UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
MASTERAT: MANAGEMENTUL CALITĂŢII ŞI SIGURANŢEI ALIMENTELOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator ştiinţific,
Şef Lucr.Dr. Ing. Marius DOLIŞ
Masterandă,
Ing. Ionela – Gabriela CARTAN

IAŞI,
2019
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
MASTERAT: MANAGEMENTUL CALITĂŢII ŞI SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Studiu privind cresterea și exploatarea

vacilor de lapte la S.C Agrocomplex
Lunca Pașcani S.A

Coordonator ştiinţific,
Şef Lucr.Dr. Ing. Marius DOLIŞ
Masterandă,
Ing. Ionela – Gabriela CARTAN

IAŞI,
2019
2
3
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................ 8

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1 Date din literatura de specialitate privind studiul formării raselor
Holstein Friză și Bălțată cu negru românească................................................................. 11
1.1. Evoluţia formării şi răspândirii raselor Friză şi Holstein................................................ 11
1.1.1. Locul şi modul formării raselor Friză şi Holstein............................................... 11
1.1.2. Taurii fondatori ai raselor Friză şi Holstein........................................................ 11
1.1.3. Caracterele morfologice şi însuşirile fizicologico-productive ale raselor Friză şi
Holstein............................................................................................................................... 12
1.1.4. Răspândirea şi rolul biologic al raselor Friză şi Holstein.................................... 12
1.2. Date din literatura de specialitate privind parametrii genetici ai raselor Friză şi
Holstein.................................................................................................................................. 13
1.2.1. Heritabilitatea şi repetabilitatea principalelor caractere...................................... 13
1.2.2. Corelaţii genetice şi fenotipice între diferitele caractere legate de producţia de
lapte........................................................................................................................................ 13
1.3. Studiul istoriei genetice a rasei Bălţată cu negru românească......................................... 13
1.3.1. Metodologia formării rasei Bălţată cu negru românească................................... 13
1.3.2. Structura genetică actuală a rasei Bălţată cu negru românească......................... 15
1.3.3. Cercetări asupra caracterelor morfologice şi fiziologico-productive.................. 15
1.4. Factorii care influenţează producţia individuală de lapte................................................ 17
1.4.1. Factorii de exploatare........................................................................................... 17
1.4.2. Factorii de mediu ambiant.................................................................................... 20
1.5.Cadrul institutional şi strategic al fermei AgroComplex Lunca Pașcani......................... 21
Capitolul 2. Analiza tehnologiilor practicate în exploatarea vacilor din ferma Lunca
Pașcani................................................................................................................................... 24
2.1. Adăpostirea...................................................................................................................... 24
2.2. Hrănirea şi producerea furajelor...................................................................................... 26
2.3. Mulsul.............................................................................................................................. 29
2.4. Starea sanitară şi apărarea sănătăţii animalelor............................................................... 31
2.5. Valorificarea producţiei .................................................................................................. 33
4
PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII
Capitolul 3. Scopul lucrării, materialul biologic studiat și metodologia de lucru.......... 35
3.1. Scopul lucrării.................................................................................................................. 35
3.2. Materialul biologic cercetat............................................................................................. 35
3.3. Metodologia de lucru....................................................................................................... 35
Capitolul 4. Rezultate obținute și interretarea lor............................................................. 37
4.1. Stadiul indicilor producţiei de lapte pe lactaţii successive.............................................. 37
4.1.1. Analiza calităţii laptelui, numărul total de germeni (N.T.G) şi numărul total de
celule somatice (NCS)............................................................................................................ 40
4.2. Valoarea genetică a ascendenţei nucleului de taurine de tip Friză, luat în studiu la
ferma Lunca Paşcani............................................................................................................... 41
4.3. Valorile medii şi estimatele însuşirilor de producţie pe lactaţii successive.................... 41
4.4. Conţinutul în grăsime şi proteină..................................................................................... 42
4.5. Parametrii de reproducţie în populaţia analizată............................................................. 43
4.5.1. Intervalul între fătări (Calving Interval).............................................................. 43
4.5.2. Repausul mamar (RM)........................................................................................ 44
4.5.3. Vârsta la prima fătare (VP).................................................................................. 45
4.6. Taurii folosiţi la reproducţie şi valoarea lor de ameliorare............................................. 46
Concluzii generale și recomandări...................................................................................... 48
Bibliografie............................................................................................................................ 50

5
 Lista figurilor

Fig. 2.1. Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani... 24
Fig. 2.2. Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani... 25
Fig. 2.3.Ventilator de mare putere.................................................................................... 25
Fig. 2.4. Imagine reprezentând furajarea bovinelor.......................................................... 26
Fig. 2.5 Baloti folositi la furajarea animalelor ; Producţia de fân obţinută este de
aproximativ 28 % din cantitatea de masă verde................................................................ 29
Fig. 2.6.Sală de muls Side by Side................................................................................... 31
Fig. 2.7. Tanc de răcire a laptelui...................................................................................... 34
Fig. 4.1. Producţia medie de lapte pe lactaţii la rasa Holstein.......................................... 37
Fig. 4.2. Rezultatele privind NTG şi NCS din lapte la vacile din ferma Lunca Paşcani.. 40
Fig. 4.3.Producţia de lapte cantitativă pe lactaţie normală şi totală.................................. 41
Fig. 4.4. Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein din ferma Lunca Paşcani....... 42
Fig. 4.5. Valorile procentuale de grasime şi proteină din lapte pe lactaţii........................ 43
la vacile de rasă Holstein din ferma Lunca Paşcani........................................................ 44
Fig. 4.6. Intervalul între fătări în ordinea succesiunii lactaţilor........................................ 44
Fig. 4.7. Evoluţia repausului mamar, în funcţie de lactaţie, la rasa Holstain.................... 44
Fig. 4.8. Vârsta la prima fătare, în funcţie de ani, la populaţiade rasă Holstein............... 45
Fig. 4.9. Dinamica indicilor de natalitate la vacile din rasa Friză din ferma Lunca
Paşcani.............................................................................................................................. 46
Fig. 4.10. Valoarea de ameliorare a taurilorde rasă Holstein utilizaţi la însămânţări
artificiale în ferma Lunca Paşcani..................................................................................... 47

6
 Lista tabelelor

Tabelul 4.1. Valorile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie pe

lactaţii, la populaţia de tip Holstein din ferma Lunca Paşcani............................................ 38
Tabelul 4.2. Numărul total de celule somatice şi germeni/ml............................................ 40
Tabelul 4.3. Valoriile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie la
ascendenţa populaţiei de tip Holstein din Lunca Paşcani................................................... 41
Tabelul 4.4. Conţinutul în grăsime şi proteină.................................................................... 42
Tabelul 4.5.Valoarea de ameliorare a taurilor folosiţi în ferma Lunca Paşcani pe
anul 2013............................................................................................................................. 46

7
 INTRODUCERE

Prin contribuţia substantial adusă înalimentaţia populaţiei, creşterea animalelor, ocupă un loc
important în ansamblul unei agriculturi avansate. Pe plan mondial, această activitate importanta de altfel,
a fost, este şi va fi o activitate productive pentru asigurarea bunurilor necesare hrănirii populaţiei,
industriei prelucrătoare şi pentru desfăşurarea schimburilor internaţionale de bunuri şi produse. Bovinele
valorifică cantităţi mari de ierburi de pe pajişti şi din pădurile păşunabile,prelucrează materiile prime
agricole dar şi unele reziduri ale industriei alimentare în produse animale cuvaloare biologic ridicata. Din
acest motiv, bovinele ocupă un loc prioritar în totalul efectivelor de animalecrescute la nivelmondial,
participând cu 30-35% la producţia globală agricolă.
Taurineleocupăunlocdeosebitdintretoatespeciilecrescute şi exploatate în scopul asigurării
consumuluialimentar al populaţiei,darşiprinfaptul că deţin un rol decisiv ca sursă de alimentare, de
creştere şi păstrare a sănătăţii pământului.
Laptele estecelmai importantdintreprodusele de origine animal, cedetineo compoziţiechimică
complexă cu o mare valoare biologică ceea ce îiconferă capacitate mare de digestie. Conţine peste 100
substanţe necesare organismului uman. Dintre acestea, se evidenţiează toţi aminoacizii esenţiali, 10 acizi
graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimat în calorii, un litru de lapte esteechivalentul a aprox.
400 g carne de porc, 750 g carne de vită, 500 g peşte, 250 g varză sau 125 g pâine.Importanţa laptelui
constă şi în faptul că poate fi transformat în circa 1000 de produse finite, ceeaceduce
ladiversificareaalimentaţiei umane.
Laptele, ca produs alimentar bogat în substanţe nutritive, proteine, grăsimi, vitamine, substanţe
minerale, hidraţi de carbon şi hormoni, trebuie să fie accesibilunui segment cat maiextins al
populaţieiglobului, atât cantitativ, cât şi ca accesibilitate, fiind un produs de
neînlocuitînalimentaţiapopulatiei.Gradul ridicat de asimilare a substanţelor nutritive ce se găsesc în lapte,
între 96-97% pentru proteină, 95% pentru grăsimi, 98% pentru hidraţi de carbon fac din acesta un aliment
dietetic, asimilat de organism cu cheltuieli reduse de energie.Din cantitatea totală de proteină folosită
în alimentaţie de către vacă, prin lapte seîntoarce aproximativ 15% de proteină şi 10% din energia
netă a furajelor. Aceasta demonstrează că vaca este un laborator biologic care foloseşte cel mai eficient
unitatea de hrană, realizând o cantitate sporită de produse. alimentare la un preţ scăzut.Fără a diminua
importanţa celorlalte specii de animale în asigurarea produselor necesare consumului populaţiei, putem
spune că taurinele trebuie apreciate ca având un loc primordial în economia agricolă a ţării noastre şi că

8
acceptând acest lucru aceasta specia merită o altă preocupare şi susţinere pentru dimensiune, performanţă
şi competiţie, în prezent cât şi în viitor.
După cum se poate observa din studiul factorilor care sta la baza producţiile bovinelor, pe lângă
factorii care condiţionează cantitatea şi calitatea producţiilorprincipale de lapteşi carne, regasim o serie de
însuşiri organice sau calităţi biologice ale organismului care influenţează producţia animalelor. De
asemeni, este admis faptul că fiecare fel de producţie este determinată şi condiţionată de unii factori care
acţionează fie direct asupra organismului sau aparatului. ce elaborează producţia respectivă, fie indirect,
asupra unor organe sau aparate care condiţionează activitatea productivă.
Din cele prezentate anterior, rezultă că taurinele reprezintă „o uzină vie”, care prelucrează
materiile prime agricole.transformându-le în produse de o deosebită valoare biologică.

