UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonatori stiinţifici,
Conf.dr. Mihai MUSTEA
Conf. dr. Doina Mira DASCĂLU

Absolvent,
Roşu Claudiu-Petru

Anul
2015
1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA PEISAGISTICĂ

Cercetări privind utilizarea

viţei de vie în amenajările
peisagistice

Coordonatori ştiinţifici,
Conf.dr. Mihai MUSTEA
Conf. dr. Doina Mira DASCĂLU
Absolvent,
Roşu Claudiu-Petru

IAŞI
2015
2
 DECLARAŢIE,

Subsemnatul Roşu Claudiu-Petru, student la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi

Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de Horticultură, specializarea
Peisagistică, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind
falsul în declaraţii, că lucrarea cu titlul “Cercetări privind utilizarea viţei de vie în amenajările
peisagistice ” nu este un plagiat, fiind creaţia mea personală.
Lucrarea este elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele
utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa
precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.
Am luat la cunostinţă de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost
plagiată, voi fi exmatriculat sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi
anulată diploma obţinută.

Iaşi,
15.06.2015
Absolvent, Roşu Claudiu-Petru
_________________________

3
Cuprins
Lista tabelelor și a figurilor...................................................................................................6
INTRODUCERE……………………………………………………………………………........8

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1-STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII……………………………10

1.1Importanța viticulturii……………………………………………………………...10
1.2Situația viticulturii pe plan mondial.........................................................................11
1.3 Situația viticulturii in România................................................................................16
1.4 Istoria podgoriei Iași………………………………………………………………..18

Capitolul 2- DESCRIEREA CADRULUI NATURAL…………………………….20

2.1 Așezare geografică……………………………………………………….................20
2.2Factori ecologici..........................................................................................................21
2.2.1 Temperatura………………………………………………………………………………..21
2.2.2 Lumina……………………………………………………………………………………..24
2.2.3 Umiditatea………………………………………………………………………………….27
2.2.4 Regiumul eolian…………………………………………………………………………....29
2.3. Factori edafici………………………………………………………………………31
2.3.1 Orografia terenului………………………………………………………………………....31
2.3.2.Solurile…………………………………………………………………………………….31

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3- MATERIALUL DE STUDIU ŞI METODA DE LUCRU..............34

3.1 Scopul cercetării…………………………………………………………………………..34
3.2 Obiective generale...............................................................................................................34
3.3Materialul de studiu……………………………………………………………………....35
3.4.Metoda de lucru………………………………………………………………..…….…...39
Capitolul 4- REZULTATE PROPRII………………………………………………….49
4
4.1 Utilizarea viţei de vie în amenajările peisagistice……………………………………49
4.4.1 Formele artistice de conducere a viţei de vie………………………………………………50
4.2 Modalităţi de ambientare peisagistică a viţei de vie folosite în grădinile
rezidenţiale sau în grădinile unor dotări turistice……………………………………62

CONCLUZII……………………………………………………………………………...….63
Bibliografie……………………………………………………………………………………64
Piese desenate………………………………………………………………………………...65

5
Lista tabelelor şi a figurilor

Lista figurilor

Fig.1.1 Plantaţie de viţă de vie din California...............................................................................11

Fig. 1.2 Plantaţie viticolă din România..........................................................................................17

Fig. 1.3 Regiunile viticole din România........................................................................................18

Fig. 2.1 Podişul şi Subcarpaţii Moldovei.......................................................................................20

Fig. 3.1 Detaliu al soiului Fetească regală.....................................................................................35

Fig. 3.2 Detaliu al fructului la soiul Chasselas D’ ore...................................................................36

Fig. 3.3 Detaliu al fructului la soiul Moldova................................................................................38

Fig. 3.4 Conducerea viţei de vie pe tulpină la soiul Fetescă regală, cu creştere globuloasă; înainte
şi după tăiere……………………………………………………………………………………..39

Fig. 3.5 Conducerea viţei de vie pe tulpină la soiul Fetească regală, cu creştere pendulă; înainte şi
după tăiere………………………………………………………………………………………..40

Fig. 3.6 Tăierea de formare Guyot pe tulpină: I, II, III, IV- anii de formare; a- primăvara, înainte
de tăiere; b- primăvara, după tăiere; c- toamna, după căderea frunzelor.......................................41
Fig. 3.7 Conducerea viţei de vie sub formă de arbust globulos.....................................................42

Fig. 3.8 Formarea cordonului bilateral (varianta formării pe rând a cordoanelor): I, II, III, IV-
anii de formare; a- primăvara, înainte de tăiere; b- primăvara, după tăiere; c- toamna, după
căderea frunzelor...........................................................................................................................42
Fig. 3.9 Formarea cordonului bilateral (varianta formării concomitent): I, II, III, IV- anii de
formare; a- primăvara, înainte de tăiere; b- primăvara, după tăiere; c- toamna, după căderea
frunzelor.........................................................................................................................................44
Fig. 3.10 Conducerea viţei de vie pe spalier decorativ.................................................................45

Fig. 3.11 Forma de conducere a viţei de vie pe pergolă decorativă..............................................46

Fig. 4.1 Modul de conducere a viţei de vie pe boltă şi tipuri de bolţi..........................................50

Fig.4.2.Conducerea viţei de vie pe spalier înalt (original).....................................................................54

Fig.4.3. Conducerea viţei de vie pe pergolă dublă(original)...................................................................55

6
Fig.4.4.Formele artistice de conducere a viţei de vie……………………………………...…….56

Fig.4.5.Cordon dublu gevanez (original)..................................................................................................57

Fig.4.6.Chioşc (original)............................................................................................................................58

Fig.4.7.Conducerea viţei de vie pe copertina de la intrarea în bloc (original).....................................................59

Fig.4.8.Umbrare de balcon (original)………………………………………………………...………...60

Fig.4.9.Susţinerea viţei de vie pe arbori (original)...................................................................................61

Lista tabelelor

Tabelul 1.1 Suprafeţele mondiale cultivate cu viţă de vie în mii de hectare.................................12

Tabelul 2.1 Temperaturile medii anuale (2001-2011) în centrul viticol Copou-Iaşi.....................22

Tabelul 2.2 Temperaturile medii anuale (2001-2011) în centrul viticol Copou-Iaşi (°C).............23

Tabelul 2.3 Temperaturile minime absolute înregistrate în perioada 2001-2011 în centrul viticol
Copou-Iaşi......................................................................................................................................23

Tebelul 2.4 Suma orelor de strălucire a soarelui în centrul viticol Copou-Iaşi în perioada 2006-
2011...............................................................................................................................................25

Tabelul 2.5 Nebulozitatea medie (zecimi de boltă cerească) (0-10) în centrul viticol Copou-Iaşi
în perioada 2002-2011...................................................................................................................26

Tabelul 2.6 Evapotranspiraţia (mm) potenţială şi reală după metoda Thomthwaite înregistrate în
centrul viticol Copou-Iaşi..............................................................................................................28

Tabelul 2.7 Valori multianuale ale evapotranspiraţiei (mm) în centrul viticol Copou-Iaşi
calculate prin metoda Thomthwaite...............................................................................................28

Tabelul 2.8 Precipitaţiile (mm) căzute în timpul vegetaţiei în centrul viticol Copou-Iaşi în
perioada 2002- 2011......................................................................................................................28

Tabelul 2.9 Frecvenţa (%) şi viteza medie (m/s) a vântului pe direcţii (2002-2011) în centrul
viticol Copou-Iaşi..........................................................................................................................30

Tabelul 2.10 Caracteristici chimice ale cernoziomului cambic.....................................................32

7
 INTRODUCERE

Viticultura reflectă nivelul de cunoaştere a viţei de vie din punct de vedere morfologic,
fiziologic, posibilitaţile de îmbinare a tehnologiei de cultură, a particulariatăţilor biologice,
precum şi intervenţia tehnică şi organizatorie asupra viţei de vie.

În ţara noastră se găsesc condiţii ecologice precum şi o gamă largă de sortimente de viţă
de vie valoroase ca în orice altă ţară dezvoltată din punct de vedere viticol şi prezintă modalităţi
reale pentru o producţie satisfacătoare, dar şi posibilităţi de încadrare a viţei de vie în ansamblul
peisagistic, prin conducerea acestora sub formă artistică.

Podgoriile sunt caracterizate, în general, printr-o ordine, acoperirea plantelor golaşe cu un

verde odihnitor ne conferă relaxare dar şi o senzaţie de plăcere şi admiraţie resimţită la fel ca
într-un parc natural.

Impresia pe care ţi-o lasă o plantaţie de viţă de vie este de armonie , oferind unui turist
călător, informaţii despre persoanele care se îngrijesc de acele plantaţii. În cazul în care
rezultatul muncii lor este satisfăcător înseamnă că oamenii aceia au dorinţa de a realiza frumosul
în tot ceea ce ei creză, strecurând în sufetul privitorului simţ estetic.

Inepuizabilele modalităţi de conducere a viţei de vie permit orcărui om sa cultive pe

suprafeţe relativ mici, atât în cadrul mediului rural, cât şi în cel urban, obţinând strugurii necesari
consumului în stare proaspătă sau pentru vinificaţie.

În acestă lucrare voi încerca să obţin modul de conducere a viţei de vie sub forme
artistice precum şi o propunere judicioasă pentru amenajarea unor spaţii aferente grădinilor
rezidenţiale şi a grădinilor unor dotări turistice.

8
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

9
CAPITOLUL I- STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

1.1.Importanţa viticulturii

Viticultura reprezintă una din ramurile tradiţionale ale agriculturii care a contribuit la
formarea şi dezvoltarea civilizaţiei, ca ocupaţie de bază, aducând beneficii economice şi sociale.

Viţa de vie se pretează foarte bine pe terenurile în pantă, pe soluri nisipoase sau erodate,
care nu se potrivesc altor culturi. Aceste terenuri sunt prielnice plantarii viţei de vie, avînd
condiţii pedologice şi climatice bune şi se pot obţine produse vini-viticole de calitate superioară.
Prin cultivarea viţei de vie se stabilizează terenurile în pantă, reducându-se eroziunea solului şi
continuarea solidificării acestuia.

Sursă de profit. Cultivarea viţei de vie ne permite obţinerea unor profituri importante,
astfel producţia rezultată dintr-un hectar de viţă de vie este echivalentă cu producţia obţinută din
zece hectare de cultură a cerealelor. Produsele vini viticole sunt foarte aprecite pe piaţa de
desfacere internă şi externă, obţinându-se profituri importante. Cultivarea viţei de vie de către
persoanele care stau în zona de deal reprezintă uneori singura sursa de venit.

Plantaţiile viticole cu soiuri pentru struguri de masă sunt valorificate foarte bine,
realizându-se producţii mari de struguri, care nu necesită prelucrare şi depozitare ulterioară.

Sursă de hrană. Produsele vini-viticole, au un aport important în alimentaţia umană.

