Proiect

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Eugen Ulea
Absolvent,
Bordianu Cătălin-Alexandru
IAȘI
2013
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN
IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Dinamica agenților patogeni la de sfecla pentru

zahăr în condițiile judeţului Iași
Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Eugen Ulea
Absolvent,
Bordianu Cătălin-Alexandru
IAȘI
2013
CUPRINS
Lista figurilor .................................................................................................................................6
Lista tabelelor.................................................................................................................................7
INTRODUCERE............................................................................................................................8
PARTEA I –CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 IMPORTANȚA CULTURII DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR...................10
1.1. Originea sfeclei pentru zahăr...............................................................................................10
1.2. Importanța culturii de sfeclă pentru zahăr...........................................................................10
1.3. Lucrările solului la cultura de sfeclă pentru zahăr ..............................................................11
1.4. Lucrările de întreţinere a culturii de sfeclă pentru zahăr.....................................................13
CAPITOLUL 2 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PE PLAN NAŢIONAL ŞI
INTERNAŢIONAL .....................................................................................................................16
2.1. Stadiul actual al cercetărilor privind evoluţia principalilor agenţilor patogeni ai sfeclei
pentru zahăr la nivel internaţional ..............................................................................................16
2.2. Stadiul actual al cercetărilor privind evoluţia principalilor agenţilor patogeni sfeclei pentru
zahăr pe plan naţional.................................................................................................................18
CAPITOLUL 3 CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL ................................20
3.1. Așezare geografică ..............................................................................................................20
3.2. Geomorfologia și hidrografia zonei ....................................................................................20
3.3. Condițiile climatice din zonă...............................................................................................21
3.3.1. Regimul termic .............................................................................................................21
3.3.2. Regimul pluviometric ............................................................................................24
3.4. Alți factori ecologici de natură climatică ............................................................................27
3.4.1. Lumina și nebulozitatea................................................................................................27
3.4.2. Regimul eolian..............................................................................................................27
3.5. Solul ................................................................................................................................28
CAPITOLUL 4 DESCRIEREA PRINCIPALILOR AGENȚI PATOGENI AI CULTURII
DE SFECLA PENTRU ZAHĂR ...............................................................................................30
4.1. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei pentru zahar (Rizomania)-Beet necrotic yellow
vein virus ....................................................................................................................................30
4.2. Mozaicul sfeclei pentru zahăr-Beet mosaic virus................................................................32
4.3. Cancerul sfeclei pentru zahăr-Agrobacterium radiobacter Conn.,p.v. tumefaciens. ..........33
4.4. Cecosporioza sfeclei pentru zahăr-Cercospora beticola Sacc ............................................35
4.5. Mana sfeclei pentru zahăr-Peronospora farinosa f. Betae Byf. .........................................37
4.6. Fainarea sfeclei pentru zahar-Erysipe betae (Vanha)Welt..................................................38
4.7. Putregaiul inimii sfeclei pentru zahăr-Pleospora bjoerlingii Byford..................................40
4.8. Rugina sfeclei pentru zahăr-Uromyces betae (Pers) ...........................................................41
4.9. Patarea(Alternarioza)sfeclei pentru zahăr-Alternaria tenuis Ness ................................42
PARTEA A II – A - CONTRIBUŢII PROPRII
CAPITOLUL 5 IMPORTANȚA ȘI SCOPUL STUDIERII TEMEI......................................45
5.1. Importanţa şi scopul studierii temei ....................................................................................45
5.2. Obiectivele lucrării ..............................................................................................................46
CAPITOLUL 6 – MATERIAL ȘI METODĂ ...........................................................................47
6.1. Materialul biologic utilizat ..................................................................................................47
6.2. Asezarea experienței și principalelel elemente tehnologice folosite...................................48
6.3. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola Sacc .....................................49
CAPITOLUL 7 – REZULTATE ȘI DISCUȚII ....................................................................51
7.1. Evoluţia gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola la sfecla pentru zahăr .............51
7.2. Prevenirea şi combaterea integrată a agenţilor patogeni din cultura sfeclei pentru zahăr ..57
CONCLUZII ................................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................60
LISTA FIGURILOR
Figura. 3.1. Temperaturi medii ale aerului înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experiență,
comparativ cu media multianuală (0C)…………… ..................................................................22
Figura. 3.2. Precipitații înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experimentare, comparativ cu
media multiannuală ....................................................................................................................24
Figura. 3.3. Roza vânturilor la Ezăreni – Iași.............................................................................28
Figura 4.1. Îngălbenirea necrotică Beet necrotic yellow vein virus............................................31
Figura 4.2. Mozaicul sfeclei- Beet mosaic virus ........................................................................32
Figura 4.3 Cancerul sfeclei- Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens ...............................34
Figura 4.4. Cercosporioza-.Cercospora beticola .......................................................................35
Figura 4.5. Mana sfeclei- Perenospora Schachti .......................................................................37
Figura 4.6. Fainarea sfeclei-Erysiphe betae (Vahna) .................................................................39
Figura 4.7. Putregaiul sfeclei-Phoma betae ...............................................................................40
Figura 4.8. Rugina sfeclei- Uromyces betae ..............................................................................41
Figura 4.9. Pătarea(alternarioza) sfeclei pentru zahăr-Alternaria tenuis Ness...........................42
Figura 6.1.Material biologic utilizat...........................................................................................46
Figura 7.1. Observații în câmp .....................................................................................................2
Figura. 7.2. Ciclul biologic al ciupercii Cercospora beticola Sacc.
(Tugnoli şi Biasco, 2005). ..........................................................................................................51
Figura 7.3. Evoluția gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola.....................................54
Figura7.1. Evoluția frecvenței medii a gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola........55
LISTA TABELELOR
Tabel.3.1. Modul de folosinţă a terenului la Ferma Ezareni din cadrul Staţiunii Didactice
Iaşi ..............................................................................................................................................20
Tabel 3.2. Temperaturi medii ale aerului înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experiență,
comparativ cu media multianuală (0C) ......................................................................................23
Tabel 3.3. Precipitații medii înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experiență, comparativ cu
media multianuală (mm) ............................................................................................................26
Tabelul 3.4. Frecvența și viteza vânturilor la Ferma Ezăreni – Iași ...........................................27
Tabel.6.1.Schema amplasării experienței...................................................................................48
Tabel 6.2. Scara de notare cu 6 clase a intensităţii atacului de boli şi dăunători la plante
(Rădulescu şi Rafailă, 1967) ......................................................................................................49
Tabel 7.1. Atacul produs de Cercospora beticola (G.A. %) la data de
16.07.2012..................................................................................................................................52
Tabel 7.2. Atacul produs de Cercospora beticola (G.A. %) la data de 04.08.2012...................52
Tabel 7.5. Mediile frecvenței gradului de atac la fiecare dată în parte ......................................55
Tabel 7.6. Model de combatere integrată a principalilor agenţi patogeni la sfecla pentru
zahăr ...........................................................................................................................................57
INTRODUCERE
Creșterea numărului de locuitori ai terrei în condițiile crizei care presează astăzi omenirea,
necesită găsirea unor noi surse de energie şi hrană. Plantele verzi sunt cele care pot asigura atât
energia de care avem nevoie cât și hrana necesară. Aceste organisme sunt singurele capabile să
realizeze procesul de fotosinteză, procesul fotochimic prin care pigmenţii au rolul de a capta
energia luminoasă pe care plantă o poate transforma în energie chimică. Sfecla pentru zahăr este
planta care asigură în exclusivitate materia primă de bună calitate și mare randament pentru
industria zahărului din țara noastră.
În vederea obținerii unor recolte însemnsate este important să cunoaștem morfologia,
biologia și ecologia agenților patogeni specifici culturii de sfeclă pentru zahăr, datolită faptului că
aceștia în condiții favorabile de dezvoltare sunt factori limitativi ai producției.
Majoritatea agenţilor patogeni ai sfeclei atacă aparatul foliar, fapt ce poate fi extrem de
periculos în prima perioadă de vegetație, deoarece poate avea ca efect pierderea culturii, iar în cea
de a doua perioadă de vegetaţie poate influenţa negativ acumularea zahărului.
În general, sfecla de zahăr este cunoscută ca o plantă susceptibilă faţă de un număr
însemnat de boli produse de diverşi agenţi patogeni, ceea ce impune pentru practica agricolă
necesitatea cunoaşterii în mod aprofundat atât a simptomatologiei fiecărei boli cât şi a celor mai
eficiente măsuri de prevenire şi combatere. Dintre agenții patogeni care atacă cultura de sfeclă
pentru zahăr se enumeră: Beet mosaic virus mozaicul sfeclei, Peronospora farinose, f.sp. betae
mana sfeclei, Cercospora beticola, pătarea frunzelor de sfeclă (cercosporioza), Pleospora betae,
putregaiul inimii sfeclei, Uromyces betae, rugina sfeclei, Agrobacterium radiobacter pv.
Tumefaciens, cancerul sfeclei, Erysiphe betae, făinarea sfeclei, Alternaria tenuis, Ness. pătarea
(alternarioza) sfeclei pentru zahăr. Pierderile provocate de către fiecare agent patogen în parte pot
ajunge la 30% la producția de rădăcini și 40% la producția de zahăr. Dealungul timpului studiile
făcute au urmărit stabilirea fenofazelor critice în care agenții patogeni provoacă pagube maxime,
au testat cele mai eficiente insecto-fungicide, au promovat metode integrate de combatere, toate
cercetările acestora având drept scop obținerea recoltelor dorite. Cercetările agenților patogeni ai
sfeclei pentru zahăr vor fi și pe viitor o preocupare a cercetătorilor datorită importanței pe care o
prezintă această cultură și faptului că a devenit o cultură total mecanizabilă.
8
PARTEA I-CONSIDERAȚII GENERALE
9
CAPITOLUL 1
IMPORTANȚA CULTURII DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR
1.1.Originea sfeclei pentru zahăr

Sfecla pentru zahăr aparţine familiei Chenopodiaceae, genul Beta L., iar speciile din
această familie au fost grupate în felul următor:Vulgares Tr., Patellares Tr., Corolliane Tr. Beta
sp. Sfecla are ca origine bazinul Mediteranian, fapt ce reiese din unele scrieri antice, cum că
Asirobabilonieniii cultivau sfecla pentru zahăr pe valea Tigrului şi Eufratului pentru că vitele
păşteau partea aeriană a sfeclei.
Unele scrieri arată că grecii au adus sfecla din Siria în Grecia, ajungând în Sicilia în timpul
imperiului roman, romanii denumind-o “Beta”.În secolul VI i.e.n sfecla este introdusă în Asia
central şi Serbia, iar pe la mijlocul secolului X e.n. ajunge în Rusia şi mai apoi în Polonia, unde se
cultivă că plantă de grădină pentru frunzele sale şi mai târziu pentru rădăcină (Deleplanque şi
colab., 1981).
În anul 1747 chimistul german Sigismund Marggaf a extras din 100 părţi sfeclă proaspătă
1,56 părţi de zahăr, aratând asemănarea identică cu zahărul extras din trestia pentru
zahăr.Succesorul lui Marggaf Frantz Karl Achard aprofundează experienţele, iar în anul 1802
înfiinţează prima fabrică de sfeclă pentru zahăr, în Silezia.
La noi în ţara începutul cultivării sfeclei pentru zahăr a avut loc în jurul anului 1831, în
Transilvania, când Gârbău construieşte prima fabrică de zahăr. În celelalte zone ale ţării cultivarea
sfeclei pentru zahăr a început treptat să prindă areale, un merit aparte având P.S.Aurelian,
directorul Şcolii de Agricultură de la Herestrau, iar în 1873, guvernul oficializează cultivarea
sfeclei pentru zahăr pe teritoriul României, fapt ce a dus la apariţia fabricilor de zahăr de la
Sascut şi Chitila (Ciochia şi colab., 1984).
1.2. Importanța culturii de sfeclă pentru zahăr

