UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Ampelografie

TEMĂ DE CASĂ:
Tema Nr. 4

STUDENT
………………..

1 – REFERAT AMPELOGRAFIE
 1. Enumeraţi principalele regiuni viticole ale ţării noastre şi prezentaţi Regiunea Viticolă a Dealurilor
Banatului.
2. Precizaţi sortimentul vechi şi nou al podgoriei Dealu-Mare.
3. Podgoria Drăgăşani – amplasare, centre viticole, particularităţi ecopedoclimatice, sortimente, direcţia de
producţie.

1. Regiunile viticole din Romania

Tara noastra prezinta importante deosebiri sub raport ecoclimatic. Datorita acestor deosebiri, maturarea
strugurilor, pentru acelasi soi, se realizeaza cu circa 4—5 saptamani mai devreme la Greaca (jud. Giurgiu),
comparativ cu Cluj-Napoca. Unele diferente sînt generate, si de altitudine, expunere, panta, prezenta unor mari
bazine de apa, etc. Pe acest fond se instaleaza deosebirile ecopedologice care fac ca la Dabuleni (jud. Dolj),
pe nisipurile ameliorate, la soiul Muscat
Perla de Csaba maturarea strugurilor sa se
realizeze cu 4—5 zile mai devreme, fata de
Zimnicele (jud. Teleorman).

În acest fel, rezulta unele habitate

întinse, denumite regiuni viticole care, în
general, se suprapun pe provinciile
istoriceste formate, ce prezinta unele
particularitati privind conditiile ecologice,
soiurile cultivate, tehnologiile aplicate,
nivelul productiilor obtinute si însusirile
calitative ale produselor viti-vinicole rezultate.

Potrivit particularitatilor de mai sus, au rezultat urmatoarele regiuni viticole:

I. Podisul Transilvaniei (Translivania)

II. Dealurile Moldovei (Moldova)
III. Dealurile Munteniei (Muntenia)
IV. Dealurile Olteniei (Oltenia)

2
 V. Dealurile Banatului (Banat)
VI. Dealurile Crisanei si Maramuresului (Crisana-Maramures)
VII. Colinele Dobrogei (Dobrogea)
VIII. Terasele Dunarii (VIII), precum si a nisipurilor si alte terenuri favorabile din sudul tarii (IX).

Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei (I) cuprinde plantatiile viticole începand de la Apold (jud. Sibiu),
pana la Bistrita-Nasaud si Dej. Aceasta regiune viticola se caracterizeaza prin resurse heliotermice moderate
(puse in evidenta cu ajutorul radiatiei globale, IH si IAOe), pe fondul unor resurse hidrice bogate (rezultate din
valorile CH si a Ibcv). Temperatura din timpul infloritului (17,0-17,8°C), temperatura medie multianuala a lunii iulie
(19,6°C), media temperaturilor maxime din luna august (25,7°C), media umiditatii atmosferice de la ora 13 a
aceleiasi luni (54%) etc., indica prezenta unui climat racoros. Aceasta caracteristica se conjuga cu numarul relativ
scazut al zilelor fara înghet (-2°C), a celor privind intervalul cu temperaturi medii diurne active (> 10°C), lungimea
perioadei de vegetatie si numarul zilelor cu temperaturi maxime >30°C. Iernile sunt cele mai aspre (cu media
extremelor minime de -32,6°C), ajungînd la Dej pîna la -35,2°C.
În ansamblul lor, conditiile ecoclimatice satisfac cerintele obtinerii unor produse vinicole de calitate
superioara, date fiind toamnele lungi si însorite precum si frecventa mare a putregaiului nobil în timpul maturarii
boabelor la unele soiuri.
Relieful este alcatuit din dealuri si terase cu altitudinea medie de 411 m.

Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei (II) include plantatiile de pe plaiurile moldave, incepand de la Hlipiceni
(jud. Botosani) pana la Timboiesti (jud. Vrancea) si Smirdan (jud. Galati). Ca urmare, intre ecoclimatul din partea
de nord si partea de sud exista diferente apreciabile care se reflecta în cantitatea si calitatea productiei viti-vinicole
obtinute.
În ansamblul sau, ecoclimatul, cu puternice influente est-europene, este caracterizat prin resurse
heliotermice cu valori superioare, comparativ cu cele ale regiunii viticole precedente, in timp ce resursele hidrice
sunt evident mai mici. Resursele heliotermice superioare se conjuga, de asemenea, cu nivelurile mai mari pentru
mediile multianuale privind temperaturile de la inflorit (18.5 - 19,5°C), temperatura medie a lunii iulie (21,4°C),
media maximelor din luna august (26,7°C) etc.
Diferente in plus, comparativ cu regiunea viticola a Podisului Transilvaniei, se inregistreaza si in ceea
ce priveste numarul zilelor fara înghet (214 zile), a celor ce definesc intervalul cu temperaturi medii diurne active
(183 zile), perioada de vegetatie (171 zile), sau numarul zilelor cu temperatura >30°C. Asprimea iernilor este
mai mica decat in regiunea