9
Partea I-a. Consideraţii generale

10
 CAPITOLUL 1
DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND STUDIUL
FORMĂRII, CRESTERII SI EXPLOATĂRII
RASELOR HOLSTEIN FRIZA SI BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ

1.1. Evoluţia formării şi răspândirii raselor Friză şi Holstein

1.1.1. Locul şi modul formării raselor Friză şi Holstein
Rasa Friză a stat la baza formării celor aproape 40 de rase de tip Friză şi Holstein
existente în prezent pe glob. Aceasta s-a format în provincia Frizia, în condiţii favorabile de
mediu natural şi economic creşterii vacilor de lapte. Din punct de vedere biologic, aceasta
provine din taurinele vechi brohicere, care au fost încrucişate în decursul timpului cu taurine
primigene, cu predominanţa primelor.
Încă din secolul al XIX-lea s-a elaborat o selecţie impetuoasă după caracterele
fundamentale ale producţiei de lapte. În secolul XX s-a insistat asupra ameliorării in vederea
ridicării performanţelor, în concordanţă cu sporirea masei corporale şi îmbunătăţirea
conformaţiei. Rasa Friză a primit şi o puternică infuzie de sânge de Holstein, atât din punct de
vedere al materialului biologic seminal, cât şi prin embioni congelaţi. Prin calităţile ei biologice
şi productive remarcabile, prin răspândirea.mare cât şi prin rolul genetic ce la avut şi îl are în
formarea şi ameliorarea raselor de taurine din diferite ţări, Friza olandeză este un patrimoniu
biologic de importanţă universală.
Rasa Holstein este de origine americană, primele importuri de Friză au fost făcute de
către coloniştii olandezi stabiliţi în New Amsterdam încă din anul 1613, iar mai târziu de
Compania India de Vest, în 1625. Importurile au continuat, dar au fost reduse, până în a doua
jumătate a secolului trecut, când Holstein Friza a satisfăcut în mare măsură cerinţele de lapte din
această zonă, intensificându-se astfel importurile. Acestea au fost oprite în anul 1905, când
datorită unor epizootii întâlnite în Europa s-a realizat izolarea reproductivă, crescându-se până
azi în rasă curată.
1.1.2. Taurii fondatori ai raselor Friză şi Holstein

11
 Până în anul 1960, aproape toate rasele bălţate cu negru au primit gene mai mult din Friza
olandeză iar Holstein-ul american. Astăzi se folosesc cei mai buni tauri din lume, care de fapt
provin din SUA şi Canada.
În evoluţia rasei Holstein s-au parcurs câteva etape, mai exact trei etape, acestea variind
în funcţie de biotehnica de reproducţie folosită şi valoarea de ameliorare, astfel:
- în prima etapă s-au folosit cei mai renumiţi tauri prin montă naturală (Johanna Rag, Apple
Pabst, Govermor of Carnation, Dunloggin Woodmaster şi Wisconsin Admiral Burke Lad);
- în etapă a II-a, s-au utilizat aşa numiţii 7 tauri predominanţi prin biotehnica de însămânţări
artificiale cu material refrigerat (A.B.C. Reflection Sovereing, Wis Burke Ideal, Pabst Sir
Roburke Rag, Burgkov Inka De Kol, Searsform Dean Ada Imperial, Osborndale Ivanhoe,
Ramandale Reflection Markuis).
- în etapa a III-a s-au folositcei mai valoroşi tauri din era geneticii şi a însămânţărilor artificiale
cu material seminal congelat: Pawnee Farm Arlinda Chief, R.O.R.A. Elevation, Osborndale
Ivanhoe cu excelente calităţi genetice.

1.1.3. Caracterele morfologice şi însuşirile fizicologico-productive ale raselor Friză

şiHolstein
Friza olandează, ca şi celelalte. rase Frize Europene de altfel, realizează producţii
insemnate de lapte. Friza olandeză se prezintă printr-un nivel cantitativ al producţiei de lapte mai
redus (cca 7000 kg lapte pe lactaţie normală), în schimb se diferentiaza printr-un conţinut foarte
ridicat de grăsime şi proteină. Astfel, populaţia activă în stadiul actual realizează 4,49 % grăsime
şi 3,46 % proteină, ceea ce conduce la obţinerea unui cantităţi de grăsime pură de 250-300 kg.
Holstein-ul american se caracterizează prin anumite modificări morfologice faţă de rasa
Friză din Europa, aceasta pentru că amelioratorii americani au stabilit tipul ideal de exterior
pentru vaca de lapte Holstein cu o talie de 146 cm, greutatea vie la animale adulte de 725 kg,
conformaţia ugerului excelentă (volum peste 40 dm3, simetrie .morfologică foarte bună, peste
90% ţesut glandular, viteza de muls 2,5-3,0 kg/min, membre rezistente şi aplomburi corecte.
Valoarea acestei rase rezultă din performanţe productive bine conturate (peste 9100 kg lapte cu
3,63 % grăsime şi 3,06 % proteină), precocitate şi economicitatea producţiei de
lapte.Performanţe apropiate inregistrează şi Holstein-ul canadian cu 8343 kg lapte, 3,69 %
grăsime şi 3,23 % proteină.

1.1.4. Răspândirea şi rolul biologic al raselor Friză şi Holstein

Friza şi Holstein-ul sunt cele mai popularizate rase din lume dar şi cele mai importante
pentru producţia de lapte. Din ele au provenit peste 40 rase de taurine mai vechi sau mai noi.
12
Ponderea Holstein-ului american este de 95-98 % din taurinele de lapte, iar în Olanda reprezintă
75 %. În Europa .Centrală şi de Est, cea mai mare pondere se întâlneşte în Polonia 84%, urmată
de Bulgaria 79%. În România rasa are o pondere intermediară de 41 %.Extinderea atât de rapida
a acestor rase explică faptul că ele constitue rezervorul mondial de gene pentru sporirea
producţiei de lapte.
Ameliorarea se face în rasă curată, dar sunt folosite şi la încrucişări atât pentru formarea de rase
noi cât şi pentru obţinerea unor metişi cu alte rase, atât din aceeaşi grupă cât şi mixte pentru
realizarea metişilor cu nivele ale producţiei de lapte ridicate.

1.2. Date din literatura de specialitate privind parametrii genetici ai raselor

Friză şi Holstein
1.2.1. Heritabilitatea şi repetabilitatea principalelor caractere
Orice program de ameliorare se fundamentează pe cunoaşterea heritabilităţii şi
repetabilităţii populaţiei pentru care se creează perspectiva ameliorării.
Heritabilitatea medie constatată de diferiţi autori variază în funcţie de natura caracterului. Astfel,
pentru cantitatea de lapte h2 = 0,25-0,29, la cantitatea de grăsime şi proteină h2 = 0,18-0,17, la
procentul de grăsime h2 = 0,39-0,57, la procentul de proteină h2 = 0,27-0,66 iar la viteza de muls
h2 = 0,32-0,59.Din aceste valori reiese o eficienţă sporită a ameliorării pentru caracterele
calitative ale producţiei de lapte, în timp ce caracterele cantitative sunt influenţate mult de
mediul natural şi artificial.
Pentru repetabilitatevalorile găsite sunt superioare coeficienţilor de heritabilitate.Astfel, r =
0,49 pentru cantitatea de lapte şi grăsime şi r = 0,69 pentru procentul de grăsime.
1.2.2. Corelaţii genetice şi fenotipice între diferitele caractere legate de producţia delapte
S-a arătat că există corelaţii foarte strânse între cantitatea de lapte şi cantitatea de grăsime
pură (0,85), între cantitatea de lapte şi cantitatea de proteină (0,90), între cantitatea de grăsime şi
cantitatea de proteină (0,80). Corelaţii negative se întâlnesc între cantitatea de grăsime şi
procentul de proteină (0,01 – 0,04).
Se poate constata că în procesul ameliorării s-a ţinut cont de relaţiile de interdependenţă între
anumite caractere pentru a simplifica munca de selecţie.

1.3. Studiul istoriei genetice a rasei Bălţată cu negru românească

1.3.1. Metodologia formării rasei Bălţată cu negru românească
Rasa Friză a întrat în tara noastra în momente diferite. Georgescu şi col. (1988) arată că
aceasta a fost adusă încă de la sfârşitul secolului trecut, în număr redus şi fără nici o influenţă

13
asupra raselor noastre. O altă sursă bibliografică mentionează că primele importuri de rasă Friză
s-au făcut în anul 1950.
Primele importuri fundamentale de rasă Friză şi Holstein s-au desfasurat începând cu
anul 1960, atât pentru juninci şi tauri cât şi de Anglia, Polonia, Danemarca, Suedia, Italia, Noua
Zeelandă, intensificându-se după anul 1967 din alte ţări europene şi extraeuropene.
Din analiza materialului biologic rezultă următoarele
- s-au adus un număr total de 54.443 juninci, acestea provenind din Olanda şi Danemarca,
cele mai puţine din Israel ;
- taurii au ajuns în România atât prin import de animale, 126 capete, în special din Danemarca
şi Olanda cât şi prin materialul seminal congelat, 135.820 doze m.s.c. de la 210 tauri, din Olanda,
Suedia şi S.U.A.;
- perioada în care s-au efectuat cele mai multe importuri, atât de juninci cât şi tauri a fost de
1967-1968, după care s-au mai redus.
Junincile aduse au fost crescute în rasă curată, în cadrul unor ferme de elită ale rasei şi au fost în
permanenţă o sursa pentru producerea taurilor de prăsilă şi a vacilor performere.
La formarea rasei Bălţată cu negru românească s-a folosit şi încrucişarea de. tip absorbţie,
în arealul de creştere a taurinelor Roşii dobrogene. Încrucişarea de tip absorţie cu tauri de rasă
Holstein-Friză s-a efectuat în aria de creştere a raselor Bălţată românească şi Brună, folosindu-se
astfel efectivul matcă, cu nivel scăzut de producţie, precum şi cu metişii dintre rasele locale
ameliorate.
Acţiunea de absorbţie s-a desfasurat în principal după anii 1970 când s-a demonstrate că
Roşia daneză a înregistrat o infecţie majora de leucoză, ceea ce a facut ca la formarea noii rase sa
se utilizeze numai animale ce au reacţionat negativ la examenele sanitar-veterinare pentru
leucoză. Acest proces si anume procesul de absorbţie a durat cca 5 generaţii, iar în momentul
când s-au îndeplinit condiţiile ce le cere o nouărasă, aceasta a fost omologată ca atare.
Omologarea rasei s-a realizat în anul 1987, sub denumirea de Bălţată cu negru românească
(BNR),ce avea sa îndeplineasca următoarele condiţii:
- populaţia a fost una reprezentativă sub raport numeric si anume ca repezinta 23% din
structura de rasă a României;
- populaţia nou elaborată a prezentat caractere proprii, deosebindu-se fundamental de
populaţia locală supusă ameliorării;
- populaţia nou creată a fost extinsă pe o arie destul de mare de creştere, cuprinzând toată
zona sud-estică a ţării, partea de şes din Câmpia de Vest şi din Oltenia şi o parte bună din sudul
Moldovei;rasa nou creată are la bază un program propriu de ameliorare, nefiind izolată
reproductive.
14
 1.3.2. Structura genetică actuală a rasei Bălţată cu negru românească
La formarea şi ameliorarea rasei BNR au participat diverse rase Holstein-Friză, pe linie
paternă şi linie maternă.
La omologare rasei BNR, în anul 1987,aceasta avea un grad de asemănare genetică cu 10
rasae Holstein-Friză. Pe linie paternă, cel mai mare grad de asemănare îl are cu rasa Friză din
Olanda (33,46 %), Friza din Danemarca (32,49 %), Friza din Suedia (8,32 %) şi rasa Holstein
din SUA (6,16 %), Holstein-ul din Canada (1,19 %) şi cu Friza din Anglia (0,66 %).
Procentul de sânge pe linie paternă, cel mai ridicat în structura genetică a rasei Bălţată cu
negru românească îl are Friza din Olanda – cu 16,39 %, Friza din Danemarca – 17,36 %, Friza
din Suedia – 4,14 %, Holstein american – 3,17 %, Friza din Anglia – 0,26 % şi Friza din Italia cu
2,54 %.Structura actuală de sânge a rasei Bălţată cu negru românească este modificată faţă de
stadiul omologării astfel: procentul de sânge cel mai ridicat îl are rasa Holstein din SUA (14,2
%), urmat de rasa Friză din Olanda (10,18 %) şi rasa Friză din Danemarca (7,27 %). Celelalte
rase Holstein-Friză intervin cu procent de sânge diferit, dar mai mic decât celelalte prezentate
mai sus.
La omologare cea mai mare pondere pe linie maternă în structura genetică a rasei BNR a
avut-o rasa Friză din Olanda (42,34 %) urmată de Friza din Danemarca (41 %) şi Friza din
Germania (15,49 %), Friza din Anglia şi cea rusească, cu o pondere de aproximativ 1 %, iar
ponderea Frizei din Israel este nesemnificativă.
În stadiul actual, ponderea efectivului în structura genetică pe linie maternă a variat de la
0,05 % - Friza din Israel şi până la 45,48 % - Friza din Olanda.Procentul de sânge pe linie
maternă, la formarea rasei Bălţată cu negru românească este diferit.
Astfel, rasele Friză din Olanda şi Danemarca participă cu aprox. 40 % în structura
genetică a rasei BNR, urmate de rasa Friză din Germania cu 7,65 %, Friza din Israel cu 0,4 %,
Friza rusească cu 0,43 % şi Friza din Anglia cu 0,51 %.
După omologare s-a constatat o creştere a influenţei în structura genetică pe linie maternă
a rasei Friză din Olanda, datorită importurilor efectuate după anul 1990, ajungând până la
aproximativ 21,29 %.

