UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE

SI MEDICINA VETERINARA – BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA
INVATAMANT LA DISTANTA

SEMESTRUL I

FITOPATOLOGIE

STUDENT HUTU GABRIEL ANUL II –ID - 2011

Principalele boli în cultura tomatelor:
-identificare,
-factori favorabili,
-elemente de protecţie

Bolile tomatelor

I. Mozaicul tomatelor Tobacco mosaic virus in

tomato (TMV)
II. Filozitatea tomatelor Cucumber masaic
virus in tomato (CMV)
III. Boala petelor de bronz Tomato Spotted
Wilt Virus (TSWV)
IV. Stolburul tomatelor (solanaceelor) Stolbur
disease in tomato
V. Patarea frunzelor si basicarea fructelor
Xanthomonas campestris p.v. vesicatoria
VI. Ofilirea bacteriana a tomatelor Clavibacter
michiganensis subsp. Michiganensis
VII. Caderea si putrezirea plantutelor Pythium
ultimum
VIII. Mana tomatelor Phytophthora
infestans
IX. Fainarile tomatelor Leveillula taurica;
Oidium lycopersici (O. neolycopersici)
X. Patarea alba a frunzelor de tomate
Septoria lycopersici
XI. Patarea cafenie a frunzelor de tomate
Fulvia fulva (Passalora fulva)
XII. Ofilirea fuzariana (fuzarioza) Fusarium
oxyporum f.sp. lycopersici
XIII. Alternarioza Alternaria solani; A.
lycopersici; A. tenuissima
XIV. Putregaiul cenusiu Botrytis cinerea

Mozaicul tomatelor Tobacco mosaic virus

in tomato (TMV)

Frunze: mozaic comun (cea mai raspândita forma de manifestare): pete

de culoare verdegalbuie, difuze, de marimi diferite, izolate sau confluente,
care alterneaza cu zone de culoare verde.
Limbul foliolelor este mai redus, uneori încretit. Mozaic aucuba: pete mici,
frecvent
în spatiile internervuriene, clorotice apoi albe, dispersate pe toata
suprafata limbului. Stric: forma de manifestare deosebit de grava;
simptome vizibile dupa fructificare, pe nervuri si petioli: pete brune-
negricioase, necrotice, în general sub forma de striuri alungite sau cu
forme si dimensiuni diferite, putând cuprinde uneori întreaga suprafata a
limbului. Atacul determina uscarea frunzelor.
Fructe: mozaic aucuba (în cazul infectiilor puternice): pete brune-galbui,
cu contur nedefinit, adâncite, dispersate neuniform; stric - pete necrotice,
brune-lucioase, de forma neregulata, usor adâncite în tesut.
Fructele atacate ramân slab dezvoltate, deformate. Plantele intens
atacate ramân mai mici, cu un numar mai redus de fructe (atacul produce
si sterilitatea florilor).

Factori favorabili
_ temperatura scazuta, umiditatea ridicata si insuficienta luminii (viroza
mai raspândita în ciclul II de cultura din sere, datorita temperaturii mai
scazute si a nebulozitatii ridicate).

Elemente de protectie
_ cultivarea de soiuri/hibrizi cu toleranta/rezistenta la TMV
_ adunarea si se distrugerea resturilor de plante (inclusiv radacinile)
_ igienizarea serelor (pereti, parti interioare ale serelor si înmultitorului,
rasadnite) prin spalate cu jet de apa (pentru îndepartarea resturilor
vegetale)
_ dezinfectia pamântului la începutul fiecarui ciclu de productie: termica
(cu vapori
supraîncalziti: la adâncimea de 30cm, 90-960C, 1 ora) sau chimica
_ dezinfectarea ghivecelor, laditelor, uneltelor, materialelor (sfori, araci)
prin cufundare în solutie de fosfat trisodic (10%)
_ dezinfectia mâinilor cu solutie de fosfat trisodic (3%)
_ utilizarea de samânta sanatoasa, recoltata de la plante neinfectate,
dezinfectata termic (24 ore la 800C) sau chimic. Dezinfectia superficiala a
semintelor se poate realiza prin cufundare 10-30 minute într-o solutie de
hidroxid de sodiu (2%), fosfat trisodic (1%) sau permanganat de potasiu
(1%), urmata de clatire în mai multe ape si uscare.
_ examinarea rasadului, dupa repicare, cu eliminarea plantelor bolnave;
triere foarte
riguroasa înainte de plantare.
_ reducerea trecerilor printre plante, pentru evitarea generalizarii atacului
în sera.
_ Dezinfectarea (prin fierbere) a halatelor de lucru si schimbarea acestora
de 2 ori pe zi, pentru a se evita infectia prin contact cu sucul lipit mai ales
pe mâneci (care ”se înverzesc”), cel putin pâna la recoltarea primelor 2
etaje de fructe.
_ mentinerea unei temperaturi 28-300C în zilele senine si de 20-220C în
cele înnorate (mozaicul se manifesta mai intens în conditii de temperatura
scazuta si luminozitate redusa)
_ prevenirea si oprirea generalizarii infectiei la plantele tinere: stropiri cu
lapte
smântânit, diluat cu apa în proportii egale, cu o ora înainte de repicare,
precum si
înainte de legat sau cârnit.
_ premunizarea soiurilor sensibile (protectie fata de tulpini virulente de
VMT):
inocularea tomatelor în faza de rasad cu o tulpina atenuata (sau
avirulenta) a virusului