Datorită conţinutului ridicat în acizi organici, săruri minerale, vitamine, substanţe pectice,
polifenoli, etc., strugurii şi mustul au o acţiune benefică asupra organismului, având efect
energizant, terapeutic şi mineralizant. În urma unor cercetări recente, s-a constatat că vinul, în
cantităţi moderate, poate avea un efect antibiotic asupra organismului, în special în sistemul
cardiovascular, împiedicând cauzele de risc din alimentaţie, provocate de consumul excesiv de
grasimi şi proteine animale, ce duc la favorarea bolilor cardiovasculare.

În unele regiuni în care vinul reprezintă bautura tradiţională, longevitatea populaţiei

creşte surprinzător de mult.

Asigură locuri de muncă. Viticultura poate asigura un necesar mare de forţă de muncă,
adăugându-se şi forţa de muncă pentru sectorul pepinieristic şi cel de prelucrare a strugurilor,
unde în unele zone viticole, aceasta reprezintă meseria de bază şi de câştigare a existenţei.

10
1.2. Situaţia viticulturii pe plan mondial

Figura 1.1. Plantație de viță de vie din California

(http://allurelimousinesca.com)

“Pentru ca o producţie de viţă de vie sa fie satisfăcatoare din punct de vedere economic
trebuie să respecte anumite condiţii precum o temperatură medie anuală de 9 – 20 °C şi o situare
de preferinţă între paralelele de 35 si 51 °C latitudine Nordică şi cele de 25 si 31 °C latitudine
sudică.”

11
 Tabelul 1.1

Suprafeţele mondiale cultivate cu viţă de vie în mii de hectare (dupăBuletinul O.I.V.V. 789-790,
1996)

Continentulşiţara 81-85 86-90 1993 1994 1995 Înperspectivă

Africa

Africa de Sud 104 105 102 103 103 99

Algeria 190 120 83 82 90

Egipt 25 45 58 49 55

Libia 7 7 6 6

Madagascar 2 2 2 2

Maroc 47 49 50 51 49 48

Tanzania 2 2 2

Tunisia 32 30 24 27 28 26

Alteţăriafricane 13 25 15 15 16

Total continent 411 383 343 337 351

America

Argentina 314 259 205 206 210

Bolivia 4 3 4 4 4 4

Brazilia 61 59 60 60 60

Canada 15 13 7 7 7

Chile 122 115 112 114 114 114

S.U.A. 337 319 308 308 305

Mexic 59 54 48 50 41 41

Peru 13 9 7 10 11

Uruguay 15 18 9 9 9

Venezuela 1 1 1

Alteţăriamericane 6 7 4 4 5

Total continent 946 856 765 773 767

Asia

12
 Afganistan 87 67 48 48 48

China 34 129 142 149 152

Cipru 39 30 21 20 20 20

Coreea 16 17 20 22

India 92 20 35 37 37

Irak 34 52 55 45 50

Iran 186 224 229 250 245

Israel 9 6 5 5 5

Japonia 29 27 26 25 24 22

Iordania 1 6 4 3 3

Liban 19 28 28 26 27

Pakistan 3 4 8 8

Siria 106 112 66 67 68

Taiwan 5 5 5

Turcia 794 630 567 567 570

Continentulşiţara 81-85 86-90 1993 1994 1995 înperspectivă

Yemen 10 19 21 21

Alteţăriasiatice 33 40 3 3 3

Total pe continent 1463 1400 1274 1299 1308

13
 Europa

Albania 12 19 6 5 5

Germania 101 101 106 104 104

Austria 59 58 57 57 52 49

Bulgaria 168 139 117 113 134

Spania 1622 1508 1281 1235 1235

Franţa 1094 995 940 933 926 895

Grecia 192 164 138 136 134 125

Ungaria 157 142 132 132 131

Italia 1215 1073 1011 956 927 899

Luxemburg 1 1 1 1 1 1

Malta 1 1 4 4 4

Portugalia 369 385 272 267 261 252

România 302 262 251 252 253 249

Marea Britanie 1 1 1 1

Suedia 14 14 15 15 15 15

FostaCehoslovacie 46 46

RepublicaCehă 11 11 12 12

Slovacia 24 26 26 23

Fosta U.R.S.S.(C.S.I.) 1335 888

Armenia 26 26 24

Azerbaidjan 132 130 130

Georgia 79 60 60

Kazahstan 17 17 17

Kyrgistan 9 9 9

Moldova 194 169 169

Rusia 118 103 103

Tadjikistan 39 39 39

14
 Turkmenistan 22 22 22

Ucraina 164 165 165

Uzbekistan 132 125 125

FostaIugoslavie 242 227

Continentulşiţara 81-85 86-90 1993 1994 1995 înperspectivă

Bosnia-Herţegovina 4 4 4

Croaţia 57 53 52

Macedonia 31 30 35

Slovenia 23 23 23 21

Iugoslavia 89 90 87

Total pe continent 6930 6024 5503 5313 5261

Oceania

Australia 67 59 63 67 73 62

NouaZeelandă 6 5 6 7 8 6

Total pe continent 73 64 69 74 81

Total mondial 9823 8727 7954 7796 7768

“Între 1981 şi 1996 suprafeţele cultivate cu viţă de vie au avut creşteri şi descreşteri
datorate intensificării schimburilor comerciale, creşterea numarului populaţiei şi altele.

Între anii 1981 şi 1985 suprafaţa cultivată cu viţă de vie la nivel mondial ajungea la
9.823.000 ha apoi urmând o tendinţă de scădere.

Cea mai mare parte din suprafeţele viticole se găseste in Europa (67,7%), apoi Asia şi
America de Sud. Cele mai mari ţări cultivatoare de struguri, după mărimea suprafeţelor cultivate
în anul 1995, sunt în ordine: Spania cu 1235000 ha, Italia 927000 ha, Franţa 926000 ha, Turcia
570000 ha, S.U.A. 305000 ha, Portugalia 261000 ha şi România 253000 ha.

Cele mai mari ţări producătoare de vin sunt: Italia, Franţa, Spania, S.U.A., Argentina, în
timp ce Italia, Turcia, Chile, S.U.A., Spania şi Brazilia ocupă primele locuri în direcţia producţiei
de struguri pentru masă.

15
Principalele ţări producătoare de stafide sunt: Turcia, S.U.A., Australia, Grecia, Iran, Afganistan,
Africa de Sud, Chile, Siria, etc.

Consumul de vin pe locuitor diferă de la o ţară la alta.Există ţări mari consumatoare de

vin cum ar fi Franţa cu 64 litri/an/locuitor; Italia 60 l; Luxemburg (60 l), ţări cu un consum
mediu Elveţia (44 l), Spania (39 l), România (21 l) şi ţări cu un consum redus de vin sub 10 l /an
/locuitor: Finlanda, Norvegia, Turcia, Maroc, Polonia etc."(După C. Ţârdea, L Dejeu-1995).

1.3.Situaţia viticulturii în România

Datorită condiţiilor favorabile de climă şi relief din aproape toate regiunile ţarii,
viticultura reprezintă o ocupaţie de bază în România. Plantaţiile viticole, precum şi soiurile
plantate împreună cu tehnologiile de cultură, au fost diferite pe perioadele istorice, datorită
factorilor sociali-economici.

În România, cultivarea viţei de vie şi obţinerea produselor vini-viticole, datează încă din
neolitic (3000 ani î. Hr.),şi a fost practicată de către triburile vânătorilor şi culegătorilor, care şi-
au stabilit locuinţe şi au început să se ocupe de agricultură şi creşterea animalelor, descoperind şi
fermentaţia alcoolică, care a dus la plantarea viţelor, iar cu timpul la obţinerea şi dezvoltarea
soiurilor autohtone.

Dezvoltarea viticulturii în Transilvania s-a produs mai rapid datorită dominaţiei

habsburgice, unde s-au adus soiuri noi din apusul europei, s-au pus în aplicare tehnologii noi de
cultură şi s-au creat primele colecţii ampelografice.

Patrimoniul viticol al ţării noastre, cuprinde plantaţii de viţă de vie, terenuri pregatite
pentru cultivat, pepiniere, centre de vinificaţie, precum şi depozite pentru vinuri. Suprefeţele
cultivate cu viţă de vie au fost în 1987, de 305.000 ha, scazand în 2000 la 250.000 ha.

16
 Figura 1.2. Plantaţie viticolă din România (www.foto-magazin.ro)

Patrimoniul viticol din anul 2002, a fost de 240.000 ha, cuprinde 17% din suprafaţa
agricolă, iar în sectorul privat, suprafaţa a fost de 225.500 ha, aşadar 88% din suprafaţa agricolă.

Profitul realizat din produsele vini-viticole însumează aproximativ 250 milioane de euro
pe an, ponderea sectorului viticol din valoarea producţiei agricole reprezintă 7,6%, vinul fiind
poziţionat pe locul trei dintre produsele exportate.

Soiurile de viţă de vie cultivate în România sunt diverse, constituind un amestec viticol:
130 de soiuri de viţă de vie, având epoci de maturare diferite. Soiurile pentru struguri de vin sunt
cele mai numerose, însemnand 90 de soiuri şi doar 10 soiuri hibride.

Datorită faptului că patrimoniul viticol este într-un proces de îmbătrinire continuă, pentru
menţinerea producţiei plantaţiilor este nevoie de o reînoire a culturilor viticole cu o pondere de
5%, reprezentând o suprafaţă de 100.000 ha.

17
 Figura 1.3.Regiunile viticole din Romȃnia (http://drumulvinului.blogsport.ro)

Pentru menţinerea şi dezvoltarea patrimoniului viticol, acesta necesităreînfiinţarea

zonelor defrişate, extinderea suprafeţelor existente, precum şi cultivarea unor soiuri cu rezistenţă
biologică ridicată.

1.4.Istoria podgoriei Iaşi

În a doua jumatate a secolului al XVI-lea, principala resedinţă domnească a devenit Capitala

Moldovei, Iaşul reprezentând o zonă viticolă importantă, chiar superioară faţă de unele podgorii
datorită vechimii plantaţiilor, numarului proprietarilor şi al tranzacţiilor realizate de aceştia.

În documentele de arhivă şi catastifele averilor mănăstireşti, se gasesc scrieri care atestă că

suprafeţe viticole însemnate erau deţinute de boieri şi domnitori. În 1469 Ştefan cel Mare a dăruit
Mitropoliei de la Suceava o vie la Socola, împreună cu elesteul care este situat în Bucium.

Prima menţiune documentară în care se regasesc podgoriile din Copou este cea din 5 mai
1575, unde un fost mare vistier Gavril Monahul, daruieşte Mănăstirii Sf. Sava patru parcele de vie din
teritoriul Iaşului, situate în dealul Copou, pentru a i se face pomenire nemului sau.

Cea mai veche zonă viticolă din Iaşi este cea din sud a targului Iaşilor. În anul 1583,
plantaţiile de viţă de vie s-au extins, viile din Bucium ajungând până pe muchia dealurilor, pe
marginea drumului care urcă spre satul actual Păun.