3 – REFERAT AMPELOGRAFIE
viticola precedenta, prezentand totusi niveluri destul de scazute (media temperaturilor extreme minime - 29,1°C))
ajungand pana la - 32,5°C, la Racaciuni. Altitudinea medie a versantilor ocupati de catre plantatiile viticole este
de 179 m, ceea ce reprezinta circa 44% din altitudinea regiunii viticole precedente.

Regiunea viticola a Dealurilor Munteniei si Olteniei (III si IV) aduna la un loc plantatiile viticole
din sudul tarii începand de la Ramnicu Sarat pana la Halanga (jud. Mehedinti) si Segarcea (jud. Dolj).
Datorita pozitiei sale sudice fata de regiunile viticole prezentate mai sus, resursele heliotermice sunt
evident mai ridicate, în conditiile în care resursele hidrice sunt mai scazute, mai cu seama in raport de regiunea
viticola a Podisului Transilvaniei.
Datorita aceleiasi cauze, diferente pozitive apreciabile se inregistreaza si in ceea ce priveste
higroscopicitatea aerului, deficitul de saturatie cu vapori de apa a aerului, regimul termic din lunile iunie-august,
cat si intinderea mai mare a perioadei de vegetatie (185 zile), a intervalului cu temperaturi medii diurne active
(195 zile), a numarului de zile cu temperaturi maxime mai mari de 30 °C ('18 - 41) si a celui dintre ingheturile de
primavara si de toamna (235 zile).
Desi situata mult mai la sud comparativ cu regiunea viticola a Dealurilor Moldovei, asprimea gerurilor este
aici ceva mai mare (cu valoarea medie a extremelor minime de -29,9°C) ajungand pana la -35°C la Banu Maracine.
Altitudinea medie a plantatiilor viticole desi ridicata (242 m), nu reprezinta decat aproximativ 60% din
altitudinea medie ce caracterizeaza Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei.

Regiunea viticola a Dealurilor Banatului (V) cuprinde plantatiile viticole cu caracter insular, începand de
la Moldova
Noua (jud. Caras Severin) pana la Teremia Mare (jud. Timis).
Aceasta regiune viticola se caracterizeaza prin resurse heliotermice comparabile cu cele ale regiunii viticole
din Moldova luata in ansamblul sau, insa in conditiile unor resurse hidrice superioare. Se constata insa ca, dupa
media temperaturilor maxime din luna august si umiditatea relativa de la ora 13 a acestei luni, ca si dupa datele
care se refera la lungimea perioadei fara inghet, a celei cu temperaturi active si a lungimii perioadei de
vegetatie, aceasta regiune viticola se apropie mai mult de cele înregistrate in Regiunea viticola a Munteniei si
Olteniei.
Spre deosebire de aceasta, temperaturile extreme minime din timpul iernii se apropie foarte mult de cele
înregistrate in regiunea viticola a Dealurilor Moldovei, cu toata diferenta mare de pozitie geografica.
Viticultura este practicata pe dealurile piemontane (altitudinea medie 231 m) care fac legatura intre Muntii
Banatului si zona de campie.

4
 Regiunea viticola a Dealurilor Crisanei si Maramuresului (VI) este delimitata la sud de Centrul viticol
Minis (jud. Arad), iar la nord de Centrul viticol Halmeu (jud. Satu Mare).
Cu toate ca aceasta regiune viticola se intinde la nord pana aproape de paralela 48° (cea mai nordica limita
de cultura a vitei de vie in Romania), datorita influentei ecoclimatului din Europa Centrala, resursele heliotermice
sunt evident mai mari, comparativ cu cele ale regiunii viticole cu care se invecineaza la est (a Podisului
Transilvaniei). La aceasta contribuie si resursele hidrice mai scazute (CH = 1,3) dar, în acelasi timp, destul de
ridicate, în raport de celelalte sapte regiuni viticole.
În mod analog, sunt mai mari si nivelurile termice din lunile iunie, iulie si august, precum si lungimea
perioadei de vegetatie. Influenta pozitiva a ecoclimatului mai cald din Europa Centrala se resimte si în timpul iernii,
care este mai favorabila decat în oricare alta regiune viticola prezentata pana aici, media pe regiune a
temperaturilor extreme minime fiind de -27,2°C, cu extrema minima cea mai scazuta de - 30,1°C la Maderat.
Viticultura ocupa dealurile piemontane dintre Mures si Tisa, la contactul acestor dealuri cu Campia Tisei
si, respectiv, cu zona de campie dintre Oradea si Halmeu (altitudinea medie 222 m).