1.3.3. Cercetări asupra caracterelor morfologice şi fiziologico-productive

Parametrii morfologici ai rasei Bălţată cu negru românească
În scopul caracterizării morfologice a efectivului de rasă Bălţată cu negru românească, au
fost analizate greutatea corporală şi principalele măsurători corporale.
15
Greutatea corporală medie a celor 3126 lactaţia a II-a de 613 kg iar la lactaţia a III-a şi peste de
605 kg. Coeficientul de variabilitate a fost cuprinsă între limitele 8,73 şi 9,71 %, ceea ce indică şi
prezenţa unor vaci subponderale. Între greutatea medie a vacilor primipare şi secundipare sunt
diferenţe semnificative.
Înălţimea la grebăn la efectivul cercetat a fost de 133,51 cm. De remarcat că, talia
înregistrează un regres în raport cu vârsta la primipare şi secundipare – 134 cm iar la adulte –
132 cm. Coeficientul de variabilitate este redus, fiind cuprins între 3,64 şi 4,36 %.
vaci cântărite a fost de cca 604 kg, fiind la lactaţia I de 588 kg, la
Parametrii de reproducţie ai rasei Bălţată cu negru românească
Vârsta la prima fătare (VP) este indicatorul care dă relaţii despre precocitatea producţiei
de lapte. În perioada 1971-1994, aproximativ 5 generaţii, vârsta medie a primei fătări a
populaţiei active a fost de 965 zile. Vârsta primei fătări a crescut de la 832 zile în anul 1972,
ajungând la 1100 în anul 1991. În anul 1994, vârsta primei fătări la populaţia activă a fost de 912
zile, fiind mai mare comparativ cu vârsta primei fătări a rasei Holstein-Friză din ţările cu
zootehnie avansată.
Calvin intervalul (CI) este idicatorul care atestă ritmicitatea reproductivă. Intervalul
optim între fătări trebuie să fie sub 400 zile. La populaţia activă, în perioada 1971-1994, s-a
înregistrat o medie de aproximativ 438 zile, variind de la 393 zile în anul 1971 şi până la 455 zile
anul 1984.
Intervalul între două fătări în succesiunea lactaţiilor are un caracter sinuos. Cea mai mare valoare
medie o înregistrează la lactaţia a II-a, cu 454,3 zile, după care scade treptat până la lactaţia a
VIII-a, când înregistrează 420,62 zile, apoi creşte la lactaţia a IX-a la 430,08 zile, scade la
398,75 zile la lactaţia a X-a, creşte la 431,76 zile la lactaţia a XI-a şi scade la lactaţia a XII-a la
400 zile.
Coeficientul de variabilitate al acestui indicator a fost de 28,86 %, este un coeficient mare. În
succesiunea lactaţiilor, variabilitatea are valori cuprinse între 18,41 % la lactaţia a XII-a şi 29,34
% la lactaţia a II-a.
Repausul mamar (RM) condiţionează reuşita fătărilor, calitatea produsului şi nivelul
producţiei în lactaţia următoare. Repausul mamar al celor 15.173 vaci analizate a fost de 95,91
zile, destul de mare, ţinând seama şi de producţia de lapte a vacilor populaţiei active de rasă
BNR.
În succesiunea lactaţiilor, dura repausului mamar este fluctuantă; variază de la 96,44 zile la
lactaţia a II-a las 90,00 zile la lactaţia a XII-a.

16
 Coeficientul de variaţie în succesiunea lactaţiilor scade de la 34,22 % la lactaţia a II-a,
ajungând la 18,45 % la lactaţia a XII-a. Pe total lactaţii, coeficientul de variaţie a fost de 32,91
%, valoare mare pentru acest caracter, nefiind corelat cu nivelul de producţie al vacilor.
Parametrii productivi ai rasei Bălţată cu negru românească
Analiza evoluţiei cantităţii de lapte pe lactaţie normală (305 zile), în funcţie de
succesiunea lactaţiilor, putem constata că în anul 1994, producţia maximă la rasa Bălţată cu
negru românească a fost realizată la lactaţia a II-a, cu 3628,69 kg lapte, cu 7,49 % mai mult faţă
de lactaţia I, foarte apropiat de lactaţia a III-a, când s-a realizat 3612,59 kg lapte, apoi scade uşor
la lactaţia a IV-a la 3603,93 kg.
Pentru că rasa Bălţată cu negru românească realizează lactaţia maximă la lactaţia a II-a,
putem afirma că această populaţie de taurine existentă în România are o precocitate "falsă", fiind
determinată de exploatarea forţată în primele lactaţii. Curba producţiei de lapte pe vacă
productivă evidenţiază tendinţa de creştere ascendentă până la lactaţia a V-a, după care intervine
în următoarele lactaţii un declin relativ lent şi apoi mai pronunţat până la încheierea carierei de
producţie şi reproducţie.
Numărul de lactaţii încheiate scade foarte mult de la lactaţia I până la lactaţia a XII-
a.Cantitatea medie de lapte pe întreaga populaţie activă în anul 1994 a fost de 3513 kg.
Comparativ cu media producţiei de lapte a populaţiei active a altor rase Hostein Friză, Bălaţata
cu negru românească a înregistrat o producţie mult mai mică.
Procentul mediu de grăsime pe cele 23.960 lactaţii normale încheiate a fost de 3,82 %, cu
un coeficient de variaţie mic (5,23 %). Evoluţia procentului de grăsime atestă un caracter în
general descendent.
Cantitatea de grăsime pură pe lactaţie normală înregistrează maximum la lactaţia a II-a
(138,88 kg), la fel ca şi cantitatea de lapte. Coeficientul de variaţie este mare, fiind cuprins
între25,62 % la lactaţia a XI-a şi 35,99 % la lactaţia a II-a.
Pe total lactaţii normale încheiate, cantitatea medie de grăsime pură realizată la cele
23.960 vaci controlate a fost de 134,16 kg, cu deviaţia standard de 44,32 kg, cu o eroare medie
de 0,29 şi coeficientul de variaţie de 33,03 %.Procentul mediu de proteină este redus (3,14 %).
Cele mai valoroase animale ale rasei sunt vacile mame de tauri, care au realizat în anul 1994 o
medie a cantităţii de lapte pe lactaţie normală de 5702 kg cu 3,89 % grăsime şi 222,21 kg
grăsime pură.
1.4. Factorii care influenţează producţia individuală de lapte
1.4.1. Factorii de exploatare
Hrănirea constituie cel mai important factor de exploatare care condiţionează
producţiade lapte. Numai furajarea raţională, în raport cu dezvoltarea corporală, vârsta şi nivelul
17
productiv, duce la punerea în valoare a potenţialului genetic a animalului. Raţia trebuie să fie
suficientă cantitativ şi să aibă structură corespunzătoare, respectiv să asigure toate elementele
nutritive necesare organismului (energie, proteine, săruri minerale, vitamine), iar furajele
administrate să fie de calitate bună.
Subnutriţia are efect depresiv puternic asupra cantităţii de lapte, ponderea de
influenţădepinzând de nivelul subnutriţiei şi durata acesteia. O mare importanţă o are asigurarea
ritmică şi pe stări fiziologice a necesarului de hrană pe parcursul anului.
Suprafurajarea nu este recomandată pentru că nu duce la creşterea producţiei de lapte,dar
se măreşte consumul specific şi, ca urmare a îngrăşării vacilor, se poate deregla funcţia de
reproducere. Furajarea influenţează şi componentele chimice ale laptelui, îndeosebi procentul de
grăsime.
Astfel, raţiile bogate în concentrate, cele care conţin insuficiente fibroase, fânul tocat mărunt,
furajele de volum granulate, nutreţul verde în stadiul tânăr de vegetaţie cauzează scăderea
procentului de grăsime din lapte, întrucât reduce formarea acidului acetic din rumen în favoarea
acidului propionic. Pentru a preveni scăderea procentului de grăsime raţia trebuie să conţină
suficientă celuloză (17-32%).
Adăparea influenţează în mare măsură producţia de lapte, apa fiind un element de bază
însinteza laptelui. Apa trebuie asigurată la discreţie (prin adăpare automată) la temperatura de
10-150C, iar calităţile biologice ale apei să fie corespunzătoare. Diminuarea consumului de apă,
ca urmare a frecvenţei reduse a adăpărilor, a temperaturii prea ridicate sau prea scăzute a apei
sau calitatea igienică necorespunzătoare a apei duc la scăderea producţiei de lapte.
Mulgerea are influenţă asupra cantităţii de lapte şi a calităţii acestuia. Mulsul trebuie
săfie complet, relizat într-un timp cât mai scurt, să se efectueze la ore fixe, la intervale egale de
timp şi în perfectă linişte. Importanţă mare are şi pregătirea ugerului pentru muls, îndeosebi
efectuarea masajului. Nerespectarea acestor cerinţe duce la diminuarea cantităţii de lapte şi a
procentului de grăsime din lapte.
Intervalul dintre fătări, repausul mamar, durata service-period-ului influenţeazăproducţia
de lapte.
Durata lactaţiei respectiv perioada de la fătare la înţărcare condiţionează producţia
delapte pe lactaţia respectivă şi pe întreaga viaţă a animalului. Pe plan mondial s-a convenit ca
durata normală a lactaţiei să fie de 10 luni (305 zile), aceasta corelându-se cu o producţie marede
lapte şi activitate corespunzătoare de reproducţie.
Prelungind lactaţia peste 10 luni se măreşte producţia de lapte din lactaţia respectivă, dar
se obţine o cantitate mai mică de lapte pe întreaga viaţă productivă a animalului, comparativ cu
vacile la care lactaţia durează 10 luni. Scăderea producţiei de lapte pe durata exploatării se
18
datorează producţiei scăzute de lapte din ultima parte a lactaţiei, ceea ce are efect şi asupra
economicităţii, crescând consumul specific.
Prin reducerea duratei lactaţiei la 8 luni, ceea ce presupune ca intervalul între fătări să fie
de 10 luni, se realizează o cantitate mai mică de lapte pe lactaţia în curs, dar creşte producţia de
lapte pe întreaga viaţă a animalului. Se obţine, totodată, un număr mai mare de viţei, mărind
eficienţa economică a exploatării. Se pot realiza astfel 6 fătări în 5 ani, prin care se estimează o
creştere a producţiei de lapte cu 10-15% şi a celei de carne cu 15-20%, comparativ cu durata
lactaţiei de 10 luni.
Intensificarea fătărilor este posibilă însă numai la vaci cu producţii mijlocii de lapte şi în
stare bună de întreţinere. La vacile cu nivel de producţie ridicat acest procedeu duce la epuizarea
organismului, în urma suprasolicitării şi reducerea longevităţii productive.
Pregătirea vacilor gestante se referă nu numai la durata repausului mamar, ceea cepermite
multiplicarea şi recuperarea rapidă a ţesutului alveolar, impunându-se în acelaşi timp şi
asigurarea unei hrăniri şi întreţineri raţionale.
Raţiile administrate trebuie să permită refacerea stării de întreţinere şi depunerea de
rezerve în organism, pe care vacile le vor folosi după fătare pentru sinteza laptelui. Se estimează
că depunerea în perioada repausului mamar a 50 kg rezerve sub formă de ţesut adipos asigură
energia pentru producerea a 450-500 kg lapte.
Condiţia numai vacile în stare corespunzatoare de întreţinere pot realiza producţii delapte
apropiate potenţialului lor productiv. Vacile pierd, în general, în primele luni de lactaţie, peste
5% din masa corporală, iar dacă sunt întreţinute pe păşune pierderile pot fi de până la 10-15%
din masa corporală avută la fătare.
Menţinerea condiţiei normale de exploatare trebuie realizată printr-o furajare raţională în raport
cu producţia de lapte obţinută, urmărind ca îmbunătăţirea stării de întreţinere să aibă loc în partea
a II-a a lactaţiei şi mai ales în perioada repausului mamar.
Mişcarea făcută raţional, pe distanţe de 2-3 km, influenţează favorabil producţia de
lapteîntrucât activează metabolismul şi măreşte apetitul, crescând consumul voluntar de furaje.
Mişcarea trebuie să fie însă liberă, la pas. Mişcarea pe distanţe lungi sau forţată are efect negativ
asupra producţiei de lapte şi, mai ales, asupra economicităţii acesteia, deoarece creşte consumul
de substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale.
Odihna contribuie la buna desfăşurarea a actului rumegării şi o mai eficientămetabolizare
a substanţelor nutritive. Deranjarea vacilor în timpul odihnei are influenţă negativăasupra
producţiei de lapte.
Progamul activităţilor zilnice. Vacile se obişnuiesc cu un anumit program zilnic,
careîntocmit corect duce la formarea unor reflexe condiţionate favorabile sintezei laptelui.
19
Modificarea succesiunii în timp sau nerespectarea orelor diferitelor activităţi (furajare, mulgere,
igienă, odihnă etc.) determină obţinerea unor producţii mai mici de lapte.