18
 Mănăstirea Galata din Iaşi, care a fost ctitorită de către domnitorul Petru Şchiopul în anul
1583, în catastiful averii mănăstirii sunt înscrise şi cinci parcele de vie în Voroveşti, acest sat
aparţinînd mănăstirii în acele timpuri.

Domnitorul Miron Barnovschi, dăruieşte în anul 1626, mănăstirii Sf. Sava o moşie şi via
satului din Uricani. Plantaţiile viticole care se ocupau cu daniile şi vânzările, erau poziţionate în cele
patru puncte cardinale: Bucium, Vişani, Galata, Socola, în sud, Copou şi Sorogari, la nord, Uricani şi
Miroslava, la vest şi comuna Aroneanu, în estul Iaşului.

În anul 1638, voevodul Vasile Lupu, a ctitorit o mănăstire , între viile de pe Copou, pe care în
anul 1641 a închinat-o mănăstirii Trei Ierarhi, împreună cu moşiile ei.

Cea mai veche zonă viticolă a targului Iaşilor este cea din sud, fiind prima atestată
documentar.

Moşiile mănăstirilor au trecut mai apoi în proprietatea statului şi au fost coordonate de

Ministerul agriculturii. Pe suprafeţele moşiilor s-au înfiinţat ferme şi pepiniere, iar după distrugerile
produse de filoxeră de la sfarşitul secolului XIX, s-au creat noi plantaţii cu viţe altoite.

Viticultura din podgoriile Iaşilor s-au modernizat datorită lansării pepinierelor viticole şi
pomicole, înfiinţate la Vişani, în anul 1893, construierea unei şcoli de maiştri viticultori şi altoitori şi
înfiinţarea unei societaţi viticole, în anul 1990, care s-a ocupat cu promovarea soiurilor de viţă de vie.

19
CAPITOLUL II – DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

2.1. Aşezarea geografică

Podgoria Iaşi se situează în nord-estul României, pe Coasta Iaşului, unindu-se cu Platoul

Central Moldovenesc şi Câmpia Colinară a Moldovei. Datorită condiţiilor naturale şi cele uman
economice oferite de municipiul Iaşi, au dus la înfiinţarea şi dezvoltarea acestor renumite
podgorii.

Favorabilitatea condițiilor naturale prezente în municipiul Iași, precum şi aportul

specialiştilor şi a dotărilor tehnologice modernizate, au dus la dezvoltarea şi renumele podgoriei.

Din punct de vedere fizico-geografic culturile sunt poziţionate în Câmpia Colinară a

Moldovei pe sectorul sud-est şi pe Coasta ,,de Tranziţie" spre Podişul Central Moldovenesc din
sud, pe Coasta Iaşului şi Faţa Prutului.

Coasta Iaşului împreună cu faţa cuestiformă a Prutului, reprezintă limita nordică şi nord-
estică a Podișului Central Moldovenesc, deţinând cele mai mari suprafeţe plantate.

Fig2.1 Podişul si Subcarpaţii Moldovei (http://www.ebacalaureat.ro)

20
2.2. Factorii ecologici

2.2.1 Temperatura

Temperatura şi umiditatea determină raspândirea şi cultura economică a viţei de vie pe

glob, desfaşurarea fenofazelor de vegetaţie, precum şi calitatea producţiei viticole.

Principala sursă de energie termică necesară dezvoltarii plantelor o constituie soarele.

Radiaţia solară ajunsă la nivelul scoarţei terestre este transformată în energie calorică,
influienţând viţa de vie prin gradul de temperatură, cât şi prin perioadă.

Valoare medie a temperaturii la Iaşi este de 9,3°C, în luna iulie media este de +21°C, iar
în luna ianuarie media fiind de -4°C, deci rezultă o medie termică anuală de 25°C. Valoarea
ultimă împreună cu amplitudinea extremelor absolute de aproximativ 75°C (între -35°C şi
+39,6°C), ne indică gradul accentuat de continentalism termic.

Frecvenţa și persistenţa temperaturilor scăzute de -25°C, favorizează îngheţarea solului

de până la 60-70 cm în adâncime şi a organelor vegetative aeriene ce nu sunt îngropate, acest
fapt atrâgînd atenţia. Un alt factor nociv îl reprezintă îngheţurile timpurii din toamnă, mai ales,
îngheţurile târzii din primăvară. Majoritata podgoriilor ieşene sunt amplasate pe versanţi şi
platforme bine însorite, lipsite de înclinare accentuată, sau în bazinele văilor secundare;
indiferent de faptul că unele sunt expuse spre nord, sunt ferite de aerul rece provenit din nord şi
sunt încalzite de masele de aer dinspre sud si vest.

În ultimii 10 ani, din cauza schimbărilor climatic care s-au produs, temperaturile pe care
centrul viticol Copou Iaşi le-a înregistrat au fost mai mari decât valoarea medie de 9,3°C.

21
 Tabelul 2.1.
Temperaturile medii lunare (2001-2011) în centrul viticol Copou-Iaşi (după staţia meteo SCDVV-
Iaşi)
LUNILE Media
Anul
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală

2001 -0,2 0,5 6,6 11,2 15,8 18,1 23,7 22,7 15,9 11,6 2,8 6,6 10,2

2002 -2,4 4,4 6,6 9,9 18,4 20,1 23,3 20,6 15,2 9,5 5,9 -6,6 10,3

2003 -9,2 -2.8 2,6 8,6 13,4 19,3 21,1 19,7 16,7 9,3 4,4 1,9 10,9

2004 2,1 -0,3 6,0 12,4 16,3 18,9 23,1 21,7 22,0 9,7 3,7 -0,4 10,5

2005 -4,0 4,4 5,1 10,1 14,0 21,1 22,8 20,8 15,0 10,1 0,5 -3,9 9,9

2006 -0,4 -2,8 2,7 13,4 15,5 21,3 21,5 20,8 15,5 10,2 0,3 -5,1 9,9

2007 -0,7 0,3 5,3 11,2 14,4 22,0 22,9 20,9 16,7 10,2 2,6 1,2 10,6

2008 -1,3 2,4 6,9 10,9 15,4 20,2 20,9 21,6 14,7 11,7 5,4 1,8 10,9

2009 -1,5 1,0 3,8 11,8 16,5 21,0 23,1 21,2 17,6 11,0 6,6 -1,3 10,9

2010 -6,2 -1,1 4,3 10,8 16,9 20,5 22,9 23,3 16,7 10,9 4,8 0,8 10,4

2011 -2,2 -3,2 3,1 9,8 16,2 19,8 22,1 20,9 17,8 8,7 2,7 2,5 9,8

Temperaturile medii anuale ale aerului din zona viticolă Copou-Iaşi din perioada 2001-
2011, aşa cum se observă în tabelul de mai jos, sunt adecvate vegetaţie viticole.

22
 Tabelul 2.2.

Temperaturile medii anuale (2001-2011) în centrul viticol Copou- Iaşi(°C) (după staţia meteo
SCDVV- Iaşi)

Anul 200 2002 2003 2004 2005 2006 2007 200 200 2010 201 Media
1 8 9 1 anuală
Temperatura

10,2 10,3 9,9 9,9 10,6 10, 10,9 10,4 9,8 10,39
medie

10,9 10,5 9

Tabelul 2.3.
Temperaturile minime absolute înregistrate în perioada 2001-2011
în centrul viticol Copou-Iaşi (după staţia meteo SCDVV- Iaşi)
în aer la suprafaţa solului
Anul
Luna ziua t ºC luna ziua t ºC

2001 XII 24 - 20.4 XII 26 - 21.3

2002 XII 18 - 19.8 XII 29 - 20.2

2003 I 13 - 21.6 I 13 -23.0

2004 I 31 -17.0 I 31 -19.0

2005 II 8 - 19.4 II 6 -27,6

2006 I 23 - 25.1 I 25 - 29,0

2007 II 24 -20.5 II 24 - 26,8

2008 I 5 - 19.5 I 5 - 24,2

23
2009 XII 19 -17.0 XII 21 -29.0

2010 I 26 -26.9 I 26 -34.9

2011 I 5 -14,8 I 25 -20.5

2.2.2 Lumina

Viţa de vie este planta care face parte din grupa heliofitelor, aceasta cultivându-se dor pe
terenurile luminate şi bine însorite. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, cerinţele viţei de vie faţă
de lumină diferă, sunt mai mari pe timpul înfloritului şi maturării strugurilor şi mai mici în
timpul maturării lemnului.

Lumina influenţează prin intensitate, durată şi calitatea ei. Radiaţia solară din centru
viticol Copou are media anuală de 112 kcal/cm², în perioada de vegetaţie având variaţii între 83-
91 kcal/cm². Procesul de fotosinteză se realizează la o intensitate luminoasă de 30.000-50.000
lucşi, aceasta relizându-se şi la o intensitate mai mică,15-17 mii de lucşi şi chiar de 1000 lucşi
când cerul este înorat, doar dacă temperatura mediului este de 20°C; fotosinteza fiind încetinită
în acest caz. La o intensitate de 100000 de lucşi se închid stomatele, fotosinteza fiind blocată.

După durata orelor de insolaţie ne puteam da seama de resursele de lumină pe care le are
un areal, dar şi gradul de permeabilitate a viţei de vie, având în vedere că aceasta face parte din
grupa plantelor iubitoare de lumină.

În perioada de vegetaţie, resursele de lumină pe care le are un areal se pot evalua după
suma orelor de strălucire a soarelui (insolaţie).

În Iaşi, numărul anual de zile cu cer senin este de 106,7, în zilele cu cer noros s-a
înregistrat 114,4 iar când cerul este acoperit cu nori numărul mediu fiind 143,9. Media totală de
strălucire a soarelui este de 2051 de ore pe an.