Regiunea viticola a Colinelor Dobrogei (VII) se intinde de la Mangalia pana la Tulcea si Macin.
Aceasta regiune detine unele dintre cele mai mari resurse heliotermice carora le corespund cele mai
scazute resurse hidrice. Conditiile din timpul înfloritului sunt dintre cele mai favorabile, atat sub raportul
temperaturilor ridicate (18,9 -20,3°C), cat si a precipitatiilor scazute (15,9 -19,5 mm).
Ca urmare a inertiei termice generate de prezenta Marii Negre, temperatura medie a lunii iulie, media
temperaturilor maxime diurne din august, temperatura maxima absoluta a aceleiasi luni etc., sunt mai mici
comparativ cu valorile înregistrate în celelalte regiuni viticole din sudul tarii.
lernile sint mai putin aspre (cu media extremelor minime de - 26,6°C); ele cuprind însa centre viticole în
care extrema minima coboara pana la - 33.0°C la Murfatlar.
Caracteristica este altitudinea medie relativ mica (71 m) la care se gasesc plantatiile cu vii din aceasta
regiune viticola.
Regiunea viticola a Teraselor Dunarii (VIII) urmeaza, ca o banda, cursul marelui fluviu, de la Zimnicea
(jud. Teleorman) pana la Fetesti (jud. Ialomita).
Datorita pozitiei sale geografice, aceasta regiune viticola detine cele mai mari resurse heliotermice (IH =
2,50), în conditiile unor resurse hidrice modeste (CH = - 0,8). Toate acestea se conjuga cu conditiile foarte favorabile
din timpul înfloritului, atat ca temperatura cat si ca umiditate (luna iunie), din fenofazele cresterii boabelor (luna
iulie) si a maturarii strugurilor (luna august).
Altitudinea medie scazuta a plantatiilor viticole, de 72 m in conditiile in care viticultura foloseste terenurile
cu micropanta si microrelief este un inconvenient important, intrucat, desi este situata in partea cea mai de sud a
tarii.

5 – REFERAT AMPELOGRAFIE
 Regiunea Viticola a Dealurilor Banatului (a IV-a)

Regiunea viticola a Dealurilor Banatului este specializata în producerea de vinuri albe si roze de masa si in
mai mica masura a vinurilor albe si rosii de calitate superioara. Soiurile reprezentative pentru aceasta regiune
sunt cele albe - Creata de Banat, Majarca alba, Steinschiller, Riesling italian, Sauvignon, dar si soiuri pentru
vinuri rosii - Cadarca, Burgund mare, Merlot si Pinot noir.
Cultura soiurilor pentru struguri de masa are o pondere mai redusa, iar soiurile intalnite sunt cele cu
maturare mijlocie: Chasselas doré, Muscat de Hamburg si Muscat d’Adda.
Limite geografice: Plasata în sud-vestul Romaniei, aceasta regiune întruneste,
într-o oarecare masura, conditiile unei singure podgorii. Plantatiile de vii, care
ocupa actual circa 3.000 hectare, au un caracter insular, constituindu-se în mai
multe centre viticole.
Regiunea viticola a Dealurilor Banatului se aseamana cu regiunea
viticola Crisano - Maramuresana de la nord de Mures, de care se deosebeste prin
resurse termice mult mai bogate, datorita pozitiei latitudinale mai sudice si a
climatului submediteranean mult mai clar exprimat aici decât în oricare alta parte
a tarii.
Caracteristicile climatului: Climatul este moderat continental cu nuanta submediteraneana, cu ierni
blande, veri calde si toamne prelungi, deci conditii optime pentru dezvoltarea vitei-de-vie. Resursele
heliotermice sunt ridicate si relativ omogene pe cuprinsul regiunii, conducând la o buna maturare si chiar
supramaturare a strugurilor, iar resursele hidrice sunt superioare celor din Moldova.
Precipitatiile atmosferice prezinta o medie anuala de 650 mm (550 mm în campia joasa si 750 mm in
dealurile piemontane), iar evapotranspiratia potentiala anuala atinge valoarea de 700 mm, fapt care conduce
la un regim hidric echilibrat pentru cea mai mare parte a regiunii, exceptie facand campia vestica (centrul
viticol Teremia). Media precipitatiilor din perioada de vegetatie se apropie de valoarea de 395 mm.
Solurile predominante în aceasta regiune sunt cele de tip terra rossa (pe solurile calcaroase), solurile
brune-eumezobazice (pe versanti), brune-argiloiluviale si regosolurile. Se întâlnesc si cernoziomuri si chiar
cernoziomuri levigate, putin favorabile culturii vitei de vie, în centrul viticol Teremia.
In podgoriile din vest se cuprind viile din: podgoria Aradului si bazinele ei principale , Minis , Siria – Maderat;
podgoriile Recas, Buzias, Silagiu , care incheie sirul dealurilor ce intretaie aproape perpendicular Muresul si
Timisul, mergand de la Mocrea prin Pancota la Lipova, iar de aici la Recas – Silagiu – Buzias si mai departe spre
sud-vest pana la podgoria Moldova Noua, creind ultimele trepte de coborare de la munti spre Campia
Banatului, unde ne intalnim cu marele bazin viticol de la Teremia Mare – Tomnatic.