Folosită ca materie primă în industria zahărului, sfecla pentru zahăr reprezintă una din cele mai
profitabile culturi agricole, care asigură producţii ridicate şi o serie de avantaje pentru cultivator.
Cultura sfeclei pentru zahăr este rentabilă, asigură avantaje cultivatorilor, însă este una dintre cele
10
mai intensive culturi, care necesită respectarea riguroasă a fiecărei verigi tehnologice. Orice
neglijenţă în respectarea tehnologiei de cultură duce la diminuarea drastică a producţiei sau chiar
compromiterea culturii. Zahărul este material primă care se extrage din sfeclă, iar ca produse
secundare ce se obţin în urma industrializării avem melasa şi borhotul, folosite în furajarea
animalelor, dar şi alcoolul etilic, care se poate folosi în amestec cu unii carburanţii sau ca sursă de
bioethanol înlocuind benzina. Bioetanolul folosit ca şi carburant este considerat de unii specialist
“produsul strategic vital pentru dezvoltarea unei politici energetice integrate în cadrul UE”. Dintr-
o tonă de sfeclă pentru zahăr se obţin circa 107 litri de etanol, respectiv 66,2 hl de etanol/ha.
Spună de defecaţie este un alt produs secundar care se obţine în urma prelucrării sfeclei în
fabrici, spuma fiind un foarte bun amendament pe terenurile acide iar coletele şi frunzele se
folosesc în alimentaţia animalelor, prospete sau însilozate ca bază furajeră (Bilteanu şi Birnaure,
1974). Sfecla pentru zahăr este şi o bună premergătoare pentru culturile agricole, reducând gradul
de îmburuienare şi îmbunătăţind structura solului. Eficienţa economică ridicată a sfeclei pentru
zahăr a făcut ca aceasta să fie declarată produs de importanţă naţională.
1.3. Lucrările solului la cultura de sfeclă pentru zahăr
Cultivarea sfeclei pentru zahăr necesită cele mai bune condiţii de dezvoltare pentru plante,
pentru ca acestea să se dezvolte normal, şi să devină mai rezistente la unele boli şi la unii
dăunători. Sfecla pentru zahăr este foarte pretenţioasă faţă de sol, toate însuşirile acestuia
influenţând nivelul recoltei şi însuşirile tehnologice ale rădăcinilor, sfecla necesită terenuri cu
aport de apă freatică, precum şi zone cu regim favorabil de precipitaţii. Pe teritoriul ţării noaste s-
au stabilit zone foarte favorabile şi zone favorabile, cele favorabile se caracterizează prin soluri de
tip cernoziom şi aluvial, parţial prin soluri brune și brune podzolice, aceste soluri găsindu-se pe
suprafeţe mari începând de la Satu Mare până în judeţul Timiş, precum şi câmpia din zona
Moldovei, dintre Sascut-Roman, Botoşani şi Dorohoi. În aceste zone se obţin producţii de 30-40
t/ha în condiţii de neirigare.Zona favorabilă se găseşte în vecinătatea celei foarte favorabile,
representative fiind Câmpia Dunării, Dobrogei şi cea din centrul Moldovei.
Pentru a asigura cele mai bune condiţii de dezvoltare se recomandă că lucrările solului să
se execute în cel mai scurt timp după ce s-a recoltat planta premergătoare.
După plantele care părăsesc terenul vara (cerealele păioase), se face dezmiriştirea cu
ajutorul grapelor cu discuri, la adâncimea maximă de lucru a agregatului, astfel resturile vegetale
11
vor fi mărunţite, şi se previne pierderea apei din sol, asigurându-se captarea întregii cantităţi de
apă provenită din precipitaţii.
Arătura de bază se face cât mai devreme la 28-30 cm cu plugul cu scormonitor în agregat
cu grapa stelată. Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii,
mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinare, răsărire şi reglarea regimilui
aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor.
Nivelarea arăturii din toamnă asigură pregătirea terenului mai devreme în primavară,
printr-o singură trecere cu combinatorul la o adâncime redusă şi uniformă.
Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatorul format din
grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală, urmată de tăvălugul inelar, iar pe solurile mai grele şi
tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul, ale
cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine solul. Adâncime de mobilizare a solului nu
trebuie să depăşească 4 cm, ceea ce interzice folosirea grapei cu discuri ce nu poate fi reglată la
adâncimi de lucru mai mici de 8-9cm. Pregătirea patului germinativ se face în ziua sau în preziua
semănatului pentru a se reţine în sol o cantitate cât mai mare de apă, pentru a crea condiţii
favorabile de încolţire şi dezvoltare a plantelor.
Adminstrarea îngrăşămintelor este foarte importantă, deoarece sfecla pentru zahăr este o
mare consumatoare de elemnte nutritive, pentru o producţie de 40t/ha rădăcini şi 36t/ha frunze,
sfecla extrage din sol circa 165kg N, 70kg P205 şi 250 kg K2O. În primele luni de vegetaţie sfecla
consumă cantităţi mari de azot pentru formarea frunzelor, iar pe măsură ce aceasta înaintează în
vegetaţie se intensifică asimilarea de fosfor şi potasiu, elemente deosebit de importante în
acumularea zahărului.
Azotul este cel mai important element pentru creşterea plantelor, plantele consumând în
lunile iunie-iulie 70% din întregul necesar. După diferiţi autori la 1 kg N s.a. se asigură un spor de
52-110kg rădăcini.
Insuficiența acestuia reduce suprafaţa foliară, iar excesul frânează acumularea de zahăr şi
favorizează creşterea frunzelor.
Fosforul favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar, contribuie la creşterea
producţiei de rădăcini, şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0,6-02%.Absorbţia fosforului are loc pe
parcursul perioadei de vegetaţie, consumul maxim fiind în lunile iulie-august. Sporul de producţie
datorat fosforului este mai mic decât cel al azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini, dar este
mai ridicat la producţia de zahăr, 1kg P s.a. duce la obţinerea 17 kg zahăr (W.Brower, 1970).
Insuficiența fosforului se manifestă prin frunze mici fără luciu, cu o coloraţie verde-albăstruie şi
cu pete brune pe margini, prin prelungirea vegetaţiei şi diminuarea conţinutului de zahăr. Excesul
de fosfor măreşte consistenţa rădăcinilor şi grăbeşte maturarea influenţând negativ producţia.
12
Potasiul favorizează absorbţia azotului, fosforului, şi migrarea zahărului în rădăcini şi
conferă plantelor o bună rezistenţă la boli şi secetă. Carenţa de potasiu determină reducerea
numărului de frunze şi uscarea lor premature, excesul de potasiu favorizează producţia de frunze
în detrimentul producţiei de rădăcini. Sporul de producţie realizat de 1kg K s.a. este de 25-30kg de
rădăcini şi 4,5-5,5 kg zahăr (W. Brower, 1970).
Sămânţa şi semanatul, pentru semănat se foloseşte sămânţa provenită din loturi semincere
certificate cu puritate minimum 99% şi germinaţie minimum 75%, se utilizează doar sămânţă
monogermă care se caracterizează prin prezenţa în glomerule a unui singur fruct cu un germen.
Seminţele sunt de regulă drajate respective acoperite cu un liant în care se adăugă substanţe
nutritive insecticide, fungicide şi biostimulatori, asigurându-se un semănat de mare
precizie.Soiurile de sfeclă pentru zahăr folosite în România sunt: Rosita, Clementina, Leila,
Heracles, Canaria, Remus, Evelina, etc., iar din soiurile autohtone menţionăm:Barsa şi Polirom.
Epoca de semănat, semănatul trebuie făcut primăvara timpuriu când temperatura în sol la
adâncimea de încorporare este 2-3 zile la rând de 3-40C, iar terenul este zvântat.Calendaristic
semănatul trebuie să se încheie până la 15 martie în sud și până la 25 martie în nord.
Adâncimea de semănat, sămânța monogermă are o putere de strabatere mai mică decât cea
plurigermă, motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2-3cm la sămânţă monogermă şi
de 3-4cm la sămânţă plurigermă. Semănatul se va executa cu 3,8km/h, viteză la care patinarea este
minimă şi creşte precizia de distribuţie a glomerulelor pe rând. Cantitatea de samanță, în funcţie
de distanţele de semănat, pe rând (8-12cm) variază la soiurile monogerme între 5-8 kg/ha iar la
cele plurigerme între 8-12,5 kg/ha.
Distanţele de semanat, acolo unde recoltarea se face mecanizat sfecla se seamănă la 45cm
distanţa între rânduri iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat, semănatul se
execută în benzi după schema:45-60-45-45-45-60-45.În funcţie de germinaţia seminţelor se
stabileşte distanţa între glomerule pe rând.
Pentru a reduce costurile cu tratamente la seminţe, precum şi tratamente pentru patogenii
specifici sfeclei pentru zahăr, se recomandă utilizarea de soiuri rezistente (Lagioia şi colab., 2007).
1.4. Lucrările de întreţinere a culturii de sfeclă pentru zahăr
Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se efectuează permanent, de la semănat până la
recoltare, pentru a menţine cultura curată de buruieni, terenul fără crustă şi o stare fitosanitară
corespunzătoare. Dealungul perioadei de vegetaţie se execută 3-4 praşile mecanice.
Combaterea chimică a buruienilor, metodele de combatere chimică a buruienilor din
cultura sfeclei pentru zahara sunt cele mai utilizate şi mai eficiente, pentru combaterea lor se vor
folosi erbicide antigraminee asociate cu erbicide anticotiledonate. Erbicidele OLTICARB 1-1,5
13
l/ha, RO-NEET 1-1,5 l/ha, DIIZOCAB 1-1,5 l/ha, şi DUAL 1-1,5 l/ha se aplică înainte de
semănat şi se încorporează printr-o lucrare cu combinatorul.
Erbicidele BENTANAL AM 6 l/ha, VENZAR, HEXILUR şi ADOR, se aplică după
răsărirea sfeclei pentru zahăr, când buruienile dicotiledonate au 2-3 frunze. Combaterea chimică a
buruienilor reduce numărul de praşile la două, de asemanea mai sunt necesare şi una două praşile
manuale selective.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor, Institutul de cercetare şi Producţie pentru Cultură şi
Industrializarea Sfeclei pentru Zahăr Fundulea, menţionează că această cultură are 9 boli şi 17
dăunători. În vederea combaterii agenţilor patogeni se recomanda consultarea codexului
produselor de protecţie a plantelor omologate pentru utilizare, în România (Monika Henegar,
Monica Andru, 2013). De exemplu, în cazul cercosporiozei produsă de ciuperca Cercospora
beticola pentru combaterea ei se folosesc 2-3 tratamente BAYCOR 300 2 l/ha, ALTOR 100 0,6
l/ha PENNUC 7 l/ha. deoarece apare apare în lunile iunie-iulie, în anii cu precipitaţii bogate,
producând pierderi de 30% la rădăcini şi 40% la producţia de zahăr.
Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris, Agriotes sp., Tanymecurus sp.,
Chaetocnema tibialis) se combat prin tratamente la sămânţă şi în vegetaţie cu DURSBAN 4Z 1,5
l/ha sau DECIS 2,5 EC 0,5 l/ha. Larvele defoliatoare ( Mamestra brassicae, Plusia gamma ) se
tratează în vegetaţie cu FASTAC 10 EC 0,1 l/ha, DECIS 2,5 EC 0,5 l/ha SUMICIDIN 25 EC 0,25
l/ha.
Irigarea culturii-conduce la obţinerea de producţii mari şi însemnate calitativ şi cantitativ,
mai ales în zonele cu deficit de umiditate.norma de udare folosită este de 500-600m3/ha, udarea se
face la interval de 10-15 zile în funcţie de textura solului. Eşalonarea pe luni a udărilor este
următoarea:o udare în iunie, 3-5 udări în iulie-august şi o udare în septembrie.Între data aplicării
ultimei udări şi a recoltării trebuie să treacă 30 de zile în anii normali şi 5-10 zile în anii secetoşi.
Recoltarea, epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate, când rădăcinile
au greutatea maximă şi conţinutul în zahăr cel mai ridicat. Calendaristic se realizează în jur de 15-
20 septembrie în zonele din sud și 1-5 octombrie în zona mai rece din nord. Recoltarea se poate
efectua:manual, semimecanizat şi mecanizat.
Recoltarea manuală, se face cu furci speciale, sfeclele extrase din pământ se curăță şi se
decoletează, tăindu-se şi vârful rădăcinii.
Recoltarea semimecanizată, dislocarea rădăcinilor se face mecanizat, iar înlăturarea
coletului se face manual, rădăcinile se aşează în grămezi cât mai mari, şi dacă nu se transportă se
acoperă cu frunze.
Recoltarea mecanizată, se execută în două faze cu seturile de maşini MDS-3+MRS-3 şi
BM-6+KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS-2 şi CRS-3 sau cu alte
14
tipuri de combine de fabricaţie străină. După recoltare sfecla pentru zahăr nu trebuie să rămână în
grămezi în câmp, deoarece pierderile în greutate sunt extreme de ridicate fapt ce obligă la
organizarea în flux continu a recoltării, transportului şi prelucrării. În condiţiile respectării
tehnologiei în ţara noastră cu soiurile zonate se pot obţine producţii de peste 50 t/ha, producţia de
frunze şi colete fiind de 38% din cea de rădăcini.
15
CAPITOLUL 2.
STUDIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND PRINCIPALII
AGENŢI PATOGENI AI SFECLEI PENTRU ZAHĂR, PE PLAN MONDIAL
ŞI NAŢIONAL
2.1. Studiul actual al cercetărilor privind principalii agenţi patogeni ai sfeclei