24
 Tabelul 2.4.

Suma orelor de stralucire a soarelui în centrul viticol Copou-Iaşi în perioada 2006-2011(după staţia
meteo SCDVV- Iaşi)
Luna

Anul Suma

IV V VI VII VIII IX X

Media 196,4 283,8 287,7 287,7 271,1 171,5 153,2 1651,4

multianuală

2002 189,1 306,4 337,7 330,3 212,8 101,1 143,7 1620,7

2003 168,9 298,2 257,3 272,6 211,5 215,4 160,0 1583,9

2004 201,3 203,1 258,2 286,4 307,1 201,3 134,4 1591,8

2005 175,2 238,6 311,6 329,6 274,8 211,0 132,0 1672,8

2006 200,7 371,7 308,1 294,0 322,9 147,3 187,5 1832,2

2007 237,8 297,2 208,0 309,2 289,9 172,4 180,2 1694,4

2008 175,5 303,8 268,3 271,6 253,8 143,4 134,2 1550,6

2009 207,3 340,8 370,2 247,3 312,1 202,5 140,1 1770,3

2010 235,0 216,0 294,1 265,1 271,5 185,3 178,6 1645,6

2011 173,5 262,8 263,5 270,9 254,8 135,7 141,3 1502,5

25
 Tabelul 2.5.
Nebulozitatea medie (zecimi din bolta cerească ) (0-10) în centrul viticol Copou-Iaşi în perioada
2002-2011(după staţia meteo SCDVV- Iaşi)

Anul
Luna Media
anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XI
I

Media 8,0 6,9 7,1 7,1 5,7 5,9 5,4 5,1 6,2 6,0 7,3 7,6 6,5
multi
anuală

2002 7,8 7,9 6,6 7,1 6,4 5,2 5,6 4,9 3,8 6,4 5,9 8,2 6,3

2003 7,7 6,8 7,4 7,1 6,1 6,6 4,1 5,6 6,0 5,2 7,0 8,4 6,5

2004 8,8 7,8 7,6 6,2 6,0 4,4 4,9 6,0 8,2 6,5 6,8 8,8 6,8

2005 8,0 5,9 6,0 7,7 5,8 6,1 6,3 6,7 5,0 6,4 7,9 8,3 6,7

2006 6,8 6,4 7,9 7,6 7,2 6,7 5,2 4,1 6,0 7,0 8,6 5,6 6,6

2007 8,6 7,6 7,3 7,8 5,9 5,7 5,5 5,1 5,7 6,8 6,4 7,8 6,6

2008 8,5 6,5 7,3 7,3 3,5 5,3 5,8 3,8 7,1 5,0 7,6 7,7 6,3

2009 7,8 7,7 8,1 5,8 5,9 7,7 5,5 4,7 7,1 4,9 7,7 7,8 6,7

2010 8,5 6,1 5,5 7,4 5,2 5,9 6,2 5,8 7,7 7,2 8,4 7,2 6,7

2011 7,9 6,5 6,8 6,9 5,4 5,9 5,3 4,9 5,7 5,1 6,8 6,8 6,3

Din punct de vedere calitativ, lumina provine din radiaţiile spectrului solar şi acţionează
direct asupra plantelor.

26
2.2.3. Umiditatea

Media precipitaţiilor din Iaşi este prielnică plantării viţei de vie, precipitaţiile fiind
maxime în luna iunie şi minime în lunile martie şi august-septembrie, numarul zilelor cu ninsore
este de 40, iar în zilele cu strat de zapadă este de 65, existând un deficit anual, ce se dublează în
perioada minimului de precipitaţii din vară-toamnă, perioada ce este favorabilă pentru maturarea
strugurilor, astfel este necesar un aport de apă prin irigaţii pe perioada secetelor.

Media fenomenelor hidrometeorologice este de 110 zile pe an la rouă, brumă având o

medie de 45 zile; lapoviţă, 7,6 zile; chiciura, 7,1 zile; poleiul, 2,9 zile; grindină, cu 0,9 zile.
Adaugându-se şi fenomenele negative, cum este îngheţul (110 zile) si viscolul (6,1 zile) , media
anuală a umezelii aerului fiind de 70%.

Apele freatice existente în arealele de cultură au debitele relative reduse, dar optimizare
regimului de apă necesar plantelor se face şi cu ajutorul izvoarelor care se află la diferite
niveluri. Pentru îmbogaţirea regimului hidric la Iaşi, mai ajută şi râurile Bahlui şi Prut, alături de
paraiele care sunt colectate pe parcursul curgerii lor. Lacurile antropice din zonă Iaşi au fost
create cu mai multe scopuri, unul dintre ele fiind irigaţiile. Unele dintre cele mai importante
lacuri sunt: Chiriţa (pe Valea Lunga), Aroneanu I şi II, Ciric I, II si III, Cârlig, Iezăreni, Ciurbeşti
( în bazinul Nicolinei).

Cantitatea totală de precipitaţii pe durata unui an sunt de 460-600 mm; ploile torenţiale
din vară şi sub formă de averse, iar toamna se întâlnesc burniţele de lungă durată.

Deficitul de umiditate este caracteristic în lunile de vară, cand planta are nevoie de
precipitaţii, după cum se poate vedea în tabelul cu valorile înregistrare între anii 2002-2011 în
centrul viticol Copou Iaşi. Deci, se doreşte a se înfiinţa culturile irigate, care reprezintă un lucru
primordial.

27
 Tabelul 2.6.

Evapotranspiraţia (mm) potenţială şi reală după metoda Thornthwaite înregistarat în centrul viticol
Copou-Iaşi(după staţia meteo SCDVV- Iaşi)
Evapotranspiraţia Luna Media
anuală
IV V VI VII VIII IX X

Potenţială 4,9 9,7 12,3 14,0 12,4 7,9 4,0 9,3

Reală 4,9 9,7 12,1 6,9 5,8 4,1 3,5 6,7

Tabelul 2.7.

Valori multianuale ale evapotranspiraţei (mm) în centrul viticol Copou Iaşi calculate prin metoda
Thornthwaite(după staţia meteo SCDVV- Iaşi)
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Su
ma
Evapotranspiraţia 0 0 11 49 97 123 140 124 79 40 12 0 675

Tabelul 2.8.

Precipitaţiile (mm) căzute în timpul vegetaţie în centrul viticol Copou-Iaşi în perioada 2002 -
2011(după staţia meteo SCDVV- Iaşi)
Luna
Anul Suma
III IV V VI VII VIII IX X

2002 6.2 68.8 22.0 78.7 133.5 79.8 31.1 53.1 473.2

2003 65.1 30.5 50.6 17.8 117.4 33.1 37.3 146.4 498.2

2004 34.3 57.3 18.7 93.1 80.3 29.1 23.4 46.2 382.4

28
2005 32.0 30.7 7.6 39.4 68.5 32.6 42.3 6.3 259.4

2006 35.0 54.6 54.2 114.6 40.6 16.2 179.0 30.5 524.7

2007 31.9 15.3 31.1 42.0 171.8 33.2 29.8 60.5 415.6

2008 13.9 17.3 14.8 17.4 151.1 42.8 50.1 79.3 386.7

2009 22,1 26,7 32,9 11,4 113,9 142,7 58,5 20,9 429,1

2010 26,4 74,2 148,8 72,8 81,6 76,4 24,9 43,1 548.2

2011 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 18,3 381,9

Media
29.5 41.7 45,6 53,0 69,2 53.6 45,7 46,1 429.9
multianuală

2.2.4. Regimul eolian

Masele de aer dinspre nord-vest, sud-est şi nord, domină întreaga atmosferă şi au o

frecvenţă de 20-29 % (N-V), 8-15 % (S-E) şi 8-12 % (N). În centru viticol Copou Iaşi au fost
înregistrate, în perioada anilor 2002-2004 o valoare de 10,7 %, calmul situându-se între 18 şi 39 %.
Întensităţile celelalte fiind mai slab reprezentate în roza vânturilor cum sunt cele din direcţia sud şi nord-
est, de 5, respectiv 5,7 %.

Analiza în timp a vitezei vântului, arată că valorile ridicate se întalnesc în perioada de iarnă şi
primavară, descrescând la suprafaţă lor dispre sud spre centru şi nord-estul zonei, datorită poziţionării
reliefului.

Zilele în care vântul este intensiv, sunt în număr mare pe durată unui an (peste 11 m/s: 76 la
centru Copou Iaşi).

În centrul viticol Copou Iaşi, se observă o frecvenţă mare a vântului dinspre nord-vest, de 17,5
%, frecvenţă din direcţia estică fiind de17,4%.

Avand în vedere faptul ca vânturile din direcţia nord, nord-est şi est, sunt reduse ca frecvenţă,ele sunt
destul de active în timpul iernii, manifestându-se sub formă crivăţului rece, cu originea în anticiclonul
euroasiatic. Calmul frecvenţei vântului, atinge în centrul viticol Copou Iaşi, valoare de 10,7 %.

29
 Pentru înfiinţarea plantaţiilor cât şi pe parcursul duratei de dezvoltare a viţelor, pe langă poziţionare, se are
în vedere cunoaşterea regimului eolian şi nu în ultimul rând direcţia vînturilor. Regimul eolian este
format din direcţia şi frecvenţa vântului.

Tabelul 2.9.
Frecvenţa (%) şi viteza medie (m/s) a vântului pe direcţii (2002-2011)
în centrul viticol Copou-Iaşi(după staţia meteo SCDVV- Iaşi)
Frecvenţa vântului pe direcţii (%) Nr. de zile
Calm
N NE E SE S SV V NV cu viteză

8,2 6,9 17,4 10,3 6,3 10,6 12,1 17,5 ≥ 11 ≥ 16

10,7
Viteza medie a vântului pe direcţii (m/s) m/s m/s

N NE E SE S SV V NV
- 5,4 0,8
3,7 2,2 2,6 3,3 3,1 2,3 2,5 4,0

Viteza medie (m/s) a vintului in centrul viticol Copou

Frecvenţa vantului ( %)
N

N
6 NE
N
NV 204 NE
E
NV 15 NE N
2 SE NE
10
E
V 50 E
S
SE
V 0 E
S
SV
SV
SV SE V
V
SV SE NV
S NV
S

30
2.3. Factori edafici

2.3.1 Orografia terenului

Relieful este situat în două mari trepte, corespunzând subunităţilor geomorfologice ale Podişului
Moldovei şi care se unesc în aria podgoriei cu Câmpia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc,
sparate de Coasta Iaşului, în altitudine, împreună cu Faţa Prutului.

Câmpia Moldovei sau Jijia-Bahlui, din sectorul sudic, ocupă jumatate din zona judeţului, unde
se suprapune parţii centrale şi nord-estice. Relieful caracteristic este larg, vălurit, dealuri sau platouri
joase, cu altitudini de 125-150 m, repetându-se pe porţiuni mari de teren. Se întâlnesc fome cu înclinări
catre sud-est, cu o singură coastă abruptă spre nord şi nord-vest, vai largi, lunci inundabile şi versanţi cu
alunecări, ce sunt erodaţi de apele repezi provenite din precipitaţiile din vară, reprezentând trăsaturile
morfologice semnificative. Plaiurile viticole din centrul Copou-Şorogari, Uricani şi Galata sunt
amplasate în Câmpia Moldovei.

Câmpia Moldovei se uneşte cu dealurile mai înalte din sud şi vest, având 200-300 m
altitudine, care încep din nord de pe langă Cotnari, având în vest Targul Frumos, Sineşti-Voineşti-
Mogoşeşti-Bârnova, pană în Tomeşti care se află situat în sud-est de Iaşi.

Plantaţiile viticole sunt situate în bazinele văilor, între aceste mari coaste şi reprezintă un lucru
semnificativ.

2.3.2 Solurile

Cernoziomul este cel mai întâlnit tip de sol din zonele podgoriilor, având o fertilitate bună
şi este utilizat des în agricultură. Pe tot cuprinsul Campiei Moldovei şi pe Valea Siretului, cernoziomul,
împreuna cu cernoziomurile levigate predomină teritoriul, fiind foarte fertil şi indispensabil în
agricultură.

