UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGROTURISTIC

PROIECT

MOSTENIREA AMPELOGRAFICA A ROMANIEI

(SOIURI DE STRUGURI ROMANESTI)

Student:
Chiru Valerică
Anul IV I.F.R.
 Vinul românesc - Tradiție și soiuri de viță-de-vie celebre

Lăudat în cântece și în povești, vinul românesc a dovedit de nenumărate ori că își merită renumele. În continuare, vom
afla o parte din istoria lui, dar și care sunt cele mai importante soiuri de vin românesc. Viticultura românească a început să se
dezvolte încă din timpuri străvechi, unii istorici considerând chiar că prima viță-de-vie a fost plantată pe teritoriul României
înainte de primele grâne. În Antichitate, tracii erau atât de renumiți pentru vinul lor, încât Dionisos, zeul grec al vinului, pare să
fi fost inspirat de mitologia acestui vechi popor.
Cum și la triburile geto-dacice cultura vinului avea o mare importanță, rămâne un mister motivul pentru care regele
Burebista a ordonat defrișarea culturii viței-de-vie. Cert este că, oricare ar fi fost planul său, acesta n-a funcționat pe cât ar fi
dorit, deoarece împăratul Traian a găsit producția de vin în floare, atunci când a cucerit Dacia, în 106 d.Hr.
Sub dominație romană, viticultura și-a continuat dezvoltarea. Astfel, în Evul Mediu, vinurile din provinciile românești
erau cunoscute până în Constantinopole, Viena sau Egipt. În secolul al XIX-lea, culturile românești (alături de multe altele din
Europa) au fost invadate de niște insecte numite filoxere. Viticultura și-a revenit cu ajutorul francezilor, care au introdus pentru
prima dată pe teritoriul țării noastre soiuri precum Merlot, Chardonnay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Sauvignon Blanc.
Apogeul viticulturii românești a fost anul 1972, când suprafața cultivată atingea 300.000 de hectare. Din păcate, regimul
comunist a luat mai târziu decizia de a elimina toate „soiurile străine” de struguri, ceea ce a diminuat semnificativ producția.
Deși după 1990 suprafața cultivată a continuat să scadă, anii de după tranziție au văzut o nouă creștere. În prezent, România are
circa 187.000 de hectare de viță-de-vie cultivate și produce o cantitate de aproximativ 4.300 de hectolitri de vin pe an, ceea ce o
plasează pe locul 13 la nivel global, dar doar pe locul 6 în Uniunea Europeană.
 Feteasca Regală

Feteasca Regală este unul dintre cele mai cunoscute și căutate soiuri de struguri de vin din România. A fost descoperit
după 1920 în Transilvania, lângă Sighişoara și se presupune a fi un hibrid între Feteasca Albă și Grasa de Cotnari (sursa
Ampelografia). Conform vivc.de, genitorii confirmați de analizele moleculare sunt Feteasca Albă și Frâncușa.

Sinonime
Dănășană, Galbenă de Ardeal, Kirayleanka, Königstraube

Caracteristici strugure
Feteasca Regală face parte din categoria soiurilor semi-aromate, la fel ca Chardonnay-ul. Datorită producției sale ridicate
(15-20 t/ha), a fost un soi răspândit și foarte apreciat în perioada comunistă, pe când era căutată producția masivă. Zonele de
exploatare a soiului se întind în toată țara.
Butucul de Fetească Regală este destul de rezistent la ger, dar sensibil la mucegai. Florile de Fetească Regală sunt
hermafrodite, soiul fiind autofertil.
Strugurele conține, în pieliță, o concentrație ridicată de tanini, fapt rar pentru un soi de vin alb. Concentrația de zahăr în
strugurii de Fetească Regală poate atinge peste 220 g/l (adică 13%vol alcool), în anii mai călduroși.
Perioada de recoltă se aproprie de cea a Merlot-ului (jumătatea lui septembrie).

Vinuri obținute
În general, ajungând în fiecare an la o maturite deplină, din Fetească Regală se pot obține vinuri cu corp mediu pentru
cele păstrate în inox și vinuri corpolente (full-bodied) pentru cele păstrate la învechire și în butoi, cu arome intense și cu un
mare potențial de învechire. Taninurile fine din pielița strugurilor contribuie cu un factor de rezistență învechirii, față de alte
soiuri de vin alb. Este un soi din care pot rezulta vinuri spumante de excepție.