pentru zahăr, pe plan mondial
Odată cu apariţia primei fabrici de sfeclă pentru zahăr, în anul 1801 în Silezia şi prin
extinderea acestei culturi, au început să se înregistreze pagube însemnate produse de agenţii
patogeni. Aşadar au apărut probleme de protecţie a culturilor care au dus la importante consemnări
asupra afecţiunilor acestor plante dar şi la controale stricte aplicate în toate ţările cultivatoare în
vederea prevenirii, răspândirii patogenilor cu scopul menţinerii unor culturi sănătoase cu
posibilităţi ridicate de producţie.
Primele afecţiuni ale sfeclei pentru zahăr sau evidențiat încă din 1850 Kuhn, iar în 1860,
Schacht semnalează şi cercetează aşa numita “boala inimii”. Cercetările privind aceste afecţiuni
s-au extins încercându-se determinarea agentului patogen care o provoacă. După multiple ipoteze
privind ciuperca care provoacă boala, Karl Bjorling în 1944 aduce o clarificare de mare
importanţă practică şi ştiinţifică, stabilinnd ca agentul patogen răspunzător ce această boală este
ciuperca Pleospora betae (Roșcăneanu, 1973).
Ținând cont de multitudinea afecţiunilor întâlnite la sfecla pentru zahăr, studiile acestora
au început să fie tot mai aprofundate.Astfel în anul 1865, Fukel a semnalat mana sfeclei produsă
de ciupercă Perenospora farinosa.
O altă boală destul de frecvenţă a sfecle pentru zahăr este făinarea. Aceasta este produsă de
ciupercă Erysiphe betae şi a fost semnalată pentru prima dată in1902, în Boemia, fiind atribuită
ciupercii Microsphaera betae. Mai târziu, ciuperca o fost observată în Franţa, Germania şi Belgia.
O altă boală, de mai mică importanţă, întâlnită pe foliajul sfeclei pentru zahăr este rugină, produsă
de către Uromyces betae. Patogenul atacă şi alte specii şi este întâlnită mai ales în ţările Europei,
în Africa de Nord, America de Nord şi de Sud, Australia şi Noua Zeelandă (Savulescu, 1959).
16
Primele consemnări asupra celei mai cunoscute şi studiate afecţiuni ale sfeclei pentru
zahăr, cercosporioza produsă de Cercospora beticola, au fost făcute de către Saccardo încă din
1876. Astăzi cercosporioza continuă să reţină cu aceeaşi intensitate atenţia cercetătorilor. Se
remarcă o creştere a investigaţiilor cu privire la epidemiologia agentului Cercospora beticola, la
rezistenţă sfeclei pentru zahăr la atacul patogenului, în condiţii diferite de cultivare, precum şi
asupra eficacităţii fungicideleor folsite în combaterea ciupercii Cercospora beticola.
Asupra răspândirii ciupercii Cercospora beticola s-a efectuat o analiză generală de
ansamblu în zonele principale de cultivare a sfeclei de zahăr, în care au fost luate în considerare
efectele maladiei asupra dezvoltării culturii dar şi asupra calităţii şi cantităţii producţiei, ulterior au
fost revăzute diferite metode de control, atât în ceea ce priveşte rezistenţa plantelor cât şi folosirea
fungicidelor. Referitor la rezistenţă plantelor, lucrările lui Rossi V., Racca P. şi Giosue S (1965)
iau în considerere ceea ce este cunoscut astăzi despre comportamentul genotipurilor rezistente,
controlul genetic şi mecanismele de rezistenţă.
Rezistenţa sfeclei pentru zahăr în condiţiile diferite de cultivare faţă de atacul ciupercii
Cercospora beticola, pun aşadar accent pe comportamentul genotipurilor rezistente, controlul
genetic şi mecanismele de rezistenţă. Astfel, randamentul de zahăr alb este semnificativ mai
ridicat la soiurile de sfeclă pentru zahăr rezistente la cercosporioză, comparative cu cele sensibile
(Irena Gaurilc şi colab., 2006).
Recent preocupări efectuate în vederea combaterii agentului patogen Cercospota beticola
au în vedere reducerea substanţelor chimice prin folosirea unei clase de agenţi biocontrol
reprezentaţi de ciuperci din genul Trichoderma sau de bacterii.Aplicarea repetată de Bacillius
mycoides a redus simptomele cercosporiozei de pe frunzele sfeclei pentru zahăr cultivate în seră,
dar şi în condiţii de câmp (Ştefănia Galetti şi colab., 2007).
Extrem de răspândite la sfecla pentru zahăr, virusurile Beet soil-borne virus şi Beet
necrotic yellow vein virus, transmise de ciupercă Polymyxa betae Keskin, constituie obiectul de
studiu pentru mulţi cercetători. Progresul rapid făcut în producţia varietăți rezistente la atacul
virusului Beet necrotic yellow vein virus a prevenit probabil, abandonarea acestei culturi în multe
zone ale globului în anii ’90 (Draycott, 2006).
Rezultate curente referitoare la aceste virusuri au fost prezentate în Cehia, unde cerectatorii
au evidenţiat prin studiile efectuate prezenţa citosporilor de Polymyxia betae Keskin într-un
procent de 96%, pe toate probele de sol prelevate din diferite zone de cultivare a sfeclei pentru
zahăr (Rysanek şi colab., 2006).
17
2.2. Stadiul actual al cercetărilor privind principalii agenţi patogeni ai sfeclei
pentru zahăr, pe plan naţional.
La noi în țară, activităţi de cercetare asupra agenţilor patogeni care produc daune culturii
de sfeclă pentru zahăr se desfăşoară în cadrul Institutului de cercetări pentru Protecţia Plantelor,
Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultură şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi Substanţe
Dulci Fundulea, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă pentru Zahăr
Braşov, Staţiunile de Cercetare şi Producţie pentru Cultura Sfeclei pentru Zahăr din cadrul
Unităţilor fitosanitare judeţene.
Primele menţionări asupra agenţilor patogeni întâlniţi în cultura sfeclei pentru zahăr au fost
făcute de către Sandu-Ville C., în 1926, acesta semnalând prezenţa ciupercii Erysiphe betae
(Vanha) Weltzein. Ulterior în lucrarea “Starea fitosanitară a României”, editată sub egida lui
Săvulescu T., în perioada 1929 şi 1953 se consemnează situaţia şi daunele produse de diferiţi
agenţi patogeni culturii de sfeclă pentru zahăr.
O contribuţie înseamnată în domeniul cercetărilor privind organismele dăunătoare o aduce
Vera Boneta prin lucrarea “Ciuperci părăsite şi saprofite în România”. Autoarea reuşeşte să
inventarieze un număr mare al speciilor de ciuperci semnalate la noi în ţară. Astfel, pe Beta
vulgaris L cele mai importante ciuperci sunt reprezentate de specii aparţinând familiilor
Pythiaceae, Peronosporaceae, Mucoraceae, Pleosporaceae, Pucciniaceae, Moniliaceae,
Erysiphaceae, Dematiaceae, Tuberculariaceae (Vera Boneta, 1965).
Studii asupra virusurilor privind caracteristicile biologice, biochimice şi biofizice, metode
folosite în identificarea acestora, precum şi măsuri de prevenire şi combatere a virusurilor întâlnite
la diferite specii de plante aparţin lui Pop I. (Pop, 2009).
Cercetări efectuate de Cristina Raicu şi colaboratorii au contribuit la cunoaşterea biologiei
agentului patogen Cercospora beticola Sacc., a modului de transmitere, precum şi a celor mai
eficace tratamente împotriva acestuia (Cristina Raicu şi colab., 1965, 1970, 1973).
Contribuţii importante asupra studiului biologiei ciupercii Cercospora beticola Sacc., au
fost aduse şi de către Lucreţia Dumitraş (1974), aceasta a prezentat date referitoare la biologia şi
combaterea ciupercii, obţinute în funcţie de condiţiile climatice şi de cele create de irigare
(Lucreţia Dumitraş şi Olga Ştefan, 1977).
În experienţele efectuate la Staţiunea Experimentală Mărculeşti, în perioada 1965-1967,
au urmărit comportarea unor soiuri de sfeclă la atacul ciupercii Cercospora beticola Sacc. şi s-au
prezentat rezultate deosebite în vederea prevenirii atacurilor acestui patogen. În ceea ce priveşte
morfologia ciupercii Peronospora schactii Funch., se evidenţiază o serie de aspecte importante
18
asupra acestora, în cadrul unor cercetări efectuate în condiţiile din ţara noastră (Ana Codrescu şi
Maria Kovats, 1973).
Alte studii şi cercetări ştiinţifice de referinţă pentru agricultură românească au fost
publicate în revista “Cercetări agronomice în Moldova”, care în prezent funcţionează sub
conducerea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.
Numeroase studii asupra ciuperciii Phoma betae (Oud) Frank, au fost efectuate de către
Roșcănescu M., în condiţiile din zona Moldovei. În vederea combaterii ciupercilor Phoma betae
şi Cercospora beticola s-au efectuat experienţe privind eficacitatea unei game de produse indigene
şi de import, în scopul recomandării celor mai bune (Rascanescu şi Nagler, 1992).
În perioada 1967-1973, ca urmare a cercetărilor efectuate la S.C.D.A Podu Illoaiei, Didina
Caia a obţinut rezultate deosebite cu privire la comportarea şi rezistenţa unor soiuri de sfeclă
pentru zahăr la atacul ciupercii Erisiphe betae (Vanha) (Didina Caia, 1973).
Influenţa metodelor de irigat asupra stării fitosanitare a culturilor de sfeclă pentru zahăr,
precum şi o sinteză a bolilor foliare a fost elaborate şi de către Pușcasu A . Acesta a studiat şi
boala de natură virotică, cunoscută sub numele de Rizomania, în vederea stabilirii măsurilor de
combatere, iar în anul 1992 semnalează în ţara noastră, o nouă boală a sfeclei pentru zahăr,
cunoscută sub denumirea de putregaiul brun al rădăcinilor, produsă de ciupercă Rizoctonia solani
Kuhn., forma sterile a ciupercii Thanathephorus cucumeris (Frank) Donk.
La noi în ţara ciuperca Rhizoctonia solani Kuhn., a fost semnalată la sfecla perntru zahăr
în vara anului 1992, în judeţul Vrancea (Pușcașu şi Caraba, 2000).
Referitor la aspect legate de combaterea integrată a agenţilor patogeni întâlniţi în cultura
sfeclei pentru zahăr menţionăm cercetarile efectuate de Maria Ionescu şi Baciu T. (1984) şi cele
evidenţiate de Doncilă A. şi colaboratorii. Doncilă a efectuat şi studii referitoare la posibilităţile de
creştere a spectrului de acţiune şi a eficacităţii tratamentelor la seminţele de sfeclă pentru zahăr, în
combaterea bolilor ce se manifestă în primele faze de vegetaţie (Doncilă şi colab., 1997).
Comportarea unor soiuri autohtone şi străine de sfeclă pentru zahăr faţă de atacul de
Rizomania, produs de virusul Beet yellow necrotic vein virus a fost studiată în cadrul unor
experienţe montate în condiţii de neirigare, pe un teren infestat din zona Siretului în anii 1993-
1995. O sinteză deosebit de importanță care face referire la protecţia sfeclei pentru zahăr a fost
realizată cel mai recent, în cadrul condiţiilor de climă şi sol de la Institutul de Cercetare şi
Dezvoltare Fundulea. Lucrarea evidenţiază unele aspecte ce fac referire la bolile, dăunătorii şi
buruienile întâlnite în cultura de sfeclă pentru zahăr, observate în perioada 1982-2004 (Doncilă,
2005).
19
CAPITOLUL 3
CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL
3.1. Așezarea geografică
Studiile au fost efecutate în cadrul Fermei Ezăreni, aceasta aparţine Staţiunii Didactice a
U.S.A.M.V. Iaşi, fiind subordonată Facultăţii de Agricultură, reprezentând o sursă pentru organizarea
câmpurilor experimentale şi didactice pentru cercetare, și instruirea practică a studenţilor.
Tabel.3.1
Modul de folosinţă a terenului la Ferma Ezareni din cadrul Staţiunii Didactice Iaşi
Din care:
Specificare Total
arabil pașuni drumuri construcții
Teren agricol 115,15 107,15 8
Teren neagricol 3,35 1,68 1,67
Total 118,5 107,15 8 1,68 1,67
Ferma are o suprafaţă de 118,5 ha şi este situată la 7,5 km sud-vest de Municipiul Iaşi.
Din punct de vedere geografic se încadrează între coordonatele 4705’-47010’ latitudine
nordică şi 27028’-27033’ longitudine estică, fiind aşezată în zona sud estică a câmpiei Moldovei,
zonă cunnoscută sub denumirea de Câmpia Jijiei inferioare şi a Bahluiului. Sub aspect
administrativ aparţine comunei Miroslava din judeţul Iaşi.
3.2. Geomorfologia și hidrografia zonei
Din punct de vedere structural Câmpia Moldovei face parte din vechea platformă
Moldovenească întinzându-se spre vest până dincolo de valea Siretului, iar spre sud până către
Bârlad și Murgeni. Ea este formată din două etaje structurale principale, și anume: un etaj
inferior, precambrian, constituit în general din roci cristaline, cutate și un etaj superior,
postproterozoic, cu o grosime între 100-140 m, şi pante de 2-4%, platouri mărginite de versanţi
20
cu pante maxime de 10-16%. Reţeaua hidrologică constituie unele trasee de concentrare a
scurgerilor de suprafaţă, în urma ploilor sau în urma topirii zăpezilor. Cursul de apă cel mai
important cu debit permanent este pârâul Ezăreni, afluent al pârâului Nicolina. În apropierea
Fermei este situat şi iazul Ezăreni care are o lungime de aproximativ 3 km şi o adâncime ce
variază între 0,5-3 m fiind folosit pentru piscicultură și ca sursă de irigaţie. Apele din zonă sunt
dure şi alcaline, fapt ce conduce la provocarea alunecărilor de teren şi a surpărilor care modifică
într-un ritm accelerat profilul microreliefului.
3.3. Condițiile climatice din zonă
Zona fermei Ezăreni este caracterizată printr-un climat temperat continental moderat cu
particularități determinate sub influența climatului stepei rusești, cu ierni friguroase şi cu veri
călduroase şi secetoase. Indicele de ariditate „de Marton”, are valori între 26-30, corespunzător
condițiilor climatice din silvostepă, care se datorează influienței anticiclonului azoric.
3.3.1. Regimul termic

Temperatura medie multianuală este de 10,630 C minimă de -3,60 C înregistrându-se în
luna ianuarie, iar maximă de 25,7 0 C întregistrându-se în luna iulie.
Suma gradelor de temperatură activă este de peste 3000, zilele de vară cu maximum de 250
sunt în număr de 90-95, iar cele cu temperaturi ce depășesc 300 sunt în medie de 30 de zile pe an.
În anul 2012, când s-au efectuat experiența, temperaturile medii anuale nu au avut
fluctuații foarte diferite comparativ cu media multianuală. Sub aspectul temperaturilor medii
lunare, anul 2012 este considerat ca fiind mai bun comparativ cu anul 2011, întrucât
temperaturile medii lunare au oscilat foarte puțin în jurul mediei multianuale, abaterile pe
întreg anul fiind cuprinse între +3,7 0 C în luna decembrie 0,90 C în luna noiembrie, perioade ce
influențează indirect cultura analizată. Anul a debutat cu temperaturi mai ridicate comparativ cu
media multianuală, abaterea fiind de + 2,0 0 C în luna ianuarie, lună mult mai călduroasă decât
în anul 2011. În lunile ce au precedat începutul perioadei de vegetație, abaterile temperaturilor
medii lunare față de media multianuală au fost de maxim 8,0 0 C. Perioada de vegetație este
caracterizată de temperaturi ce urmăresc destul de fidel temperaturile medii multianuale din
zonă, abaterea medie fiind de +1,60 C, cu cea mai mare abatere înregistrată în luna septembrie
(+3,0 0 C) .
21
Figura. 3.1. Temperaturi medii ale aerului înregistrate la ferma Ezăreni în anul de
experiență, comparativ cu media multianuală (0C)
Anul 2012 a debutat cu temperaturi medii lunare mult mai scăzute comparativ cu media
multianuală, în luna februarie înregistrându-se o medie lunară de -9,60C, abaterea de la media
multianuală fiind de -7,70C. Între lunile martie și aprilie temperaturile medii lunare au fost
asemănătoare cu cele înregistrate în anii 2010 și 2011, cu o abatere pozitivă de la media
multianuală din zonă de 0,60C în luna martie și 2,80C în luna aprilie.
În lunile de vară s-au înregistrat temperaturile cele mai ridicate din ultimii trei ani, astfel
încât s-a instalat seceta care a pus mari probleme pe parcursul perioadei de vegetație.
22
Tabel 3.2.
Temperaturi medii ale aerului înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experiență, comparativ cu media multianuală (0C)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media Media PDV (IV-IX)

