Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
c
c
cc
VV VV
VV
Îndrumător,
Prof. dr. Liliana Rotaru
Studentă,
Ţucă Lazăr Rodica
Iaşi, 2010
TEMA PROIECTULUI:
Înfiinţarea unei plantaţii de viţă de vie pentru vinuri albe de calitate superioară în
Centrul Viticol Turda, Podgoria Aiud, care asigură producţii anuale de 280 t struguri
CUPRINS
1.V Introducere
I.V Memoriu descriptiv
1.1.Scopul înfiinţării plantaţiei
1.2.Analiza factorilor climatici
1.2.1 Temperatura - medii lunare aşi anuale
- media minimelor şi maximelor lunare şi anuale
- minima şi maxima absolută lunară şi anuală
- date medii extreme ale primului şi ultimului îngheţ
- lungimea perioadei de vegetaţie
- bilanţ termic global
- bilanţ termic util
- bilanţ termic activ
1.2.2. Lumina - radiaţia globală din perioada de vegetaţie
- durata de strălucire a soarelui lunară, anuală şi din
perioada de vegetaţie
1.2.3V Umiditatea - precipitaţii atmosferice, anuale, lunare şi din perioada
de vegetaţie
-V întocmirea histogramei în perioada de vegetaţie
-V umiditatea relativă a aerului în perioada de
vegetaţie
1.2.4. Accidente climatice
± frecvenţa grindinei şi a temperaturilor minime
nocive din per. de vegetaţie
1.2.5. Regimul eolian - frecvenţa şi viteza medie a vântului
- întocmirea razei vânturilor
1.2.6. Indicatori ecologici sintetici
- indice heliotermic real
- coeficientul hidrotermic
- indice bioclimatic al viţei de vie
- indice biopedoclimatic
- indice edafoclimatic
- indicele aptitudinii oenoclimatice
1.2.7. Climatograma podgoriei
1.3 Orografia terenului - forma de relief
- altitudine
- panta şi expoziţia terenului
1.4 Factorii edofici - caracterizarea timpului predominant de sol din punct
de vedere morfologic, al însuşirilor fizico ± mecanice,
hidrofizice, chimice şi agroproductiv
1.5 Reţeaua hidrografică a podgoriei
1.6 vegetaţia spontană şi cultivată din zonă
1.7 Factori sociali ± economici
II. Memoriu tehnic
2.1 Stabilirea sistemului de cultură şi a timpului de plantaţie
2.2 Alegerea soiului de viţă roditoare şi a portaltoiului
2.3 Organizarea terenului
2.3.1 Calculul suprafeţelor
2.3.2 Împărţirea terenului în unităţi de exploatare
2.3.3 Stabilirea reţelei de drumuri şi a zonelor de întoarcere
2.3.4 Amenajarea terenului destinat plantării viţei de vie
2.4 Lucrări de înfiinţare a plantaţiei
2.4.1 Pregătirea terenului
2.4.2 Stabilirea distanţei de plantare, a formei de conducere şi timpului de
tăiere
2.4.3 Pichetarea terenului
2.4.4 Plantarea viţei de vie
2.5 Lucrări de întreţinere a plantaţiei în anul I
2.6 Lucrări de întreţinere a plantaţiei în anul II, alegerea şi instalarea mijloacelor de
susţinere
2.7 Lucrări de întreţinere a plantaţiei în anii III, IV.
III. Fişe tehnologice
3.1 Fişa tehnologică pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea plantaţiei
3.2 Fişa tehnologică pentru întreţinerea plantaţiei în anul I
3.3 Fişa tehnologică pentru instalarea sistemului de susţinere
3.4 Fişa tehnologică pentru întreţinerea plantaţiei în anul II
3.5 Fişa tehnologică pentru întreţinerea plantaţiei în anii III, IV.
IV. Piese desenate
4.1 Schiţa de organizare a terenului (scara 1:5000)
V. Bibliografie
Ô Ô
G GV
Cultura viţei de vie face parte din categoria celor care ocupă însemnate proporţii din
suprafaţa cultivată a globului. Ea este practicată practicată în mod deosebit pentru a produce
struguri de masă, sucuri dar mai ales (în proporţie de 70%) pentru obţinerea vinurilor de diferite
categorii de calitate, precum şi diferite băuturi pe bază de vin.