1.4.2. Factorii de mediu ambiant

Sezonul fătării influenţează producţia de lapte atât prin structura raţiei sau nivelul
defurajare, cât şi ca urmare a factorilor climatici. În zonele cu climă temperată vacile care fată
toamna târziu sau la începutul iernii realizează o cantitate mai mare de lapte pe lactaţie,
comparativ cu cele care fată în perioada de primăvară şi mai ales vara.
Sezonul de fătare are influenţă şi asupra procentului de grăsime din lapte. Cel mai ridicat
procent mediu de grăsime pe lactaţie se obţine la vacile care fată iarna, scade la vacile care fată
în lunile aprilie-mai şi atinge valoarea cea mai redusă la vacile care fată în iulie-august. În
continuare, procentul de grăsime începe din nou să crească.
Factorii climatici acţionează atât direct asupra organismului animal, cât şi indirect
prinintermediul florei care constituie baza furajeră. Dintre factorii climatici, rol mai important
asupra producţiei de lapte au: temperatura, umiditatea, luminozitatea, altitudinea şi starea
timpului.
Factorii climatici acţionează însă în complex, influenţa relativă a fiecăruia asupra producţiei de
lapte nefiind încă definitiv stabilită.
Temperatura mediului ambiant este unul din cei mai importanţi factori care influenţează
producţia de lapte. Zona de confort termic este cuprinsă între 9-160C. Creşterea temperaturii
mediului peste limitele de confort determină modificări fiziologice de adaptare, respectiv scade
consumul voluntar de hrană, creşte consumul de apă, creşte temperatura corpului cât şi frecvenţa
respiraţiei, se măreşte consumul de substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale, se
reduce intensitatea metabolismului ca urmare a. secreţiei reduse de tiroxină şi, în consecinţă,
scade cantitatea de lapte.
Temperaturile scăzute sunt, în general, mai bine suportate de taurine. Astfel, dacă
temperatura mediului ambiant scade până la –50C nu este influenţată producţia cantitativă de
lapte, dar creşte consumul specific. Temperatura mediului ambiant influenţează şi compoziţia
chimică a laptelui, respectiv, la peste 200C se reduce procentul de grăsime, de proteină şi de
lactoză. Temperaturile scăzute au efect contrar.
Umiditatea relativă a aerului este optimă în limitele de 65-75% fiind însă în relaţie cu
nivelul temperaturii. Astfel, umiditatea redusă (50-60%) asociată cu temperaturi ridicate,
favorizează termoreglarea, pe când umiditatea ridicată (peste 80%) diminuează procesul
determoreglare, indiferent de nivelul temperaturii, având efect negativ asupra producţiei de lapte.

20
 Luminozitatea intensifică metabolismul, cu efect favorabil asupra producţiei de lapte.
Astfel, prelungind durata de lumină naturală cu tuburi fluorescente la 16 ore în sezonul de
toamnă-iarnă, s-a constatat o creştere a producţiei cantitative de lapte cu 6,7% faţă de vacile care
au beneficiat numai de lumina naturală (9-12 ore pe parcursul a 24 ore).
Altitudinea şi starea timpului. Altitudinea, dar nu excesivă, influenţează pozitiv procesele
oxidative din organism şi, deci sinteza laptelui. Timpul nefavorabil (ploile de durată, descărcările
electrice în atmosferă, viscolul) determină. scăderi ale producţiei de lapte cu până la 15-20%,
deoarece împiedică furajarea corespunzătoare a vacilor şi, totodată, constituie un stres psihic.

21
 CAPITOLUL 2
DATE MONOGRAFICE ASUPRA UNITĂTII

2.1. Cadrul institutional şi strategic al fermei AgroComplex Lunca Pașcani

Ferma AgroComplex LuncaPașcani a fost infiintata in anul 1991 fiind o ferma mixta.
Detine un efectiv total de 1300 de bovine dintre care 900 de capete sunt reprezentate de rasa
Holstein, rasa de lapte, iar restul de 400 de rasa Charolaise, rasa de carne. Ferma mai detine si
2000 de oi, acestea fiind reprezentante ale raselor Suffolk si Tigaie.
Ferma AgroComplex Lunca Pașcanieste situată in Pașcani acesta fiind un municipiu din
județul Iași, Moldova, România, format din urmatoarele localitățile Blăgești, Boșteni, Gâștești,
Lunca, Pașcani (reședința) și Sodomeni. Este al doilea centru urban ca mărime din județ, cu o
populație de 33.745 locuitori (2011). Este un important nod de cale ferată.
Orașul este situat în partea de nord-vest a județului, în sudul Podișului Sucevei, pe
malurile râului Siret. Acesta este străbătut de șoseaua națională DN28A, care îl leagă spre est de
Târgu Frumos și spre vest de Moțca.
Acest drum se intersectează la Pașcani cu șoseaua județeană DJ208, care îl leagă spre sud
de Stolniceni-Prăjescu, Mogoșești-Siret, Hălăucești, Mircești și mai departe în județul Neamț de
Săbăoani (unde se termină în DN2 care duce mai departe spre Roman); și spre nord de Valea
Seacă, Lespezi, și mai departe în județul Suceava la Dolhasca, Dolhești, Preutești și Fălticeni
(unde se termină tot în DN2).[5] Tot din DN28A, la Blăgești.se ramifică șoseaua județeană
DJ281C, care duce spre nord-est la Hărmănești, Todirești, Balș și Cotnari (unde se termină în
DN28B).[6] Orașul este nod feroviar, gara sa de pe calea,ferată Suceava-Roman fiind punctul de
la care se ramifică o altă cale ferată importantă spre Iași (Magistrala CFR 606), precum și una
secundară spre Târgu Neamț.
2.2. Informatii si date climaterice
Datorită poziție geografice, orașul Pașcani are un climat continental pronunțat,
integrându-se astfel în ținutul climatic al dealurilor înalte. În afară de poziție geografică și relief,
clima văii Șiretului din sectorul Pașcani mai depinde și de alți factori, cei mai importanți fiind
radiația solară și circulația generală a maselor de aer anticiclonale atlantice- și direcția văii
Siretului (N-S), care canalizează curenții de aer.
22
 Vegetația
Vegetația este una caracteristică zonelor de podiș. În locurile în care pădurea a fost
distrusă, vegetația are caracter de stepă. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în Estul și Vestul
municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovesti, Valea-Seacă. Domină
fagul, carpenul,, gorunul, teiul, mesteacănul și cu o frecvență. mai redusă, paltinul, arțarul,
ulmul, stejarul, teiul argintiu, scorusul și ciresul sălbatic.
Fauna
Ținând cont de ansamblul aspectelor naturale, se poate vorbi de o faună a pădurilor de
fag și o faună acvatică. Printre. mamiferele obișnuite, caracteristice pădurilor din jur, avem
veverița, căprioara, mistrețul. La acestea se mai adaugă lupul, vulpea, iepurele, pisica sălbatică,
dihorul ,popândăul, șoarecii. Dintre păsări.avem vrabia, mierla, ciocănitoarea, porumbelul
sălbatic, cinteza, pupăza, graurul, bufnița, uliul. Reptilele sunt reprezentate prin șarpele de
pădure, gușter. Bălțile din Lunca Siretului găzduiesc rața sălbatică, gâsca sălbatică, lișița,
pescărușul albastru, bâtlanul. În apă viețuiesc crapul, șalăul, carasul, roșioara. Această bogăție
faunistică permite practicarea vânătului și a pescuitului sportiv.
Prima atestare documentară a numelui orașului datează din 8 aprilie 1419, când apare
înscrisă ca denumirea unei moșii. într-un hrisov de danie din timpul lui Alexandru cel Bun, pe
atunci existând un sat cu acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, a apărut lângă sat și un
Târgușor. Odată cu construirea căii ferate Liov-Cernăuți-Iași care trecea prin zonă, târgușorul,
care în 1879 număra doar două hanuri și câteva prăvălii, a înflorit.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pașcani era o comună rurală, reședință a plășii Siretul
de Jos a județului Suceava, comună formată din satele Târgușorul Pașcani, Gara Pașcani,
Fântânelele, Brătești, Sodomeni, Boșteni, Gâșteni, Topile, Valea Seacă, Conțești, Blăgești și
Lunca, având în total 10498 de locuitori ce trăiau în 2302 case. Funcționau în comună 8 biserici
ortodoxe și una catolică, șase școli mixte la Câscești, Lunca, Târgu Pașcani, Sodomeni, Topilele,
Valea Seacă, o școală primară urbană mixtă CFR la Gara Pașcani și două școli rurale de cătun la
Blăgești și Brătești, șase mori și o fabrică de săpun.
Principalii proprietari de terenuri erau moștenitorii colonelului Eugen Alcaz, care le
achiziționase de la N. Rosetti-Roznovanu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca
reședință a plășii Pașcani din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni,
Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna
având un gimnaziu și patru școli primare — una de băieți, una de fete, una mixtă a CFR și o alta
mixtă a comunității evreiești — precum și un atelier feroviar cu peste 1000 de angajați. În 1931,
Pașcani a primit statut de comună urbană în cadrul județului Baia, având în administrare și
comuna suburbană Topile.
23
 În 1950, Pașcani a primit statut de oraș raional, reședință a raionului Pașcani din regiunea
Iași. În 1968, a pierdut statutul de centru administrativ, revenind la județul Iași, reînființat. În
1995, a primit titlul de municipiu.