Gustativ și olfactiv

 flori precum trandafir, flori de câmp,

 fructe precum caise uscate sau migdale, mai ales pentru vinul vinificat în barrique.
Câteva asocieri culinare
Pentru o Fetească Regală tânără:

 piept de vițel/sau limbă fiert cu cartofi la cuptor și sos cremă cu hrean

 păstrăv prajit în unt cu cartofii nature și pătrunjel
 sarmale în frunză de vită cu smântână și mămăligă
 dorada la grătar cu unt cu salvie și cartofi pai
 creveți la tigaie cu ulei de măsline, ustroi, rozmarin și ardei iute
 calcan la cuptor cu sos cremă de crustacee și orez sălbatic

Pentru o Fetească Regală învechită în lemn (butoi):

 risotto clasic cu ciuperci porcini

 pui la cuptor cu legume de sezon și piure de cartofi
 piept de vițel (sau limba de vițel) fiert cu cartofi la cuptor și sos cremă cu hrean
 salată de vinete clasică cu paine proaspată facută pe plită
 ratatouille clasic la cuptor
 sarmale în frunză de viță cu smântână și mămăligă
FETEASCA REGALA
 Busuioaca de Bohotin

Soi înrudit cu Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin (Busuioacă, Busuioacă vânată, Tămâioasă de Bohotin) este
un soi originar din localitatea Bohotin, Judetul Iaşi. Se adaptează condiţiilor ecoclimatice din N-E Moldovei, cele mai bune
rezultate obţinându-se pe terenurile în pantă, cu expoziţie sudică, însorite. Dar se regăsește și în podgoria Dealu Mare.
Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, uneori aripaţi, deşi în boabe. Boabele sunt mijlocii, sferice, cu pieliţa subţire, de culoare
porfirie. Pulpa este zemoasă, cu aroma specifică soiului.
Strugurii au culoare porfirie şi se coc la început de octombrie. Producţia de struguri care se obţine la acest soi este în
medie de 6-8 t/ha. La maturarea deplină, soiul acumulează 250-270 g/l zaharuri.
Aciditatea este ridicată, 7.2 g/l H2SO4.
Vinurile au o culoare porfirie, cu nuante cărămizii, aroma petale de trandafir, busuioc, faguri de miere, căpşune sau
frăguţe de pădure.
BUSUIOACA DE BOHOTIN
 Zghihara de Huşi

Cultivat în Judeţul Vaslui, soiul are cele mai multe sinonime din România (Zghihară galbenă, Zghihară verde bătută,
Poamă de Huşi, Poamă molodovenească, Ghihară, Galbenă de Huşi, Poamă zosonească, Poamă vinoasă de Huşi).
Strugurii de culoare verzui-galben, se coc la sfarşitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie, dar nu ajung la o
concentraţie mare de zaharuri, rar depăşind 170-180 g/l. Producţia de struguri este mare, între 15 şi 17 t/ha.
Vinurile au o culoare verde cu nuanţe gălbui, nu posedă o aromă primară anume. Gustul lor este acrişor, cu o nuantă de
măcriş.
Tarie alcoolică de 11-12 grade, aciditatea este ridicată, de 5-6 g/l.
Un soi ce se recomandă a fi băut tânăr.
Din Zghihară se pot prepara vinuri spumante.
Olfactiv şi gustativ: miros de crud, măr verde proaspăt tăiat, carcel de viţă de vie;
Poate fi servit cu carne albă şi roşie, mâncărurile pe bază de legume. Este un bun digestiv.
ZGHIHARA DE HUSI
 Feteasca Albă

Sinonime - Leanka, Poama Fetei, Păsărească Albă, Mädchentraube

Este un soi cultivat înainte de apariţia filoxerei la noi în ţară. A apărut că variaţie clonală din soiul Fetească Neagră în
spaţiul din zona Moldovei, iar astăzi se cultivă în majoritatea regiunilor din România, Republica Moldova şi Ungaria.
El este un soi timpuriu având nevoie de cca 150-160 de zile de vegetaţie şi de o sumă a temperaturilor utile destul de
redusă de cca 1000-1100 grade C, ceea ce îl face pretabil şi în regiunile mai nordice.
Soiul este viguros, cu o fertilitate medie, necesită mult lemn (corzi mai lungi şi un număr mai mare de ochi) la tăiere.
Rezistă bine la ger, este sensibil la mană.
În Dealu Mare, coacerea se realizează în prima jumatate a lunii septembrie.
Strugurii sunt de mărime medie, tronconici uneori aripaţi, cu boabe rotunde de mărime medie–mică de culoare galben-
verzui şi cu punct pistilar vizibil.
Producţia la hectar variază între 7-9 tone (poate produce şi mai mult dar în detrimentul calitaţii), caz în care acumulează
uşor 200-220 g zahăr/litru must păstrând în acelaşi timp o aciditate corectă de 3.8- 4.2 gr/litru (exprimată în acid sulfuric) şi un
ph de 3.2-3.3.
Mustul ce se obţine oxidează uşor şi de aceeea se impune o grijă deosebită.
Vinurile au potențial de învechire și se remarcă prin fineţe şi echilibru.
Olfactiv şi gustativ, întâlnim arome de citrice, floare de tei, mai apoi evoluează spre flori de câmp, fân sau caisă coaptă.
Aceste vinuri, în funcţie de cum au fost elaborate pot fi vinuri ce se pun în consum imediat sau pot fi maturate câteva luni
în lemn sau sticlă şi ulterior puse pe piaţă, caz în care pot fi învechite câţiva ani.
Ca recomandări culinare, în funcţie de felul vinului, pot însoţi preparate din carne albă, peşte, pot fi aperitive sau pot fi
servite cu pită sau mâncăruri gătite uşor picant.
FETEASCA ALBA
 Şarba