Scopul culturii viţei de vie constă în obţinerea unor producţii ridicate, de calitate superioară şi
susţinute de la un an la altul, în cadrul unor condiţii optime de mecanizare şi de eficienţă
economică. Cultura viţei de vie contribuie la valorificarea raţională a fondului funciar, viţa de vie
putând să ocupe terenurile în pantă.
Forma însuşirilor deosebit de plăcute a vinurilor româneşti este dată numai de valoarea
extrem de mare a câtorva soiuri autohtone ce au creat demult renumele unor centre viticole Grasă de
Cotnari, Fetească albă de la Alba Iulia etc. dar şi de faptul că cele mai reputate soiuri străine ce au
făcut celebritatea anumitor regiuni a ţării (Traminer, Pinot etc) cultivate în România Du vinuri care,
deseori, le-au egalat sau depăşit prin generozitatea şi fineţea lor pe cele din ţările de origine.
Este evident că acest lucru nu se datorează unei mai îngrijite cultivări a viţei de vie, ori unei
mai atente vinificări a strugurilor. Realitatea acestor incontestabile situaţii exprimă clar
favorabilitatea excepţională a condiţiilor naturale din ţara noastră pentru viticultură, pentru
obţinerea de vinuri bune, intuită cu milenii în urmă de strămoşii noştri.
Cultura viţei de vie asigură venituri importante pentru o mare parte a populaţiei care trăieşte în
regiunile viticole constituind unul din factorii de stabilitate a populaţiei respective.
G
G G
Ô
Tabel 1.1.
Lunile
Staţia Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cluj -4,4 -2,2 3,4 9,4 14,4 17,6 19,3 18,5 14,7 9,1 3,1 -2,0 8,4
Ô
Tabel 1.2
Lunile
Staţia Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cluj -18,5 -15,6 -8,9 -3,0 2,6 7,7 9,9 8,6 2,7 -2,6 -8,4 -15,0 -21,5
Ô
Tabel 1.3
Lunile
Staţia Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cluj 6,6 10,0 18,3 23,3 27,0 29,8 31,6 30,8 27,6 23,0 15,9 9,9 32,5
? Anii luaţi în studiu: 1896 ± 1916; 1923 ± 1924; 1926 ± 1955.
Ô
Tabel 1.4.
S Lunile
Anual
taţia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cluj 14,0 17,3 25,4 30,2 32,5 34,7 36,8 36,1 33,7 32,2 26,0 16,0 36,8
(t0uri < 00C) Tabel 1.6.
Date medii Durata Date extreme
medie a
I îngheţ Ultimul
intervalului
îngheţ de zile fără Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
îngheţ timpuriu târziu
timpuriu târziu
8,1 24,4 167 17,9 7,11 3,4 22,5
!
Bilanţul termic activ (t0a) însumează temperaturile zilnice mai mari de 100C din perioada
de vegetaţie. La Centrul Viticol Turda, Podgoria Aiud t0a = 28710C
G
Precipitaţii atmosferice lunare şi anual (mm) din perioada de vegetaţie
Tabel 1.9
Lunile
Staţia Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
27,0 26,2 27,0 51,0 74,5 99,0 81,4 77,5 50,0 43,3 28,6 27,5 613,0
$'&
Tabel 1.10.
Lunile
Staţia Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
85 82 72 66 68 72 70 71 73 77 83 84 74
G V
Frecvenţa temperaturilor minime nocive pentru cultura viţei de vie
Tabel 1.11.
Frecvenţa Dintre care: frecvenţa
Regiunea viticolă Centrul viticol temperaturilor scăzute temperaturilor scăzute
sub -20,10C sub -260C
(la 100 ani) (la 100 ani)
Turda Aiud 10 ani 15 ± 30 ani
i
i
!"#$#$%&"&'()&*'+$,'-%$&'),,$+$.$/'$
0
0
¿
0
IUA ± indicele umidităţii active a solului, iar formula dată de C. Chiriţă (1962)
< i=
789;
i> i=
0
5
0
¿ 5
Relieful se impune prin cele două tipuri distincte morfogenetice: dealurile cu coamele şi
versanţii lor ca forme predominante sculpturale şi culoarele depresionare ale Maramureşului şi
Arieşului ca forme predominat de acumulare.