6
 Podgoria Aradului este asezata pe dealurile care formeaza ultimele ramificatii ale Muntilor Zarandului. Ea
formeaza o zona naturala, care apare ca o fasie aproape continua ce se intinde pe o lungime de cca 35 km, de
la Radna pana la Pancota, cu o latime de 500 – 1500 m. Dealurile ocupate de viile din aceasta podgorie au
expozitie vestic, iar climatul acestei podgorii are o pronuntata nuanta submediteraneana.
Solul , clima si microrelieful creeaza conditii de microclimat foarte prielnic pentru cultura vitei de vie. In
interiorul podgoriei exista doua bazine mari :
Bazinul Minis, situat intre Radna si Cuvin, cuprinde viile din Minis, Paulis, Baratca, Ghioroc si Cuvin. Sarcina
acestui bazin este de a se specializa in producerea vinurilor rosii de masa , superioare. Ca sarcina secundara,
se produc aici si vinuri albe curente de masa, iar in completare si struguri de masa, cu coacerea timpurie si
semitimpurie.
Bazinul Siria – Maderat, situat intre Cuvin si Pancota, cuprinde viile de la Covasint, Siria, Galasa, Maderat,
Pancota, Misca. Bazinul este specializat in producerea vinurilor albe, curente de masa, destinate in mare parte
pentru sampanizare. Tot aici se vor produce si struguri de masa din soiurile cu coacerea mai timpurie. Suprafata
agricola a podgoriei Aradului este de cca 37 500 ha, din care peste 10 % este plantata cu vii. In perspectiva se
prevede ca suprafata ocupata cu vii sa se dubleze.
Podgoria Recas este situata pe ultimele dealuri ale podisului Lipovei, terasate in trepte, care coboara spre
sesul Banatului. De aceasta podgorie tin localitatile: Recas, Bencecu de Sus, Bencecu de Jos, Iosifalau, Ghizela,
Izvin si Giarmata.
Suprafata agricola a podgoriei este de aproximativ 16 500 ha, din care peste 8% sunt ocupate cu vii.
Productia podgoriei Recas este orientata spre obtinerea vinurilor de masa superioare, rosii. Podgoria produce
si vinuri de masa curente, rosii si albe. In secundar, poate produce si struguri de masa cu coacere timpurie.
Podgoria Buzias – Silagiu este situata pe piemontul dintre Timis si Barzava. Ea se intinde pe o suprafata de
peste 14 000 ha teren agricol, din care peste 9% este ocupata cu vii. Localitatile care se includ in aceasta
podgorie sunt: Buzias – oras, Silagiu – sat si Bacova.
Podgoria este specializata in producerea vinurilor de masa superioare, rosii si albe. Intr-o mai mica masura
se produc vinuri aromate si struguri de masa.
Podgoria Moldova – Noua ocupa ultimele ramificatii ale Carpatilor sudici, cu pante joase, orientate catre
sud si sud-vest. Altitudinea dealurilor plantate cu vita de vie variaza intre 180 – 450 m. Localitatile principale
care apartin de aceasta podgorie sunt: Moldova Noua, Moldova Veche, Belobresca, cu o suprafata agricola de
cca 5 500 ha, din care peste 260 ha sunt ocupate cu vii. Podgoria are sarcina de a produce vinuri de masa
superioare, albe si rosii deosebit de apreciate.