Specificare 12 luni
Anul 2010
-6,2 -0,9 4,0 11,9 17,5 20,7 23,2 25,7 16,9 7,9 10,7 -2,4 10,8 19,3
Media lunară 2010
-3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 4,1 -0,8 9,6 17,3
Media multianuală (50 ani)
Abaterea -2,6 1,0 0,7 1,8 1,4 1,3 1,9 5,1 0,6 -2,2 6,6 -1,6 1,2 2,0
Anul 2011
-
Media lunară 2010 1,6 -1,9 4,1 10,9 17,1 20,9 23,0 22,0 19,3 9,7 3,2 2,9 10,8 18,9
Media multianuală (50 ani)

-3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 4,1 -0,8 9,6 17,3
Abaterea 2 0 0 0 1 1 1 1 3 - - 3 1 1,6
Anul 2012
,0 ,0 ,8 ,8 ,0 ,8 ,7 ,4 ,0 0,4 0,9 ,7 ,2
Media lunară 2010 -
-2,6 -9,6 3,9 12,9 17,6 22,1 25,5 22,7 18,7 12,0 19,9
Media multianuală (50 ani) - -
-3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 17,3
Abaterea 1,0 -7,7 0,6 2,8 1,5 3,0 4,2 2,1 2,4 1,9 - - 2,6
*Stația meteorologică Miroslava
23
Analizând pe ansamblu anul 2012, putem spune că, exceptând luna februarie care a fost
mult mai friguroasă comparativ cu media multianuală, în toate lunile s-au înregistrat temperaturi
medii lunare mai ridicate comparativ cu media multianuală din zonă.
3.3.2. Regimul pluviometric

Perioada analizată este caracterizată de o repartiție neuniformă a precipitațiilor sub aspect
cantitativ, acestea variând foarte mult atât de la un an la altul, cât și față de media multianuală din
zona.
Anul 2012 este caracterizat de repartiția neuniformă a precipitațiilor, iar pe ansamblul său
considerat an secetos, mai ales datorită lunilor iulie-decembrie, perioadă în care precipitațiile au
însumat doar 120,6 mm, comparativ cu media multianuală de 265,5 mm.
Figura. 3.2 Precipitații înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experimentare,

comparativ cu media multianuală
24
În prima jumătate a anului 2012 s-au înregistrat precipitații neuniform repartizate, cu variații
puternice de la un anotimp la altul. În primăvară au fost trei luni în care s-a înregistrat un
excedent de 133,5 mm față de media multianuală a zonei, apoi au urmat lunile de vară în care
deficitul înregistrat a fost de 85,1 mm față de media multianuală de 201,9 mm.
Precipitațiile bogate din lunile de primăvară au creat condiții optime pentru germinarea și
răsărirea culturilor, însă în lunile care au urmat au pus serioase probleme în ceea ce privește
creșterea și dezvoltarea plantelor.
Faptul că s-au înregistrat luni consecutive fără precipitații notabile ce ar fi putut fi
valorificate de către plante, a creat un tablou general sumbru, în care plantele au avut de suferit,
mai ales culturile de primăvară. Lipsa precipitațiilor a contribuit decisiv și la imobilizarea
sistemului radicular de a absorbi elementele nutritive.
25
Tabel 3.3.
Precipitații medii înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experiență, comparativ cu media multianuală (mm)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media Media PDV
Specificare 12 luni (IV-IX)
Anul 2010
38 22.6 19.8 29.2 66 146.2 25 18.9 49.7 46.4 55.6 34.2 551.6 335
Suma lunară 2010 (mm)
Media multianuală 1901-2000 28.9 27.4 28.1 40.3 52.5 75.1 69.2 57.6 40.8 34.4 34.6 28.9 517.8 335.5
(mm)
Abaterea (mm) 9.1 -4.8 -8.3 -11.1 13.5 71.1 -44.2 -38.7 8.9 12 21 5.3 33.8 -0.5
Anul 2011
13.6 4 11.2 73 41 88.2 49.8 20.4 11.8 30.8 20 7.8 351.6 284.2
Suma lunară 2011 (mm)
Media multianuală 1901-2000 28.9 27.4 28.1 40.3 52.5 75.1 69.2 57.6 40.8 34.4 34.6 28.9 517.8 335.5
(mm)
Abaterea (mm) -15.3 -23.4 -16.9 32.7 -11.5 13.1 -19.4 -37.2 -29 -3.6 -34.6 -21.1 -166.2 -51.3
Anul 2012
Suma lunară 2012 (mm) 8 24 54.8 78.4 121.2 40 32.8 44 71.6 48 388
Media multianuală 1901-2000 28.9 27.4 28.1 40.3 52.5 75.1 69.2 57.6 40.8 34.4 - - 335.5
(mm)
Abaterea (mm) -18.3 -21 26.7 38.1 68.7 -35.1 -36.4 -13.6 30.8 13.6 - - - 52.5
*Stația meteorologică Miroslava
26
3.4. Alți factori ecologici de natură climatică
3.4.1. Lumina și nebulozitatea

La Iași numărul zilelor cu cer senin este de 106 anual, frecvența cea mai mare
înregistrându-se în luna august (14,6 zile) și septembrie (14,3 zile). Numărul mediu de zile cu
cer noros este de 115, iar cele cu cer parțial acoperit de 144.
Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000–2150 ore pe an, ceea ce
reprezintă 44,8% din strălucirea teoretic posibilă.
Nebulozitatea se caracterizează printr-un coeficient de insolație global de 5,6 ore/zi de
strălucire a soarelui în cursul anului agricol și de 8,6 ore/zi în perioada de vegetație. Nebulozitatea
are valoarea medie de 6 ore/zi, cu amplitudine medie anuală de 3,5 ore.
Evapotranspirația potențială medie anuală, determinată pentru perioada de vegetație a
culturilor agricole, este de 648,7 mm, cu valori maxime în luna august (115,7 mm) și minime în
luna octombrie (65,6 mm).
3.4.2. Regimul eolian
În timpul iernii dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderența vânturilor de
la N – V și N ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s (Tab. 3.4). Vara vânturile au direcția S și S – E
și o viteză de 2,1 m/s. Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s au o frecvență medie de 78%
activând puternic evaporarea apei din sol..
Tabelul 3.4.
Frecvența și viteza vânturilor la Ferma Ezăreni – Iași
Direcția Frecvența (%) Viteza (m/s)
N 9 2
N–E 9 2
.5 .
9 2
.0 .
S–E 1 8 2
.0 .
S 1 2 2
3.5 .
S–V 1 3 2
3.0 .
V 1 5 2
3.5 .
N–V 2 1 3
1.0 .
3
1.5 .
Calculul atmosferic reprezintă un procent de 26,6% înregistrându-se 5 mai ales în luna
8
iulie. Primăvara cunoaște cea mai sporită frecvență a vânturilor care bat din toate direcțiile ceea ce
diminuează procesul de calm. Toamna, când în estul țării începe să se simtă influența anticiclonului
siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre N – V.
27
Figura. 3.3 Roza vânturilor la Ezăreni – Iași
Viteza medie a vânturilor nu este uniformă. Un număr de peste 50 zile/an prezintă vânt a
cărei viteză depășește 16 m/s și 5 zile cu vânt a cărui viteză are cel puțin 22 m/s. Cea mai mare
viteză a fost atinsă în 1966, de 40 m/s.
Iarna deși frecvența vânturilor este mai mică, se manifestă destul de activ Crivățul care
bate din estul Europei producând frig și viscole puternice.
În cursul anului, direcțiile predominante ale vântului se mențin în general aceleași numai
frecvența lor oscilează puțin.
3.5. Solul
Pe teritoriul fermei Ezăreni, sub influența complexă a factorilor pedogenetici, s-au format
următoarele tipuri de sol: cernoziomul cambic tipic lutos, cernoziomul cambic, aluvisolul molic și
gleiosolul salinizat.
Cernoziomul cambic tipic lutos, format pe depozite loessoide și luturi, are următoarea
secvență morfologică: Am – A / B – Bv – Cca. Solul are o reacție neutră (pH 6,6 – 6,9) în
orizontul Am și crește până la 8,5 în orizontul Cca. S-a format pe platouri și versanți slab
28
înclinați, reprezentând tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei.
Cernoziomul cambic, moderat erodat, luto – argilos, foarte profund, format pe depozite
loessoide are secvența morfologică Am – A / B – Bv - Cca. Solul are o reacție neutră – alcalină (ph
6,9 – 8,4). Conținutul în humus este mijlociu (2,78%), media în azot total, 0,198%, foarte slab
aprovizionat în fosfor mobil (1,2 mg%), mijlociu aprovizionat în potasiu mobil (11,7%).Ocupă
versanți cu pante mici (3 – 5%), caracterizați prin climat mai arid decât împrejurimile.
Aluviosolul molic, este slab salinizat, luto–argilos, format pe depozite aluviale.
Morfologia este tipul Amsc – Cca. Solul este mediu aprovizionat în humus și azot total, bine
aprovizionat în fosfor și potasiu mobil, iar reacția este slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 8,1 și
8,3.
Gleiosolul salinizat, este luto–argilos, format pe argile. Secvența morfologică este de
tipul Amsc – Agosc – Gr. Solul are un conținut de 232 mg% săruri solubile și o reacție slab
alcalină (pH 8,3). Se găsește pe văile pâraielor cu apă freactică la mică adâncime.
Pe teritoriul fermei Ezăreni eroziunea solului se manifestă în ritmuri alerte și cu
intensități diferite. Este prezentă eroziunea de suprafață, care, pe platouri orizontale și foarte slab
înclinate, cu pante până la 4–5%, se desfășoară lent până la moderat.
29
CAPITOLUL 4 PRINCIPALII AGENȚI PATOGENI
ÎNTÂLNIŢI ÎN CULTURA SFECLEI PENTRU ZAHĂR
4.1. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei pentru zahăr (Rizomania)-Beet