Problemele cele mai mari care atrag atenţia în înfiinţarea unei plantaţii sunt solurile de pe
versanţii înclinaţi şi afectaţi de procesele deluviale, soluri ce reprezintă 30-40 % din suprafeţele
versanţilor colinari. Regosolurile şi erodisolurile, cu un gradmai scăzut de fertilitate, sunt preferate de
oamenii care cultivă viţă de vie faţă de celelalte cultiri mai puţin stabile, pentru susţinerea teraselor, ele
necesitând irigare şi fertilizare.

31
 Substratul litologic este format din sedimentele sarmaţianului mijlociu şi superior (marne,
argile, nisipuri, gresii calcaroase şi calcare fosilifere), care prin degradarea lor şi amestec
gravitaţional se obţine mantia deluvio-coluvială pe versanţi, extrem de benefică ca subtrat chimic
şi granulometric pentru dezvoltarea plantaţiilor. Majoritatea componetelor ecosistemului, alături
de dorinţa de producţie, ajută la dezvoltarea şi menţinerea podgoriei, unde se obţin vinuri de
renume şi denumite după origine cum ar fi Iaşi, Uricani, Copou, Bucium, Tomeşti, Bohotin ş.a.

Centrul viticol Copou Iaşi este situat în zona de silvostepă, solurile predominante sunt:

-cernoziomuri cambice, cu orizonturile A si B în faza de evoluţie;

-soluri cenuşii de pădure, cu orizontul D avînd un pigment feruginos şi ferimanganos,

orizontul A fiind cenuşiu;

-soluri salifere, avînd orizont salinizat suprapus.

Cernoziomul cambic este prezent în centrul viticol Copou, prezintă o structură lutoasă,
are o textură de valoarea 1,1, ca structură, solul are o granulaţie moderată şi dezvoltată.

Acest tip de sol este răspandit pe majoritatea culmilor, platourilor interfluviale şi a

versanţilor înclinaţi din Câmpia Moldovei.

Tabelul 2.10.
Caracteristicile chimice ale cernoziomului cambic(după SCDVV- Iaşi)
Adâncimea Orizontul Ca2CO3 pH C Nt Humus P K
cm suspensie org
pedogenetic % % C/N % ppm. ppm.
apoasă %
1:2,5

0-22 Ap - 7,0 2,5 0,220 11,4 4,28 14 263

22-57 Am - 7,1 2,3 0,203 11,3 4,03 13 257

57-72 A/B - 7,3 1,5 0,135 11,1 2,63 11 232

72-103 Bv 1,88 7,5 1,03 0,090 11,4 1,77 15 234

103-112 Cca 1 9,57 7,6 0,65 0,060 10,8 1,12 18 196

112-140 Cca 2 18,11 7,9 0,4 0,039 10,3 0,71 15 190

32
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

33
CAPITOLUL 3 – MATERIALUL DE STUDIU ŞI METODA DE LUCRU

3.1. Scopul cercetării

Scopul lucrării de faţă este cel de a perfecţiona şi reabilita spaţiile amenajate peisagistic
aferente unor grădini rezidenţiale sau a grădinilor unor dotări turistice, integrând viţa de vie cu
forme artistice de conducere. Acumularea informaţiilor de specialitate, precum şi conoaşterea
caracterelor morfologice şi a particularităţilor biologice a viţei de vie, ne permite întocmirea unei
baze de date documentare utilizată în propunerea de amenajare peisagistică destinată unor
activităţi de relaxare şi odihnă, care vor fi practicate ulterior.

Ambientul va fi creat astfel încât, pe langă faptul ca zona va fi utilă aceasta va reprezenta
şi o lecţie de bun gust, inspirând turistilor simţ estetic.

Propunerile peisagere alese vor fi amplasate în aşa fel încât să confere loc de odihnă şi
relaxare, dar se va lua în calcul şi utilitatea viţei de vie, având în vedere că aceasta produce
struguri folosiţi pentru consumul uman.

3.2. Obiective generale

Conform cunoştinţelor acumulate din cercetările asupa particularităţi viţei de vie, se

încercă a se obţine cele mai adecvate stiluri peisagere pentru a înfrumuseţa mediul aferent
grădinilor rezidenţiale sau a grădinilor unor dotărilor turistice.

Totodată, se încercă a se păstra caracterul rustic a grădinilor utilizând viţa de vie.

34
3.3 Materialul de studiu

Fetească regală

Fig.3.1 Detaliu a soiului Feteascǎ regalǎ (www.info-delta.ro)

Origine. Soi hibrid obţinut din Fetescă albă + Grasă de cotnari. În anul 1920, pepineristul
Gaspari a înmulţit acest soi, într-o localitate din Sighişoara, denumindu-l ,,Dunnesdӧrfer
Kӧnigsast’’. Vinul obţinut din acest soi a fost prezentat în anul 1928, într-o expoziţie horticolă la
Bucuresti şi i s-a dat denumirea de Fetescă regală, devenind totodata faimos. Acest soi, s-a
raspandit mai apoi prin toata ţara pe suprafeţe însemnate.

Caractere ampelografice. Soiul acesta prezintă o dezmugurire scamosă, având rozeta

verde albicioasă; datorită perilor albi şi lungi, vârful lăstarilor precum şi primele frunze, sunt de
culoare verde albicioasă. Frunza maturată este mijlocie de 11- 13 cm lungime, mai laţită,
întreagă cu un oarecare început de trilobite. Limbul frunzei este scamos pe partea inferioară,
verde închis, lucios, iar marginile sunt involute.

Floare de tipul 5, hermafrodită normală, soi autofertil. Stugurii sunt mijlocii, cu o medie
între 110- 130 gr, cu o formă cilindro conică şi boabe abundente pe ciorchine. Boabele sunt
mijlocii, cu forma sferică, de culoare verde gălbui, pruinate.

Lăstarii au o culoare verde, iar coardele au în toamnă culoarea galben brun.

Însuşiri biologice. Soiul de Fetescă regală are perioada de vegetaţie mijlocie, între 160-
170 zile, iar în această perioadă are nevoie de o temperatură globală de 2500-3000°C. Creşterea
este de vigoare mijlocie, are o fertilitate bună, iar în cazul accidentelor climatice, aceasta se
reface cu usurinţă. Dezmugurirea are loc la începutul lunii aprilie, strugurii intră în pargă la
începutul lunii august, iar maturarea completă are loc în epoca a IV- V- a.
35
 Acest soi are o rezistenţă mijlocie la ger, pană la-22°C, cu o sensibilitate ridicată faţă de
secetă; plantarea soiului în zonele însorite şi pe nisipuri nu este recomandată. Este sensibil la
putregaiul cenuşiu şi are o rezistenţă bună la mană şi făinare.

Însuşiri agrotehnice şi tehnologice. Fetesca regală se pretează la toate tipurile de sol, doar
cu păstrarea umiditaţii necesare.

Formele de conducere din plantaţii sunt de tipul cordonului bilateral cu semitulpină,

tăierea se face în verigi de rod scurte, lăsând un numar mare de ochi la tăiere.

Vinurile obţinute din Fetească regală sunt de bună calitate, folosite şi ca materie primă
pentru realizarea spumantelor.

Zonare. Soiul este extins în cultura viţei de vie datorită plasticităţii ecologice bune şi a
producţiilor stisfacatoare de struguri, fiind extins chiar si în zonele nisipoase unde acest soi
suferă din cauza secetei.

Chasselas D’ore

Fig.3.2 Detaliu al fructului la soiulChasselas D’ore (http://freebigpictures.com)

Origine. Soi cu o vechime mare, apărut în anul 1200. Este cel mai valoros soi, răspândit
în toate ţările producatoare din lume.
36
 Caracterele apelografice. Culoarea frunzelor tinere este arămie-aprinsă, lucioasă, de
formă ondulată, culoare reprezentând totodată şi o caracteristică de recunoaştere a soiului.
Frunza este de mărime mijlocie, cu o dimensiune cuprisă între 13-16 cm lungime,de formă
triconică; sinusurile frunzei sunt deschise pe părţile laterale, cu forma de liră. Lăstarii sunt de
vigoare mijlocie. Cârceii au o mărime mare şi sunt bifurcaţi. Coardele au o culoare cafenie-
roşcată în toamnă.

Floare este pe tipul 5, hermafrodită normală, iar soiul este autofertil. Strugurii au forma
cilindro-conică şi sunt de mărime mijlocie, cu o medie a gramajului de 130-160 gr, iar prima
ramificaţie a ciorchinelui este metamorfozată într-un cârcel. Bobul strugurelui este de formă
sferică, prezintă o mărime mijlocie, de culoare verde-gălbui spre auriu, având pete ruginii pe
partea expusă la soare.

Însuşirile biologice. Acest soi are o perioadă de vegetaţie mijlocie, de 150-160 de zile, iar
în această fază necesită o temperatură globală de 2800 - 3000C. Are o productivitate şi
fertilitate bună,vigoare fiind redusă, iar numărul inflorescenţelor care apar pe lăstar este de 2-3.

Dezmugurirea are loc la începutul lunii aprilie, iar înfloritul are loc la sfarşitul lunii mai,
maturarea strugurilor realizându-se între 10-15 septembrie, în epoca a III-a. Butucii se refac cu
usurinţă în urma accidentelor climatice, lastareşte foarte bine din lemnul bătrân multianual.

Cerinţe agrothenice. Soiul este de o plasticitate ecologica majoră, adaptându-se în toate

regiunile viticole din ţara noastră. Se pretează a fi cultivată în locuri însorite cu soluri scheletice,
cum sunt zonele colinare subcarpatice. Sunt necesare tratamente fitosanitare pentru combaterea
manei, planta fiind sensibilă la această ciupercă.

Zonare. Acest soi este cultivat în toate ţările europene care se ocupă cu producţia viticolă,
precum şi în California şi Noua Zeelandă. Pentru elveţieni, acesta reprezintă principalul soi
folosit în vinificaţie.

În ţara nostră, acest soi ocupă locul întâi, cu o supraţă cultivată de 13.000 ha din totalul
suprafeţelor, iar cea mai mare pondere este ocupată de podgoriile din Moldova.

37
Moldova

Fig.3.3 Detaliu al fructului la soiul Moldova (http://vitadeviealtoita.com)

Origine. Soi obţinut prin hibridare la Institutul de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău,
între soiurile Guzali Kara x Villard blanc.

Caracterele ampelografice. În timpul dezmuguriri rozeta are o culoare verde, cu nuanţă

aramie, acoperită cu perişori.

Frunza la maturitate este mare, întreagă, cu limbul de culoare verde, glabru şi lucios.

Floarea este pe tipul 5, hermafrodită normală, având polen din abundenţă şi este foarte
fertilă. Strugurii sunt de formă cilindro-conică, mari, cu pendunculul semierbaceu. Bobul este de
mărime mare, cu formă ovoidă, de culoare negru-roşcat, cu gust aromat.

Insuşiri agrobiologice şi tehnologice. Acest soi este de vigoare mare şi are o perioadă
lungă de vegetaţie cuprinsă între 180-190 de zile. Fertilitatea şi productivitatea soiului este
ridicată. Rezistă foarte bine la ger, secetă şi boli. Soiul se conduce foarte bine pe tulpini înalte,
folosit la pergolă sau bolţi.