7 – REFERAT AMPELOGRAFIE
 2. Podgoria Dealu Mare
Podgorie de calitate, aşezată în inima ţării cu o
istorie bogată, ce-şi are începutul în epoca geto-
dacică şi care prin surafaţă, denstate şi potenţial
formează masivul viticol cel mai deseamă al ţării,
ocupând dealurile si colinele ce se întind de la apa
Teleajenului până la apa Buzăului.
Ocupă o suprafaţă de 30.000 ha., reprezentând
cca. 10 % din suprafaţa de vii a ţării, având o lungime
de 60 km şi, foarte important, cu o expoziţie sudică.
Microclimatul si factorii edafici sunt dintre cei mai favorabili, asigurând producţii ridicate de struguri şi
produse de calitate. Sortimentul acestei podgorii cuprine o gamă variată de soiuri, în prezent fiind orientat mai
ales spre vinuri roşii (Cabernet sau Sauvignon şi Merlot) şi vinuri aromate (Tămîioase) sau demiseci (Grasă de
Pietroasele).
Dintre celălalte soiuri cultivate sunt de menţionat Rieslingul italian ce ocupă o suprafaţă destul de mare,
soiurile vechi româneşti Gordinul şi Başicata de Dealu Mare ş.a..
Sunt bine reprezentate şi soiurile pentru strugurii de masă cu deosebire Muscat de Hamburg, Afuz Ali,
Coarnă neagră, Razachie roză şi albă. În persepctivă se prevede o extindere a soiurilor negre (Cabernet
Sauvignon şi Merlot) ce găsesc condiţii eco-fiziologice foarte bune pentru producerea unor vinuri de mare
marcă. Podgoria Dealu Mare dă toată gama de vinuri curente de masă, vinuri de calitate superioară albe şi
roşii, caracterizate printr-o anumită pesonalitate. Astfel, cele roşii sunt intens colorate, extractive, acumulând
maximum de calităţi după o învechire prelungită. Vinurile albe sunt parfumate, onctuase, suave si fine la gust.
Producţia ambundentă este valorificată de marile centre industriale şi stanţiunile balneo-climatice de pe Valea
Prahovei. Podgoria cuprinde următoarele bazine principale:
- Bazinul Dealu Mare – Ploieşti cu centrele:
a) Valea Călugărească cu viile de pe plaiurile Gura Văii, Valea Popii, Valea Zidului, Valea Mantei, Valea Poenii,
Valea Săracă, Valea Urloi, Valea Nicovan, Valea Largă, Valea Meilor, Dealul Şcheaul şi Dealul Cernăteşti.
b) Bucov cu viile de la Chiţorani, Dealul Bighiliu, Valea Orlei, Pleaşa, Scăeni, Seciu, Boldeşti.
- Bazinul Urlaţi – Ceptura cu viile de la Valea Pietrii, Valea Boului, Orzoaia, Valea Nucetului, Valea Crângului,
Mărunţişi, Ceptura de Sus şi Ceptura de Jos.
- Bazinul Buzăului cu următoarele centre mai importante:
a. Tohani-Jugureni ce cuprinde viile de la Vadu Săpat, Mizil, Tohani, Jugureni, Finţeteşti, Perşunari.
b. Braza-Vispeşti – Istriţa, specializată mai ales pentru soiuri de struguri de masă cu viile din satele
Greceanca, Breaza, Vispeşti, Năeni.

8
 c. Pietroasele-Gura Sărăţii – cu viile de la
Pietroasa de Sus şi Pietroasa de Jos, Ochiul
Boului, Şarânga, Gura Sărăţii.
În perspectivă se prevede o concentrare a
plantaţiilor de soiuri roşii în jurul centrului Gura-
Sărăţii şi a soiurilor Tămîioasă si Grasă în
împrejurimile centrului viticol Pietroasa.
d. Valea Teancului – Săsenii Noi, cuprinzând
viile de la Merei, Valea Teancului, Monteoru,
Săsenii Noi, Gura Nişcovului.
În această podgorie, ai precis la valea Călugărească se află amplasat I.C.V.V., iar Pietroasele staţiune
experimentală viticolă.