Soi obţinut la SCDVV Odobeşti, județul Vrancea, prin fecundarea liberă a soiului Riesling Italian, a fost omologat în
1972. Este plantat predominant în Vrancea.
Șarba este un strugure de mărime mijlocie, tronconic, cu boabele dispuse compact şi cu peduncul scurt şi lignificat, bobul
este mijlociu, sferic, cu pieliţa groasă colorată galben-verzui are miezul zemos, discret aromat, cu aciditate 7-7.5 g/l (în must).
Se culege la sfârsitul lunii septembrie, acumulând aproximativ 220-240 g zahăr/ l de must.
Tărie alcoolică de 11–12 grade, aciditate medie 5.5–6 g/l.
Olfactiv şi gustativ: arome intense de trandafir, busuioc, flori de tei, miere de albine, toate delicate şi în acelaşi timp
persistente atât în gust cât şi în postgust, uşor, puţin acid, proaspăt.
Este un soi semi-aromat, iar vinul este ușor, puțin acid, proaspăt şi este recomandat a fi băut tânăr.
Poate fi servit cu gustări, peste, moluşte, raci, ficat de raţă sau gâscă, brânză de capră, asparagus cu anghinare, ciuperci şi
carne albă.
SARBA
 Plăvaia

Soi românesc, cultivat în zona Moldovei, mai ales în Vrancea.

Plăvaia este un strugure de mărime mare, formă cilindrică, puţin aripat. Strugurii sunt foarte compacţi, la maturitate
boabele, presându-se între ele, devin deformate şi turtite lateral. Pe partea expusă la soare, boabele sunt verzi-gălbui, slab
rumenite, cu numeroase puncte ruginii, cu aciditate 5.5–6 g/litru (în must).
Se culeg târziu la începutul lunii octombrie, acumulând aproximativ 180-200 g de zahăr la litrul de must.
Culoare boabe galben–verzui.
Vinurile obţinute sunt seci, uşoare, plăcute, fine.
Tărie alcoolică de 10.5–11.8 grade, aciditate medie 5–5.5 g/l.
Strugurele este ideal pentru obţinerea vinurilor seci, atât vinuri de masă cât şi vinuri IG, producerea de vin materie primă
pentru spumante şi distilate.
Soi neutru în aromă, fin, uşor şi plăcut („de cursă lungă”).Recomandat a fi băut tânăr. Poate fi servit cu mâncăruri uşoare,
peşte, brânzeturi.
PLAVAIA
 Crâmpoșie Selecționată

Sinonim - Cârlogancă
Crâmpoşia indică rădăcini pre-romane, când acesta regiune, dintre Carpaţi şi Dunăre era populată de daci. În decurs de
două milenii, Crâmpoşia s-a adaptat perfect regiunii Drăgăşani.
Este unul din puţinele soiuri dacice care au supravieţuit peste veacuri.
Soi autosteril (florile nu pot da rod cu polen propriu) de aceea se planta în sortiment cu soiul românesc Gordan care era
un bun polenizator.
Pentru a elimina fenomenul de sterilitate la Cramposie, un grup de cercetatori de la Drăgăşani condus de Dr. Ing. Mircea
Mărculescu, după ani de cercetari şi studii au creat soiul de Crâmpoșie Selecționată (1972) prin hibridare sexuată directă între
Cramposie şi Gordan.
Omologarea soiului a avut ca directive de producţie obţinerea vinurilor albe de consum curent iar în timp, acest soi a
demonstrat că direcţia de producţie este cu totul alta: obţinerea vinurilor spumante, obţinerea vinurilor de calitate superioară,
prin păstrarea aciditaţii ridicată şi acumulării de zaharuri.
Acest lucru a dus la obţinerea de vinuri fructuase şi echilibrate şi prin prospeţimea lor lasă la degustare o placută răcoare
în cavitatea bucală.
Principalele caractere ampelografice: floarea este hermafrodit normal pe tipul 5-6 cu polen abundant şi fertilă.
Frunza adultă este mare, 3-5 lobată, glabră pe faţă superioară şi păroasă pe cea inferioară. Petiol lung (13-15 cm) de
culoare verde deschis.
Strugurele din soiul Cramposie are forma cilindro-conică sau conică, de marime mijlocie spre mare (peste 250g), fără
boabe meiate sau mergeluite.
Bobul are culoarea albă cu uşoară nuanţă ruginie pe pieliţă, de marime mijlocie, rotund, gust echilibrat, conţinând 2-3
seminţe.
Vigoarea butucului este mijlocie spre mare în funcţie de fertilitatea solului, poziţia plantaţiei în cadrul plantei, tehnologia
aplicată şi portaltoiul folosit.
Maturitatea soiului Cramposie are loc în luna septembrie.
Producţia obtinuţă este între 7000 kg/ha – 15000 kg/ha, determinate de factorii pedo-climatici şi direcţiile de producţie.
Soiul acumulează între 196-215 g/l zaharuri şi o aciditate totală cuprinsă între 5.5 şi 7 g/l H2SO4.
Olfactiv şi gustativ, întâlnim arome de mere, pere, citrice, fructe exotice, dar şi note minerale pronunțate.
Vinurile de Cramposie Selectionata pot fi consumate ca aperitiv, în timpul mesei şi după, pentru menţinerea bunei
dispoziţii.
CRAMPOSIE
 Mustoasa de Măderat

