Curs 1 22.02.

2017

AMELIORAREA VITEI DE VIE

IMPORTANTA AMELIORARII VITEI DE VIE

In ceea ce priveste productia mondiala de struguri este in jur de 60 milioane de tone cu

variatii de la an la an de la 58-65 de milioane tone, din care jumatate, peste 30 milioane de
tone se realizeaza in Europa, Asia cam 14 milioane si America in jur de 12-13 milioane.

Romania se situeaza pe locul 13 in lume , pe locul 5 in Europa, dupa Italia, Franta , Spania si
Turcia. Referitor la productia devin aceasta este in jur de 280 milioane de hectolitrii din care
aproape 200 in Europa. Din acest punct de vedere Romania se situeaza pe locul 12 in
viticultura mondiala cu 5 milioane si jumatate de hectolitrii si pe locul 6 in Europa dupa
Franta , Italia, Spania, Germania si Portugalia.

Referitor la suprafata , aceasta este de aproape 7 milioane si jumatate de ha pe glob, din

care Europa 4,5 milioane ha. Romania cu aproape 250 mii de ha, se situeaza pe locul 9
mondial in lume si pe locul 7 in Europa.

IMPORTANTA ECONOMICA A VITEI DE VIE

A determinat un interes deosebit al cercetatorilor pentru rezolvarea problemelor legate de
ameliorarea acestei culturi, obtinandu-se rezultate remarcabile in deosebi in rezistenta la
bolile criptogamice si la factorii nefavorabili de mediu.

Printre caracteristicile deosebite ale viticulturii se mentioneaza faptul ca , valoarea

productiei care se realizeaza pe un ha cultivat cu vita de vie echivaleaza cu 10-15ha
productie de cereale. Acest lucru a facut ca, cercetarile in viticultura sa se desfasoare in
toate tarile cu viticultura dezvoltata in directia creeari de soiuri cu productivitate ridicata cu
calitate corespunzatoare cerintelor industriei consumatorilor, cu rezistenta la factorii de
mediu si la bolile criptogamice. In acest sens cercetatorii din Romania au avut preocupari in
ameliorarea vitei de vie urmarind cateva obiective distincte printre care mai importante sunt
urmatoarele:

- Imbogatirea colectiilor ampelografice cu specii noi, soiuri noi pentru a largi

posibilitatea de alegere a unui material biologic valoros in vederea ameliorarii.
- Studierea complexa a tuturor surselor de germoplasma in vederea cunoasterii
fondului de gene si a valorii ameliorative ale acestora.
- Studierea materialului biologic din import care prin genele pe care le poseda poate
contribui la imbunatatirea materialului autohton.
- Purificarea si omogenizarea fenotipica a soiurilor existente
- Purificarea si omogenizarea soiurilor de portaltoi prin selectie clonala si selectie
fitosanitara.

1
 - Creearea de soiuri noi prin hibridari intraspecifice si interspecifice.
- Creearea de soiuri de portaltoi prin hibridari intra-interspecifice.
- Introducerea unor metodologii de inginerie genetica pentru crearea de soiuri
rezistente
- Producerea materialului de plantat cu valoare biologica ridicata si cu stare fitosaitara
corespunzatoare.

ORIGINEA SI RASPANDIREA GEOGRAFICA A VITEI DE VIE

Din punct de vedere sistematic se incadreaza in familia Vitaceae, care reprezinta o grupa
foarte numeroasa de plante salbatice sau cultivate cu raspandire pe toata suprafata globului.
Referitor la numarul de genuri sunt mai multe pareri, astfel Neagu mentioneaza 11 genuri
fost profesor de ameliorare la Bucuresti, Georgescu tot de la Bucuresti mentioneaza 12
genuri, Pirson 14 genuri – america, Tartea fost profesor de viticultura din Iasi 18 genuri.

Referitor la numarul de specii de asemenea sunt pareri impartite, sunt cunoscute 108 specii
din care 60 foarte bine descrise. Intre acestea 30 de specii sunt mai importante si sunt
impartite in 8 grupe dupa cateva criterii, cel mai important fiind criteriul ecologico-
geografic. Cea mai raspandita si importanta specie este vinifere care s-a acceptat prin
consens ca are in componenta sa o singura specie si anume Vitis vinifera care la randul ei
cuprinde 3 subspecii, acestea fiind subspecia Sativa, Sylvestris , Caucazica.