necrotic yellow voein virus.
Istoric şi răspândire
Semnalată în perioada 1950-1955 în Italia, unde a fost denumită cu acelaşi nume, care este
cunoscută şi în prezent, rizomania, este considerate una din bolile grave din cultura de sfeclă pentru
zahăr, având în vedere pierderi mari de recoltă ce ajung la peste 50% la producţia de rădăcini şi 90%
la producţia de zahăr. Etiologia bolii a fost dezbătută după mai bine de două decenii de la
semnalarea acesteia, când s-a stabilit că este produsă de către virusul îngălbenirii şi necrozării
nervurilor frunzelor de sfeclă al cărui vector este Polymyxa betae, o ciupercă inferioară de sol, din
familia Plasmodiophoraceae, ciupercă a cărei dezvoltare este favorizată în mediu alcalin, umiditatea
ridicată a solului şi temperaturii de 23-27 grade.
În România, boala a fost descoperită pentru prima dată în anul 1981 de către Ana Codrescu şi
colaboratorii, urmată de Pușcașu A. (1985). Boala este extreme de pagubitore şi în zonele de cultură
ale sfeclei pentru zahăr, întâlnite în ţara noastră.
Simptome
Simptomele tipice acestei boli sunt prezente pe rădăcină şi vizibile în a doua jumătate a
perioadei de vegetaţie (august-septembrie), când vârful rădăcinei principale este putrezit. Din
porţiunea de rădăcină care nu a fost afectată de boală, proliferează numeroase radicele mici, subţiri,
şi cu vârfuri necrozate. Făcând o secţiune longitudinală prin rădăcină, se observă inele, respective
fasciculele vaselor conducătoare, care sunt gălbui-maronii, până la brun închis, chiar şi negru. Spre
sfârşitul perioadei de vegetaţie îşi fac prezența şi simptomele foliare. Atacul se manifestă în vetre
sau pe suprafeţe mai mari, plantele atacate se recunosc uşor, datorită clorozării şi ofilirii plantelor în
cursul zilei şi revenirii turgescenţei noaptea (Popescu, 1993).
30
Figura 4.1. Îngălbenirea necrotică Beet necrotic yellow vein virus.
(http://www.grs-tamasiaron.ro)
Agentul patogen, Beet necrotic yellow vein virus, virusul se prezintă sub aspect de bastonaş,
cu o lungime cuprinsă între 63-390 nm, şi cu un diametru de 18-24 nm. Particulele virale devin
inactive la 65-700C şi sunt prezente în citoplasmă celulelor rădăcinii, sunt drepte cu, o singură
catenă de ARN. Virusul rezistă “în vivo” până la cinci zile, la o temperatură de 200C. Ciuperca
Polymyxa betae Keskin, este agentul vector al acestei boli, fiind o ciupercă de sol, radicolă, foarte
legată de apa din sol, iar ca aparat vegetativ are un plasmodiu multi nuclear care se dezvoltă în
celulele rădăcinilor. Ciuperca prezintă zoospori piriformi, ca organe de înmulţire asexuată, care se
formează în zoosporangi cu membrană hialină, iar ca organe de rezistenţă prezintă citospori, sferici
sau poliedrici (Pușcașu şi Macovei, 1988).
Epidemiologie
Virusul se transmite cu ajutorul ciupercii Polymixa betae Keskin, care acumulează virusul în
timpul parazitării, sporii şi zoosporii, conţin virusul şi îl vehiculează. Se răspândeşte cu ajutorul
particulelor de sol care sunt purtate de vânt la distanţe mari, crescând aria de răspândire a agentului.
În prezent boala este semnalată în mai multe ţări din Europa, Asia şi SUA. Virusul mai infectează şi
specii de Chenopodium, Spinacia, Tetragonia, Atriplex, etc, plante care sunt şi gazde pentru
ciupercă.
Prevenire şi combatere
Una dintre căile prin care se diminuează efectele virusului rizomaniei asupra producţiei de
sfeclă pentru zahăr este obţinerea şi cultivarea de soiuri şi hibrizi care să fie afectaţi cât mai puţin, şi
din acest punct de vedere, un rol important îl are cunoaşterea modului cum se comportă actualul
31
sortiment de hibrizi faţă de virusul în cauză (Doncilă şi colab). Pentru eliminarea virusului din sol
se iau urmatorele măsuri:cultivarea speciilor prăşitoare pe terenurile infestate, drenarea și nivelarea
terenurilor care menţin apa, fertilizarea cu îngrăşăminte acide pentru a scădea valoarea pH-ului
alcalin al solurilor, iar sfeclele bolnave nu se vor folosi în alimentaţia animalelor, şi nici în
component gunoiului de grajd. Plantele bolnave se vor arde, terenul se va dezinfecta chimic.
4.2.Mozaicul sfeclei-Beet mosaic virus
Boala este răspândită în toate zonele de cultură ale sfeclei pentru zahăr şi a fost descrisă
pentru prima dată în anul 1915. Pagubele produse de această viroză, evidenţiază scăderi în
conţinutul de zahăr până la 6-10%, și producţia de rădăcini până la 10%, iar pagubele la producţia de
sămânţă poate ajunge până la 47%. Beet mosaic virus, se întâlneşte şi pe plante din familia
Chenopodiaceae (Kokie şi colab). În ţara noastră virusul este mult răspândit în zonele în care se
cultivă sfecla pentru sămânţă (Pop, 1962).
Simptome
Boala se manifestă pe frunzele tinere din centrul rozetei, apar pete mici de culoare verde
deschis sau aburii, cu forme diferite, iar spre finalul perioadei de vegetaţie sub formă necrotică,
puncte, pete neregulate sau linii. Frunzele sunt încreţite la speciile pentru zahăr, iar la plantele
semincere frunzele sunt mai mici şi mai încreţite.
Agentul patogen,Dimensiunile virusului sunt 690-770 nm lungime şi 12-13 nm în diametru,
acesta poate fi inctivat termic la temperature de 55-600C. Este activ în sucul extras o perioadă de 24-
48 de ore, (Smith, 1972).
32
Figura 4.2. Mozaicul sfeclei- Beet mosaic virus (http://www.grs-tamasiaron.ro)
Epidemiologie
Virusul iernează în butaşii de sfeclă şi alte plante anuale de toamană sau multianuale, acesta
se transmite cu ajutorul unor specii de afide, cele mai întâlnite fiind Myzus persicae Sluz., şi Aphis
fabae Scop. (Popescu, 1993). Astfel iernând în butaşii de sfeclă, virusul trece la culturile de sfeclă
pentru sămânţă, dar şi la alte plante cum ar fi macul (Papaver somniferum), trifoi (Trifolium sp.),
sau la plante din genul (Amaranthus, Campanula, Chenopodium, Delphinium şi Stellaria). Zborul
ridicat al insectelor din timpul perioadelor secetoase ale anului, creşte numărul de plante
infectate(Smith, 1972).
Este recomandată ca metodă de prevenire desfacerea silozurilor cât mai timpuriu, folosire
materialului semincer cât mai sănătos, arderea resturilor înainte ca vectorii să îşi înceapă activitatea.
Este indicată amplasarea culturilor semincere la cel puţin 500 m de cultură pentru rădăcini şi de
cultura de spanac, importante sunt stropirile cu insecticide îndeosebi în cultura seminceră şi cea
pentru butaşi (Baicu şi Savescu, 1986).
4.3.Cancerul sfeclei-Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens
Cancerul rădăcinii sau coletului este o boală răspândită în toate ţările cultivatoare de sfeclă,
dar deşi este foarte răspândită, frecvenţa plantelor afectate este foarte redusă.La noi în ţara, cancerul
sfeclei a fost semnalat în ani diferiţi (1951,1953,1954) de către Savulescu T.
33
Simptome
În partea superioară a rădăcinii, frecvent la colet sau uneori pe peţiolul frunzelor apar tumori
de diferite forme şi mărmi. La început sunt deschise la culoare, galbene, netede, apoi se întăresc,
capătă o culoare brun-neagricioasă şi devin rugoase la suprafaţă. Aceste tumori prezintă în interior
un număr ridicat de bacterii, iar în stadiu mai avansat al bolii tumorile devin sfărmicioase, apoi
putrezesc. Rădăcinele atacate nu se dezvoltă normal, astfel conţinutul în zahăr al acestora scade
(Bobes, 1983).
Figura 4.3. Cancerul sfeclei Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens (original)
Agentul patogen, Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Forma bacteriei este de bastonaş, acesta prezintă un flagel polar care formează lanţuri şi
capsule, fiind gram-negativă şi aerobă. Optimul de dezvoltare al bacteriei este între 25-300C, putând
fi distrusă la 510C, nu rezistă la uscăciune, dar suportă temperaturi scăzute până la -320C.
Epidemiologie
În sol bacteria poate trăi 1-4 ani, aceasta infectează plantele prin rănile produse de insecte
sau din alte cauze. Atacul bacteriei mai poate fi întâlnit şi la alte plante din diferite familii cum ar
fi:cartof, tomate, tutun, răpită, floarea soarelui, hamei, măr, prun, piersic, viţă de vie, etc. (Rădulescu
şi Bulinaru, 1957).
Este indicat că sfecla pentru zahăr să se cultive într-un asolament de cel puţin 3-4 ani,
evitându-se astfel solurile grele şi umede, care ar putea conduce la dezvoltarea agentului
patogen.Importante sunt şi măsurile de igienă culturală, plantele infectate se vor îngropa înainte ca
tumorile să putrezească. Se recomandă ca sfecla seminceră să nu se cultive lângă cea pentru rădăcini
(Ciochia şi colab., 1984).
34
4.4.Cercosporioza-Cercospora beticola Sacc.
Ciuperca a fost descoperită în anul 1876 de către Saccardo, ulterior fiind studiată de
numerous cercetători, cercosporioza este o boală întâlnită în toate zonele de cultură a sfeclei pentru
zahăr, fiind prezenţa în fiecare an. Distrugerea frunzelor de către cercosporioză are drept consecinţă
scăderea accentuate a producţiei de rădăcini şi de zahăr mai ales atunci când gradul de atac ajunge la
70-80%. Este considerată cea mai gravă boală a sfeclei pentru zahăr, boala evoluează foarte rapid,
având loc distrugerea rapidă a foliajului plantelor (Koike şi colab., 2007). La noi în ţara se întâlneşte
cu preponderenţă mare în anii încărcaţi în precipitaţii în lunile iunie-iulie. Boală mai apare şi pe
tulpini, peţiol şi inflorescenţe, astfel glomerulele atacate fiind mai mici, având o capacitate
germinativă redusă (Rossi şi Battilani, 1990).
Simptome
Pe frunze apar în lunile iunie-iulie-august o uşoară decolorare a ţesuturilor epidermice pe
suprafeţe foarte mici, punctiforme, după ţesuturile se brunifică, iar după câteva zile apar pete de
decolorare, cu diametru de 2-4mm, galbene-brune la început, apoi cenuşii cu un chenar brun.Petele
nu îşi măresc suprafaţa, ele distribuindu-se neuniform pe suprafaţa frunzei, se înmulțesc şi apoi se
unesc, având un aspect neregulat. Ţesuturile din dreptul petelor se necrozează și se desprind, iar
când atacul este masiv, petele confluează şi cuprind întreaga frunză, în final întreg foliajul se usucă.
Rădăcinile rămân mici cu un conţinut redus de zahăr, iar în cadrul plantelor semincere afectate,
acestea vor avea glomerule mici cu germinaţie redusă (Rădulescu şi Bulianu, 1957).
Agentul patogen
Cercospora beticola Sacc., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr.
Deuteromycotina (Oudemans, 1920).
35
Figura 4.4. Cercosporioza-.Cercospora beticola (http://www.grs-tamasiaron.ro)
Miceliul se dezvoltă în parenchimul din dreptul plantelor emiţând prin stomată conidiofori
simpli, scurţi, neseptati, bruni, grupaţi cu fascicole strânse pe care se formează conidiile. Ciuperca
parazitează în special plante din familia Chenopodiaceae (Rădulescu şi colab, 1969). Ciuperca
sporulează la temperature 11-290C cu optimum la 20-260C, valoarea minimă a umidităţii la care are
loc sporularea este cuprinsă între 80-87%, iar temperatura minimă la care conidiile germinează este
6-80C. Germinaţia decurge în optimum atunci când umiditatea relativă este 100%, umiditatea
minimă la care germinează este cuprinsă între 88-94% (Brillova Dorota, 1965, Clayton, 1942).
Epidemiologie
Resturile vegetale de sfeclă sau de buruieni prezintă principal sursa de infecţie în care se
găseşte miceliul ciupercii, o altă sursă de infecţie o prezintă şi frunzele şi coletele de sfeclă atacate,
care rămân de la cultura precedentă, pe care sunt situate conidia, ce pot infecta plantele tinere.
Transmiterea bolii are loc prin glomerulele, pe care ciuperca le păstrează sub formă de miceliu în
părţile lemnoase, fie prin conidiile de la suprafaţă. Din sămânţă miceliul trece în cotiledoane, care
apoi sunt distruse la răsărire. Conidile se răspândesc prin vânt, insecte, irigaţie (Lucreţia Dumitraş,
1974).
Ca măsuri de prevenire şi combatere a cercosporiozei sunt indicate următoarele:
rotaţia culturilor, administrarea îngrăşămintelor în doze echilibrate, utilizarea unor soiuri şi hibrizi
rezistenţi la atacul patogenului. Sunt contraindicate premergătoarele care sunt plante gazdă pentru
Cercospora beticola, specii precum: Pisum sativum, Trifolium sp.
36
Combaterea cercosporiozei prin tratamente cu produse sistemice creşte producţia de rădăcini
cu 48-61%, faţă de martorul netratat, şi tot în acelaşi timp, sporurile de zahăr sunt de 56-75% faţă de
martor. Tratamentele chimice se fac în timpul perioadei de vegetaţie, numărul acestora fiind de 1-2
în cadrul culturilor neirigate şi de 2-3 în cadrul culturilor irigate.
4.5.Mana sfeclei-Peronospora farinosa Fr., f.sp.betae Byford
A fost pentru prima dată semnalată în anul 1865 dă către Fuckel, sub denumirea de
Peronospora schachtii, apoi în Franţa în 1882 Prilleux a fost primul care a găsit oospori pe frunzele
plantelor bolnave. În România boala a fost descoperită de către Savulescu T., în starea fitosanitară a
anilor 1929,1930 și 1948. La început boala nu prezintă importanţă economică, dar în ultima perioadă
a început să diminueze producţia culturilor semincere, mai ales în anii în care atacul este favorabil
(Rădulescu şi colab,1969).
Simptome
La început boala apare pe frunzele tinere din centrul rozetei, apoi se desfsoară pe tulpinile
florifere, flori, uneori chiar şi pe glomerule. Frunzele atacate sunt deformate, au culoare verde-
deschis pe faţa superioară, cel mai des apar îngroşate, casante, uneori prezentând o încreţire mai
pronunţată. Pe plantele semincere se observă pe frunzele tinere din centrul rozetei o îngălbenire
urmată de încreţirea limbului de la margini spre partea inferioară, unde apare puful cenuşiu. La
plantele cu mana tija florală are axul scurt, cu flori grupate în ciorchine, acestea se brunifica, ca în
finală să se usuce (Viorica Iacob şi colab., 1998).
Agentul patogen, Perenospora Schachti Fuck, f. sp. betae Byford, fam Peronosporaceae,
ord. Oomycetes, cl Phycomycetes (Oudemas, 1920).
Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular, trimiţând haustorii în celule, sporangioforii sunt
ramificaţi dicotomic, având o lungime până la 650 micrometri și poartă în vârful sterigmelor un
sporange ovoid, hialin. Organele de rezistenţă al ciupercii (oosporii) se formează spre sfârşitul
perioadei de vegetaţie în ţesuturile atacate ale plantei (frunze şi colet). Germinarea are loc la o
temperatură cuprinsă între 6-250C, optimul fiind 4-70C, iar plantele sunt susceptibile la infecţie în
primele faze de vegetaţie.
37
Figura 4.5. Mana sfeclei- Perenospora Schachti (http://www.grs-tamasiaron.ro)
Epidemiologie
Infecţiile pornesc de la butaşii bolnavi, şi se pot observa pe frunzele din cultura seminceră,
agentul patogen se răspândeşte prin sporangi de culoare cenusiu-violet, care dau naştere la filament
de infecţie ce se mişcă pe frunze. Aceste infecţii pot apărea de mai multe ori pe an în funcţie de
temperaturi şi de prercipitații, de la un ciclu de vegetaţie la altul, agentul patogen rezistând sub
formă de oospori sau de miceliu în butaşi sau în seminţe.
Pentru culturile industriale se recomandă izolarea acestora la cel puțin 1000 m faţă de cultura
seminceră, deoarece mana apare la aceasta mai devreme. Se recomandă a se folosi seminţe
certificate, la culturile semincere se vor face tratamente cu produse antiperonosporice. Dacă atacul
este sporadic, plantele bolnave se vor arde, însă cea mai eficientă metodă de prevenire a pagubelor
produse de mână o reprezintă cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi (Viorica Iacob, 1990).
4.6.Făinarea sfeclei pentru zahar-Erysiphe betae (Vanha) Weltz
A fost semnalată pentru prima dată în Boemia în anul 1902, apoi în Elveţia, Franţa, Rusia, şi
alte ţări. La noi primele semnalări le-a făcut Sandu-Ville C. în anul 1926 şi tot el a consemnat în
1954 pagubele produse de acest patogen (Eugenia Eliade, 1990).
Simptome
38
Boala se prezintă sub aspectul unui miceliu albicios care poate acoperi întreg limbul frunzei,
apoi miceliul devine alb pulverulent datorită conidiilor, apoi cenuşiu, datorită fructificaţiilor
sexuate-cleistoteciile, care sunt negre. Ţesuturile frunzei de sub pâsla miceliană se îngălbenesc, iar
frunzele se brunifică şi se usucă prematur. Propice pentru dezvoltarea agentului patogen sunt
perioadele cu temperaturi ridicate şi umiditate scăzută, determinând o veştejire uşoară a foliajului
(Sandu Ville, 1967).
Agentul patogen, Erysiphe betae (Vahna) Weltzein sin. Microsphera betae fam. Erysiphaceae, ord.
Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c.Oidium sp. (Oudemans 1920).
Figura 4.6. Făinarea sfeclei-Erysiphe betae (Vahna)