Mustoasa de Măderat este un soi autohton românesc de viță de vie, originar din satul Măderat și se cultiva în podgoria
Miniș-Măderat, județul Arad.
Strugurele a luat denumirea de la zona în care este cultivat: Măderat.
În legătură cu acest soi există controverse privind originea. În literatura străină este acreditată ideea că Mustoasa de
Măderat ar fi unul și același cu soiul unguresc Lampor Feher, sau că provine din acest soi.
Acest soi se caracterizează printr-o creștere viguroasă, lăstarii în vârstă de un an depășesc cu ușurință trei metri înălțime.
Este un soi autofertil ce se cultivă în plantații. Nu are nevoie de alte soiuri polenizatoare.
Strugurii cu o lungime de 15-18 cm, sunt puternic bătuți, la coacere boabele sunt deformate din cauza desimii, având o
culoare verde-gălbui, cu puncte ruginii.
În general, Mustoasa de Măderat are o producție de struguri mijlocie, media fiind de 10.000 kg/ha.
Culesul are loc la sfârșitul lunii septembrie sau în prima jumătate a lunii octombrie.
Având o aciditate destul de ridicată (aproximativ 6 g/l), vinurile se caracterizează prin multă prospețime și fructuozitate.
Datorită acidității de care dispun, vinurile Mustoasă de Măderat sunt ideale pentru prepararea spumantelor de calitate, dar
si pentru obținerea distilatelor de vin.
Se recomandă să fie consumată mai ales ca aperitiv, datorită prospețimii și fructuozității. Se potrivește cu preparatele din
pește, carne din pui sau curcan și brânzeturi moi.
MUSTOASA DE MADERAT
 Tămâioasa Românească

Sinonime - Muscat Frontignan, Busuioacă de Moldova, Tămâioasă Albă de Drăgăşani, Muscat Blanc a Petit grains,
Rumanische Weihrauchtraube
Soi tip muscat provenit din Grecia Antica, se cultivă de cel puțin două milenii pe teritoriul țării noastre.
Caractere ampelografice: floare hermafrodită – normal pe tip 5-6, frunză de mărime mijlocie - 5 lobată, petiol lung de 12
– 15 cm.
Strugure de mărime mijlocie (150-180 g) și formă cilindro-conică, dens în boabe. Bob de culoare galben-aurie cu pete
ruginii pe partea însorită, crocant și intens aromat.
Butuci de vigoare mijlocie cu lungime medie a lăstarului de 100-120 cm.
Coacerea deplină a strugurilor se realizează din prima decadă a lunii septembrie până în a doua decadă a lunii octombrie
în funcție de direcția de producție (vinuri seci - vinuri dulci).
Tămâioasa Românească iubește cel mai mult toamna lungă. În acest fel strugurii acumulează 240-250 g/l zaharuri iar prin
supramaturare atinge 270 g/l sau poate depăși aceste valori.
Este un soi sensibil la ger, secetă, la exces de umiditate. Ușor sensibil la făinare și foarte sensibil la mană și botrytis.
Producția medie de struguri/ha este de 8000 kg.
Aceste vinuri, în funcţie de cum au fost elaborate pot fi vinuri ce se pun în consum imediat sau pot fi învechite câţiva ani.
Olfactiv şi gustativ, întâlnim arome cu buchet floral – condimentat intens de caise, pere, busuioc, miere de albine, pepene
galben sau ananas.
Vinurile seci se recomandă a fi servite ca aperitiv sau cu salate, dar și specialități condimentate din bucătăriile Asiei.
Vinurile demidulci sau dulci se recomandă a fi servite cu deserturi pe bază de fructe dar și independent de o gustare
dulce, pentru a-i aprecia gustul și valoarea.
TAMAIOASA ROMANEASCA
 Frâncușa

Soi vechi românesc, cultivat de secole în podgoria Cotnari.