Filozitatea tomatelor Cucumber masaic

virus in tomato (CMV)
Semnalata, în principal, în culturile din câmp si gradini si la soiurile
tardive.
Aparitia primelor simptome se observa înca din faza de rasad sau îndata
dupa
plantare.
Frunze: frunze mici, cu marginile rasucite spre fata superioara. In cazul
unor infectii timpurii: frunze filiforme, foliole foarte înguste, adesea numai
cu nervura principala (“frunze siret”) .
Plantele infectate au o dezvoltare redusa, formeaza un numar foarte redus
de fructe, de dimensiuni mici, deformate, fara gust.

Elemente de protectie
_ amplasarea culturilor de tomate la distanta fata de cucurbitacee si de
alte plante gazda pentru virus
_ amplasarea culturilor de tomate în culise de porumb, cu rânduri
perpendiculare pe
directia vântului dominant (stânjeneste zborul afidelor, reducând
procentul de plante
infectate).
_ producerea rasadului în conditii fitosanitare corespunzatoare, evitându-
se apropierea de o serie de specii gazde ale virusului (spanac, telina,
castraveti, ardei etc.).
_ eliminarea si distrugerea plantele suspecte - la repicat si plantat
_ controlul afidelor (tratamente cu insecticide specifice)
_ distrugerea buruienile din culturi si din vecinatatea lor
_ dezinfectarea mâinilor (fosfat trisodic 3%) în timpul executarii lucrarilor
de copilit,
defoliat, cârnit etc.

Boala petelor de bronz Tomato Spotted

Wilt Virus (TSWV)
Frunze: cele tinere se curbeaza în jos si prezinta nervurile brun-rosiatice;
ulterior, pe fata inferioara apar pete brune sau de culoarea bronzului.
Limbul se ofileste si se usuca .
Plantele tinere infectate se opresc din crestere, ramânând pitice.
Tulpini si petioli: dungi de culoarea bronzului, apoi brune.
Fructe: pete si dungi inelare, semiinelare etc., de culoare rosiatica sau
galbuie, cu epiderma necrozata.
Plantele atacate au un numar redus de fructe, depreciate calitativ.

Elemente de protectie
_ producerea rasadului la distanta de specii floricole gazda pentru tripsi
(crizanteme,
begonii etc.)
_ izolarea tomatelor fata de culturile de tutun
_ distrugerea buruienilor din apropierea culturilor
_ combaterea chimica a tripsilor: un tratament în rasadnite si 1 - 2
tratamente (la 14 zile interval) în solarii si gradini, la începutul vegetatiei.
_ irigarea prin aspersie, în perioada migrarii tripsilor: reduce atacul,
provocând lipirea
acestora pe sol si distrugerea lor.
_ confirmarea prezentei, prin identificarea cu acuratete, folosind ca
material vegetal
frunze sau fructe: benzi QuickSticks™ AS 063PT

Stolburul tomatelor (solanaceelor)

Stolbur disease in tomato
Foarte raspândit în culturile de câmp din sudul tarii; poate produce
pierderi mari de recolta, mai ales în culturile târzii si în anii secetosi,
favorabili dezvoltarii cicadei vectoare Hyalesthes obsoletus (în anii ploiosi
si mai reci, cicadele apar târziu, în numar mic, astfel ca, frecventa atacului
(în luna august) este redusa).
Frunze: primele simptome apar pe la jumatatea lunii iulie, la frunzele de
la vârful lastarilor: frunze mult mai mici, cu marginea foliolelor clorozata.
Plantele infectate într-o faza mai tânara ramân mai scunde, lastaresc
puternic, au tulpinile îngrosate în partea dinspre vârf si o culoare violacee,
ca urmare a acumularii pigmentilor antocianici în celule.
Flori: atac specific - sepale mult crescute în lungime, uneori chiar
concrescute (caliciu tubular); petale si stamine atrofiate, adesea de
culoare verde
Florile formate în urma infectiei sunt sterile.
Fructe: din florile legate înainte de infectie rezulta fructe mici, tari, care
se matureaza încet si neuniform; culoare portocalie la maturitate, cu
pulpa lemnoasa si fara gust, improprii pentru consum în stare proaspata
sau conservata