24
Partea a II-a. Contribuţii proprii

25
 CAPITOLUL 3
SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ŞI
METODOLOGIA DE LUCRU

3.1. Scopul lucrării

Cercetările au fost efectuate cu scopul de a analiza studiul actual al creşterii vacilor de
rasă Holstein, a calităţii laptelui, nivelul productiv al vacilor precum şi evidenţierea celor mai
importante aspecte legate reproducţie.

3.2. Materialul biologic cercetat

Cercetările privind calitatea laptelui au fost efectuate pe vacile de lapte Holstain Friză
din ferma Agrocomplex Lunca Paşcani, judeţul Iaşi.
Pe acest material biologic s-au studiat următoarele aspecte:
- însuşirile productive la efectivul studiat;
- criteriile de calitate a laptelui produs;
- însuşirile reproductive ale efectivului studiat.

3.3. Metodologia de lucru

Pentru realizarea lucrării am luat în studiu efectivul de vaci de rasă Holstein Friză din
ferma Lunca Paşcani, efectiv pe care am analizat indicii producţiei de lapte şi de reproducţie ca
urmare a managementului practicat şi a valorii genetice a efectivului de animale din fermă.
Datele necesare realizării studiului au provenit din controlul oficial al producţiei precum
şi din observaţiile de la faţa locului, date ce au fost prelucrate statistic folosind metodologia
specifică
Rezultatele obţinute sunt prezentate sintetic în tabele şi figuri, însoţite de comentariile
necesare.
26
 Datele obţinute în urma analizelor de laborator au fost prelucrate statistic şi interpretate.
S-a urmărit obţinerea estimatorilor de poziţie şi de variaţie (media aritmetică 𝑥̅ , respectiv
varianţa S2, deviaţia standard s, deviaţia standard a mediei s şi coeficientul de variaţie V%) şi
stabilirea existenţei şi semnificaţiei diferenţelor, acolo unde au existat.
Media aritmetică (𝑋̅) este prima şi cea mai importantă caracteristică numerică a unui şir
de observaţii. Valoarea mediei pentru o variabilă aleatoare reprezintă cantitatea obţinută din
raportarea sumei diferitelor valori ale variabilei (x) la numărul de observaţii corespondente (N).
𝛴
𝑥 𝑥̅ =
𝑁
Varianţa (S2) este una dintre măsurile variabilităţii care corespunde mărimii variaţiei
însuşirii sau fenomenului studiat.
𝛴(𝑥 − 𝑥̅ )2
2
2
𝛴(𝑥 − 𝑥̅ )
𝑆
𝑁−1
𝛴 − 𝑁𝑥
𝑆2 = 𝛴𝑥 2 −
𝑁−1
Deviaţia standard sau abaterea standard (s) este caracteristica cea maiutilizată adispersiei,
este principala măsură sau estimată a variabilităţii şi a gradului de dispersie a variatelor în jurul
mediei. Deviaţia standard este o cifră absolută şi se măsoară cu aceeaşi unitate ca şi variabila
corespondentă.
S=√𝑆2
Deviaţia standard a mediei (𝑆_ ) este valoarea care arată abaterea sau eroarea mediei
aritmetice empirice 𝑋̅ faţă de media adevărată teoretică. Este o cifră absolută şi, ca şi media şi
abaterea satndard, se exprimă în unităţi de măsură.
Coeficientul de variaţie (V%) indică direct variabilitatea relativă a populaţiei faţă
demedie, adică gradul de omogenitate a populaţiei.În funcţie de valoarea coeficientului de
variaţie, se stabileşte dacă o populaţie este foarteomogenă (atunci când V% este mai mic de
10%), cu omogenitate medie (atunci când V% esteîntre 10 şi 20%) sau foarte heterogenă (atunci
când V% este mai mare de 20%).

𝑆
V% =
𝑋

27
 CAPITOLUL 4
REZULTATE OBŢINUTE ŞI INTERPRETAREA LOR

4.1. Descrierea tehnologiilor praticate in exploatarea vacilor din ferma Lunca

Pascani

4.1.1.Adăpostirea
Construcţii pentru vaci de lapte
În practica exploatarii vacilor de lapte se utilizează două tehnologii de bază pentru
întreţinerea vacilor şi anume:
- în stabulaţie fixă (întreţinere legătă pe stand a vacilor);
- în stabulaţie. liberă (întreţinerea nelegată a vacilor).
În ferma Lunca Paşcani se practică întreţinerea liberă a animalelor.
Întreţinerea liberă a vacilor
Sistemul se bazează pe întreţinerea vacilor, fara a fi legate, în adăposturi închise sau
semideschise, pe tot timpul anului, ordonate pe grupe tehnologice; animalele putându-se mişca în
voie în adăpost sau în padoc fig. 4.1

Fig. 4.1 – Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani
28
 Întreţinerea vacilor lactante se face în stabulaţie liberă. Furajarea se face cu remorca
tehnologică direct pe podeaua încăperii. Adăparea se face cu adăpători cu nivel constant.
Pentru bunăstarea animalelor în ferma. există ventilatoare de mare putere necesare pentru zilele
călduroase din timpul verii.
Eliminarea dejecţiilor se face cu un scraper acţionat hidraulic apoi sunt transportate prin
nişte conducte până la laguna de stocare a dejecţiilor. Acesta este situat intre zona de furajare si
zona de odihna, mai exact in zona de miscare.

Fig. 4.2. – Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani

Adăposturile sunt dotate cu ventilatoare de mare putere necesare pentru zilele călduroase
din timpul verii.
Zona de furajare este amplasată opus zonei de odihnă.
Ieslea lipseşte, furajele de volum sunt administrate direct pe podeaua zonei de furajare.

29
 Fig. 4.3. – Ventilator de mare putere

4.1.2 Hrănirea şi producerea furajelor

Hrănirea reprezintă cea mai importantă verigă tehnologică de exploatare a vacilor pentru
lapte şi condiţionează nivelul, calitatea, economicitatea, sănătatea animalelor şi eficienţa
exploataţiei. Prin hrănire se înţelege asigurarea animalelor cu nutreţuri care să conţină toate
substanţele necesare organismului, pentru desfăşurarea normală a funcţiilor vitale, pentru
secreţia laptelui şi pentru dezvoltarea produsului de concepţie.
Ca urmare, trebuie cunoscut specificul şi practica digestiei la rumegătoare şi nu în ultimul
rând, metabolismul substanţelor nutritive din furaje (compuşilor azotaţi, lipidelor, vitaminelor,
substanţelor minerale). Specificul hrănirii vacilor pentru lapte rezultă din intesitatea deosebită a
metabolismului şi nivelul productiveal fiecărui individ.
În acest sens, este suficient să amintim că într-o lactaţie o vacă elimină peste 500 kg de
substanţă uscată (S.U.) echivalentă cu 4-5 ori canitatea de substanţă uscată din corpul propriu.
De exemplu, o vacă de 600 kg deţine aproximativ 270 kg S.U. (45%) şi elimină de 4,80 ori
(1300 kg S.U.) mai multă S.U., iar pe viaţă productivă de peste 10-30 ori mai mult faţă de S.U.
din corpul propriu.În practica creşterii taurinelor se disting. două sisteme de hrănire a vacilor şi
anume:sistemul de hrănire sezonier şi sistemul de hrănire din stoc.
La Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani este folosit sistemul de hrănire din stoc. Furajarea
se face cu remorca tehnologică direct pe podeaua incăperii remorca având 3 ore de funcţionare
pe zi.

30
 Fig. 4.4.– Imagine reprezentând furajarea bovinelor

Descrierea sistemului de hrănire din stoc

Asigură alimentaţia uniformă a vacilor pe tot parcursul anului, cu aceleaşi sortimente de
furaje, indiferent de sezonul calendaristic, pe bază de furaje conservate. Avantajele acestei
tehnologii se rezumă la faptul că asigură, pe tot parcursul anului, o hrănire constantă şi se evită
stresul de adaptare al animalelor, permite obţinerea unor producţii de lapte uniforme, recoltarea
furajelor se face la momentul optim, vacile se supraveghează mai uşor şi suprafaţa de bază
furajeră necesară pe vacă este mai redusă. Se înregistrează, însă şi dezavantaje care constau în
investitii mult mai mari pentru mijloacele de recoltare şi transportul furajelor, pierderi
cantitativeşi calitative de substanţe nutritive, lipsa de mişcare a animalelor şi presupune un efort
mai mare pentru întreţinerea animalelor şi mai ales penru evacuarea dejecţiilor.
Tehnologia cunoaşte două variante de aplicare: polidietă şi monodietă. Polidieta,
presupune administrarea succesivă a furajelor. din raţie (concentrate, fibroase, suculente), fără o
prealabilă preparare. În cazul monodietei, se administreaza un amestec unic de mai multe furaje,
sub formă uscată, brichetată sau semiudă. Furajele care participă la constituirea monodietei sunt
voluminoase şi concentrate.
Monodieta, deşi prezintă o serie de avantaje – simplifică şi uşurează distribuirea
furajelor, determină o economie de forţă de muncă, contribuie la raţionalizarea proceselor de
producţie etc. – nu s-a extins prea mult în producţie, deoarece se înregistreză dificultăţi
tehnologice în obţinerea unui furaj unic cu însuşiri compatibile optimului.fiziologic specific
digestiei rumegătoarelor (Maciuc, 2006).