Dealurile şi colinele constituie forma dominantă în aria podgoriei şi pe versanţii lor sunt
diseminate majoritatea trupurilor viticole. Ele sunt reprezentate prin:
3V Dealurile piemontane ale Trascăului, situate în vestul Culoarului Mureşului, se cuprind
aiciprin partea nordică, respectiv Dealurile Aiudului, continuate spre NE cu Dealurile
Măhăceni ± Călăraşi, în general dealuri care coboară lent de la 600 ± 500 m la 300 m în
culoar.
3V Dealurile Târnavelor de NV, respectiv Dealurile Lopardei Farău, ce descind mai prelung sau
mai abrupt de la 500 m la 300 m spre Culoarul Mureşului.
3V Colinele Tritenilor de la extremitatea SV a Câmpiei Transilvaniei cu altitudine de 300 ±
400/500 m.
Aşadar, interluvii colinar ± deluroase de 300 ± 500 m alt.abs., ci gravitatea spre Culoarul
Mureşului (250 ± 270 m) şi Culoarul Arieşului (280 ± 300 m) şi ai căror versanţi prezintă declivităţi
variate (30 ± 100/150), cu o dinamică moderată până la accentuată a proceselor geomorfologice
actuale (eroziune, ravenare, alunecări), îndeosebi pe cei lipsiţi de protecţia covorului vegetal
natural.
Culoarele depresionare au prin dimensiunile lor, caracter de unităţi naturale distincte şi un
potenţial viticol indiscutabil ridicat, dar valorificat ca atare numai în perimetrele ce au scăpat de
concurenţă culturilor cerealiere şi legumicole:
3 V Culoarul Mureşului, dintre confluenţele cu Arieşul şi Aiudul, are lărgimi de 2 ± 4 km şi
este vădit asimetric, cu flancul drept însoţit de terase cu poduri largi şi frunţi mai mult
sau mai puţin atenuate, iar francul stâng mai puternic înclinat (5 ± 150), tivit de un îngust
glais coluvio ± preluvial şi doar mici fragmente de terasă joasă.
3 V Culoarul Arieşului, din aval de Moldoveneşti până la confluenţa cu Mureşul este însoţit
de largi terase.
Vegetaţia spontană, deşi în bună parte @B ;) înlocuită cu terenuri de cultură, mai
păstrează fragmente şi fitoindicatori ce trădează apartenenţa regiunii deluroase la zona pădurilor de
foioase, dar şi cu pătrunderi de elemente silvostepice pe formele joase din lungul culoarelor şi
colinelor mai scunde ce plonjează spre Depresiunea Turzii.
Vegetaţia forestieră este de tipul gorunto ± stejăreţilor, în care esenţele de bază: gorunul
(Quercus petrea) şi stejarul (Quercus robur) sunt mai rar pure sau cvasipure, de regulă în amestec cu
carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilio spi), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus folicucea),
arţarul (Acer platanoides, Acer tataricum) ş.a la care, pe culmile mai înalte şi/sau pe versanţii
umbriţi, se mai asociază paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus montana) şi chiar
fagul (fagus silvatica), iar pe versanţii mai însoriţi, gorunii sudici (Quercus dalechampii, Quercus
polycarpa), mojdreanul (Fraxinus ornus), cerul (Quercus cerris), gărniţa (Quercus frainetto), stejarul
pufos (Quercus pubescens) etc.
Pajiştile, în cea mai mare parte secundare xeromezofile, sunt alcătuite din păiuş (Festuca
sulcata, Festuca valensiaca), sadină (Chrysopogon gryllus), bărboasă (Andropogon ischaemum),
mai rara iarba câmpului (Agrolis temis), colilia (Stipa spi) etc.