38
 Strugurii se maturează la sfarşitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie, în epoca
aV-VI-a, iar producţia pe hectar este de 18-20 t.

Acest soi are o rezistenţă bună la transport, durată lungă de păstrare a strugurilor pe butuc
şi conservarea lor pe timpul iernii.

3.4 Metoda de lucru

Conducerea viţei de vie sub formă de arbust globulos şi pendul

Pentru conducerea viţei de vie sub această formă s-a ales soiul de Fetească regală la care
s-au efectuat tăieri de formare pe tulpină de tipul Guyot, operaţie ce durează 5-6 ani.

Fig. 3.4Conducerea viţei de vie pe tulpină la soiul Fetească regală, cu cresterea globuloasa;

înainte şi după taiere (original)

39
 Fig 3.5 Conducerea viţei de vie pe tulpină la soiul Fetească regală, cu creşterea pendulă;

înainte şi după taiere (original)

Modul de formare a elementelor de schelet

Anul II. Din coardele obţinute pe butuc în anul II, se păstrează una singură, care este
poziționată mai jos, se scurtează la 4-6 ochi şi apoi se palisează în poziţie verticală de un tutore.
După pornirea lăstarilor în vegetaţie, se opresc 3-4 lăstari pe butuc şi aceştia vor fi palisaţi de
tutore.

Anul III. Acest an este corespunzător proiectării tulpinii. Coarda care este poziţionată mai
jos pe butuc se va scurta sub nivelul sârmelor de susţinere, la o înalţime de 1-1,5 m. Dacă tulpina
nu se poate conduce într-o singură etapă, caz în care viţele sunt slab viguroase, tulpina se va
forma în doi ani. Coarda pe care am ales-o se scurtează în locul în care grosimea acesteia este
mai mică de 8 mm, se va forma partea din tulpină, iar anul urmator se va termina formarea
tulpinii, cu ajutorul unei coarde care creşte în prelungirea tulpinii formată anterior. Din
momentul în care planta porneşte în vegetaţie, se vor îndepărta lăstarii formaţi, exceptând 3-4 de
la bază.

40
 Fig. 3.6.Tăierea de formare Guyot pe tulpină.
I, II, III, IV – anii de formare;
a – primăvara, înainte de tăiere; b – primăvara, după tăiere;
c – toamna, după căderea frunzelor

(după Mustea Mihai, 2004)

Anul IV. Coardele care au fost formate pe tulpină, cu poziţia superioară, se vor scurta la
8-10 ochi, formând două verigi de rod, iar coardele care se află în poziţia inferioară se vor scurta
la 1-2 ochi, ca cepi de înlocuire şi se va păstra un cep de siguranţă la baza butucului. După
efectuarea tăierii, aceştia se vor palisa orizontal de sârmele portante, în direcţii difetite. Pe timpul
vegetaţiei se vor îndepărta lăstarii crescuţi pe tulpină, iar lăstarii ce vor creşte pe cepul de
siguranţă se vor palisa pe tutore.

Anul V. În acest an tăierea de formare se încheie, se formează pe butuc 3-4 verigi de rod,
două verigi pe cepii de înlocuire din anul trecut, iar celelalte două prin folosirea primelor coarde
formate la baza coardelor de rod din anul anterior. După efectuarea operaţiei de tăiere, coardele
de rod vor fi palisate pe sârmele de susţinere.

41
Fig. 3.7 Conducerea viţei de vie sub formă de arbust globulos (original)

Fig.3.8. Conducerea viței de vie sub formă pendulă (original)

42
Conducerea viţei de vie pe spalier decorativ

Pentru conducerea viţei de vie sub această formă s-a ales soiul Chasselas D’ore la care s-
au efectuat tăieri de formare a cordoanelor bilterale, în decurs de 5-6 ani. Pentru circulaţia mai
rapidă a sevei şi pentru împiedicarea degarnisirii lor,este recomandabil ca acele cordoane să fie
bilaterale, coardoane ce sunt mai scurte faţă de cele unilaterale.

Tăierile cu cordoane se formează asemănător ca la tipul Guyot, până în anul IV, pe durata
formării elementelor de schelet, iar începând cu anul V, tăierile se vor face în mod diferit pentru
formarea elementelor de rod.

Modul de formare a elementelor de schelet

Anul II.Se va păstra o singură coardă dintre cele formate pe butuc şi va fi scurtată la 4-6
ochi. Se vor păstra 2-3 lăstari pe butuc, după pornirea acestuia în vegetaţie, care vor fi palisaţi de
un tutore.

43
Fig. 3.9. Formarea cordoanelor bilaterale( varianta formarii pe rand a cordoanelor) : I, II, III, IV
– anii de formare; a – primăvara, înainte de tăiere; b – primăvara, după tăiere; c – toamna, după
căderea frunzelor (după Mustea Mihai, 2004)

Anul III. În anul III se proiectează tulpina. Se va alege o coardă viguroasă care este
poziţionată mai jos pe butuc şi se va dirija pe tutore până la sarmele de susţinere. Începând din
acest an se va lăsa la baza butucului un cep de siguranţă de 1-2 ochi. După pornirea butucului în
vegetaţie, lăstarii crescuţi pe tulpină se vor suprima, exceptând 3-4 lăstari din vârf. Lăstarii care
au crescut din cepul de siguranţă se vor palisa de tutore.

44
 Fig. 3.10 Formarea cordoanelor bilaterale (varianta formării
concomitent a celor două cordoane): I, II, III, IV – anii de formare
a – primăvara, înainte de tăiere; b – primăvara, după tăiere;
c – toamna, după căderea frunzelor (după Mustea Mihai, 2004)

Anul IV. Acest an este specific proiectării cordoanelor. După ce s-a format tulpina şi
cordoanele, tăierile de formare vor fi diferite în funcţie de tipul de tăiere pentru proiectare.

45
 Anul V. Coardele care s-au obţinut pe cordonul tânăr format în anul anterior, se vor scurta
la cepi de înlocuire de 1-2 ochi, iar coardele formate pe cordonul din anul III se vor scurta la
cepi de rod de 2-3 ochi,încheind totodată şi tăierea de formare. În anul VI, pentru tăierea de
rodire, se vor lăsa pe cordoane cepi de rod de 2-3 ochi.

Fig. 3.11.Conducerea viţei de vie pe spalier decorativ (original)

46
Conducerea viţei de vie sub formă de pergolă decorativă

Pentru conducerea viţei de vie pe pergolă decorativă s-a ales soiul Moldova, condus sub
formă de cordon Lenz Mozer, deoarece butucii pot fi conduşi pe tulpină sub formă înaltă de
1-1,5 m.

Pergola reprezintă un sistem de susţinere a viţei de vie, formată din patru stâlpi de lemn şi este
folosită în prejma casei pentru a înfrumuseţa curtea sau ca loc de odihnă. Stâlpii acestei pergole
au o înalţime de 2,5 m, sunt poziţionaţi la o distanţă astfel încât să poată permite dispunerea unei
bănci pentru odihnă şi relaxare. În partea de sus a stâlpilor se va monta un profil transversal
confecţionat din lemn, care să fie decorativ, vopsit deobicei în culoarea verde pentru a se completa
cu spaţiul înconjurător.

În partea stâlpilor se vor planta câte o viţă care va umple spaţiul dintre cei doi stâlpi. În cazul
în care distanţa dintre cei doi stâlpi este mică, iar soiul ales este mai viguros, creşterile anuale ale
acestuia sunt destul de lungi sa poată cuprinde spaţiul gol dintre cei doi stâlpi, atunci se va planta
un singur butuc pe partea unui stâlp, care sa fie mai puţin umbrit.

Soiul de viţă ales se va conduce cu tulpină înaltă cât înălţimea stâlpului. Tulpina se formază pe
parcursul a 2-3 ani, anii III-IV-V din momentul plantării, susţinută în poziţie verticală în primii ani
cu ajutorul unui tutore. Se va tutora pană în momentul în care tulpina are înalţimea necesară
pentru autosusţinere. În partea de sus a stâlpului se va forma unul sau două cordoane în poziţie
orizontală, care vor fi susţinute pe bara transversală.

Elementele de rod care se întâlnesc pe cordon sunt cepii de rod sau verigile de rod care au fost
formate din cordiţe cu 4-6 ochi împreună cu cepii de înlocuire.

47
Fig. 3.12Forma de conducere a viţei de vie pe pergolă decorativă (original)

48
Capitolul 4- REZULTATE PROPRII

4.1.Utilizarea viţei de vie în amenajările peisagistice

Pe lângă rolul practic pe care îl are viţa de vie, de a se obţine produse vini-viticole,
aceasta are şi rol peisagistic, înfrumuseţînd spaţiul natural, deseori cel rustic, în care viţa-de-
vie este plantată.

Acest rol peisagistic este scos în evidenţă cand viţa de vie este plantată în gospodarii ale
populaţiei, pe langă blocurile de locuinţă, în unele grădini rezidenţiale sau în grădinile unor
dotări turistice, condusă în diverse forme artistice, cu un mare grad estetic.

Datorită faptului că tulpinile viţei-de-vie sunt flexibile, iar creşterile în lungime sunt
foarte mari, acestea permit tăierea şi conducerea viţei-de-vie sub forme variate, cu tulpinile
de diferite înalţimi: bolţi, semibolţi, chioşcuri, palmete, ghirlande, umbrare de copertină. Viţa
de vie se mai poate conduce şi sub formă de “T” ,”V” ,”U” sau chiar “O” , dar şi în forma
diferitelor piese de mobilier cum ar fi: bancuţă, masă, etc. O altă posibilitate de utilizare a
viţei de vie, cu rezultate foarte bune, îl reprezintă faptul ca ea poate masca sau îmbrăca
diferite ziduri, stâlpi, pereţi de exterior, din cadrul grădinilor amenajate peisagistic.

Aceste forme de conducere a viţei de vie (bolţile, semibolţile, etc.) pot proteja locurile
însorite sau se pot realiza chioşcuri care creează spaţii odihnitoare şi umbrite.

Viţa de vie nu trebuie cultivată în apropiera pomilor deoarece creşterea excesivă a

lăstarilor, care sunt în căutare de lumină, pot împiedica creşterile anuale ale coronamentului
acestora.

Conducerea viţei de vie sub formă artistică se realizează deobicei, cu ajutorul unor
mijloace de susţinere, cum ar fi cel artificial în cazul bolţilor, pergolelor şi al şpalierelor, sau
cel natural cand viţa este condusă pe arbori sau pomi.

49
4.4.1.Formele artistice de conducere a viţei de vie

Bolta -este una dintre cele mai folosite forme de utilizare a viţei de vie şi care se poate
întâlnii în majoritatea curţilor. Bolta se amplasează deobicei deasupra aleii de acces care face
legătura între locuinţă şi stradă, cu o lărgime cuprinsă între 3,5- 4,0 m şi cu înalţimea de 2,5-
3,0 m.