31
Reţetele folosite în fermă sunt constituite in funcţie de categoria de vârsta si starea fiziologică a
fiecarui animal.
Pentru vacile în producţie :
- siloz porumb 62 %
- nutreţ combinat 26 %
- semifân ( trifoi ) 9 %
- fân uscat ( amestec graminee + leguminoase ) 3 %
Pentru tineret :
- siloz porumb 32 %
- nutreţ combinat 18 %
- semifân ( trifoi ) 48 %
- siloz.porumb 29 %
- nutreţ combinat 25 %
- semifân ( trifoi ) 25 %
- fân uscat ( amestec graminee + leguminoase ) 21 %
Pentru sugari :
- lapte integral primele 12 zile
- lapte praf
Programul de grajd
Furajarea animalelor se face de dimineaţa la ora 6.30. Mulsul se face de doua ori pe zi. Primul
muls se face la ora 5:00 dimineaţa iar al doilea muls la ora 17:00.
Producerea furajelor
Pajiste de şes
Sporirea cantitativă si calitativă a producţiei pajiştilor consta in efectuarea a două mari categorii
de lucrări: de suprafaţa si radicale.
Lucrări de suprafaţă:
Nivelarea terenului – urmăreste distrugerea muşuroaielor de cartiţş, furnici, a tufelor unor
plante cu valoare furajeră scazută.
Se realizează manual sau mecanizat, folosindu-se după caz grapa cu colţi reglabili,
maşina de curăţat pajişti (MCP-1.5, nivelatorul NT 3.2, lama greder GS-3.0)
Îndepărtarea vegetaţiei lemnoase – a cioatelor, pietrelor, se execută mecanizat.
Îmbunatatirea regimului de apă – se asigură prin irigare în cazul deficitului de apă sau
prin constituirea de drenuri sau şanturi deschise pentru. indepartarea excesului de umiditate.
Îmbunătăţirea regimului de hrană – prin fertilizarea pajiştilor cu îngrăşăminte chimice
(200-300 Kg/ha) păstrând raportul: 1N, 0.5 P, 0.5 K şi organice. Se aplică 20-60 tone gunoi de
32
grajd fermentat. Aplicarea îngrăşămintelor organice se face toamna, iarna sau primăvara
timpuriu.
Supraînsămânţarea – Se efectuează prin semănat cu semănătoarele S.U.P. 21, S.U.P.29
sau S.U.P.48. Raportul între graminee şi leguminoase recomandat este de 2:1.

Tehnologia de obţinere a fânului de lucernă

Tehnologia de pregătire a fânului se face prin recoltarea cu cositori mecanice purtate,
uscarea în brazde se realizează în aproximativ 8-10 ore după care se întorc cu grebla rotativă, iar
după încă 12 ore când umiditatea plantelor scade la 28-30% are loc balotarea la o presiune
medie, iar baloturile se vor aşeza în grupuri de câte 3-4 în forma de piramidă cu baza mică la sol
unde vor ramane 2-3 zile pentru ca umiditatea să scadă la 15-17 %.

Fig. 4.5 Baloti folositi la furajarea animalelor

Producţia de fân obţinută este de aproximativ 28 % din cantitatea de masă verde.

4.1.3. Mulsul
Mulsul este o lucrare tehnică, prin care se extrage laptele din ugerul vacilor şi ocupă
aproximativ 50 % din timpul de lucru zilnic, în fermele de vaci de lapte. În plus, mulsul
influenţează producţia cantitativă şi calitativă de lapte, starea igienică a laptelui, integritatea
glandei mamare, durata exploatării vacilor şi nivelul eficienţei economice în fermă.
În practică, se folosesc două sisteme de mulgere a vacilor: mulgerea manuală şi mulgerea
mecanică, fiecărui sistem fiindu-i proprii mai multe metode sau tehnologii de muls.

33
 În ferma Agrocomplex Lunca Paşcani mulsul este mecanizat folosindu-se o sală specială
de muls de tip Side by Side 2 x 12 fiind precedată de o sală de aşteptare la standarde europene.
Sistemul de mulgere mecanică
Este un sistem modern de muls, de mare perspectivă pentru exploatarea vacilor de lapte.
Uniunea Europeană, foloseşte sistemul cotelor de lapte, pentru controlul producţiei de lapte de
vacă, şi reprezintă cantitatea. maximă de lapte pe care un producător o poate comercializa, prin
livrare la unităţi procesatoare, respectiv, vanzare direct pe piaţă. Nu intra în discuţie
autoconsumul sau laptele consumat de viţei, ci numai laptele care iese din fermă. În acest sens,
mulgerea mecanică prezintă mai multe avantaje comparative cu mulgerea manuală, ceea ce
explică ponderea tot mai mare a acestui sistem pe plan mondial.
Enumerăm pe cele mai importante: eficienţa economică mult sporită, se reduce
considerabil efortul fizic, se obţine o cantitate mai mare de lapte, laptele are calităţi igienice
superioare întrucât, nu vine în contact cu mâna mulgatorului şi, la majoritatea instalaţiilor de
muls mecanic, nici cu aerul din adăpost.
Industria produce instalaţii de muls şi de păstrare a laptelui, atât pentru fermele mici (de
4-15 capete) şi mijlocii (16 – 45 capete) cât şi pentru fermele mari de peste 50-100 capete vaci,
cu niveluri ridicate de performanţe tehnice, ca şi de asigurare a calităţii laptelui muls. Instalaţia
modernă de muls mecanic a fost concepută de Alexander Gillier (Australia) în anul 1903.
Pentru reuşita mulgerii mecanice se impune ca în fermă să se asigure anumite condiţii :
- existenţa unui personal calificat, care să cunoască particularităţile ugerului, instalaţia
de muls şi exploatoarea ei raţională, să respecte regulile care. se impun şi tehnologia de mulgere
mecanică;
- vacile să se preteze la mulsul mecanic, respectiv să aibă ugerul bine dezvoltat,
sferturile simetrice, mameloanele potrivite ca lungime şi grosime, de formă uşor conică şi o
viteză de eliberare a laptelui, bună;
- dotare tehnică corespunzătoare pentru mecanizarea proceselor de producţie, cum ar fi:
administrarea hranei, adăpost, evacuarea dejecţiilor;
- efective optime de vaci, pentru exploatarea. eficientă a instalaţiei de muls;
- existenţa unei perioade de pregătire pentru trecerea la mulsul mecanic,
pentruobişnuirea cu acest sistem
În practică, se întâlnesc trei grupe de instalaţii: în adăpostul de exploatare a vacilor, în
săli speciale de muls şi, la păşune.
Mulgerea vacilor în săli speciale
Se practică în fermele de tip industrial, cu întreţinerea liberă a vacilor. Instalaţia de muls
se amplasează într-o sală specială, construită în afara adăpostului – cu următoarele încăperi: sala
34
de aşteptare a vacilor, platforma sau grupul de muls, camera pentru răcirea şi depozitarea
laptelui, camera pentru agregate şi rampa de livrare a laptelui. Sala de muls se amplasează la
distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor.
Se cunosc mai multe tipuri de săli de muls, care diferă prin modul de dispunere a vacilor
în timpul mulsului, modul de introducere şi evacuare a acestora, numărul de standuri care revin
unui aparat de muls şi forma sălii de muls. Pentru a se asigura o poziţie comodă mulgătorului în
timpul procesului de muls, fiecare. sală destinată acestui scop, este prevăzută cu o alee de
serviciu, situată la cca 70 cm sub nivelul standului vacilor, astfel încât, ugerul se găseşte la
nivelul mâinilor mulgătorului. În sălile în care mulgerea vacilor se face în grup, poate să existe
un aparat de muls la fiecare stand sau un aparat la două standuri. De asemenea, sălile de muls pot
fi dotate cu instalaţii mecanice ori automate de distribuire.a concentratelor în timpul mulsului
sau, ele pot fi administrate după muls, intr-o sală alăturată sau în adăpost.
Mulsul în săli de muls, prezintă mai multe avantaje şi anume: productivitatea muncii este
foarte ridicată; efortul fizic depus de mulgători este minim; vacile sunt mulse în condiţii
confortabile si igienice;se poate mări efectivul de vaci pe fermă. Ca dezavantaj, investiţiile sunt
mult mai mari comparativ cu celelalte grupe de instalaţii (Maciuc, 2006).

Fig. 4.6. – sală de muls Side by Side

Sala de muls Side by Side

În sala de muls, vacile sunt aşezate perpendicular, în unghi de 90° faţă de aleea de
serviciu. Lăţimea unui loc de muls este de 0,65 m iar intrarea şi ieşirea vacilor din sala de muls,
se face în grup. Capacitatea acestor săli variază de la 2 x 8 şi pana la 2 x 20 locuri. Pentru o mai
bună organizare a mulsului, se impune lotizarea vacilor în funcţie de producţia de lapte şi viteza
de muls.
35
 4.1.4 Starea sanitară şi apărarea sănătăţii animalelor
Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la
animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea
furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, constituie o
problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării.
Menţinerea stării de sănătate a efectivelor de animale în general, a tuturor populaţiilor de
animale, dar cu precădere a celor de interes economic, este o activitate cu un important impact
sanitar, economic şi social. Realizarea acestui obiectiv are consecinţe benefice care se
repercutează direct asupra condiţiilor de viaţă a populaţiilor umane prin asigurarea unei părţi
esenţiale din mijloacele de nutriţie şi prin contribuţia sa directă la evitarea unui mare număr de
stări patologice.
Principalele obiective sunt îndreptate în direcţia cunoaşterii stării de sănătate a
populaţiilor de animale. Dintre aceste obiective, trebuie să fie reţinute, în primul rând:
- monitorizarea parametrilor de sănătate exprimaţi printr-un set de indici normali,
caracteristici pentru diverse categorii de animale; ei sunt diferenţiaţi în funcţie de specie, vârstă,
rasă, sex, etc; aceste valori se referă la condiţiile de dezvoltare, starea clinică şi numeroşii
indicatori paraclinici, se adaugă acei parametri care sunt modificaţi în urma interveniţiei unor
agenţi etiologici exogeni sau endogeni, animaţi sau neanimaţi; prezenţa acestor factori etiologici
sau a perturbărilor pe care le produc este detectată prin teste specifice;
- atestarea indemnităţii pentru o anumită boală a unei ferme, localităţi, regiuni, sau chiar
a unei ţări;
- corelarea parametrilor de sănătate cu indici de producţie caracteristici fiecărei categorii
de animale;
- controlul aplicării şi evaluarea eficienţei măsurilor de profilaxie generală şi specifică,
stabilite în funcţie de situaţia epidemiologică şi luând în considerare respectarea normelor
oficiale de stat în legătură cu setul de acţiuni sanitar-veterinare incluse în strategiile acceptate
peplan naţional şi internaţional;
- urmărirea evoluţiei, în timp şi spaţiu, a bolilor existente în efective, pe baza
înregistrării rezultatelor examenelor relevante pentru fiecare stare patologică;
- notificarea apariţiei unei boli noi, în urma stabilirii diagnosticului prin
aplicareametodelor care permit evidenţierea agentului etiologic şi a modificărilor patologice
caracteristice induse de acesta; semnalarea unor creşteri semnificative ale frecvenţei şi
distribuţiei unor boli existente;