3. Podgoria Dragasani
Aria geografică
Podgoria Dragasani se intinde între Subcarpaţii Getici la nord si Campia Romana la sud şi sud-est, fiind
situate între paralele 44°30’-44°55’ latitudine şi meridianele 23°55’-24°15’ longitudine estică. Podgoria are o
lungime de cca 50 km. intre localitaţile Strejeşti, în sud şi Ioneşti, în nord, cu o dezvoltare în adincime, pe latura
est-vest pe o distanta ce ajunge la cca 30km.
Administrativ, podgoria se află localizată în judeţele Vâlcea şi Olt.
Cadrul natural
Relieful este caracterizat prin culmi interfluviale cu versanţi abrupţi , paralele cu râul Olt şi orientate de la
N la S . Altitudinea dealurilor din podgorie creste de la S ( Oporelu – 193 m) la N ( Scundu 463 m ) dand naştere la
diferite expoziţii, favorabile culturii de viţă de vie.
Litologia , roca mama este reprezentata în general dintr-o alternanţă de argile , marne şi nisipuri terţiare pe pantele
şi cumpenele dealurilor şi aluviuni de diferite texturi în Lunca Oltului.
Solurile de pe terenurile de platformă sunt caracterizate prin prezenţa luvisolurilor albice, planosolurilor
şi solurilor brune luvice (podzolite). Pe culmile înguste, bine drenate, în partea superioară a versanţilor şi pe
terase s-au format soluri brune argiloiluviale. Pe versanţi sunt soluri brune eu-mezobazice şi regosoluri. Solurile
brun-roşcate apar pe terase, în partea sudica a podgoriei.
Hidrografia este dominata de râul Olt, principalul colector care aduna surplusurile de precipitaţii ce se
scurg de pe dealuri, în văile adinci ce le despart.
Climatul este temperat continental, cu ierni reci si veri calde, dar cu o mai atenuata excesivitate est-
europeana, cu usoare influenţe mediteraneene. Temperatura medie anuala(11,3°C), precipitatiile moderate

9 – REFERAT AMPELOGRAFIE
(642mm anual) alaturi de insolatia din perioada de vegetatie(1520 ore) induc conditii climatice favorabile culturii
vitei de vie cu influenta directa asupra calitatii recoltei .
Acest ansamblu de condiții pedo-climatice favorizeaza cultivarea vitei de vie si crearea vinurilor de calitate
deosebită, cu caracteristici tipice pentru podgoria Drăgăşani. Producţiile de struguri prin intermediul cuplurilor,
vinifera/portaltoi amplasate raţional, potrivit ,,vocaţiei’’ terenurilor, pot conduce la rezultate remarcabile în
obţinerea de vinuri cu denumire de origine controlată.
Urcând până la altitudini ce depăşesc 400 m, plantaţiile sunt asezate pe soluri brune şi brun roşcate de pădure
unele mediu podzolite, bogate în calcar si situate pe pietrişuri aluvionare.
Vinurile obtinute pe plaiurile Dealul Olt, Dobruşa, Şuteşti, Mitrofani, Călina, Prundeni, Orleşti, Guşoeni sunt
recunoscute prin calitatea exceptionala a vinurilor aromate de Tămâioasă românească şi de Sauvignon. De
asemenea s-au remarcat şi vinurile roşii de Pinot Noir .
Solurile dominante: luvisolurile, brune luvice impreuna cu conditiile termohidrice permit si recomanda
cultura soiurilor pentru vinurile albe, in mod special: Sauvignon, Crâmpoşie
selecţionată, Tămâioasă românească iar pentru vinurile roşii: Negru de Drăgăşani, Novac şi Pinot noir.
Podgoria Drăgăşani are rădăcini adânci în trecut, încă din perioada geto-dacică, de acum 2000 ani. Legenda spune
ca soiul „Braghină”a primit numele după fiica lui Burebista iar soiul “Gordan” a fost denumit după un brav
lupăator dac a cărui moarte a fost la acea vreme controversată deoarece în timpul bătăliei în care şi-a pierdut
viaţa acesta a băut şi câteva pahare de vin.
Pentru viile din Drăgăşani există documente datate încă din secolele 16 şi 17, în timpul domniei lui Mihai
Viteazul care a făcut numeroase donaţii mănăstirilor care aveau în proprietate plantaţii de vie. Înainte de atacul de
Phylloxera sortimentele de bază în Drăgăşani erau Crâmpoşie, Braghină şi Gordan la care s-au adăugat Tămâioasă
românească. Vinurile vechi de Drăgăşani aveau un alcool nu prea ridicat, în jur de 10% vol alc. şi erau cunoscute
prin prospţimea dată de dioxidul de carbon specific vinurilor cu fermentaţie incompletă, cu un uşor gust de copt.
Aceste vinuri erau obţinute din struguri culeşi târziu, după o lungă şi uşoară fermentaţie la temperatură joasă
şi păstrau caracterul acidulat până la începutul primăverii.
Podgoria Drăgăşani nu a rămas ancorată în trecut: soiurile noi introduse, tehnologiile noi de cultură cât şi de
vinificaţie au adus-o în prezent la o reputaţie remarcabilă.