Elemente de protectie
_ plantarea cât mai timpurie a tomatelor
_ cultivarea hibrizilor cu precocitate si cu o buna rezistenta sau toleranta
la stolbur
_ distrugerea buruienilor gazda, în special a volburei
_ combaterea insectele vectoare

Patarea frunzelor si basicarea fructelor

Xanthomonas campestris p.v. vesicatoria
Frecventa în culturile de câmp si în anii ploiosi. Plantele pot fi atacate în
toate
fazele de dezvoltare.
Frunze: în rasadnita: cotiledoane si frunzulite - pete (1 – 4 mm), galben-
verzui sau galbenbrune, cu centrul necrozat si acoperit cu un exsudat cu
aspect de lacrima. În câmp: (din luna iunie) - pete mici (1-2 mm),
hidrozate, initial verzi-galbui, circulare sau colturoase, înconjurate de o
zona translucida . În dreptul petelor apare exsudatul bacterian. Tesuturile
din dreptul petelor se usuca, devin brune, pergamentoase, cu partea
centrala negricioasa.
Frunzele puternic atacate se necrozeaza, se usuca, se faramiteaza sau se
desprind si cad.
Fructe: atac specific, frecvent în jurul insertiei pedunculului: vezicule mici
(de 2-8 mm), usor proeminente, izolate sau grupate, umede, initial de
culoare verde apoi brune. Veziculele contin un exsudat apos în care se
gasesc bacteriile. Prin ruperea epidermei exsudatul se scurge, în locul
veziculelor ramânând niste adâncituri crateriforme . Atacul nu
progreseaza în adâncime, fructele putând fi consumate; valoarea
comerciala este scazuta. Pe fructele mature infectia nu se mai produce.

Factori favorabili
_ verile/regiunile cu ploi abundente si cu temperatura de 23-28oC;
_ irigarea excesiva a culturilor

Elemente de protectie
_ distrugerea (ardere sau îngropare sub brazda) resturilor vegetale dupa
recoltare
_ utilizarea de samânta sanatoasa, tratata chimic sau termic (introducerea
semintei în apa calda de 500C timp de 10 minute).
_ tratamente chimice în rasadnite: Maneb, Dithane sau zeama bordeleza,
la interval de 3-4 zile.
_ tratamente chimice în vegetatie
_ soiuri si hibrizi cu rezistenta/toleranta

Ofilirea bacteriana a tomatelor

Clavibacter michiganensis subsp.
Michiganensis
Foarte pagubitoare pentru culturile fortate din sere si solarii. In cazul
atacurilor precoce pierderile (cantitative si calitative) pot ajunge pâna la
30% din productie.
Frunze: Plantute: pete rcirculare (1 - 3mm), albicioase; tesuturile din
dreptul petelor se necrozeaza, frunzele puternic atacate se usuca. Plante
dezvoltate: simptom specific - vestejirea frunzelor, începând cu cele
bazale, intensificata, în general, în timpul înfloritului.
Adesea ofilirea este însotita de o usoara rasucire în sus a marginilor
foliolelor sau de uscarea vârfului frunzei . Procesul de ofilire este lent,
cuprinzând planta în întregime dupa circa 2 luni; initial ofilirea este
reversibila (plantele îsi revin în timpul noptii) apoi devine definitiva.
Prin uscarea plantelor, recolta este declasata si chiar compromisa. Un alt
simptom întâlnit frecvent este cel de arsura a frunzelor, atac manifestat
initial sub forma unor pete “oparite”, de culoare verde, umede, care mai
târziu se usuca si devin galbene-pergamentoase, dispuse pe suprafata
limbului sau pe marginile acestuia .
În sere si solarii, în conditii de umiditate ridicata (peste 85%): petiolul
frunzelor ofilite, uneori si pe nervuri: striuri longitudinale, initial verde-
deschis apoi cenusii-negricioase; în sectiune transversala, vasele de la
baza petiolului frunzei infectate sunt îngalbenite sau brunificate.
Tulpina: dungi longitudinale (mai ales în partea superioara), de culoare
deschisa; tesuturile din dreptul striurilor se adâncesc, crapa, formându-se
rani deschise (ulceratii). În sectiune longitudinala, tulpina atacata prezinta
în dreptul vaselor liberiene o zona liniara initial albcrem apoi galbena sau
bruna-roscata . Maduva poate fi complet dezorganizata, prezentând
cavitati si o consistenta fainoasa caracteristica.
Fructe: a. infectie sistemica sau vasculara (prin peduncul): nu sunt
vizibile simptome externe, doar o înmuiere partiala a tesuturilor si o
îngalbenire a vaselor. Fructele se coc prematur si au pulpa de consistenta
slaba, apoasa. Semintele ramân mici, brune sau negre, cu facultatea
germinativa mai redusa. b.Infectie localizata (bacterii vehiculate de apa
de ploaie de pe tulpina, petioli): pielita fructelor: pete mici (1-3mm), albe,
usor proeminente, cu un punct mic, brun, în centru, izolate sau dispuse în
grupuri - forma de atac cunoscuta sub numele de “ochi de pasare” . Atacul
local al fructelor se întâlneste mult mai rar comparativ cu forma vasculara
dar recunoasterea lui atrage atentia existentei atacului în cultura.