36
 - detectarea factorilor favorizanţi care au contribuit la apariţia unei boli şi la evoluţia
acesteia, eventual la amplificarea manifestărilor sale;
- definirea importanţei sanitar-veterinare şi economice a bolii (bolilor) investigate, în
corelaţie cu realizarea indicatorilor de producţie şi cu pericolul potenţial pentru efectivul
analizatşi pentru alte efective de animale;
- stabilirea prognozei la nivel populaţional şi a strategiilor de tratament şi combatere a
stărilor patologice, a căror evoluţie este urmărită prin supravegherea epidemiologică ;
- evaluarea cât mai precisă a raportului dintre rezultatele posibile ale strategiilor de
combatere şi costul realizării acestora, astfel încât să fie selectate şi aplicate tratamentele,
vaccinările şi alte măsuri generale sau nespecifice care sunt justificate prin eficienţa
loreconomică;
- monitorizarea evoluţiei bolilor în corelaţie cu modul de aplicare a tratamentelor şi a
altor mijloace de combatere; modificarea acestora în cazurile în care schemele iniţiale nu
aurezultatele scontate;
- elaborarea unor decizii cu privire la introducerea în practică a unor metode noi sau
ameliorate de diagnostic, prevenire şi combatere a bolilor la animale; orientarea producţiei de
medicamente, biopreparate, instrumentar, reagenţi etc, în funcţie de situaţia epidemiologică
definită prin programul de supraveghere epidemiologică, aplicat pe plan naţional.
Respectarea şi aplicarea programul strategic de supraveghere, profilaxie şi combatere a
bolilor la animale,de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a
mediului.
Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a efectivelor de animale şi păstrarea
indemnitaţii teritoriului, judeţului faţă de bolile majore la acestea, este obiectivul de baza şi
permanent al activităţii specifice ale Autorităţii sanitare veterinare centrale şi teritoriale.
Activitatea are la baza Programul naţional de supraveghere, profilaxie şi combatere a
bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a
mediului elaborat anual prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi prin norme şi programe speciale în cazul pericolului apariţiei
şi evoluţiei bolilor majore. Pentru anul în curs programul a fost elaborat prin HG 331/2009 şi
Ordinul A.N.S.V.S.A. nr 24/2009.

4.1.5. Valorificarea producţiei

Tratarea şi păstrarea laptelui în fermă
Tratamentul primar al laptelui vizează totalitatea operaţiilor la care este supus acesta
după mulgere, cu scopul de a menţine caracteristeristicile iniţiale ale laptelui proaspăt.
37
Tratamentul primar constă în filtrarea, răcirea şi păstrarea laptelui în condiţii corespunzătoare.
Pentru tratarea şi păstrarea laptelui fiecare fermă trebuie să deţină o laptărie. Lăptăria are mai
multe încăperi: sala de recepţie şi analiză a laptelui, sala de răcire şi depozitare, sala de
prelucrarea primară a laptelui (smântânirea), sala de spălare şi păstrare a utilajelor folosite.
Filtrarea lapelui urmăreşte îndepărtarea impurităţilor de natură vegetală sau păr,
bălegaretc. În acest scop se foloseşte tifon sau filtre centrifugale mecanice, care pot funcţiona
independent sau se interpun pe traseul laptelui.
Răcirea laptelui se poate face cu apă şi gheţă (10-13 kg gheaţă/100 l lapte) pentru areduce
temperatura laptelui la 6-8 C sau tancuri izoterme cu freon respectiv amoniac, care asigură
răcirea laptelui la temperature de 4 C.
Păstrarea laptelui până la livrare se face în bidoane sau tancuri izoterme (fig 4.7)aplasate
într-o cameră răcoroasă şi corespunzător igienizată. În raport cu durata de păstrare este necesară
răcirea laptelui, pentru a reduce la minimum multiplicarea organismelor din lapte.

Fig. 4.7. Tanc de răcire a laptelui

Transportul laptelui de la fermă la fabricile de procesare se face cu autocisterne.

Cantitatea de lapte se determină volumetric sau gravimetric. Din punct de vedere calitativ,
laptele de vacă trebuie să aibă conţinutul în grăsime standard de 3,5-3,6 %, proteină 3,2 %,
densitatea minimă de 1,028, aciditatea 16 T, temperatura să nu depăşească 12 C, iar gradul de
impurificare să se încadreze în limitele admise.

38
4.2. Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie normală şi totală
Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie totală variază,în medie, între 7707,76 şi 7940,78
litri lapte, iar cea normală în medie, între 6488,65 si 7080,12 litri lapte (fig. 4.8)

9000 8429,67 8196,42

7835,89 7940,78 8022.10
7707,76
8000 7191,97 7162,39 7080,12 6496.87
6811,24
7000 6488,65
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
L1 L2 L3 L4 L5 Media
Lactația totală Lactația normală

Fig. 4.8.Producţia de lapte cantitativă pe lactaţie normală şi totală

Producţia medie anuală de lapte (fig. 4.9.) fiind cuprinsă între următoarele valori: cea mai
mare cantitate de lapte în anul 2017 respectiv 7817 litri, iar cea mai mică cantitate în 2015,
aceasta fiind de 7260 litri lapte.
Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein Friza
7900
7800
7700
7600
7500
7400
7817
7300
7200 7471 7418
7100 7322 7260 7278
7000
6900
2013 2014 2015 2016 2017 2018

Fig. 4.9.Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein din ferma Lunca Paşcani

39
 Tabelul 4.2.
Valorile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie pe lactaţii, la populaţia de tip Holstein din ferma Lunca Paşcani

Lact Indicatori Lactaţie totală Lactaţie normală

aţia Statitici Durata Lapte Grăsime Grăsime Proteină Proteină Durata Lapte Grăsime Grăsime Proteină Proteină
(zile) (litri) (%) (kg) (%) (kg) (zile) (litri) (%) (kg) (%) (kg)
X 347,20 7707,76 4,19 278,92 3,47 197,85 300,56 6488,65 4,16 244,09 3,21 186,50
±sx 5,34 98,54 0,01 4,27 0,12 5,20 3,48 45,22 0,01 2,03 0,009 1,49
S 35,11 1251,79 0,20 75,98 0,29 32,94 24,15 844,87 0,20 37,95 0,16 27,97
LI
V% 26,62 24,13 4,90 26,24 8,59 16,65 7,30 14,44 4,94 15,55 5,04 14,99

Min 189 1373,00 3,35 140,00 3,13 134,00 199,00 1373 2,95 110,00 2,91 93
Max 1054,00 13375,00 5,73 5,84 3,96 300 304 8682 4,98 530 386 279
X 359,11 7835,89 4,18 315,75 3,45 172,11 302,18 6811,24 4,10 271,36 3,21 212,87
±sx 6,90 155,18 0,01 6,53 0,11 4,31 3,16 70,31 0,01 3,18 0,01 2,38
S 49,24 1465,39 0,19 44,43 0,19 20,41 22,04 956,42 0,20 23,27 0,12 22,49
L2
V% 24,85 26,90 4,66 26,74 7,21 17,20 7,88 14,45 4,79 15,58 2,89 11,26

Min 184 1772 3,16 95,0 2,94 295 184 1772 3,16 95 2,95 95
Max 886 18287 4,56 771 3,97 317 305 97.2 4,54 526 3,97 317
X 341,58 8429,67 4,22 311,63 3,46 215,72 282,86 7191,97 4,18 280,88 3,39 233,11
±sx 8,12 211,14 0,01 8,84 0,12 4,07 3,17 126,29 0,02 5,11 0,12 4,07
S 36,62 1691,90 0,17 33,44 0,20 30,96 19,06 1269,27 0,21 41,38 0,20 30,96
L3
V% 22,43 26,94 4,11 26,77 6,74 18,99 6,74 18,88 5,26 18,20 5,86 18,99

Min 204 2997 3,62 119 2,85 92 204 2997 3.04 119 2.86 92
Max 602 13662 4,62 562 3,94 379 305 11852 4,62 478 3,67 379
L4 X 359,19 8196,42 4,26 331,63 3,30 219,27 301 7162,39 4,25 285,51 3,30 219,27
40
 ±sx 7,49 146,95 0,03 7,46 0,01 6,98 4,20 209,89 0,02 6,74 0,01 6,98
S 29,46 1578,58 0,20 46,81 0,09 29,85 16,20 1498,97 0,20 32,58 0,09 29,85

V% 17,99 28,46 4,76 29,01 3,84 20,71 8,61 22,31 4,71 20,14 3,84 20,71

Min 242 1651 3,95 94,00 3,0 72 242 1651 3,95 82,00 3,00 72,00
Max 569 17267 4,89 706 3,59 363 305 11458 4,89 469 3,9 363,00
X 339,50 7940,78 4,17 306,00 3,38 223,11 296,67 7080,12 4,17 296,44 3,38 223,11
±sx 6,10 160,40 0,36 6,24 0,01 14,06 2,02 210,79 0,05 7,44 0,01 14,06
S 31,44 1327,45 0,15 31,32 0,05 44,20 3,51 1432,39 0,15 33,61 0,05 44,20
L5
V% 24,60 27,90 3,69 28,67 2,82 24,12 3,26 25,77 3,69 24,16 2,82 24,12

Min 273 3646 0,93 167 3 151 173 3646 3,93 167 3 151
Max 396 11075 4,36 483 3,84 360 304 11075 4,36 483 3,48 360,00

Populaţia analizată (tab. 4.2) a realizat în lactaţia I-ao producţie medie de 6488,65 litri lapte, 4,16% grăsime şi 3,21% proteină, cu o variabilitate
între 1373 şi 8682 litri lapte. Pe lactaţia totală producţia medie a fost de 7707,76 l lapte şi 4,19% grăsime, 3,47proteină, cu o variabilitate între 1373
litri şi 13375 litri lapte. De remarcat faptul că producţia medie de lapte pe cele cinci lactaţii, aici referindu-ne la lactatia normala, are o evoluţie
ascendentă de la 6488,65 litri lapte în lactaţia I-a şi până la 7080,12 litri lapte în lactaţia a V-a.
Cât priveşte durata lactaţiei totale a fost de 347,20 zile la lactaţia I-a cu limite extreme între 189 zile şi 1054 zile.