Delimitarea teritorială pentru producerea vinului cu D.O.C. „DRĂGĂŞANI”

Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată
„DRĂGĂŞANI” cuprinde următoarele localităţi (municipii, oraşe, comune şi sate), situate în judeţele Vâlcea şi
Olt:

Judeţul Vâlcea:

10
  - Municipiul Drăgăşani - localităţi componente Drăgăşani, Zărneni, Zlătărei, Valea Caselor;
 - Com. Ştefăneşti - satele Dobruşa, Condoieşti, Şerbăneşti, Ştefăneşti;
 - Com. Şuteşti - satele Racu, Izvoraşu, Şuteşti, Mitrofani, Verdea, Mazili, Boroşeşti;
 - Com. Prundeni - satele Prundeni, Călina, Zăvideni;
 - Com. Orleşti - satele Orleşti, Silea, Scaioşi, Procopoaia;
 - Com. Creţeni - satele Creţeni, Mreneşti, Streminoasa, Izvoru;
 - Com. Guşoeni - satele Guşoeni, Măgureni, Spârleni, Guşoianca, Burdăleşti;
 - Com. Lungeşti - satele Lungeşti, Carcadieşti, Fumureni, Stăneşti-Lunca.
Judeţul Olt:
 - Com. Cârlogani - satul Cârlogani, Cepari;
 - Com. Strejeşti - satele Strejeştii de Sus, Colibaşi;
 - Com. Pleşoiu - satul Schitu din Deal.
Denumirea de origine controlata „DRĂGĂŞANI” poate fi completata cu urmatoarele denumiri de plai viticol:
DEALUL OLT, DOBRUŞA, ŞUTEŞTI, MITROFANI, CĂLINA, PRUNDENI, ZĂVIDENI, ORLEŞTI, GUŞOENI, MĂGURENI,
SPÂRLENI.

SOIURILE DE STRUGURI

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C. „DRĂGĂŞANI” sunt următoarele:
 soiuri albe: Crâmpoşie Selecţionată, Chardonnay, Fetească Regală, Riesling Italian, Sauvignon, Pinot gris;
 soiuri aromate: Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel;
 soiuri roşii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Syrah, Fetească Neagră, Novac, Negru de Drăgăşani,
Burgund mare.

PRODUCŢIA DE STRUGURI (kg/ha)

Soiurile de struguri, respectiv producţia de struguri admisă pentru obţinerea vinurilor cu denumirea de
origine controlată „DRĂGĂŞANI”, se vor înscrie în următoarele limite maxime:

Producţia maximă de struguri admisă , la recoltare

Nr. funcţie de menţiunea traditionala utilizata
Soiurile de struguri
crt. - kg/ha-
C.M.D. C.T. C.I.B.
SOIURI ALBE
1. Fetească Regală 10.000 - -
2. Crâmpoşie 10.000 7.000 -
Selecţionată
3. Riesling Italian 10.000 - - 11 – REFERAT AMPELOGRAFIE
4. Sauvignon 9.000 7.000 6.000
5. Pinot Gris 9.000 7.000 6.000
6. Chardonnay 9.000 7.000 -
SOIURI AROMATE
 RANDAMENTUL ÎN VIN

Indiferent de menţiunea tradiţională care va fi utilizată la etichetare, randamentul maxim va fi:

Nr. crt. -hl/ha-

C.M.D. C.T. C.I.B.
Soiurile de struguri
SOIURI ALBE
1. Fetească Regală 65 - -
2. Crâmpoşie Selecţionată 65 46 -
3. Riesling Italian 65 - -
4. Sauvignon 59 46 39
5. Pinot Gris 59 46 39
6. Chardonnay 59 46 -
SOIURI AROMATE
1. Tămaioasă Românească 59 52 39
2. Muscat Ottonel 52 39 -
SOIURI NEGRE
1. Novac 65 59 -
2. Negru de Drăgăşani 65 59 -
3. Burgund mare 65 - -
4. Merlot 65 59 -
5. Pinot Noir 59 52 -
6. Cabernet Sauvignon 59 52 -
7. Syrah 59 52 -
8. Fetească Neagră 59 52 -

CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

Strugurii destinaţi producerii vinului, materie primă, pentru vinul cu denumire de
origine
„DRĂGĂŞANI”, trebuie să fie sănătoşi, cu boabele nezdrobite. Strugurii recoltati trebuie să fie cât mai
urgent introdusi în procesul de fabricaţie.
Conţinutul de zahăr la recoltare trebuie să fie de minim:
- 187 g/l la soiurile Fetească Regală, Crâmpoşie selectionată, Riesling italian, Sauvignon, Chardonnay,
Pinot gris, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel, Sortiment alb, daca vor purta mentiunea D.O.C.-
C.M.D.;
- 204g/l la soiurile Novac, Negru de Drăgăşani, Merlot, Fetească Neagră, Pinot Noir, Cabernet
Sauvignon, Syrah, Burgund mare, Sortiment roşu, dacă vor purta menţiunea D.O.C. –C.M.D.;

12
- 220 g/l la soiurile albe şi 213 g/l la soiurile roşii, dacă vor purta menţiunea D.O.C. –C.T..
-240g/l la soiurile albe si aromate , dacă vor purta menţiunea D.O.C.-C.I.B..