Factori favorabili
_ temperatura de 23-280C si de umiditatea atmosferica de 80-100%.
_ în general, soiurile care nu necesita lucrari de copilire, defoliere sunt mai
slab atacate (lipsa portile de intrare a bacteriilor).

Elemente de protectie
_ recoltarea semintelor din fructe sanatoase, din culturi neinfectate. În
cazul în care nu se cunoaste provenienta semintei, aceasta se va trata
chimic (cu rezultate numai pentru infectii externe) sau termic (pentru
infectii interne: apa calda, la 52-540C, 60 minute; atentie, la 550C sunt
afectati germenii semintlor).
_ dezinfectarea patului germinativ (termic sau chimic)
_ folosirea unui rasad sanatos; tratarea rasadului: produse cuprice sau
amestecuri
(Alcupral, Oxicupron, Bouillie bordelaise, Manoxin Forte, Manoxin Total
etc). La
plantare, ghivecele se îmbaiaza într-o solutie de produs cupric - 0,3%.
_ eliminarea plantelor cu simptome (transport în saci de polietilena si
distrugere); locul ramas gol se dezinfecteaza cu Dithane M45; se
suspenda aspersia (udare pe sol). Evitarea trecerii printre plante când
frunzele sunt umede.
_ în timpul perioadei de vegetatie (pentru diminuarea sursei de infectie de
pe frunze): tratamente cu produse cuprice (Super Champ Fl, Alcupral) sau
cu Dithane-cupromix, Dithane M45, a doua zi dupa cicatrizarea ranilor
rezultate de la lucrarile de copilire, defoliere sau cârnire.
_ adunarea si distrugerea resturilor de plante.
_ rotatia culturilor: minim 3 ani.
_ preventiv: altoirea tomatelor pe rasad de vinete de aceeasi vârsta,
plantele devenind, astfel rezistente la infectiile din sol.

Caderea si putrezirea plantutelor Pythium

ultimum

Boala se manifesta în faza de cotiledoane pâna la aparitia a 2 - 3 frunze

adevarate.
Plantute: pe axa hipocotila, la nivelul solului (baza tulpinitei): pete brun -
negricioase, care se adâncesc si se extind repede, cuprinzând coletul de
jur-împrejur. În portiunea atacata tulpinita se subtiaza, devine ca un fir de
ata neagra, se zbârceste, cade la pamânt si putrezeste . Boala apare în
vetre si se extinde rapid, în conditii favorabile dezvoltarii ciupercii (20-
30oC si umiditate peste 90%) plantutele putând fi distruse în 2-3 zile. La
suprafata tesuturilor atacate ca si la suprafata solului apare un mucegai
fin, albicios (miceliul patogenului).

Factori favorabili
_ umiditate excesiva, desime mare a plantutelor, luminozitate redusa

Elemente de protectie
_ dezinfectarea amestecului pentru patul germinativ - esential pentru
obtinerea unui
rasad sanatos: cu aburi (92-950C, 45 minute), apa clocotita sau cu
produse fumigante; dezinfectarea tocurilor rasadnitelor si uneltelor:
formalina (2,5%.)
_ dezinfectarea semintei: Apron (2,5 g/kg), Tiramet, Mancoben, Captadin
(4 g/kg),
Super Homai (5 g/kg).
_ udarea patului germinativ (dupa semanat): suspensie de Captadin,
Folpan. Tratamentul se repeta înainte de repicat. La o saptamâna de la
repicat: un tratament cu Proplant (0,15 - 0,25%).
_ reglarea umiditatii solului: aplicarea la suprafata lui a unui strat subtire
de nisip sau de muschi (Sphagnum).
_ udarea numai la 3-4 zile de la semanat cu cantitati moderate de apa,
dimineata,
preferabil în zile senine.
_ evitarea excesului de umiditate si aerisirea în timpul rasaririi si
dezvoltarii rasadurilor
_ la aparitia focarelor de atac: lichidarea acestora cu sol cu tot; vetrele
ramase goale se stropesc cu zeama bordeleza 1-2% sau se prafuiesc cu
Captadin (sau alte fungicide antiperonosporice). Plantele ramase se
trateaza cu Folpan, Captadin.