41
 4.3. Conţinutul în grăsime şi proteină pe lactatia normală
În tabelul 4.2 sunt prezentate cantitatea de grăsime şi proteină, cea mai mare cantitate de
grăsime fiind obţinută în lactatia a-IV-a , respectiv 285,51 kg, iar cantitatea de proteină fiind de
233,11 kg valoare inregistrata in lactatia a-III-a.

4.5 4.25
4.16 4.1 4.18 4.17
4

3.5 3.39 3.3 3.38

3.21 3.21

2.5
Grăsime (%)
2 Proteină (%)

1.5

0.5

0
LI L II L III L IV LV

Fig. 4.10.Variatia procentuala a grăsimii si proteinei din lapte

În fig. 4.3. sunt prezentate valorile medii ale procentelor de grăsime şi proteină, cel mai ridicat
procent de grăsime fiind în lactaţia a IV-a, respectiv 4,25 % şi cel mai ridicat procent de proteină
fiind de 3,39 % în lactaţia a III-a.

4.4. Indicii de reproducţie în populaţia analizată

4.4.1.Vârsta la prima fătare (VP)
Urmărind vârsta la prima fătare (fig. 4.11) observăm că media a fost cuprinsă între
885,12 zile în anul 2016 şi 1132,21 zile în anul 2018, valori medii care atestă atestă o oarecare
întârziere a primei fătări. Acest aspect este legat de unele deficienţe de creştere a viţelelor de
reproducţie care se reflectă în final prin întârzierea intrării la reproducţie şi a primei fătări.
Folosirea prea timpurie la montă a viţelelor este o practică greşită a unor crescători, după
cum folosirea cu mare întârziere (peste 3 ani) are efecte fiziologice şi economice nefavorabile.
Întârzierea primei fătări este influenţată de reproducătorul mascul dar, în principal, de
factorii tehnologici din perioada de creştere a tineretului, care au un rol hotărâtor. De aici se
desprinde concluzia logică a necesităţii îmbunătăţirii tehnologiei de exploatare şi a

42
managementului în exploataţiile analizate, factori esenţiali de influenţă asupra vârstei la prima
fătare.

1200 1132,21
1058
977.54
1000 945.4 942.8
885.12

800
VP, Zile

600

400

200

0
2013 2014 2015 2016 2017 2018
Anul

Fig. 4.11.Vârsta la prima fătare, în funcţie de ani, la populaţiade rasă Holstein

Din analiza însămânţărilor artificiale la viţele şi procentul de fecunditate după prima

însămânţare se observă o situaţie care se menţine la media rasei.
Pe întregul efectiv procentul de natalitate (fig. 4.9) a fost de peste 80 %, cu un maxim de
89,7 % în anul 2016 şi un minim de 75,6 % în 2017.

4.4.2 Intervalul între fătări (Calving Interval)

După cum rezultă din fig. 4.12 intervalul între fătări s-a situat puţin peste 400 zile în toate
lactaţiile ceea ce evidenţiază un management destul de bun al funcţiei de reproducţie.
Valorile medii pe întreaga populaţie fiind cuprinse între 419,38 de zile (lactaţiile I-II) şi 399,45
zile (lactaţiile IV-VII). Acest indicator sintetic al funcţiei de reproducţie a avut o variabilitate
individuală cuprinsă între 288 de zile şi 1315 zile (lactaţiile III-IV).
În ordinea succesiunii lactaţiilor, intervalul între fătări înregistreză valori tot mai mici,
apropiindu-se de valorile optime, sub 400 de zile

43
 440

430

420

410

400
CI
390 429.81
419.38
380 409.02 410.57 405.89
399.45
370

360

350
I-II II-III III-IV IV-V V-VI VI-VII

Fig. 4.12.Intervalul între fătări în ordinea succesiunii lactaţilor

4.4.2. Repausul mamar (RM)

Repausul mamar (fig. 4.13) în funcţie de lactaţie, au valori medii cuprinse între 64, 74
zile (lactaţia I) şi 60, 58 de zile (lactaţia VII). Analiza acestui indicator ne arată că în anii
studiaţi, vacile au avut în general, un repaus mamar normal, în fiecare an variabilitatea a fost
accentuată, vacile nefiind totdeauna înţărcate la timp cu respectarea repausului mamar optim.
Uneori, vacile înţărcă prea devreme prin reducerea drastică a producţiei de lapte datorită
unei furajări şi întreţineri necorespunzăoare, alteori vacile productive sunt mulse cu mult peste
durata lactaţiei normale, până în apropierea fatării, repausul mamar nemaifiind respectat şi cu
implicaţi asupra performanţei reproducţiei de lapte în lactaţia următoare.

70 64.48 64.74
61.88 60.89 60.69 61.75 60.58
60

50
R M, Zile

40

30

20

10
I II III IV V VI VII
Lactația

Fig. 4.13.Evoluţia repausului mamar, în funcţie de lactaţie, la rasa Holstain Friză

44
 90 89.7

85 82.7 83.3
82
79.7
80
75.6
75

70

65
2013 2014 2015 2016 2017 2018
Ani

Fig. 4.14.Dinamica indicilor de natalitate la vacile din rasa Holstein Friză din ferma Lunca
Paşcani

Din analiza indicilor de reproducţie se poate desprinde concluzia că funcţia de

reproducţie a fost bine stăpânită, dar au existat unele excepţii care au influenţat valorile globale
ale indicilor de reproducţie din această fermă.

45
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

 În urma studiului întreprins asupra populaţiei de taurine Holstein Friză din ferma Lunca
Paşcani se pot desprinde următoarele concluzii:
 În această exploataţie privată vacile sunt întreţinute în stabulaţie tot timpul anului
practicând o tehnologie de hrănire diferenţiată sezonier. Principalele lucrări din fluxul
tehnologic (hrănire, adăpare, muls, evacuarea dejecţiilor) se execută mecanizat cu
instalaţii şi utilaje performante.
 Populaţia de taurine din această fermă s-a format în urma introducerii rasei Fiză din
Austria şi Germania material biologic care ulterior a fost reprodus în stare pură folosind
tauri indigeni şi din import;
Din analiza valorilor medii putem observa că în prima lactaţie producţia de lapte este mai
scăzută 6488,65 kg lapte, faţă de lactaţiile II, III, IV şi V, respectiv 6811,24; 7191,97; 7162,39;
şi 7080,12 kg.
Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie totală variază între 7707,76 şi 8429,67 kg, în
medie 8020 kg lapte, iar cea normală în medie 6952 kg lapte.
Populaţia analizată a realizat în lactatia normala un procent grasime de 4,25% si unul de
3,39% proteina, valori inregistrate in lactatia a-IV-a si respective a-V-a
Intervalul dintre fătări s-a situat puţin peste 400 zile în toate lactaţiile ceea ce evidenţiază
un management destul de bun al funcţiei de reproducţie.
Urmărind vârsta la prima fătare observăm că media a fost cuprinsă între 885,12 zile în
anul 2016 şi 1132,21 zile în anul 2018; valori medii care atestă atestă o oarecare întârziere a
primei fătări. Acest aspect este legat de unele deficienţe. de creştere a viţelelor de reproducţie
care se reflectă în final prin întârzierea intrării la reproducţie şi a primei fătări.
Sub aspectul performanţelor productive populaţia de taurine analizată are un bun potenţial
genetic.
Variabilitatea mare a indicilor. de producţie şi reproducţie conduce la concluzia că aceştia
pot fi modelaţi în sensul dorit de crescători prin crearea unui ambient tehnologic şi managerial
eficient.
46
 BIBLIOGRAFIE

1.Alecu I.N., şi colab., 1972 - Managementul în agricultură,Ed. Ceres Bucureşti

2.Bogdan A.T., Târnoveanu I., Salanţiu D., 1984 - Fertilitatea, natalitatea şi prolificitatea
înzootehnie, Ed. Dacia, vol I, Cluj-Napoca;

3.Bulancea S., 2009 - Contribuţii la studiul creşterii vacilor de lapte din rasa Bălţată cu
negruromânescă în Dobrogea, Teză de doctorat UŞAMV laşi

4.Carp-Cărare M., Timofte D., 2002 - Imunologie şi imunopatologie,Ed. Ion lonescu de la Brad,
laşi

5.Chiran A., Gându E., 2007 - Zooeconomie,Editura PIM laşi

6.Ciotău C., 2008 -Controlul Sanitar - Veterinar al Materiilor Prime Agroalimentare

7.Coman I., Popescu D., Drăghici C, Decun M., 1983 - Igienă,Ed. Ion Ionescu de la Bradlaşi

8.Diaconescu I., Ardelean Dorina, Mirela Diaconescu, 2007 –Merceologie Alimentară,Calitate şi

Siguranţă, Editura universitară, Bucureşti

9.Dinescu S., Tontsch Anne-Marie, 2002 - Creşterea vacilor pentru lapte,Ed.Ceres

Bucureşti

10. Georgescu Gh., 1990 - Tratat de creştere a bovinelor,Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti

11 .Luca E., Modiga V., 1987 - Mulsul mecanic,Ed. Ceres, Bucureşti

12. Maciuc V., 2006 –Managementulcreşterii bovinelor,Ed. Alfa Iaşi

13.Maciuc V., Ujică V., Nistor I., 2003 - Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelorpentru
lapte, Editura Alfa Iaşi

14. Maciuc V., Creangă Şt., Pîntea M., 2008 - Ameliorarea genetică a bovinelor în
regiuneatrasfrontalieră, Editura Ion lonescu de la Brad laşi

15.Pântea M., şi colab., 1996 - Cercetări privind influenţa tehnologiei de creştere

asupradezvoltării corporale, reproducţiei şi producţieila viţelele din rasa Bălţată cu negru

47
românească de la SCPCB Dancu Iaşi. Simpozionul creştera bovinelor în contextul dezvoltării
durabile, ICPCB, Baloteşti

16.Mihaiu, M., Rotaru, O., 2007 –Igiena alimentelor şi sănătate publică, vol II,
EdituraRisoprint, Cluj-Napoca

17.Stănescu, V., Apostu, S., 2010 –Igiena, Inspecţia şi Siguranţa Alimentelor de Origine

Animală, vol I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

18.Popa Gh., Stănescu V., 1981 - Controlul sanitar veterinar al produselor de origineanimală,
Ed. Coresi Bucureşti

19.Ujică V., 1997 - Tehnologia creşterii bovinelor, Lucrări practice,Universitatea

Agronomică,,Ion Ionescu de le Brad" laşi

20.Ujică V., Nistor I., Marc Mioara, Vârlan Zamfira, 1994 - Descrierea lineară acaracterelor
morfologice la rasa Bălţată cu negru românească şi evaluarea genetică a reproducătorilor
masculi, Lucrări ştiinţifice UŞAMV, vol. 30-40, p. 17-30, laşi.

48