Caractere ampelografice: frunză adultă de mărime mijlocie, trilobată sau pentalobată, limbul frunzei de culoare verde
închis, ușor gofrat, cu marginile răsfrânte spre fața superioară.
Floarea este hermafrodită pe tipul 5 si 6. Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici, cu boabele asezate des pe
ciorchine.
Boabele sunt mijlocii, sferice, cu pieliță subtire de culoare verde-gălbui, pulpa zemoasa și gust ierbos.
În plantații există un biotip numit Ţârţâră, cu boabe neuniforme ca mărime, cu strugurii rari și capacitate mai mare de
acumulare a zaharurilor.
Producția de struguri este de 12-14 tone /ha.
Soiul acumulează între190-200 g/l zaharuri, cu aciditate totală foarte bună.
Frâncușa este un soi sensibil la ger (-18°C...-20°C), rezistent la secetă și sensibil la făinare.
Frâncușa, vinul sec al podgoriei Cotnari, are o eleganță aparte, suplețe, note florale, fructuozitate și prospețime. Acestea
ar fi doar câteva dintre însușirile pe care acest soi le dezvăluie consumatorilor.
Acompaniază bine mâncărurile din peste, dar și mâncărurile din carne de pasăre.
FRANCUSA
 Grasa de Cotnari

Soi de viță de vie cultivat din vremuri străvechi în podgoria Cotnari, unde a performat continuu.
Caractere ampelografice: frunza adultă este de mărime mijlocie, întreagă sau trilobată, limbul frunzei este de culoare
verde intens cu deformări ale mezofilului (lovituri de ciocan) și cu nervurile principale de culoare roșiatică.
Floarea este hermafrodită pe tipul 5 sau 6, soiul Grasă de Cotnari fiind parțial autofertil datorită faptului că polenul
germineaza în procent de numai 50-60%.
Strugurii sunt cilindro-conici, mijlocii spre mari.
Boabele neuniforme ca marime, de formă ovoidă, au pielița subțire de culoare galben-verzuie cu nuanțe ruginii pe partea
însorită, pulpa ușor crocantă cu gust placut.
Recoltarea se face de regulă spre sfârșitul lunii octombrie, după ce strugurii trec prin procesul de supramaturare (stafidire)
și de botritizare (instalarea atacului de putregai nobil).
Producția de struguri este de 7-8 tone/ha (după supramaturare și botritizare producția scade la 4-5tone/ha).
Concentrația în zaharuri ajunge la 260-280g/l, iar în anii de excepție poate depăși 350g/l.
Este un soi sensibil la secetă, având rezistență mijlocie la ger (-20°...-22°C ), rezistență slabă la mană și făinare și
deosebit de sensibil la putregaiul cenusiu al strugurilor.
Vinurile obţinute sunt seci, demiseci, dulci sau licoroase.
Olfactiv şi gustativ, întâlnim mere, caisă, piersică, pentru vinuri seci și arome de miere de albine, stafide, miez de nucă
verde şi migdale, pentru vinuri dulci.
GRASA DE COTNARI
 Galbena de Odobesti

Soi autohton cultivat majoritar în podgoria Odobești, dar și în podgoriile din restul țării, însă pe suprafețe mult mai mici.
Face parte din așa-zisul sortogrup al Galbenei, alături de Zghihara de Huși și Galbena Neagră.

Sinonime
În Moldova, acest soi a mai fost cunoscut și sub denumirile: Galbenă de Căpătanu, Poamă Galbenă, Bucium de poamă
galbenă. În Muntenia, acest soi a primit numele de Galbenă Grasă iar în Dobrogea, că urmare a ocupației turcești, soiul a purtat
numele de Sars Izum.

Caracteristici strugure
Galbena de Odobești se recunoaște ușor după frunze. Acestea sunt întregi sau trilobate, iar nervurile principale sunt de
culoare roșie-violet la bază frunzei. Galbena de Odobești este un soi auto-fertil și de aceea poate fi cultivat în plantații mari și
pure. Rezultate bune se obțin când soiul este plantat în pante cu expoziție sudică unde se asigură mai mult căldură și lumină.
Galbenă de Odobești este un soi viguros. Lăstarii acestui soi pot crește din primăvară pană în toamnă 3-4 metri și chiar mai
mult. Coacerea strugurilor se desăvarseste în cursul lunii septembrie și în prima parte a lunii octombrie. Strugurii sunt aripați,
cilindro-conici cu boabe dese, rotunde care au mărime mijlocie. Culoarea boabelor este în general galbenă cu tentă ruginie pe
partea expusă la soare. Strugurii sunt mijlocii spre mari, greutatea lor ajungând pană la 350-400 g. Interesant de menționat este
că boabele diferă că greutate. La strugurii mici boabele sunt mai grele decât la cei mari, ajungând pană la un gram diferentă. La
cules, strugurii acumulează în medie 180–220 g/l zaharuri și prezintă o aciditate totală destul de ridicată cuprinsă între 4,5 și 6,0
g/l. Galbena de Odobești dă recolte mari de struguri la hectar, respectiv o producție medie de cca. 16-20 to/ha putând ajunge
chiar la cantităti maxime ce pot depăsi 23 to/ha.