@
#
(
Viticultura este o ramură de producţie intensivă a agriculturii, caracterizată printr-un
coeficient ridicat de valorificare a terenurilor. Valoarea producţiei ce se realizează la 1 ha cultură de
viţă de vie, echivalează cu cca. 10 ± 15 ha culturi cerealiere.
Viţa de vie se cultivă cu rezultate foarte bune pe terenurile în pantă, pe nisipuri şi solurile
nisipoase slab solificate improprii pentru culturile de cereale şi plante tehnice.
Prin cultura viţei de vie se asigură valorificarea superioară a acestor categorii de terenuri
agricole, cu o contribuţie substanţială la realizarea venitului naţional.
Strugurii reprezintă materia primă pentru obţinerea vinurilor şi distilatelor pentru coniac,
băuturii alcoolice cu pondere însemnată în consumul populaţiei.
Strugurii şi vinul au o contribuţie importantă în alimentaţia omului. Prin compoziţia lor
chimică, strugurii constituie un aliment valoros, alături de celelalte fructe care se consumă în stare
proaspătă. Strugurii conţin o serie de substanţe nutritive necesare pentru organismul uman cum
sunt: zaharuri uşor asimilabile, acizi organici, săruri minerale, enzime, polifenoli etc.
Cultura viţei de vie necesită mai multă forţă de muncă, în medie 80 ± 100 zile muncă/ha.
Tehnologiile folosite în viticultură necesită o serie de calificări profesionale, ceea ce
contribuie la instruirea forţei de muncă şi oferta unor posibilităţi mai mari de câştiguri.
#
Y! Affume, Auxerrois, Tokay d¶Alsace, Griş Cordelier, Rolander, Szukebarat.
. Este considerat a fi o variaţie mugurală din soiul Pinot noir şi se remarcă faptul că
nu are bine stabilizate caracterele, în sensul că uneori pe acelaşi lăstar se întâlnesc struguri cu boabe
albe şi cu boabe negre. După caracterele morfologice se încadrează în proles occidentalis.
! Dezmugurire peroasă, cu rozetă de culoare verde albicioasă
vârful lăstarului şi primele frunzuliţe sunt acoperite cu peri albi rozii;
Frunza adultă este mică spre mijlocie, orbiculară, cu limbul de culoare verde închis, gros,
gofrat, acoperit cu peri rari pe faţa inferioară. Caracteristic la acest soi este polimorfismul foliar,
adică pe acelaşi lăstra către bază se întâlnesc frunze lobate iar către vârf întregi. În cazul frunzelor
lobate sinusurile laterale sunt deschise în formă de U dar inegale ca mărime şi prezenţă; sinusul
peţiolar este deschis în formă de liră, mai rar închis ovoidal.
Floarea hermafrodită normală, pe tipul 5, cu polen abundent şi fertil.
Strugurii sunt mici, cilindrici, uneori aripaţi, cu pedunculul scurt lemnificat, boabele aşezate
des pe ciorchine încât se deformează. Bobul este mic, sferic, cu picliţa groasă, de culoare gri
fumuriu, intens pruinată; punctul pestilar persistent; pulpa zemoasă cu gust specific soiului.
Lăstarii sunt verzi, cu striuri fine de culoare roşiatice, mai intensă la noduri: cârceii sunt
mijlocii, semilemnificaţi.
Coardele sunt de culoare maro cenuşiu, striate, cu nodurile evidente.
. Soi adaptat la climatul temperat continental excesiv, cu o perioadă de
vegetaţie de 160 ± 170 zile necesitând 2500 ± 30000C temperatură globală medie. Vigoare mică de
creştere, fertilizare ridicată, peste 90% din lăstari sunt fertili, având 2 ± 3 etaje de inflorescenţe.
Producţia medie 5 ± 9 t/ha mică datorită dimensiunilor mici ale strugurilor. Din punct de
vedere fenologic dezmugureşte, pârga are loc în lunile iulie ± august, maturitatea deplină la două
săptămâni după Chasselas în epoca a IV-a. maturează bine lemnul coardelor, diferenţiază ochii de la
baza coardei de unde rezultă tăierea în elemente scurte.