Mana tomatelor Phytophthora infestans

Raspândita atât în culturile din câmp (în special în anii cu veri ploioase)
cât si în cele din sere si solarii. Pierderile de recolta sunt ridicate
(procentul de fructe atacate: 1 - 15 % în culturile tratate; 30 - 60 %, în
cele netratate). In anii favorabili bolii culturile de toamna sunt puternic
atacate astfel încât recolta pentru industrializare si conservare poate fi
total compromisa. Mana se manifesta pe toate organele aeriene ale
plantelor: frunze, tulpini si fructe.
Frunze: în câmp, primele simptome apar spre sfârsitul lunii iunie, pe
frunzele bazale, la vârful sau pe marginea acestora: pete mai mult sau
mai putin circulare (3-15 mm), initial verzi-galbui, cu aspect umed, apoi
cenusii-brune, înconjurate de o zona îngusta decolorata. În conditii
favorabile petele se maresc, conflueaza si acopera întreaga suprafata a
foliolelor .
Pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul petelor, apare un puf fin albicios
(conidiofori si conidii). În câteva zile frunzele atacate se usuca si se
rasucesc spre partea superioara. Uneori, în special în adaposturi cu folii de
polietilena, atacul evolueaza rapid: pete cu aspect de oparit si
brunificarea tesuturilor (cultura cu aspect “de ars”).
Tulpini: pete mici, ovale, cenusii-brunii, care se extind si înconjoara
tulpina pe portiuni mari (10-20cm). In general, tulpinile putrezesc si se rup
sau se îndoaie, în caz ca sunt palisate, productia de fructe fiind astfel
compromisa.
Fructe: forma de atac foarte frecventa si grava; infectate de la formare
pâna la începutul maturarii: pete de forma neregulata, usor cufundate în
pulpa, verzi-maslinii, apoi maslinii închis; petele se extind si cuprind
portiuni mari din fruct . În conditii de umiditate ridicata la suprafata
petelor apare, ca si pe frunze, un puf fin albicios. Fructele bolnave se
desprind si cad, ca urmare a putrezirii pedunculului.
Factori favorabili
_ precipitatii dese, urmate de o perioada cu cerul acoperit, cu atmosfera
saturata în apa, prezenta picaturilor de apa pe frunze si temperaturi de 10
- 25oC.
_ nopti racoroase, zile cu ceata si roua
_ excesul de îngrasaminte cu azot
_ irigare excesiva; culturi nearacite
_ în solarii: luna mai: diferentele mari de temperatura dintre zi si noapte
genereaza un condens bogat; picaturile cad pe plante, care se mentin
aproape tot timpul umede;
_ în sere: în ciclul II de cultura (septembrie), când temperaturile sunt, în
general,
scazute (sub 150C noaptea) iar diferentele de temperatura dintre zi si
noapte determina aparitia cindensului.

Elemente de protectie
În câmp:
_ asolament rational; evitarea cultivarii tomatelor în vecinatatea cartofilor
_ adunarea si arderea resturile de plante; aratura adânca
_ evitarea recoltarii de seminte din fructe atacate
_ la aparitia bolii: tratamente chimice - gama larga de fungicide, aplicate
în alternanta: cuprice (oxiclorura, hidroxid de Cu), organice de contact
(ditiocarbamati, ftalimide etc.), organice sistemice (metalaxil, cimoxanil,
oxadixil), amestecuri (Acrobat MZ, Patafol, Galben M, Ridomil Gold MZ,
Equation Pro, Ridomil Gold plus, Curzate plus T, Curzate Manox)
În sere
_ distrugerea resturilor de plante
_ dezinfectarea termica sau chimica a pamântului
_ evitarea cultivarii de cartofi si tomate în jurul serelor
_ supravegherea conditiilor de temperatura si umiditate: temperatura sa
nu scada sub 20oC si sa nu fie însotita de prezenta apei libere pe frunze
_ eliminarea plantelor/organelor de plante atacate, la aparitia primelor
focare (se taie si se scot din sera, în saci); adunarea fructelor cazute pe
sol si distrugerea lor
_ tratamente chimice, cu produse omologate pentru combaterea manei,
alternând
produsele de contact cu cele sistemice.
_ stoparea atacului: soc termic (ridicarea temperaturii la 25 0C, timp de 3
zile)

Fainarile tomatelor Leveillula taurica;

Oidium lycopersici (O. neolycopersici)
Fainarea endofita (Leveillula taurica) se manifesta pe toate organele
aeriene ale plantelor, dar îndeosebi pe frunze: pete galbui, de forma
neregulata, vizibile mai ales pe fata superioara; pe fata inferioara a
limbului, în dreptul petelor apare un puf fin, abia vizibil, cenusiu-albicios
(conidiofori si conidii) . Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, se
brunifica si se usuca. Într-o faza mai avansata apar si periteciile ciupercii,
sub forma unor punctisoare mici, brune-negricioase.
Fructe: mici, fara gust si cu un continut scazut de substante nutritive.
Fainarea epifita (Oidium (neo)lycopersici) se manifesta pe toate organele
verzi, mai frecvent pe fata superioara a frunzelor bazale: pete de
dimensiuni diferite, albicioase, pulverulente .
Petele conflueaza si acopera partial sau total suprafata frunzelor, care
apoi se îngalbenesc si se usuca. Plantele puternic atacate sunt defoliate
treptat, începând de la baza, iar productia este mult diminuata.