Talul filamentos poate fi observant pe ambele părţi ale frunzei, pe el apar conidia de tip
Oidium, care îi dă acestuia un aspect făinos. Conidioforii sunt simpli, hialini şi poartă conidii în
lanţuri scurte unicelulare, cilindrice, rotunjite la capete, ce au dimensiuni 30-50 micrometri lungime
şi 15-18 micrometri în diametru. În urma înmulţirii apar cleistotecile dispersate sau în grupuri,
sferice, puţin rotunjite la bază, de 70-135 micrometri în diametru, fixate bazal şi de 1-2 ori mai mari
decât diametrul cleistotecilor.
Epidemiologie
Ciuperca germinează uşor la suparfața frunzelor veştejite, fiind răspândită de către conidiile
de tip Oidum. Cleistoteciile ciupercii persistă de la an la an pe resturile vegetale (Sandu-Ville,
1967).
Atacurile masive pot crea pierderi de cel puţin 22% din producţia se rădăcini, iar producţia
de zahăr poate fi redusă cu până la 13%. Pentru culturile de industrializare tratamentele nu se
justifică economic, dar pentru culturile semincere acestea sunt obligatorii, tatamentele făcându-se cu
39
produse pe bază de sulf sau produse sistemice. Primul tratament se face la apariţia bolii, iar
următorul se face după 2-3 săptămâni. Se mai recomandă şi însilozarea resturilor rămase în urma
decoletării, aceasta micşorând gradul de transmitere a bolii.
4.7. Putregaiul inimiii sfeclei pentru zahăr-Pleospora bjoerlingii Byford, sin

P.betae cu f.c. Phoma betae Frank
Este una dintre cele mai frecvent întâlnite boli la sfecla pentru zahăr, cunsocută şi sub
denumirea de pătarea brună a frunzelor, a fost semnalată de către Savulescu T. în anul 1944, ca
producând pagube importante, 15-40% din recoltă. În zona Moldovei studii recente asupra acestei
boli au fost făcute de către Roșcănescu M. în anul (1977).
Simptome
Simptomele sunt vizibile încă de la răsărirea plantelor, agentul patogen poate produce
putrezirea plantelor, vara pe frunze apar pete decolorate, circulare, cu dimensiuni 0,5-2 cm în
diametru. În dreptul petelor ţesuturile se necrozează, se brunifică, iar pe ele se observă zonalităţi
concentrice, alcătuite din mai multe pete negre mici. Pe rădăcini atacul se manifestă prin apariţia
unei coloraţii cenuşii sub rozeta de frunze, ţesuturile putrezesc şi apar caverne dispuse central care
se adâncesc în rădăcina sfeclei. Planta încearcă să refacă foliajul prin mugurii rămaşi încă vii, dar
rădăcinile de sfeclă situate în sol sunt epuizate, având un procent ridicat de celuloză şi un procent
scăzut da zahăr.
Agentul patogen, Phoma betae, f.c. Phoma betae Frank-fam. Pleosporaceae, ord
Pleosporales cl. Loculomycetes, subîncr. Ascomycotina.
Figura 4.7. Putregaiul sfeclei-Phoma betae

40
Patogenul are tal filamentos care migrează din corpul semincerilor prin peţiol până la frunză,
apoi o pătează. Petele prezintă numeroase picnidii de tip Phoma, globuloase sau uşor turtite, cu
membrane subţire, brună având diametru 100-180 micromi. Picnosporii sunt unicelulari, ovali,
hialini, de 6-8x4-5 microni, aceştia sunt eliminate în cordoane gelatinoase, ca nişte cili, uşor vizibili
pe timp ploios. Periteciile sunt hemisferice, negre şi apar în ţesuturile distruse la coletul sfeclei, ele
conţin asce de 60x12 micromi cu câte 8 ascospori bicelulari uşor ştrangulaţi de 21x7,5 micromi
(Grove, 1935).
Epidemiologie
Ciuperca rezistă sub formă de miceliu în sol, resturi vegetale, glomerule pe care s-au
identificat picnidii cu picnospori. La cultura pentru rădăcini infecţiile sunt cauzate de picnospori,
eliberaţi în cordoane mucilaginoase din picnidii şi picnospori purtaţi de vânt sau ploaie, care aderă
foarte uşor pe frunze sau colet datorită mucegaiului de la suprafaţă, germinează şi produc infecţii
(Popescu, 1993).
Atacul bolii cu intensitate a fost descoperit în solele neechilibrat fertilizate, cu exces de azot
şi lipsa borului, astfel încât pe lângă algerea unui teren nu prea greu, executarea unei arături bune,
trebuie asigurată şi o fertilizare raţională cu borax 20 kg/ha. Drajarea seminţelor este eficientă se
recomandă semănatul într-un sol umed pentru a înmuia drajeul şi a favoriza germinarea.
4.8.Rugina sfeclei pentru zahar-Uromyces betae (Pers.) Lev

În funcţie de condiţiile climatice, rugina este întâlnită în toate zonele de cultură a sfeclei
pentru zahăr, în unele zone din Europa şi Asia, produce scădere semnificativă a producţiei. La noi a
fost semnalată pentru prima dată în anul 1942 de către Savulescu T. şi colaboratorii. Apoi a fost
identificată în toată ţara, în Moldova şi în Banat prezentând atacuri însemnate. Boala apare sporadic,
dar şi în vetre spre sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Simptome
Infecţia apare sub formă de pustule mici de 1-3micromi în diametru, de culoare galbenă
portocalie sau roşiatică, vizibile pe ambele părţi ale limbului, uneori apar grupate în cercuri.
Pustulele se întâlnesc și pe peţiol îndeosebi la culturile atacate puternic.
Agentul patogen, Uromyces betae (Pers.) Lev.-fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl.
Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.
41
Figura 4.8. Rugina sfeclei- Uromyces betae
Patogenul îşi dezvoltă toate stadiile de spori pe sfeclă având un ciclu de viaţă complet.
Uredosporii sunt sferici sau alungiţi, având membrana galben deschisă. Teliosporii au formă sferică
sau elipsoidală, cu membrane brun deschisă, netedă, îngroşată spre vârf, porul apical acoperit cu o
mică papilă incoloră şi pedicelul de prindere este scurt şi incolor (Hătman şi colab, 1986).
Epidemiologie
Patogenul se transmite anual cu ajutorul uredosporior şi mai rar a teliosporilor, care rămân
până în primavra pe frunze, peţiol sau glomerul. Primele infecţii apar la seminceri, apoi la sfecla
pentru industrializare (Rădulescu şi colab, 1969).
Măsurile de prevenire sunt următoarele: rotaţia culturii, folosirea de sămânţă sănătoasă şi
tratată, igienă fitosanitară. Tratamentele chimice nu sunt justificate din punct de vedere economic
(Ciochia şi colab, 1984).
4.9.Pătarea (alternarioza) sfeclei pentru zahar-Alternaria tenuis Nees.

Boala îşi face prezența spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, şi se manifestă pe frunzele
mature căzute pe pământ. Atacul se manifestă şi mai devreme si pe frunzele plantelor atacate de
virusul îngălbenirii moderate (Ciochia şi colab, 1984). În unele ţări din Europa boala are o
însemnătate secundară, fiind semnalată pe frunzele ce prezintă leziuni din diferite căuze.
Simptome
Pe frunze apar pete mai mult sau mai puţin circulante, bine delimitate, brune, cu zone
concentrice distincte, iar pe timp umed în dreptul petelor apar fructificaţiile ciupercii, sub forma
unui puf catifelat de culoare neagră. Condiţiile favorabile fac infecţia să ocupe o suprafaţă mai mare
42
din frunză, în cele din urmă frunza se va usca. Boala se manifestă pe frunzele îmbătrânite, bazale ce
prezintă anumite leziuni, atacate de afide sau afectate de virusul îngălbenirii moderate a sfeclei
pentru zahăr (Ciochia şi colab., 1984).
Agentul patogen, Alternaria tenuis Nees (sin. Alternaria alternate (Fr.Keissler) fam. Dematiaceae,
ord Melanconiales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina (Viorica Iacob şi colab., 1998).
Ciuperca prezintă un miceliu format din hife care se dezvoltă în spaţiile ţesuturilor bolnave. În
dreptul petelor în condiţii favorabile se formează fructificaţiile ciupercii sub formă de pâsle de
culoare neagră, alcătuite din conidiofori mici neramificaţi şi septaţi. Agentul patogen se răspândeşte
de la an la an prin miceliul ciupercii care poate trăi saprofit pe resturile de plante şi poate infecta şi
alte specii de Chenopodiaceae, care rămâne până la plecarea în vegetaţie (Ghiuţă Ţarălungă, 2000).
Figura 4.9. Pătarea (alternarioza) sfeclei pentru zahăr Alternaria tenuis Nees
(http://www.blackthornarable.co.uk)
Epidemiologie
Patogenul iernează în sol, în resturi vegetale, sau chiar pe partea lemnoasă a glomerulului,
provenit din culturile semincere. Dezvoltarea ciupercii este favorizată de alternanţa perioadelor
calde şi uscate cu cele umede şi răcoroase, care induc stress plantelor. Optimul de germinare este la
temperaturi cuprinse între 6-340C şi umiditate cuprinsă între 80-90%, germinarea conidiilor
relizandu-se în 1-2 ore. Ciuperca are o plasticitate bună la factorii de mediu, fiind întâlnită pe
plantele stresate, fără o corelaţie cu temperatura şi umiditatea.
Se impun unele măsuri cum ar fi:rotaţia culturii, fertilizare echilibrată efectuarea lucrărilor
agrotehnice la momentul optim. Tratamentele pentru combaterea cercosporiozei, limitează şi
dezvoltarea altor ciuperci (Ciochia şi colab., 1984).
43
PARTEA A II A-CONTRIBUȚII PROPRII
44
CAPITOLUL 5 – IMPORTANȚA ȘI SCOPUL STUDIERII TEMEI
5.1.Importanța și scopul studierii temei
Producţiile de sfeclă pentru zahăr sunt influnețate de numeroşi factori cum ar fi: condiţiile de
mediu, fertilitatea terenului, lucrările agrotehnice aplicate, capacitatea de producţie şi rezistenţa
soiurilor la boli, tratamente chimice cu pesticide s.a.
Cercetările privind variaţia elementelor de producţie sub influenţa acestor factori sunt multe.
Studiile asupra corelaţiei între factorii de vegetaţie şi producţiile de sfeclă sunt restrânse, mai ales în
domeniul rezistenţei plantelor la boli şi a chimioterapiei bolilor infecţioase. Măsurile de prevenire şi
combatere a patogenilor au un rol important în cadrul tehnologiei de cultură, având ca scop
menţinerea sănătăţii plantelor, ceea ce duce la producţii superioare. Multitudinea de boli şi pagube
produse de agenţii patogeni, dar şi de dăunătorii prezenți la cultura de sfeclă pentru zahăr necesită o
cunoaştere amănunţită a biologiei acestora.
Sfecla pentru zahăr este pretenţioasă la condiţiile de sol, aceasta necesită terenuri profunde,
bine aprovizionate cu substanţe nutritive, uşoare pentru ca rădăcinile să se dezvolte suficient.
Terenurile cu exces de umiditate favorizează atacul unor patogeni cum ar fi: Pythium sp.,
Rhizoctonia sp., Fusarium sp., şi a unor ciuperci saprofite ca Penicillium sp., Aspergilius sp., ce
produc putrezirea seminţelor sau căderea plantelor.
Având un foliaj bogat, sfecla reţine uşor umiditatea, ceea ce favorizează dezvoltarea unor
agenţi patogeni care atacă plantele încă din primul an. Principalele boli foliare ale sfeclei de zahăr,
în condiţiile ţării noastre, sunt cercosporioza şi făinarea, boli care sunt produse de ciupercile
Cercospora beticola Sacc. şi respectiv, Erysiphe betae (Vanha) Welt, care se manifestă în cultură
de la an la an, şi anume în anii ploioşi, culturile sunt atacate mai mult de cercosporioză, în alţii mai
secetoşi sunt atacate de făinare, iar în anii normali în cultură se manifestă ambele boli cu aceeaşi
45
intensitate. Deoarece este greu de prevăzut cu exactitate mersul vremii pentru a asigura o bună
protective a culturilor, este necesară protejarea acestora împotriva ambelor boli prin tratamente .
Pentru a se obţine recolte superioare este necesară o supraveghere continuă a culturii pentru a
putea menţie plantele în deplină stare de sănătate, încercând a se evita daunele provocate de agenţii
patogeni specifici. Sămânța este un factor care contribuie la sănătatea culturii, aşadar se recomandă
că sămânţa să fie tratată şi drajată, iar producerea de material semincer să se facă de către personal
specializat, pe suprafeţe izolate, cu maxim de potenţial productiv.
Concluzionând asupra celor redactate mai sus ne putem da seama că o cunoaştere
amănunţită a agenţilor patogeni din punct de vedere sistematic, biologic, ecologic, epidemiologic
precum şi cerinţelor acestora, putem stabili unele măsuri preventive pentru a putea întocmi unele
grafice de prognoză şi avertizare a tratamentelor, precum şi evitarea poluării cu fungicide.
5.2. Obiectivele studierii temei
Cunoscând importanţa economică a culturii de sfeclă pentru zahăr, pentru a se putea obţine
producţii superioare atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, este foarte important a se
studia agenţii patogeni specifici acestei culturi. Chiar dacă astăzi avem la dispoziţie o varietate largă
de metode de combatere este necesară o cunoaştere amănunţită şi continuă a biologiei,
epidemiologiei şi ecologiei agenţilor patogeni care sunt prezenţi în cultura de sfeclă pentru zahăr.
Aşadar, obiectivele ce stau la baza elaborării acestui studiu sunt:
a- studiul agenţilor patogeni care afecteză cultura sfeclei pentru zahăr, în condiţiile climatice
întâlnite în zona centrală a Moldovei;
b- caracterizarea agenţilor patogeni întâlniţi la sfecla pentru zahăr;
e- studiul rezistenţei la agenţii patogeni a hibridului de sfeclă pentru zahăr Victor, în
condiţiile de cultură neirigartă din zona centrală a Moldovei;
f- estimarea gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola Sacc. în condiţiile climatice
întâlnite în zona centrală a Moldovei;
Observaţiile şi experienţele din câmp, au fost efectuate la ferma Ezăreni din cadrul
Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi.
46
CAPITOLUL VI – MATERIAL ȘI METODĂ
6.1. Materialul biologic utilizat
Materialul luat în studiu este reprezentat hibridul de sfeclă pentru zahăr, VICTOR
Figura 6.1. Material biologic utilizat (original)
Victor este un hibrid cu un conţinut foarte ridicat în zahăr fiind de tipul Z (zuckerreiche
Rüben) şi este extrem de rezistent la atacul de Beet necrotic yellow vein virus. Fiind rezistent şi la
atacul ciupercii Cercospora beticola, permite reducerea necesarului de fungicide fără ca producţia
de zahăr să fie afectată. Hibridul Victor posedă o excelentă dinamică de creştere în primele faze de
vegetaţie şi o capacitate de producţie foarte mare.
47
6.2. Aşezarea experienţei şi principalele elemente tehnologice folosite
Câmpul experimental a fost situat pe suprafaţa destinată disciplinei de Fitotehnie, iar