Fig. 4.1 Modul de conducere a viţei de vie pe boltă și tipuri de bolţi (original)

Scheletul unei bolte este format dintr-o succesiune de arcade, confecţionate din ţevi
metalice, înţepenite în sol cu ajutorul betonului. Distanţele dintre arcade pot fi de la 3 la 5 m.
Arcadele se vopsesc în culoarea verde pentru a avea un aspect estetic pe perioadele în care
butucii sunt lipsiţi de vegetaţie şi pentru a împiedica degradarea lor. Pe porţiunile laterale ale
arcadelor se vor fixa sârmele ce vor susţine vegetaţia; prima sârmă la aproximativ 70-80 cm,
50
a doua la o distanţă de 70 cm de prima, urmatoarele amplasându-se la o distanţă de cca. 50
cm între ele. Sârma folosită pentru fixare este cea galvanizată cu diametru de 2,2 mm,
folosindu-se sârmă mai groasă pentru susţinerea cordoanelor şi a tulpinilor, iar mai subţire
pentru susţinerea parţii superioare a bolţii.

Plantarea viţelor se va face la 0,7- 1,2 m distanţă între ele, ţinând cont şi de modul de
conducere. Plantarea a trei butuci cu înalţimi diferite pot îmbrăca bolta pe trei etaje. Tăierea
cordoanelor se va face în cepi sau verigi de rod, indiferent de înălţimea tulpinilor, care sunt
formate din cepi de înlocuire de 2 ochi şi cordiţe de 4-6 ochi.

Butucii mai pot fi conduşi şi sub formă de palmetă care au elementele de rod pe toată
suprafaţa cordonului. Palmeta este formată dintr-un ax vertical de înalţime corespunzătoare,
pe care se găsesc elementele de rod sub forma verigilor de rod, alcătuite dintr-o cordiţă de 4-6 ochi
cu cep de înlocuire sau o coardă cu o lungime de 8-10 ochi. Pe axul vertical se pot forma cepi
roditori cu ajutorul taierilor.

Semibolta- este forma artistică de conducere a viţei de vie folosită de obicei în proximitatea
unor ziduri, garduri, pereţi, etc. , ce sunt însorite, sau de-a lungul unei alei, poate fi susţinută de
semibolta care conţine la parte superioară a stâlpilor din metal, forme arcuite. Pe aceste profile
arcuite se instalează cate 2-4 rânduri de sârme cu rol de a susţine vegetaţia. Stâlpii de susţinere a
semiboltei trebuie fixaţi în sol.

Pentru formarea semiboltei, butucii sunt conduşi sub formă de palmetă (cordon vertical).
Butucii se vor forma la diferite înalţimi pentru a acoperi cât mai bine semibolta, precum şi pentru
crearea unui ecran protector; deci un butuc se formeză cu semitulpină, avand înalţimea de 60-80
cm, iar următorul se va forma cu tulpina înaltă de dimensiunea 1,0-1,5 m, puşi în continuare
alternativ, un butuc mai înalt cu unul mai scurt.

Tulpinile plantate se vor proiecta şi se vor forma în decursul a trei ani, avîndu-se o deosebită
grijă la formarea acestora. Conducerea acestora se va face în poziţie verticală, legându-se anual de
tutori confecţionanţi din lemn, de cel putin 2,5 m lungime, pînă cand tulpina va căpăta
flexibilitatea necasară şi autosusţinere, renunţându-se la legarea de tutori.

Pentru formarea cordonului vertical şi a axului palmetei procesul durează 2-3 ani,
prelungindu-se în fiecare an cu 40-60 cm, cu 5-6 ochi. Tăierile anuale mai lungi de 40-60 cm
practicate pentru obţinerea mai rapidă a cordonului, nu sunt indicate deoarece poate duce la
degarnisirea cordonului la parţile inferioare.

51
 Pentru formarea cordonului vertical în prelungirea tulpinii, mugurii se răresc din doi în doi,
primăvara, după taierea porţiunii de coardă ramasă, suprimându-se un ochi iar unul rămâne.
Operaţia aceasta se poate realiza şi la scurt timp după dezmugurire. În cazul soiurilor caracterizate
prin prezenţa internodiilor mai lungi, operaţia aceasta nu este recomandat să se facă.

Palmeta formată, va fi îngrijită anual prin executarea tăierilor de rodiere ce constau în

garnisirea cordonului prin verigi de rod, coardă sau cep şi cordiţă. Prin cep se va obţine lemnul de
rod sau veriga de rod, care vor fi necesare pentru tăierea anului urmator, iar prin cep şi cordiţă se
asigură recolta din acel an.

La efectuarea tăierilor în palmetă se va avea o deosebită grijă pentru a nu produce degarnisirea

părţilor inferioare. Din dorinţa obţinerii unei productivităţi mari, butucii sunt supraâncarcaţi de ochi
prin tăiere şi duce la degarnisirea precum şi la îngrămadirea vegetaţie peste normal la fiecare butuc
în parte.

Spalier pentru suţinerea cordonului vertical

Conducerea viţei de vie pe spalier pentru susţinerea cordonului vertical se pretează a fi folosit
pe porţiunea de perete dintre două ferestre. Pentru conducerea viţei de vie pe spalier se recomandă
a se utiliza un soi de vigoare moderată, care sa nu aibă creşteri anuale abundente, sa fie rezistent,
pe cât posibil, la boli şi dăunători, pentru reducerea tratamentelor fitosanitare.

Viţa de vie se dezvoltă în primii ani de la plantarea propriu-zisă, iar formarea tulpinii şi
conducerea cordonului vertical (vârful) se formează începând cu anul III. Pe vârf se formeză
elementele de rod sub formă de cepi de rod, dispuşi succesiv, pe o parte şi pe alta, cepi care au şi
funcţia de înlocuire. În cazul în care distanţa dintre cele douăferestre este destul de mare, lăstarii se
pot tăia şi în cordiţe de 4-6 ochi, pe lângă cepi de înlocuire care au 2 ochi.

Pentru sprijinirea cordonului vertical şi a vegetaţiei crescute anual, se montează o bară

metalică la bordura casei, de care se vor lega cinci sârme, fixate în poziţie verticală. Sârma care se
afla situată în poziţia de mijloc este folosită pentru susţinerea cordonului, iar sârmele laterale vor
susţine creşterile anuale a cordonului vertical. Fixarea sârmelor la partea superioară, se face tot
printr-o bară metalică cu poziţia orizontală.

Lastarii sunt dirijaţi în poziţia oblic ascendentă pentru ca vegetaţia să fie dispusă într-un mod
uniform, cu expunere la soare şi lumină.

Bara superioară şi inferioară de susţinere a sârmelor necesită o fixare bună în placa peretelui,
la o distanţă apreciabilă, astfel încât strugurii sa nu se apropie de perete.
52
 Barele de susţinere pot fi întreţinute prin vopsirea şi lăcuirea lor, ridicând totodată efectul
estetic şi păstrarea în timp.

În cazul în care distanţa ferestrei este mai mică, viţa se formează tot cu cordon vertical, cu
excepţia poziţiei care va fi excentrică.

Distanţa dintre sârmele de susţinere a viţelor este de minim 25 cm între ele, iar sarmele au o
grosime de 2, 2 mm.

Pentru conducerea viţelor pe verticală trebuie avut în vedere că vegetaţia anuală să nu

umbrească ferestrele, să nu aibă crestrea verticală, iar spaţiul inferior să fie neacoperit.

Spalierul înalt- se foloseşte deobicei de-a lungul unei alei de intrare în bloc, pentru obţinerea
unui loc umbrit şi pentru a gestiona spaţiul aferent clădirii. Se va planta pe fiecare parte câte un
rând de viţe, care au tulpina de aceiaşi dimensiune sau cu înălţimi diferite.

Tulpina se va forma în primii ani de la plantare, iar mai apoi se vor forma cordoanele
bilaterale în poziţie orizontală. Viţele se pot conduce pe spaliere normale, spaliere înalte, pe
semiboltă sau pe bolta deschisă. În cazul plantării pe boltă, acesta trebuie să aibă o înălţime mai
mare decât în mod general. Pe partea dinspre vârf a boltei se va monta o reţea de sârme, cu o
distanţă de 50 de cm şi care va susţine ulterior vegetaţia.

Folosirea tratamentelor fitosanitare trebuie evitată, cât de mult posibil, sau chiar
stopată.Spaţiile umbrite provenite de la viţele plantate pot servi ca loc de relaxare şi odihnă sau ca
locuri de joacă pentru copii.

53
 Fig.4.2 Conducerea viţei de vie pe spalier înalt (original)

Pergola- pentru conducerea viţei de vie poate să fie simplă sau cu două braţe. Pergola simplă
este formată dintr-un stâlp cu înalţimea de 2, 5 m şi un suport înclinat ce se fixează pe partea
superioară, obţinându-se un unghi de 50°. Suportul este fixat prin ancorarea de partea superioară a
stâlpului prin legarea cu o sârmă. Distanţa de plantare a viţelor este de 1,20- 1,50 m una faţă de alta.
Formarea butucilor se face pe perioada a 4-5 ani, cu înalţimea tulpinii 1, 50 m şi conducerea sub
formă de cordoane bilaterale.

Tulpina va fi poziţionată vertical cu ajutorul unui tutore, care va fi montat în sol pentru
fiecare butuc. Cordonele se vor fixa pe prima sârmă, de la baza suportului, care este la o înalţime de
1,20- 1,50 faţă de sol. Pe suportul de susţinere se vor lega 3-4 sârme la o distanţă de 30- 40 cm între
ele, folosite pentru a sprijini vegetaţia anuală a butucului.

Pentru formarea cordoanelor se va aplica tăierea în cepi roditori, numită şi cordon speronat,
sau tăierea în verigi de rod, cu cordiţă de 4-6 ochi şi cepii de înlocuire de 2 ochi.

Acestă pergolă simplă se poate utiliza pentru marginirea unei alei, de-a lungul unui zid sau pe
lungimea unui gard. În cazul în care pergola este plantată în apropierea unui gard, butucii trebuie să
aibă o distanţă de 2-3 m faţăde acesta, cu suportul (planul înclinat) poziţionat cu direcţia către casă.

54
 Fig. 4.3 Conducerea viţei de vie pe pergolă dublă (original)

Pergola dublă este alcatuită din două planuri înclinate montate la înălţimea de 1, 50 m, pe
stâlpul de sprijin. Cele două braţe alcătuiesc o deschidere de 70°. Pentru a susţine braţele în poziţia
înclinată, acestea se vor fixa cu sârmă.

Distanţa de plantare dintre butuci este de 1,20-1,40 , aceştia se conduc pe o tulpină de 1,20 m,
iar la această distanţă se montează prima sârmă, care trebuie să fie mai groasă şi care va susţine
cordoanele orizontare bilaterale. Pentru ca tulpinile să nu se curbeze, acestea trebuie legate de un
tutore. Tăierea practicată pe cordoane este cea în cordiţă şi cep. Vegetaţia anulă se va dispune pe
sârme montate la distanţă de 50 cm între ele, având 3 sârme pe fiecare braţ.