Factori favorabili:
_ În culturile din sere: temperaturi de 8-24oC, umiditate relativa 55 - 75%
_ mai frecventa în serele si solariile cu udarea pe sol (irigarea prin
aspersie stânjeneste evolutia bolii
_ vreme uscata, cu temperaturi de peste 260C

Elemente de protectie
În sere si solarii
_ rotatia culturilor
_ dezinfectarea pamântului
_ dupa aparitia bolii: tratamente cu Rubigan, Bayleton, Tilt. Atacul de
fainare epifita
poate fi controlat si cu produse de contact (Karathane), cu efect preventiv
si asupra
atacului de fainare endofita. Tratamentele se efectueaza la interval de 10 -
14 zile,
pentru fungicidele sistemice si 6 - 8 zile, pentru cele de contact.
In câmp
_ rotatie de 3 - 4 ani
_ controlul buruienilor (favorizeaza circulatia aerului printre plante)
_ adunarea si distrugerea resturile de plante infectate, apoi araturi adânci.
_ tratamente chimice

Patarea alba a frunzelor de tomate

Septoria lycopersici
Raspândita în culturile de tomate din câmp si în rasadnite. În anii ploiosi si
culturi netratate pierderile pot atinge 20 (30) - 80% din productie.
Frunze: începând din primele faze de dezvoltare ale plantutelor, pâna
toamna târziu: pete mici, circulare (1- 4 mm), bine delimitate, brune, apoi
cu centrul albicios-cenusiu. În dreptul petelor, pe ambele fete ale frunzelor
apar punctisoare mici, negre (picnidii). In conditii de umiditate ridicata
plantutele din rasadnita pot fi distruse.
În câmp: începând cu primele zile ale lunii iunie (temperatura 24 - 26 0C,
umiditate peste 70%): atac asemanator cu cel din rasadnita, începând cu
frunzele bazale . Frunzele puternic atacate se brunifica, se usuca si cad,
plantele ramânând doar cu câteva frunze tinere în partea de la vârf.

Factori favorabili
_ umiditate ridicata (ploi, roua); temperaturi de 15-280C
_ excesul de îngrasaminte azotate

Elemente de protectie
_ plantarea de rasad sanatos (eventual, eliminarea frunzulitelor cu
simptome specifice)
_ tratarea rasadurilor, la aparitia bolii: Dithane M 45, Bravo, Mycoguard,
Captan
În câmp:
_ aratura adânca (distrugerea resturilor vegetale)
_ respectarea rotatiei (2-3 ani) si a unui asolament rational.
_ În perioadele propice aparitiei bolii: 3-4 tratamente preventive, repetate
la interval de 7-10 zile.

Patarea cafenie a frunzelor de tomate

Fulvia fulva (Passalora fulva)

Specifica în sere si solarii unde frecventa plantelor atacate poate atinge

valori de 25 (30) – 75 si pâna la 100 %.
Atacul se manifesta pe frunze si doar rareori pe tulpini, pedunculi, sepale,
petale
si fructe.
Frunze: începând cu cele bazale: pete mari, verzui sau galbui, difuze, de
forme variate, izolate sau confluente. Pe fata inferioara apare un mucegai
dens (conidiofori si conidii), initial albicios-cenusiu apoi brun-violaceu .
Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza si se brunifica; frunzele
puternic atacate se usuca, dezvoltarea fructelor fiind astfel foarte mult
stânjenita.
Fructe: atacate mai rar, dar în toate fazele de dezvoltare, fiind afectate
mai frecvent cele din etajul superior: la suprafata, în jurul pedunculului
apar pete de decolorare apoi brune, adâncite în pulpa, care se extind si
ocupa zone mari din fruct. In general, semintele infectate sunt mai închise
la culoare decât cele normale, cu pete mici, negricioase si hilul de culoare
neagra.

Factori favorabili
_ temperatura ridicata (22-260C), umiditatea peste 95 %, nebulozitatea
persistenta, lipsa aerisirii
_ prezenta picaturilor de apa pe frunze (serele si solarii neaerisite, cu
multa umiditate, slab luminate)

Elemente de protectie
_ cultivarea de soiuri rezistente
_ mentinerea umiditatii relative a aerului sub 90% (udari mai rare, aerisiri
repetate,
defolierea etajelor inferioare ale plantelor - o mai buna ventilare la nivelul
solului);
_ temperatura sub 220C; evitarea diferentelor de temperaturi de la zi la
noapte (ridicarea temperaturii determina transpiratia intensa a plantelor
si picaturile de apa depuse pe frunze favorizeaza germinarea conidiilor).
_ tratamente chimice: la aparitia petelor (Dithane, Captan, Bavistin,
Topsin): Pâna la
lichidarea atacului tratamentele se repeta la 6-8 zile (produse de contact)
sau la 10-12 zile (produse sistemice).
_ adunarea si distrugerea (prin ardere) resturilor vegetale

