unui răsad bine dezvoltat şi sănătos; plantarea
răsadului, într-un sol bine pregătit şi fertilizat, pentru a obţine plante mai viguroase, care
sunt mai rezistente la atac; distmgerea buruienilor în cursul perioadei de vegetaţie care sunt
plante- gazde intermediare ale dăunătorului.
 Ca măsuri biologice - înmulţirea şi lansarea acarienilor prădători Amblyseius mekenziei
Schust. et Prit. şi A. cucumeris Oud., în doză de 150-200 exemp./plantă, la o densitate de
până la 5 Mpşi/frunză, iar dacă densitatea dăunătorului este mai mare de 5 tripşi/fruriză se
realizează un raport de prădător-pradă de la 1:1 până la 1:5 în funcţie de temperatură.
 Tratamente chimice speciale în spaţii protejate pentru combaterea tripsului plantelor de
seră nu se aplică sau se aplică foarte rar, deoarece tratamentele aplicate împotriva musculiţei
albe de seră, ţin sub control şi populaţiile tripsului. în cazul unor infestări puternice pot fi
aplicate şi măsuri chimice la avertizare şi depăşirea PED. Insă ţinând cont de specificul
culturilor legumicole din sere, fructele cărora se consumă mai mult în stare proaspătă, pentru
evitarea formării de reziduri toxice pe fructe, se vor folosi numai produse cu un grad de
toxicitate redus şi o remanentă slabă, aplicate prin rotatie-Actellic 50 EC (3,0-5,0 l/ha)
 MIHAI BUSUIOC-ENTOMOLOGIE
AGRICOLA(Manual pentru studenţii instituţiilor de
învăţământ superior agronomic), EDITURA
CHISINAU 2006

BIBLIOGRAFIE

https://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-le
gume-tomate-rosii/