rezultatele s-au analizat în laboratorul de Fitopatologie din cadrul Departamentului de Ştiinţa
plantelor a U.S.M.V. Iași. Experienţa are la bază metoda blocurilor în trei repetiţii (tabelul 6.1)
Tabel.6.1.
Schema amplasării experienţei
Varianta A B C A B C A B C
Nefertilizat 5m
7m
N 60 kg s.a.
35m2
N 120 kg s.a.
N 180 kg s.a.
N 240 kg s.a.
R1 R2 R3
Suprafața totală a experienței este de 225 m2, experiența conține patruzeci și cinci de
variante a cate 35m2, fiecare cu cinci variante de fertilizare diferite în trei repetiții.
Pentru a putea amplasa experienţa, au fost luate în considerare încă din toamana anului 2011
respectarea unor norme tehnologice de bază. Planta premergătoare a culturii de sfeclă pentru zahăr a
fost porumbul, arătura s-a făcut în toamnă, la 28-30 cm adâncime, iar pentru pregătirea patului
48
germinativ, în primăvară s-au efectuat lucrări de nivelat şi discuit. Administrarea azotatului de
amoniu a fost efectuată în două fracţiuni egale: 1/2 la pregătirea patului germinativ şi 1/2 în perioada
de dezvoltare maximă a aparatului foliar (luna iulie). Dozele aplicate pentru fiecare variantă au fost:
V1 – 0 Kg/ha s.a. N; V2- 60 kg/ha N s.a.; V3- 120 kg/ha N s.a.; V4- 180 Kg/ha N s.a.; V5- 24O kg/ha
N s.a..
6.3. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola Sacc.
Pentru determinarea gradului de atac (GA %) al ciupercii de Cercospora beticola Sacc. s-a
notat numărul de frunze atacate pentru fiecare plantă, de 4 ori pe toată perioada de vegetaţie a sfeclei
pentru zahăr.
Rezultatele care s-au obţinut au fost notate la fiecare apreciere, ca la sfârşitul perioadei de
vegetaţie să se compare între ele. Aşadar s-a putut determina frecvenţa plantelor atacate (F %) şi
intensitatea de manifestare a atacului (I %) de pe frunzele de sfeclă pentru zahăr.
Pentru a putea avea o evidenţă mai clară a valorii frecvenţei atacului am folosit următoarea
formula:
n 100
F% 
N
în care,
n este numărul de plante sau organe ale plantei atacate;
N- numărul de plante sau organe observate.
La calcularea intensităţii de manifestare a atacului, s-a folosit scara cu şase clase de notare,
corespunzătoare unor intervale de procente ale intensităţii atacului, prezentate în tabelul 4.2
(Rădulescu şi Rafailă, 1967).
Intensitatea atacului este valoarea relativă prin care este dat gradul de acoperire sau extindere
a atacului pe plantă, raportând suprafaţa atacată, la suprafaţa totală observată. Formula de calcul a
intensităţii relative este următoarea:
I %
 i  f  ,
n
în care: I este nota sau procentul de acoperire cu atac;
f- numărul de cazuri cu atac la fiecare notă;
n- numărul total de cazuri cu atac
49
Tabelul 6.2.
Scara de notare cu 6 clase a intensităţii atacului de boli şi dăunători la plante
(Rădulescu şi Rafailă, 1967)
Suprafaţa atacată în procente Notarea intensităţii atacului
1 – 3% 1
4 - 10% 2
11 - 25% 3
26 - 50% 4
51 - 75% 5
67 - 100% 6
La calculul gradul de atac (GA %) s-a folosit relaţia urmatoare:
F %  I %
GA % 
100
în care:
GA % este gradul de atac;
F % - frecvenţa plantelor atacate;
I %- intensitatea de manifestare a atacului.
50
CAPITOLUL 7
INTERPRETAREA REZULTAELOR
7.1. Evoluţia gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola
Nevoia analizării şi monitorizării atacului ciupercii, este dat de faptul că este des întâlnită în
cultura de sfeclă pentru zahăr, provocând pagube variabile de la an la an. Stabilirea gradului de atac
al ciupercii Cercospora beticola, în funcţie de condiţiile climatice întâlnnite în zona Ezăreni Iaşi şi
de neaplicare a tratamentelor necesare pentru combaterea acestei ciuperci, s-au concretizat prin
obţinerea de rezultate utile, cu implicaţii directe în vederea eliberării buletinelor de avertizare
prognozare a tratamentelor împotriva acestui agent patogen.
Datorită factorilor climatici favorabili, care au condus la răspândirea ciupercii Cercospora
beticola, în cursul perioadei de vegetaţie s-au semnalat diferenţe mari între momentul producerii
infecţiei şi cel al apariţiei primelor pete iar mai târziu între momentul apariţiei primelor pete şi
momentul apariţiei atacului masiv.
Figura 7.1. Aspecte din camp (original)

51
Din observaţiile efetuate pe baza ciclului biologic al ciupercii Cercospora beticola aceste
patru momente au fost foarte apropiate între ele, fapt ce a determinat o apariţie continuă a noilor
generaţii de conidii. Scopul observaţiilor făcute au vizat stabilirea momentului în care apare atacul
pe frunzele de sfeclă şi evoluţia ciupercii Cercospora beticola, pe parcursul perioadei de vegetaţie în
condiţii de infecţie naturală la hibridul luat în studiu.
Figura. 7.2. Ciclul biologic al ciupercii Cercospora beticola Sacc.

(Tugnoli şi Biasco, 2005)
Condiţiile climatice care le-am întalnit în anul 2012 au fost favorabile atacului de Cercospora
beticola. În acest an, primele pete tipice atacului acestui patogen au fost semnalate la jumatatea lunii
iulie, cu valori nesemnificative în ceea ce priveşte frecvența gradului de atac. Temperaturile de la
jumatatea lunii iulie 2012 au fost mai ridicate în jurul valorii 25,50C faţă de media multianuală
(21,3°C), iar umiditatea relativă a aerului a înregistrat de asemenea valori mai ridicate.
Precipitațiile au prezentat abateri față de media ultimilor cinzeci de ani, media precipitațiilor
înregistrate în această lună fiind 69,2 mm, suma precipitațiilor din luna iulie 2012 având valoarea
32,8 mm. Astfel că la jumatatea lunii iulie 2012 frecvenţa gradului de atac al ciupercii Cercospora
beticola prezenta valori minime.
Aprecierile primei observații în vederea stabilirii gradului de atac al plantelor atacate de ciuperca
Cercospora beticola au semnalat un procent de 100% plante infestate, cu o intensitate redusă a
atacului. Valorile gradului de atac au fost nesemnificative, valoarea 7,2% fiind în cazul experienţei
52
nefertilizate şi 8,3% în cazul experienţei fertilizate cu 240 kg N s.a., media atacului situându-se în
jurul valorii de 7,76%.
Tabelul 7.1
Atacul produs de Cercospora beticola (G.A. %) la data de 16.07.2012
Hibridul Varianta G.A. %
Nefertilizat 7.2
N 60 kg s.a. 7.5
VICTOR N 120 kg s.a. 7.7
N 180 kg s.a. 8.1
N 240 kg s.a. 8.3
Media 7,76
A doua observație a avut loc la doauazeci de zile după prima observație, mai exact pe data de
04-08-2012. Temperaturile în aceasta lună au simțit o ușoară scadere fața de luna iulie, media
temperaturilor înregistrate în luna august a anului 2012 fiind de 22,70C cu o abatere de 2,10C fața de
media ultimilor cinzeci de ani. Precipitațiile au avut valori nesemnificative, suferind o abatere de -
13,6 mm fața de media anuală a ultimilor cincizeci de ani, suma precipitațiilor din luna august al
anului 2012 fiind de 44mm.
În urma acestei observații a putut fi identificat gradul de atac al ciupercii Cercospora
beticola (Tabelul 7.2.), valoarea minimă a gradului de atac fiind de 17,5% iar cea maximă de 18,7.
Se poate observa cum gradul de atac al ciupercii s-a dublat față de prima notare.
Tabelul 7.2.
Nefertilizat 17.5
N 60 kg s.a. 17.8
N 180 kg s.a. 18.4
N 240 kg s.a. 18.7
Media 18.1
Cea de a treia observație s-a facut în ultima decadă a lunii august la data de 26.08.2012.
Analizând evoluţia atacului ciupercii Cercospora beticola (Tabelul 7.3.), s-a constatat că la sfarșitul
lunii august condiţiile climatice au fost favorabile atacului ciupercii.
53
Deşi la prima notare efectuată, la jumatatea lunii iulie s-au înregistrat valori scăzute ale
gradului de atac.În ultima decadă a lunii august, datorită condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea
agentul patogen, s-a declanşat un atac puternic de cercosporioză.
Perioada de la constatarea sporulării ciupercii până la manifestarea masivă a atacului a fost
destul de lungă, 41 de zile.
În cadrul acestei observații, gradul de atac maxim s-a situate in jurul valorii 27%, iar gradul
de atac minim a fost de 25,5%, media frecvenței gradului de atac fiind 26,1%.Se poate observa cu
ușurință triplarea gradului de atac față de prima observație.
Tabelul 7.3.
Nefertilizat 25.5
N 60 kg s.a. 25.8
N 180 kg s.a. 26.4
N 240 kg s.a. 26.9
Media 26.1
Ultima apreciere a gradului de atac s-a efectuat la jumătatea lunii septembrie, la data de 16-
09-2012, când valorile atacului au fost extrem de ridicate. La acestă dată, valorile gradului de atac
ale ciupercii Cercospora beticola (Tabelul 7.4.), au fost foarte semnificative pentru toate variantele
de fertilizare analizate.
Media lunară a temperaturilor în luna septembrie 2012 a fost de 18,70C cu o abatere de
2,40C fața de media anuală a ultimilor cincizeci de ani. Suma lunară a precipitațiilor din luna
septembrie 2012 înregistra valoarea 71,6mm, cu o abatere de 30,8 mm față de media ultimilor
cincizeci de ani, fapt ce a condus la dezvoltarea intenseă a atacului.
Cel mai mare grad de atac s-a înregistrat la fertilizarea cu 240 kg N s.a, urmat de fertilizarea
cu 180 kg N s.a., apoi de cea cu 120 kg N s.a., respectiv 60 kg N s.a. și varianta nefertilizată.
Din această ultimă apreciere a gradului de atac putem observa accentuarea atacului ciupercii
Cercospora beticola de la prima apreciere şi până la ultima notare. Astfel se poate observa triplarea
atacului față de prima apreciere, și dublarea atacului față de cea de-a doua apreciere.
54
Tabelul 7.4.
Nefertilizat 45.4
N 60 kg s.a. 45.8
N 180 kg s.a. 46.5
N 240 kg s.a. 46.9
Media 46.14
Experiențele făcute au avut drept scop stabilirea gradului de atatc al ciupercii Cercospora
beticola, în funcție de condițiile climatice întalnite în zona fermei Ezăreni Iași și în funcție de
aplicarea diferitelor doze de Azot în cadrul fiecarei variante. Astfel, că pe parcursul celor patru
notări ale gradului de atac, variațiile rezultatelor obținute la varianta nefertilizată nu au cunoscut o
diferență foarte mare față de cea fertilizată cu 240 kg N.
Gradele de atac
Series1 Series2 Series3 Series4
45,4 45,8 46,1 46,5 46,9
25,5 25,8 26,1 26,4 26,9
17,5 17,8 18,1 18,4 18,7
7,2 7,5 7,7 8,1 8,3
Nefertilizat N60 N120 N180 N240
Figura 7.3. Evoluția gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola.