Peretele viticol-este folosit pentru decorarea zidurilor şi a gardurilor, care se întâlnesc sub
formă inestetică.

Expunerea şi orientarea lor spre sud, zidurile şi gardurile reprezintă un mediu prielnic plantării
viţei de vie, deoarece se încălzesc mai rapid, radiind căldură, astfel maturarea strugurilor se face mai
repede. Este recomandat ca soiurile care se plantează pe aceste forme, fructele să fie folosite pentru
consum în stare prospată.

55
 Fig. 4.4 Perete viticol (original)

Distanţa de plantare dintre viţe este de 1-2 m între ele, paralel cu porţiune pe care se conduce,
la o oarecare distanţă faţă de acesta pentru ca operaţiile de întreţinere să fie practicate fară
probleme. Tulpinile şi lăstarii viţelor vor fi conduşi sub formă de cordon bilateral orizontal.
Formarea tulpinilor se va face în primii 3 ani de la plantare şi se vor lega de tutori. Concomitent
cu formarea tulpinilor se va monta şi sistemul de sprijin, cu ar fi spalierul, construit din stâlpi din
beton, lemn sau ţeavă metalică. Stâlpii spalierului se vor fixa bine în sol.

Pentru ca viţele sa acopere bine porţiunea de zid acestea vor fi conduse pe tulpini cu înalţimi
diferite, iar plantarea lor se va face la distanţa de 40 cm una faţă de alta.

Cordonul dublu gevanez- este o formă decorativă de conducere a viţei de vie, care se poate
tăia mecanizat. Distanţa de plantare a butucilor este de 160-120 cm. Sistemul de susţinere a viţei este
format din stâlpi pe care se fixează braţe confecţionate din lemn, cu dimensiunea de 140 cm, iar pe
parţile laterale se vor monta 2 sârme de sprijinire a cordoanelor.

Formarea tulpinii se va face pe parcursul a trei ani, cu dimensiunea finală de 160-180 cm, care
necesită tutorare, iar după ce a fost instalat scheletul, tulpina se va lega de stâlpii de sprijin. În anul IV
de la plantarea viţei, primăvara, se va stabili două coarde spre exterior şi se vor conduce pe cele două
56
sârme de susţinere. Coardele crescute pe cordone în anul V se vor tăie în cepi de 2-3 ochi.care vor fi
curbate în sens opus, cu direcţia

Fig. 4.5 Cordon dublu gevanez (original)

Lăstarii anuali au o creştere pendulă, însă legarea lor nu este indicată.

Chioşcul-reprezintă o formă de conducere a viţei de vie pe un suport închis. Acest suport este
format din metal sau lemn şi are montat o succesiune de rânduri din sârmă (deobicei 6 rânduri), cu
distanţa de 50 cm între ele. Sârmele servesc pentru sprijinirea tulpinilor precum şi a vegetaţiei.

Chioşcul are forma în funcţie de baza acestuia, putând căpăta forme hexagonale sau circulare.
Mărimea chioşcului este de 3-5 m în diametru, astfel se pot introduce mese cu locuri de stat în incinta
acestui chioşc. Intrarea personelor în chiosc se va face pe o latură a acestuia, care va rămâne liberă
(neplantată). Chioşcul poate fi închis sau deschis la partea superioară. Utilizarea chioşcurilor închise la
partea superioară, nu sunt recomandate întrucât având în vedere faptul că nu se poate menţine o
aerisire constantă şi iluminarea este slabă, viţele nu se dezvoltă suficient în acest caz. Plantarea
butucilor se face pe partea dinspre exterior, la o distanţă de 0,75-1,25 m între ei.

Viţele plantate se conduc pe tulpini de diferite înălţimi, astfel încât îmbrăcarea chioşcului să
fie uniformă şi fară goluri.
57
 Fig 4.6 Chioşc (original)

Tăierile executate pe tulpină sunt de formare a cordonului bilateral în poziţie orizontală, pe

care se găsesc dispuse verigile de rod.

Conducerea viţei de vie pe copertina de la intrarea în bloc

Această formă de conducere a viţei de vie se utilizează pe spaţiile aferente unor blocuri de
locuinţă, din mediul urban sau rural.

Viţa se va conduce pe copertina de la accesul în bloc, realizându-se un loc umbrit. Modul de

plantare a viţelor se va face pe extremitaţile copertinei, iar în trei ani de la plantare, tulpinile vor
ajunge la nivelul copertinei. Tulpinile se vor tutora în primii ani de la plantare prin legarea acestora de
o bară metalică sau din lemn, în poziţie verticală, montate şi ancorate bine în sol, iar la partea de sus,
barele se vor lega de marginea copertinei. Pe butuci se for forma două cordoane bilaterale, iar ca
elemente de rodire se va tăia în cordiţe sau cepi de rod şi cepi de înlocuire. Pe partea de sus a
copertinei se va monta o plasă confecţionată din sârmă de 2 mm. Pentru conducerea sub acestă formă
se selecteză soiuri rezistente la temperaturile din timpul iernii si rezistenţă la boli.

În cazul în care spaţiul lateral al copertinei este suficient de mare, atunci se pot planta pâna la
trei butuci cu distanţa 1, 20 m între ei.

58
Fig. 4.7 Conducerea viţei de vie pe copertina de la intrarea în bloc (original)

59
 Fig. 4.8 Umbrare de balcon (original)

Susţinerea viţei de vie pe pomi (arbori)-se foloseşte deobicei pentru spaţiile mici aferente caselor,
unde viţa de vie este condusă pe pomi. Se aleg soiuri viguroase şi se vor planta câte o viţă la baza unui
pom. Coronamentul pomilor fiind des stânjeneşte dezvoltarea viţei, astfel acesta este redus în
momentul plantării viţelor, lasându-se doar ramurile de care avem nevoie pentru dispunerea braţelor.

Vegetaţia anuală crescută pe pomi îmbracă perfect corona acestuia, fară nicio implicare a
oamenilor. Vegetaţia anuală crescută poate sufoca coronamentul pomilor, acesta fiind în final
compromis.

Se recomandă ca susţinere a viţelor, acestea să se planteze pe pomi uscaţi, fiind conduse mai
uşor.

60
Fig. 4.9 Susţinerea viţei de vie pe arbori (original)

61
 4.2 Modalităţi de ambientare peisagistică a viţei de vie folosite în grădinile
rezidenţiale sau în grădinile unor dotări turistice

Justificarea amenajării

Metoda de proiectare compoziţională ,pentru care am optat, este cea liber peisageră, de tip organică,
care se incadrează cu uşurinţă într-o astfel de amenajare.

Modul de conducere ale aleilor şi a vegetaţiei propusă crează o atmosferă reconfortantă şi

nemonotonă.

Pentru crearea compoziţiilor vegetale, au fost folosite 4 paliere cu înălţimi diferite: arbori,
arbuşti, flori şi gazon ornamental.

Vegetaţia aleasă are culori vii şi a fost combinată intr-un mod armonios, pentru a genera şi
spori optimismul şi buna dispoziţie.

Speciile alese pentru a forma gazonul au rezistenţă bună la călcare şi compactare. Amestecul de
graminee ales, este format din specii de iarbă cu firul rezistent la călcare, şi care formează un covor fin
si rezistent, în cazul în care acesta a fost întreţinut corespunzător.

62
 Concluzii

Lucrarea de faţă urmareşte să îşi aducă aportul la perfecţionarea şi îmbunătăţirea zonelor

amenajate peisagistic aferente unor grădini rezidenţiale sau a grădinilor unor dotări turistice. De
asemenea ea poate fi luată şi ca un exemplu util, care poate veni în ajutorul unor beneficiari,
oferindu-le noi idei de amenajare şi sistematizare al unui astfel de spaţiu.

Datorită faptului că tulpinile viţei-de-vie sunt flexibile, iar creşterile în lungime sunt
destul de mari, acestea permit tăierea şi conducerea viţei-de-vie sub forme multiple, pe tulpini cu
diferite înalţimi: bolţi, semibolţi, chioşcuri, palmete, umbrare de copertină. Viţa de vie se mai
poate conduce şi sub formă de “T” ,”V” ,”U” sau chiar “O” , dar şi sub forma unor piese de
mobilier cum ar fi: bancuţă, masă, etc.

Prin cultivarea viţei de vie se ancorează terenurile în pantă, reducându-se eroziunea

solului şi continuarea solidificării acestuia.

Viţa de vie nu trebuie cultivată în proximitatea pomilor pentru că lăstărirea abundentă şi

puternică, şi care nu suportă umbra, aceştia îgreunează dezvoltarea pomilor în timpul procesului de
fotosinteză.

Formele de conducere a viţei de vie protejeză spaţiile cu însorire puternică creînd astfel spaţii
de odihnă şi relaxare.

O altă posibilitate de utilizare a viţei de vie, cu rezultate foarte bune, îl reprezintă faptul
ca ea poate masca sau îmbrăca diferite ziduri, stâlpi, pereţi de exterior, din cadrul grădinilor
amenajate peisagistic.

Crearea ambientului exterior este format astfel încât, pe lângă caracterul util pe care îl are
o astfel de amenajare, acesta păstrează şi caracterul de rusticitate, educând simţul estetic atât al
beneficiarilor cât si a celor care vor vizita zona respectivă.

Compoziţiile liber peisagere alese vor fi acceptate cu uşurinţă de către persoane şi vor
oferi un cadru natural relaxant şi plin de armonie. Vegetaţia aleasă precum şi modul de
conducere ale aleilor crează o atmosferă plăcută care scoate din monotonie.

63
 Bibilografie

1. Bernardis R., 2010. Arboricultură ornamentală, vol. 1. Editura “Ion Ionescu de la brad”,
Iaşi.
2. Caramaziu C.,1978. Peisajul estetic vitalizant. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti
3. Dejeu L., 2009. Tăierea şi conducerea viţei de vie. Editura Ceres, Bucureşti.
4. Dejeu L., 2010. Viticultură. Editura Ceres, Bucureşti.
5. Drăghia L.,Chelariu L., 2001. Floricultură-îndrumător de lucrări practice.Editura “Ion Ionescu de
la Brad”,Iaşi.
6. Mustea M., 2004. Viticultură. Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
7. Pop N., 2010. Curs de viticulturăgenerală. Editura Eikon,Cluj Napoca
8. Sandu T., 2009. Arboricultură ornamental. Editura “Ion Ionescu de la brad”, Iaşi.
9. Sandu T.,2009.Note de curs
10. Ţârdea C. şi Dejeu L.,1995. Viticultură. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
11. Vântu V., 2008-2010. Peluze în parcuri și grădini (note de curs). USAMV Iași
12. *** Buletinul O.IV.V., 1996
13. ***Stația meteo S.C.D.V.V. Iași
14. http://allurelimousinesca.com
15. www.foto-magazin.ro
16. http://drumulvinului.blogsport.ro
17. http://www.ebacalaureat.ro
18. www.info-delta.ro
19. http://freebigpictures.com
20. http://vitadeviealtoita.com

64
Piese desenate

65