Rezistenţe biologice ± rezistenţă foarte bună la secetă, mijlocie la oidium; sensibil la mană şi
foarte sensibil la Putregaiul cenuşiu.
Însuşiri agrotehnice: Soi tipic pentru podgoriile colinare, necesită expoziţii S, cu multă
lumină favorizând supramaturarea din care rezultă un conţinut mai ridicat în zahăr.
Portaltoii folosiţi sunt mai puţin viguroşi dar rezistenţi la carbonaţi: 41B, 14¶0Rn, SO4 ± 4. În
Dobrogea reacţionează bine la irigare obţinând sporuri de 10%.
Reacţionează la fertilizare N100, P150, K150 kg/ha ş.a precum şi la fertilizarea foliară. În
zonele colinare o dată la 4 ani se administrează gunoi de grajd bine fermentat 50t/ha.
p . Maturarea strugurilor începe cu 10 septembrie. Din punct de vedere al calităţi
strugurilor: acumulează la 270 ± 290 g/l, aciditate 4-5 ± 5 g/l exprimată în H2SO4.
Producţii obţinute 9 ± 5 t/ha uneori 13 t/ha. Prin aplicarea irigaţilor şi menţinerea umidităţi
la 75% IUA se obţin producţii de 11 ± 12t/ha.
$ . În podgoriile din Transilvania: Târnave, Alba, Lechinţa, Sebeş, Drăgăşani, Dealu
Mare în podgoriile din S Moldovei: Panciu, Odobeşti, Coteşti şi în Dobrogea: Murfatra şi Sorica
Niculiţel.
@#"
coardelor având o rezistenţă bună la ger; se reface uşor după accidentele climatice. Soi cu vigoare
mare de creştere şi fertilitate bună. Forme de conducere ± se pretează foarte bine la cordonul
bilateral cu conducere speronată ± procentul de lăstari fertili în acest caz fiind 85% şi conducerea cu
elemente înalte procentul de lăstari fertili fiind 55 ± 65% . Dezmugureşte târziu în ultima decadă a
lunii aprilie; pârga strugurilor la sfârşitul lunii iulie ± începutul lunii august iar maturarea deplină
are loc la 2 ± 3 săptămâni după Chasselas, epoca a IV-a.
Rezistenţe bilogice ± rezistenţă foarte bună la ger ± 22 ± 240C şi foarte bună la secetă;
mijlociu rezistentă la oidium; sensibilă la mană şi putregaiul cenuşiu.
. Datorită vigorii mari de creştere şi faptului că butucul îşi
concentrează « în frunziş decât în producţie este nevoie să se menţină o cantitate mare de lemn
bătrân. Nu necesită portaltoi valoroşi: SC2, SC26, SO4-4, 41B etc. conţinutul în zahăr şi aciditate este
variabil în funcţie de zonă 180g/l şi 6 -7 g/l până la 200 g/lH2SO4 zahăr şi 4,5 ± 5 g/l H2SO4.
. Dezmugurire glabră, de culoare verde lucioasă, vârful lăstarului
şi frunzele tinere mut glabre verde uşor bronzat, lucioase.
Frunza adultă este mijlocie, mai mult lată decât lungă, pentalobată, cu lobul terminal scurt şi
formă de liră sau de U; sinusul peţiolar larg deschis în formă de acoladă, constituie caracterul tare
de recunoaştere a soiului. Limbul frunzei este de culoare verde, subţire şi lucios, glabru pe ambele
feţe cu dinţi rari şi lungi dispuşi neuniformi.
Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5, cu polen abundent şi fertil.
Strugurii mici spre mijlocii (90 ± 110g) cilindrici sau cilindro ± conici, aripaţi, deşi în boabe
neuniforme ca mărime. Bobul mic, sferic, de culoare verde ± gălbuie cu pieliţa subţire, acoperită cu
un strat fin de prună, punctul pistilar persistent; pulpa zemoasă, cu gust plăcut, armonios.
Lăstarii au vigoare mare de creştere,