Valoarea medie a gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola (Tabelul 7.5.) prezentate
în tabelul următor relevă diferențe slab semnificative față de valorile minime și cele maxime
obținute în urma celor patru aprecieri.
55
Tabelul 7.5.
Mediile frecvenței gradului de atac la fiecare dată în parte
Hibridul Data Media G.A.%
31.07.2012 7.76
04.08.2012 18.1
VICTOR 26.08.2012 26.1
16.09.2012 46.14
Mediile frecvenței gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola au înregistrat valori cu

diferențe semnificative de la a treia apreciere la cea de patra, observându-se un atac intens al
ciuprecii datorită condițiilor climatice prielnice întâlnite la sfârșitul lunii august și începutul lunii
septembrie. Valorile medii ale gradului de atac în cazul primelor trei aprecieri s-au diferențiat între
ele cu un procent de 10%. Diferențele au fost semnificative, de la cea de a treia apreciere la cea de a
patra apreciere înregistrând valoare de 20%
50
45
46,14
40
35
30
25 Valoarea medie a G.A.%

26,1
20
15 18,1
10
5 7,76
0
7/16/2012 8/4/2012 8/26/2012 9/16/2012
Figura 7.1 Evoluția frecvenței medii a gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola
56
7.2. Prevenirea şi combaterea integrată a agenţilor patogeni din cultura sfeclei pentru
zahăr
Noile tehnologii folosite la cultivarea sfeclei pentru zahăr, conduc spre obţinerea unor
producţii mari, fapt ce a accentuat extinderea ariei de folosire a prosuselor chimice, fără a ţine cont
de daunele care pot fi provocate mediului înconjurător. Utilizarea intensă şi neraţională a
pesticidelor de catre om urmarind doar interesele sale economice, duce la modificarea faunei şi a
florei fiind o acţiune ce contribuie la distrugerea mediului înconjurător. Având în vedere această
situaţie pentru asigurarea unei protecţii optime a culturilor agricole, se pot utiliza şi tratamente
chimice, pentru menţinerea populaţiilor dăunătoare sub pragul economic de dăunare.
Pentru controlul agenţilor patogeni prin folosirea unor fungicide şi a unor varietăţi tolerante,
se observă în ultimii ani un oarecare declin, datorită dificultăţii de selecţionare a materialului genetic
cu o toleranţă ridicată la agenţii patogeni. La sfecla pentru zahăr, în ultimii ani activitatea de
selecţionare a ameliorat productivitatea unor varietăţi în dezavantajul toleranţei.
Având în vedere controlul daunelor cauzate de ciuperca Cercospora beticola Sacc. este
recomandată utilizarea unor varietăţi cu grad ridicat de toleranţă mai ales în zonele unde boala este
prezentă cu o virulenţă majoră. Folosirea insecticidelor necorespunzătoare culturii respective,
conduce la moartea dăunătorilor. Spre exemplu a gărgăriţelor sfeclei (Bothynoderes puncvtiventris,
Tanymecus palliatus, T. dilaticollis), dar şi la moartea unor plante.
O combatere integrată constă într-o adaptare permanentă a sistemului de combatere la
condiţiile ecologice ale zonei. Combaterea se face prin îmbinarea principalelor metode de combatere
agrotehnice, biologice, fizice şi chimice (Tabelul 7.6.). Este recomandată combaterea prin metode
nechimice, nepoluante, în scopul utilizării unor factori naturali, de limitare a atacului organismelor
dăunătoare. Combaterea integrată are drept scop reducerea problemelor de poluare cu pesticide, prin
reducerea folosirii acestora, intervenţiile chimice se reduc la numărul minim de tratamente.
Eliminarea totală din cadrul combaterii integrate a folosirii produselor fitofarmaceutice, ar
conduce spre o reducere a recoltei de 30-100%, în funcţie de condiţiile de infecţie, cultură şi zonă.
Majoritatea produselor fitofarmaceutice sunt toxice, si pot afecta sănătatea oamenilor, dar numai
dacă sunt folosite neraţional, în alte scopuri decât cele normale şi dacă se fac abuzuri. Sunt indicate
să se folosească acele produse chimice, care în urma folosirii lor să aducă maximum de eficienţă
biologică şi economică, cu copul reducerii tuturor riscurilor ecologice, uşor observabile în afara
sistemului integrat.
57
Agricultura integrată acceptă numai substanţele chimice de valoare biologică mare, care se
degradează uşor şi după realizarea efectului dispar. Pentru a putea permite intrarea pe piaţă a noilor
produse se cer parametri biologici, toxicologici şi ecotoxicologici, foarte exigenţi, astfel că piaţa
produseolor fitofarmaceutice este una vastă dar care se poate intra greu.
Tabelul. 7.6
Model de combatere integrată a principalilor agenţi patogeni la sfecla pentru zahar
Boala Modul de intervenţie Substanţa activă
Măsuri agrotehnice:
-cultivarea de soiuri rezistente la
___________
cercosporioză;
-rotaţia culturilor;
Măsuri chimice:
-conform avertizărilor emise de
Difenconazol,Clorotalonil,
Cercosporioza unităţile fitosanitare ;
Propiconazol+Difenconazol, ,
(Cercospora beticola ) -tratamentele anticercosporiozice
Fenpropimorf+Epoxiconazol,
se repetă la un interval de 20 zile
Ciproconazol+Procloraz
(Monika Henegar, Monica
Andru, 2013);
Măsuri biologice:
Trichoderma spp
-utilizarea hiperparaziţilor;
-se intervine numai la apariţia Produse pe bază de Sulf
Făinarea(Erysiphe betae)
epidemiei Propiconazol, Difenconazol
Măsuri agrotehnice:
-rotaţia culturilor pe o perioada
mai mare de timp ; ___________
Putrezirea rădăcinilor
- excluderea leguminoaselor din
(Rhizoctonia
cadrul rotaţiilor de cultură
violacea, Rhizoctonia solani,
Măsuri chimice:
Phoma betae) Himexazol, Carboxina, Tiram,
-conform avertizărilor emise de
Mancozeb
unităţile fitosanitare ;
Viroze Măsuri agrotehnice :
(Rizomania - Beet Necrotic -cultivarea de soiuri rezistente la ___________
Yellow Vien Virus) rizomanie
58
Concluzii
Sfecla pentru zahăr este o plantă cu un foliaj bogat datorită numărului mare de frunze și a
suprafeţei mari ale acestora. Sfecla de zahăr reţine foarte uşor apa şi creează, condiţii favorabile
dezvoltării unor agenţi patogeni foliari cum ar fi ciuperca Cercospora beticola, și alți agenți
patogeni specifici culturii. În urma cercetărilor efectuate s-a observat că ploile însoţite de fertilizări,
care au sporit cresterea suprafeţei foliare, sunt favorabile apariţiei ciupercii.
 Având în considerare valorile gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola Sacc.,
în condiţiile de neaplicare a amendamentelor, atacul ciupercii a fost mai redus raportat la atacul în
care s-a fertilizat cu diferite doze de Azot. Analizând evoluţia atacului de Cercospora beticola s-a
constatat că în anul 2012 condiţiile climatice au fost favorabile atacului ciupercii. Cel mai mare grad
de atac al ciupercii Cercospora beticola s-a înregistrat în cazul fertilizăii cu 240 kg N s.a., frecvenţa
gradului de atac ajungand în jurul valorii de 46,14%.
 Observaţiile efectuate, asupra evoluţiei atacului agentului patogen Cercospora
beticola, au indicat valori nesemnificative la începutul perioadei de vegetaţie, urmând ca mai târziu
să fie prezent în proporție de 8,3%, crescând până la sfârșitul perioadei de vegetație, datorită
condițiilor de vegetație întâlnite, ajungând la 46,14%.
 Analiza datelor prezentate referitor la gradul de atac al ciupercii Cercospora beticola
evidenţiază diferenţe slab semnificative în cazul ferilizării diferite cu azot. Din această cauză se
consideră extrem de importantă utilizarea dozelor optime de azot şi asigurarea condiţiilor de mediu
ce creează echilibrul biologic favorabil menţinerii plantelor într-o stare sănătoasă.
 Observaţiile făcute au avut drept scop stabilirea momentului în care are loc apariția
atacului şi evoluţia epidemică a ciupercii Cercospora beticola, în condiţii de infecţie naturală,
precum şi modul de creştere a atacului în funcţie de valorile diferite de fertilizare, în cadrul natural
al condiţiilor climatice întalnite la ferma Ezăreni Iași.
59
Bibliografie
1. Axinte M., Borcean I., Roman G. V., Muntean L. S., 2006. Fitotehnie, Edit. ”Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi, pag. 485-516.
2. Baicu T., Săvescu A., 1986 . Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi,
Edit. Ceres, Bucureşti, pag.111-125.
3. Bălău Andreea, Faretra F., 2010.Molecular method for detection of Cercospora beticola
Sacc., U.Ş.A.M.V., Iaşi, Lucrări Ştiinţifice, Seria Agronomie, vol. 53, nr.1, pag. 184-186.
4. Bălău Andreea, Irimia Nicoleta, 2010. Epidemic evolution of Cercospora leaf spot (Cercospora
beticola Sacc.) under Ezareni Farm conditions, U.Ş.A.M.V., Iaşi, Lucrări Ştiinţifice, Seria
Agronomie, vol. 53, nr.1, pag. 184-186.
5. Bîlteanu G., Bîrnaure V., 1974 - Fitotehnie, Bucureşti, Edit.Ceres, pag. 680- 736.
6. Bobeş I. şi colab., 1972 - Fitopatologie, Edit. didactică şi pedagogică , Bucureşti, pag. 278.
7. Bontea Vera, 1985.- Ciuperci parazite şi saprofite din România, Edit. Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, Volumul I, pag. 174-175.
8. Caia Didina, 1973 - Cercetări cu privire la prevenirea şi combaterea ciupercii Erysiphe betae
(Vanha) Welt, Cercetări Agronomice în Moldova, Nr. ian/1973, pag.79-83.
9. Caia Didina, 1973 - Contribuţii la studiul făinării sfeclei de zahăr produsă de ciuperca
Erysiphe betae (Vanha) Weltzien, Cercetări Agronomice în Moldova, Nr.Iulie/1972, pag. 69-79.
10. Doncilă A., 1995 – Comportarea unor soiuri de sfeclă de zahăr la atacul cercosporiozei în
zona Fundulea, INCDCSZ, Fundulea, Lucrări ştiinţifice sfeclă şi zahăr, Vol XX, pag. 249-252.
11. Doncilă A. şi colab., 1985 - Elemente noi privind combaterea principalelor boli la sfecla
pentru zahăr, Sesiunea de referate ştiinţifice, vol. IV.
12. Dumitraş Lucreţia, 1974 - Unele aspecte privind biologia şi combaterea ciupercii
Cercospora beticola Sacc. în culturile irigate, Institutul Central de Cercetări Agricole, Analele
secţiei de Protecţia Plantelor, vol. X, pag. 129-140.
60
13. Ghiuţă-Ţarălungă ., 200 .- Contribuţii la studiul biologiei, ecologiei şi combaterii agenţilor
patogeni ce provoacă boli foliare la sfecla pentru zahăr, Teză de doctorat, U.Ş.A.M.V., Iaşi, pag.
68-76.
14. Iacob Viorica, 2002 - Bolile plantelor cultivate- prevenire şi combatere, Edit.”Ion Ionescu
de la Brad”, Iaşi, ISBN.973-98978-0-0, pag. 92-101.
15. Ionescu Maria, Baicu T., 1984 - Elemente noi de combatere integrată a dăunătorilor şi
bolilor la sfecla pentru zahăr. Lucrări Ştiinţifice, Sfecla pentru zahăr, Braşov. vol.XIII.
16. Puşcaşu A., Macovei A., 1988 – Rizomania sfeclei şi combaterea ei, Ministerul Agriculturii,
Centrul de cercetări pentru protecţia plantelor, Bucureşti, pag. 7-43.
17. Raicu Cristina, Avram Maria, 1970 - Influenţa temperaturii şi umidităţii asupra formării şi
germinării conidiilor de Cercospora beticola Sacc. Institutul Central de Cercetări Agricole,
Analele secţiei de Protecţia Plantelor, vol. VI, pag. 101-109..
18. Rădulescu E., Corina Tuşa, Stănescu Z., Dumitrescu E., 1969 - Cercetări asupra gradului
de toleranţă al unor soiuri de sfeclă pentru zahăr la atacul ciupercii Cercospora beticola Sacc.,
Institutul Central de Cercetări Agricole, Analele secţiei de Protecţia Plantelor, vol. V, pag. 103-
109.
19. Dr. Ing. Monika Henegar, dr. Ing Monica Andru – Codexul produselor de protecție a
plantelor omologate utilizate în România, Ediția a-II-a Editura Andagra 2013.
20. Roman G. (Coordonator), Morar G., Robu T. Ștefan M. Tabără V., Axinte M., Borcean
I., Cernea S. Fitotehnie vol. II, Edit. Universitară.
21. http://www.fermierulagrana.ro/
22. http://www.revista-ferma.ro/
23. http://www.grs-tamasiaron.ro
61

Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

Dinamica agenților patogeni la de sfecla pentru

1.1.Originea sfeclei pentru zahăr

1.2. Importanța culturii de sfeclă pentru zahăr

1.3. Lucrările solului la cultura de sfeclă pentru zahăr

2.1. Studiul actual al cercetărilor privind principalii agenţi patogeni ai sfeclei

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

3.1. Așezarea geografică

3.2. Geomorfologia și hidrografia zonei

3.3. Condițiile climatice din zonă

3.3.1. Regimul termic

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media Media PDV (IV-IX)

Media multianuală (50 ani)

3.3.2. Regimul pluviometric

Figura. 3.2 Precipitații înregistrate la ferma Ezăreni în anii de experimentare,

3.4.1. Lumina și nebulozitatea

4.1. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei pentru zahăr (Rizomania)-Beet

4.2.Mozaicul sfeclei-Beet mosaic virus

4.3.Cancerul sfeclei-Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens

Figura 4.3. Cancerul sfeclei Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens (original)

Agentul patogen, Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

4.5.Mana sfeclei-Peronospora farinosa Fr., f.sp.betae Byford

4.6.Făinarea sfeclei pentru zahar-Erysiphe betae (Vanha) Weltz

Figura 4.6. Făinarea sfeclei-Erysiphe betae (Vahna)

4.7. Putregaiul inimiii sfeclei pentru zahăr-Pleospora bjoerlingii Byford, sin

Figura 4.7. Putregaiul sfeclei-Phoma betae

4.8.Rugina sfeclei pentru zahar-Uromyces betae (Pers.) Lev

4.9.Pătarea (alternarioza) sfeclei pentru zahar-Alternaria tenuis Nees.

5.1.Importanța și scopul studierii temei

5.2. Obiectivele studierii temei

6.1. Materialul biologic utilizat

Figura 6.1. Material biologic utilizat (original)

Câmpul experimental a fost situat pe suprafaţa destinată disciplinei de Fitotehnie, iar

6.3. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola Sacc.

La calculul gradul de atac (GA %) s-a folosit relaţia urmatoare:

7.1. Evoluţia gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola

Figura 7.1. Aspecte din camp (original)

Figura. 7.2. Ciclul biologic al ciupercii Cercospora beticola Sacc.

45,4 45,8 46,1 46,5 46,9

25,5 25,8 26,1 26,4 26,9

17,5 17,8 18,1 18,4 18,7

7,2 7,5 7,7 8,1 8,3

Nefertilizat N60 N120 N180 N240

Figura 7.3. Evoluția gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola.

Mediile frecvenței gradului de atac al ciupercii Cercospora beticola au înregistrat valori cu

25 Valoarea medie a G.A.%

S-ar putea să vă placă și