Vinuri obținute
Din acest soi, se obțin de regulă vinuri semi-aromate, delicate, seci sau demiseci, cu o aciditate ce poate echilibra perfect
conținutul de zaharuri reziduale. Această permite că prin vinificarea în demisec, să fie folosite zaharurile acumulate de strugure
pentru a capta și a susține notele aromatice florale ale acestui soi, oferindu-i vinului și o durată de viață mai lungă.

Gustativ și olfactiv
 Vinurile din Galbena de Odobești au note delicate, florale și ierbare, susținute de zahărul rezidual și aciditatea echilibrată,
în special în cazul celor vinificate că vinuri demiseci. Este vinul care aduce aminte de florile de primăvara, de frezii, viorele,
toporași și de primul buchet de flori de câmp, de iarbă proaspăt cosită.
Este un vin plăcut, răcoritor și ușor băubil, în special când este consumat că vin proaspăt sau tanăr. Prin învechire în spații
adecvate, acestui vin i se vor adăuga note oxidative, care-i vor conferi un plus de eleganță.

Asocieri culinare

 tartine de urdă cu verdețuri

 terină cu legume, cașcaval și șuncă din piept de curcan
 platou de brânzeturi cu caș proaspăt de vacă, capră sau oaie
 tocănite de legume cu carne de pasăre
 ghiveci de legume la cuptor
 tocănita de ciuperci cu smântână
 pilaf de orez cu legume
 rulouri de vinete cu piept de pui
 chiftele de dovlecei sau chiftele din cartofi noi cu mărar
 sufleu de broccoli
 crap la cuptor cu garnitură de legume
 file de salău cu piure de broccoli
 saramură de peste cu mămăligă
 paste sau paella cu fructe de mare
 grătare din carne de pasare, pește și legume
GALBENA DE ODOBESTI
 Babeasca Neagră