Ofilirea fuzariana (fuzarioza) Fusarium

oxyporum f.sp. lycopersici

Una din cele mai grave boli ale tomatelor. Apare anual, cu frecventa care
poate atinge 40 – 50% si genereaza pierderi mari de recolta în sere si
solarii.
Primele simptome apar în timpul înfloririi: initial, albirea nervurilor, apoi
îngalbenirea si pierderea turgescentei frunzelor, începând cu cele bazale.
În primele faze ale bolii frunzele îsi recapata turgescenta în timpul noptii,
însa ziua, treptat se îngalbenesc, se usuca si cad. Uneori, evolutia acestei
boli este foarte rapida, planta ofilindu-se în totalitate în decurs de câteva
zile . În timp ce soiurile sensibile pier repede dupa ce au fost atacate, cele
rezistente sau tolerante ramân în viata pâna spre sfârsitul perioadei de
vegetatie. Timpul de la aparitia primelor simptome ale bolii pâna la pieirea
plantelor variaza în functie de soi, de conditiile de mediu etc.
Radacini (în special cele tinere, laterale): brunificate si putrezite.
Fructe: plantele atacate fructifica slab, fructele având dimensiuni reduse;
ele se maturizeaza înainte de vreme si au un colorit rosu aprins.
Dupa pieirea plantelor, ciuperca fructifica (în conditii de umiditate mai
ridicata), pe radacini si colet fiind vizibil un mucegai roz-pal. La microscop,
în sectiuni transversale prin tulpini si radacini, se constata prezenta
miceliului ciupercii în lumenul vaselor conducatoare. Un simptom foarte
important pentru diagnosticarea bolii: brunificarea vaselor, vizibila în
sectiuni prin portiunea bazala a tulpinii, prin radacini sau prin petiolul
frunzelor ofilite .

Factori favorabili
_ temperaturi de 27-28oC (peste 340C si sub 200C nu apar simptome);
umiditatea
ridicata a solului; aciditatea - pH = 5-5,6 (la pH =7,2 frecventa atacului se
reduce)
_ dezechilibru între azot, fosfor si potasiu
_ prezenta leziunilor pe radacini (la repicat, leziuni produse de nematozi
sau alti
daunatori)

Elemente de protectie
_ cultivarea de hibrizi rezistenti/toleranti
_ tratarea semintele înainte de semanat (termic sau chimic)
_ dezinfectarea pamântului din rasadnite, toamna.
_ producerea rasadurilor la ghivece (radacinile nu se mai rup cu ocazia
transplantarii).
_ evitarea utilizarii frecvente a îngrasamintelor de tip azotat de amoniu,
superfosfat
(favorizeaza acidifierea solului)
_ în vegetatie: 2-3 tratamente, aplicând 0,5 l suspensie (Bavistin, Benlate,
Topsin,
Metoben) la baza fiecarei plante. La culturi de mare valoare tratamentele
încep imediat dupa plantare si se repeta, la interval de 2 - 3 saptamâni. La
culturile comerciale se va da atentie mai ales masurilor preventive de
dezinfectie (cost ridicat al tratamentelor efectuate la baza plantelor).
În conditii de câmp:
_ respecta rotatiei culturilor (4-5ani), în care tomatele sa nu urmeze dupa
plante atacate de Fusarium oxysporum (pepeni, fasole, garoafe etc)
_ distrugerea prin ardere a resturile vegetale infectate;
_ aratura adânci
_ distrugerea buruienilor (Malva, Amaranthus, Digitaria)
O masura biologica, cu efect lent, care, adaugata la celelalte masuri
preventive, asigura mentinerea sub control a speciilor de Fusarium
parazite, consta în folosirea repetata de mranita si balegar bine
descompus, care aduc în sol un aport important de microorganisme
antagoniste (Trichoderma sp. etc.).

Alternarioza Alternaria solani; A.

lycopersici; A. tenuissima
Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-
se pe
tulpini, frunze si fructe.
În rasadnita atacul apare în portiunea bazala a tulpinitei: pete alungite,
brune, care se extend de jur împrejur, determinând ofilirea si uscarea
rasadului.
Frunze bazale: cea mai frecventa si mai caracteristica forma de atac,
care se observa dupa transplantarea în câmp: pete izolate, mai rar
confluente, circulare, brune, cu suprafata zonata concentric . La atac
puternic are loc vestejirea si defolierea partiala sau chiar totala a
plantelor.
Tulpini, petioli, pedunculi: pete eliptice, brune-negricioase, de
dimensiuni mici, usor cufundate, bine delimitate.
Fructe: infectia începe de obicei în zona cavitatii pedunculare - pete mici,
circulare, usor adâncite în pulpa, brun-negricioase, lucioase, zonate
concentric . Daca fructele sunt atacate când sunt mici, se înnegresc si cad
cu usurinta de pe plante.
La suprafata tesuturilor atacate se dezvolta o eflorescenta bruna-
negricioasa - conidioforii si conidiile ciupercii.