CARACTERISTICILE SI PRACTICILE CULTURALE ALE PLANTAŢIILOR

In plantatiile nou infiintate densitatea se incadreaza intre: 4.132 si 5.500 butuci/hectar,
in restul plantatiilor,densitatea minim acceptata este de: 3.200 butuci/hectar.
Sistemul de cultura este neprotejat sau semiprotejat, pe tulpina cu forma de conducere recomandata
Guyot pe tulpina, cordon uni sau bilateral, brate cu inlocuire periodica. Sistemul de taiere practicat va
fi lung sau mixt cu o incarcatura de rod de 9-13 ochi/mp.
Fertilizarea se va realiza prin aplicare de îngrăşăminte chimice în doze moderate in functie de
caracteristicile fizico-chimice ale solului(cartare agrochimica) prin pastrarea unui raport optim N:P:K
cu rol important in formarea diferitelor componene ale recoltei(zaharuri, aciditate, picmenti
antocianici, arome).
Fertilizarea foliară are rol complementar in completarea necesarului plantei de
macroelemente şi microelemente si corectiei in caz de carente.
Irigarea este admisă numai în anii secetoşi cu notificarea O.N.V.P.V. atunci când conţinutul apei în sol
pe adâncimea de 100 cm scade la 50 % din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (420-
620 mc/ha).
În plantaţii se va asigura o protecţie fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună
sănătate a recoltei. În toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă aplicarea
desfrunzitului parţial în zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată, precum şi tratamente cu
metabisulfit neutralizat.
In plantaţiile din care se obţin struguri destinati obtinerii vinurilor cu D.O.C. , butucii impurităţi
din aceste plantaţii vor face parte numai din soiuri aparţinând speciei Vitis vinifera, iar strugurii acestor
soiuri se vor recolta separat de cei ai soiului de baza ce sta la producerea vinului pentru care se acordă
denumirea de origine.
Verificarea condiţiei de puritate de soi a materiei prime se face cu ocazia recepţionării
strugurilor la cramă.
Strugurii trebuie sa aiba o stare bună de sănătate - proporţia boabelor avariate nu poate fi
mai mare de 10% la D.O.C.-C.M.D. si maxim 5% la D.O.C.-C.T.
Reducerea numărului de ciorchini la intrarea în pârgă este obligatorie când producţia potenţială
depăşeşte limitele maxime admise prin caietul de sarcini, în caz contrar plantaţiile producatoare de
struguri cu D.O.C., nu se autorizează, sau dupa caz se retrage autorizatia.

13
 Tehnologiile de cultura aplicate la sol si planta se stabilesc de fiecare producator in vederea
obtinerii de struguri de calitate care sa acumuleze cantitatile de zaharuri si alte componente(arome,
antociani, aciditate etc.) la recoltare pentru obtinerea vinurilor cu D.O.C.. Producatorii vor respecta
bunele practici agricole si de mediu.
În plantaţiile din arealul D.O.C. „DRĂGĂŞANI”, producătorii au obligaţia de a asigura
conservarea amenajărilor pedo şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.
În acest scop ei trebuie să asigure întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi
repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, conservarea căilor de acces, a drumurilor de
exploatare şi a zonelor de întoarcere, protejarea mediului de poluare.

Bibliografie:
- Oşlobeanu M., si colab, 1991 – Zonarea soiurilor de vita de vie in Romania. Ed. CERES
- Şerdinescu A. si colab., 2003
- Teodorescu I.C.,1966; Fregoni M.,1991
- Gh. Ştefanic, I.D. Săndoiu, 1994
- Dobrei A., Rotaru, Liliana, Mustea, M., 2005 - Cultura viţei-de-vie. Edi tura Solnes, Timişoara.
- Olteanu, I., Daniela, Cichi, Daniela, Dolores, Costea, D.C., Mărăcineanu, L.C., 2002 -Viticultura
specială. Zonare, Ampelografie, Tehnologii specifice. Editura Universitaria, Craiova, 473 p.
- Stoian, M. şi colab., 2010 - Catalogul de clone cu material biologic certificat. Lucrare realizată
în cadrul proiectului “Realizarea colecţiei naţionale de germoplasmă clonală la viţa-de-vie şi
omologarea unor elite” finanţat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
- Ţârdea C., Rotaru Liliana, 2003.

14