O simplă enumerare a apelativelor la care acest soi a răspuns prezent de-a lungul timpului poate să ne ofere indicii cât se
poate de clare legate de capacitatea Băbeştii Negre, strugurele şi vinul, de a se face plăcut prin locurile pe unde s-a stabilit până
acum. Ca să-i scutim de un efort pe cei mai curioşi din fire, Băbeasca neagră este cunoscut sub aproximativ 80 de nume diferite,
în mai multe zone ale lumii.
În afara României, Băbeasca Neagră mai poate fi găsit în Republica Moldova, sub numele de Rară neagră şi cu titlul de
„soi naţional”, în Ucraina şi Daghestan, băut ca Chernyi Redkii, respectiv Asil Kara, şi de câţiva ani şi în Statele Unite, fiind
îmbuteliat sub numele de Sereksiya. Fiind un soi cu rădăcini adânci în istoria viticulturii (unii ampelografi îl datează undeva
prin secolul al XIV-lea), Băbeasca a dezvoltat mai multe variaţii clonale şi mutaţii, dând astfel naştere unor soiuri precum
Băbească Albă sau Băbească gri.
La începutul anilor 2000, suprafaţa ocupată de plantaţiile de Băbească Neagră în România era estimată undeva la 6.000
de hectare, evaluare ce poziţiona Băbeasca pe locul de cel mai răspândit soi roşu românesc. În 2008, statisticile indicau o
suprafaţă în scădere, de aproximativ 4,500 de hectare. Cifrele actuale, puse la dispoziţie de către Patronatul Naţional al Viei şi
Vinului, arată o scădere a interesului faţă de acest soi din partea producătorilor, Băbeasca ocupând aproximativ 2.700 de
hectare, la aceeaşi valoare cu Feteasca Neagră.
Cu toate că ocupă totuşi o suprafaţă considerabilă în plantaţie, Băbeasca Neagră este aproape inexistentă pe rafturile
magazinelor, mulţi dintre producători preferând să o comercializeze în diferite cupaje.
Foarte potent în direcţia cantităţii la hectar, dând vinuri lejere, destul de aromate, dar cu aciditate ridicată - caracteristici
ce le fac uşor de băut, Băbeasca Neagră a fost considerat, de foarte multe ori pe nedrept, a fi un soi de mâna a doua. Specialiştii
consideră că locul de baştină al acestui soi tradiţional românesc, descendent direct din via sălbatică, este podgoria Nicoreşti,
judeţul Galaţi. Din această regiune, soiul a migrat către cele patru puncte cardinale, stabilindu-se în plantaţie în sudul Moldovei
şi în Vrancea, trecând prin Dobrogea şi prin Dealu Mare, până în Banat şi Miniş.
Vinul de Băbeasca Neagră are o o culoare roşu-rubiniu, o fructuozitate medie-ridicată şi o corpolenţă lejeră, datorită
taninurilor catifelate, aproape imperceptibile, şi a acidităţii destul de ridicate pentru un vin roşu.
Din punct de vedere aromatic, etalează deopotrivă atât arome de fructe roşii (vişine amărui, prune uscate), cât şi tonuri
florale (violete, bujori, iris), aşezate pe un fond subtil pământos. Gustativ, vinul este lejer, cu note de fructe roşii, susţinute de o
aciditate considerabilă, cu o tentă tonică, subtilă, în postgust.
Băbeasca Neagră se apropie destul de mult din punct de vedere al şablonului structural-aromatic de soiuri precum Pinot
noir, Cadarcă, Zweigelt, Gamay, St. Laurent sau Blaufrankisch.
 Strugurii de Băbească Neagră sunt rămuroşi, cu boabe rare şi neomogene, cantitatea de zaharuri acumulată fiind în medie
de 180 g/l, până la 210-220 g/l.
Este un soi foarte productiv, asigurând cantităţi foarte mari la hectare, de până la 15.000 de kg/ha, în medie.
Sorin Macoviciuc, enolog la Domeniile Panciu, recomandă metoda Saignée pentru vinificare Băbeasca Neagră ce constă
în extragerea de 25-30% a mustului din vinificator cu direcţia de a obţine un roze şi umplerea acestuia din nou cu mustuială.
Băbeasca neagră fiind un soi cu boabe mari este deficitară la raportul must-pieliţă, iar reducând volumul de must, obţinem o
concentrare a pielitelor şi implicit a aromelor şi culorii. Astfel, obţinându-se un vin rose lejer şi un vin roşu expresiv care se va
preta chiar şi la o scurtă baricare a acestuia. Chair şi baricat, se recomandă consumul în maxim 5 ani de la îmbuteliere.
La Nicoreşti există o clonă de Băbească Neagră numită şi Crăcană care se deosebeşte în special prin rahisul roşiatic
(ciorchinele) şi boabele puţin aplatizate rezultând un vin cu personalitate.
BABEASCA
 Negru de Dragasani

Soiul de struguri Negru de Drăgăşani a fost obținut la SCDVV Drăgășani, prin selectie individuală de către Marculescu
M. şi Vladasel M. rezultând din hibridarea sexuală între soiurile Negru vartos și Saperavi, fiind omologat în 1993.
Caractere ampelografice. Frunzele adulte au mărime mijlocie cu trei şi cinci lobi, scămoase pe faţa inferioară. Florile sunt
hermaphrodite normale.
Strugurele este mijlociu ca mărime, de forma cilindro conică, uniaxial, bi- sau triaripat. Bobul este mijlociu (2.0 – 2.5 g)
de forma ovaidată, are culoare neagră-albăstruie, acoperita cu pruină, pulpa are culoare roşie, este zemoasă, nearomata şi gust
franc.
În condiţiile podgoriei Drăgăşani, dezmuguritul soiului se declansează la nivel mijlociu pe la jumatatea lunii aprilie iar
perioada de vegetaţie se extinde pe 180-185 de zile.
Butucii au vigoare mijlocie şi fertilitate bună. Rezistenţa bună la ger şi mană. La fainare şi putregaiul cenuşiu, soiul
prezintă o rezistenţă mijlocie, potenţial de producţie de 4.8-10-16 t/ha.
Strugurii ajung la maturitate în a doua parte a lunii septembrie.
La maturitate deplină, strugurii acumulează în medie 233-234 g/l zahăr şi 4.5 g/l aciditate (H2SO4). Conţinut mare în
antociani.
Prospețime și fructuozitate.
Se pretează la învechire în butoaie de stejar și apoi în sticlă.
Olfactiv și gustativ: cireșe negre, vișine, afine, mure, porumbe, condimente.
Poate fi servit cu brânzeturi tinere și proaspete, carne roșie, paste sau risotto.
NEGRU DE DRAGASANI
 Novac