Factori favorabili
_ amplitudinea mare de temperatura dintre zi si noapte (condens pe foliaj,
mentinut în cursul diminetii pâna la orele 11-12 în lipsa aerisirii, timp
suficient pentru germinarea conidiilor).
_ soluri cu un continut scazut în humus si microelemente, în mod deosebit
în magneziu.

Elemente de protectie
_ cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti sau toleranti
_ dezinfectarea semintei: termic (cu apa calda la 50oC timp de 25 minute)
sau chimic
(Tiuram).
_ rotatia culturilor (3-4 ani)
_ distrugerea buruienilor si a resturilor de plante dupa recoltare
_ aratura adânca de toamna
_ fertilizarea rationala
_ aerisirea solariilor seara târziu si dimineata devreme (evitarea
condensului pe frunze)
_ în timpul vegetatiei: tratamente la interval de 7-10 zile (Tiuram,
mancozeb, Bravo)

Putregaiul cenusiu Botrytis cinerea

Frecvent în culturi protejate (sere, solarii).
Atacul se manifesta în toate fazele de dezvoltare ale plantelor, pe toate
organelle aeriene.
Frunze: bazale: pete verzui-galbui, acoperite în scurt timp cu un puf
abundent, cenusiu (conidiofori si conidii) - sursa de infectie pentru
celelalte organe ale plantei
Tulpina: în dreptul primei frunze infectate sau a ranilor (produse în urma
defolierilor,
copilitului): pete eliptice, usor cufundate, brune, care se extind de jur-
împrejurul tulpinii si se acopera cu o pâsla cenusie pulverulenta ; atacul
determina ofilirea si pieirea plantei.
Fructe: cel mai pagubitor este atacul pe fructele verzi: pete cenusii, care
se extind începând de la pedunculul infectat; sub mucegaiul aparut,
pericarpul fructului se macereaza si apar orificii . In aceasta faza, orice
masura de combatere este tardiva, pulpa este afectata în profunzime,
fructele sunt compromise, putrezesc umed si cad.
In câmp, atacul grav poate surveni în culturi afectate de grindina. In
conditii mai putin
favorabile aatcului, pe suprafata fructelor însorite apar pete albicioase,
circulare (2- 4 mm), superficiale, cu un punct necrotic, brun-negricios în
centru (“pete fantoma “).

Factori favorabili
_ umiditatea ridicata (peste 95%) corelata cu temperaturi de 16-200C, mai
multe zile la rând si cu nebulozitate persistenta
_ fertilizare excesiva
_ irigarea excesiva
_ prezenta leziunilor pe plante (grindina, lucrari de copilit, cârnit,
defoliere)
_ prezenta polenului scuturat din flori, pe tulpini si frunze (favorizeaza
germinarea
conidiilor si producerea infectiilor).

Elemente de protectie
_ aerisirea regulata a serelor si solariilor
_ evitarea cultivarii intercalate a unor plante foarte sensibile la Botrytis
(salata)
_ îndepartarea periodica a fructelor atacate si eliminarea frunzelor bazale
(asigurarea circulatiei aerului).
_ evitarea ranirii plantelor; ranile rezultate prin defoliere sa fie cât mai
mici (îndepatarea frunzelor se va face cu cutitul lasând câtiva centimetri
din petiol).
_ Indepartarea polenului de pe tulpini, fructe si frunze (prin “sprituire” cu
apa, operatie urmata imediat de o buna aerisire pentru zvântarea
plantelor – se întârzie aparitia atacului.
_ tratamente chimice: initiate când al doilea ciorchine este în floare (în
serele neîncalzite si în solar) sau la aparitia primelor simptome (în sera
încalzita); ideal dupa lucrarile de defoliere si copilit; fungicide de contact
(Bravo, Rovral, Sumilex) sau amestecuri cu substante sistemice (Calidan,
Labilite, Systhane Z) si, ca ultim tratament, produsul biologic Trichodex.
Petele de pe tulpini se pensuleaza cu Rovral 50 - 10 %. La aparitia atacului
în solarii sau sere, fructele pot fi protejate, aplicând tratamente
preventive, prin pensulare cu acelasi fungicid (solutie concentrata), în
zona pedunculara. Daca sunt necesare mai multe tratamente într-o
perioada de vegetatie se impune alternarea produselor pentru a se evita
aparitia fenomenului de rezistenta.