Soiul de struguri Novac a fost obținut la SCDVV Drăgășani, prin selecţie individuală de către Mărculescu Mircea
rezultând din hibridarea sexuată între soiurile Negru vartos și Saperavi, fiind omologat în 1987.
Caractere ampelografice. Frunzele adulte au mărime mijlocie cu trei şi cinci lobi, florile sunt hermaphrodite normale de
tipul 5, soiul fiind autofertil.
Strugurii sunt uniaxiali, de formă conică şi mărime mijlocie (240-260 g),cu boabe inserate des pe ciorchine. Bobul este
mijlociu (2.0–2.5 g) de formă ovaidată, au culoare neagră-albăstruie, acoperită cu pruină, pulpa are culoare roşie, este zemoasă,
nearomată şi gust dulce acrişor plăcut.
În condiţiile podgoriei Drăgăşani, dezmuguritul soiului se declansează la nivel mijlociu pe la jumatatea lunii aprilie iar
perioada de vegetaţie se extinde pe 180-185 de zile.
Butucii au vigoare mare şi fertilitate mijlocie-mare, potenţial de producţie mare de 4.8-6.8 kg pe butuc, respectiv 20-25
t/ha.
Strugurii ajung la maturitate în a doua parte a lunii septembrie, cu aproximativ 10 zile după soiul Merlot.
La maturitate deplină, strugurii acumulează în medie 208-220 g/l zahăr şi 5.2-6.3 g/l aciditate (H2SO4)
Vin cu o culoare roșu-rubinie, corpolent, tanini fini și aciditate bună.
Se pretează la învechire în butoaie de stejar și apoi în sticlă.
Olfactiv și gustativ: zmeură, vișine, cuişoare, piper negru sau ciocolată neagră.
Poate fi servit cu brânzeturi tinere și proaspete, carne roșie.
NOVAC
 Feteasca Neagră

Soi autohton, aflat de multă vreme în cultură pe suprafeţe însemnate în partea de sud a Moldovei şi în zona de est a
Munteniei. În zilele noastre, se cultivă în toată țara, cât şi în afara graniţelor ţării.

Sinonime
Poama Fetei Neagră, Păsărească Neagră, Coada Rândunicii

Caracteristici strugure
Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici şi biaripaţi, iar boabele mijlocii, sferice şi așezate dens, au pieliţa
violaceu închis, intens pruinată. Deşi are o putere mare de creştere, este rezistentă la ger, secetă şi putregai, Feteasca Neagră are
fertilitatea destul de scăzută (uneori în jur de 30%). Din acest motiv, la tăierea în uscat se lasă o cantitate mai mare de lemn.
Feteasca Neagră ajunge la maturitate puţin înainte de Merlot, în general după data de 10 septembrie, având o perioada de
vegetaţie de aproximativ 160-170 de zile. Acest soi acumulează uşor cantităţi importante de zahăr (230-240 g/l) şi are o
aciditate bună, de peste 7 g/l în acid tartric (dacă producţia nu depăşeşte 7-8 tone/ha). Condiţiile propice pentru dezvoltarea
acestui soi sunt oferite de versanţii însoriţi, unde acumulările de antociani ajung la valorile optime pentru acest soi. Ciorchinii
(rahisul), se maturizează greu în general, de aceea se impune o atenţie sporită la prelucrare.

Vinuri obținute
Din acest soi se pot obţine atât roze-uri deosebite, cât şi vinuri roşii ce pot fi învechite în lemn de calitate şi ulterior în
sticlă, rezultând vinuri de mare marcă, cu o tipicitate pronunţată. În funcţie de tehnicile de vinificaţie, se pot obţine vinuri cu
arome variate și cu structură de taninuri fine, aciditate bună, corp mediu spre plin și un nivel de alcool mediu spre mare.

Gustativ și olfactiv
• fructe precum mure, prune sau vişine negre
• codimente maronii şi negre precum scorţişoară, vanilie, piper şi ienibahar
• coajă de pâine prăjită şi piele (la vinurile mai vechi)

Asocieri culinare
Pentru o Fetească Neagră mai corpolentă sau folosită în cupaje:
 • obrăjori de vită la cuptor cu un sos concentrat de vin Porto cu ceapă, usturoi, piper verde, ardei dulce şi cartofi cu
rozmarin la cuptor
• carne de vită sau miel la grătar sau gulaş de porc mistreţ cu ardei copţi şi mămăligă
• pulpă de căprioară cu foi de dafin, ienibahar, oţet balsamic, scorțișoară şi usturoi cu piure de cartofi cu unt
• rață la cuptor cu glazură, codimente verzi, mere coapte şi o reducţie de oţet balsamic sau cu piure de cartofi
• mousse au Chocolat cu ciocolată neagră, ardei iute, piper roşu şi sare de mare
• lavacake de ciocolată neagră

Pentru o Fetească Neagră elegantă:

• file de vită la tigaie cu unt și ierburi, sare de mare şi cartofi aurii la cuptor
• prepeliţe la cuptor cu un sos cu vin roşu, ceapă, usturoi, rozmarin, smântână şi un gratin dauphinois
• l'Ami du Chambertin copt sau o brânză similară
• paste de casă cu unt, sare şi trufe albe
• Coq au Vin clasic
• Ratatouille clasic
FETEASCA NEAGRA