Alte cercetari arata ca nu exista diferentieri clare intre vitis silvestris si vitis viniferainsa
deocamdata se accepta cele 3 subspecii ca facand parte din Vitis vinifera.

Referitor la raspandirea geografica aceasta intr-un fel sau altul cuprinde intreagasuprafata a
globului, cele mai importante fiind in zona Europei din vestul-europei bazinul Mediteraneean
si Pontic, peste nordul Africii......aproape de India. Datorita conditiilor diferite de crestere si
dezvoltare selectia naturala si influenta omului a contribuit la diferentierea speciilor atat sub
aspect fenotipic cat si genotipic ajungandu-se la un polimorfism accentuat in deosebi la
speciile americane. Intre acestea amintim vitis riparia , vitis labrusca, vitis rupestris, vitis
berlandieri, vitis munsoniana, vitis rotundifolia, asupra carora hotaratoare a fost influenta
omului.

Din punct de vedere citologic speciile se deosebesc putin intre ele, aproape toate avand
garnitura diploida formata din 19 cromozomi, motiv pentru care hibridarile interspecifice se
pot face cu usurinta.

In cadurl speciei Vitis vinifera , exista si forme tetraploide naturale care prezinta importanta
ameliorativa pentru marimea strugurilor, marimea boabelor, calitatea boabelor. Foarte rar
se intalnesc si specii triploide care sunt recunoscute pentru cresterea viguroasa si pentru

2
gradul de coacere al lemnului. Din aceste motive formele triploide prezinta o deosebita
importanta ameliorativa.

SURSELE DE GERMOPLASMA PENTRU AMELIORAREA VITEI DE VIE

Materialul folosit pentru ameliorare este compus din specii cultivate, specii din flora
spontana, soiuri ameliorate si locale, populatii locale, forme hibride obtinute fie in urma
incrucisarilor dirijate fie hibridari naturale, toate se folosesc in functie de obiectivele
urmarite in ameliorare. O problema care se intalneste in ameliorarea vitei de vie este
extinderea suprafetelor cultivate cu asa numitele supersoiuri intre care Cabernnet
Sauvignon, Chardone, Ressling ceea ce a determinat o restrangere a numarului de soiuri
cultivate in lume si de aici o dificultate pentru activitatea de ameliorare. Aparitia unor boli
specifice este foarte greu de controlat la un numar restrans de soiuri motiv pentru care se
impune ca din germplasma existenta sa se creeze permanent soiuri rezistente la factorii de
mediu, la bolile criptogamice dar in acelasi timp cu productivitate si calitate
corespunzatoare. Intre sursele de germoplasma cea mai importanta este specia vitis vinifera
cu cele 14 mii de soiuri care se pastreaza in colectiile mondiale.

Ca surse de germoplasma pe langa vitis vinifera care este cea mai importanta specie se
utilizeaza speciile americane, speciile asiatice, hibrizii europeo-americani, formele mutante,
formele poliploide.

Speciile americane caracterizate printr-o rezistenta deosebita la boli si daunatori unele fiind
chiar imune se recomanda a fi folosite in incrucisari cu soiurile din vitis vinifera in vederea
transferului genelor de rezistenta. Un roldeosebit il au aceste specii in obtinerea de portaltoi
precum si a hibrizilor producatori directi. Cele mai importante specii americane utilizate a
surse de germoplasma sunt :

- Vitis rupestris sau vita de nisip – se intalneste in partea centrala a statelor unite si se
caracterizeaza prin vigoare deosebita, rezistenta la filoxera, rezistenta la putregaiul
negru, rezistenta la fainare. In conditiile din Romania nu duce prea bine la maturitate
lemnul si din punct de vedere ameliorativ se foloseste ca portaltoi
- Vitis riparia – acopera un arial intre Canada si Texas , estul statelor unite, se
caracterizeaza prin rezistenta ridicata la filoxera si la temperaturile scazute. Rezista la
-28 -30 grade C. Infloreste timpuriu, are perioada scurta de vegetatie , si din punct de
vedere ameliorativ se poate folosi pentru inocularea/inducerea caracterului de
precocitate. Prezinta unele deficiente in ceea ce priveste coacerea lemnului si
inradacinarea.
- Vitis monticola – se caracterizeaza prin rezistenta moderata la boli si filoxera, rezista
la temperaturi scazute -28 -30 grade C, se comporta bine pe soluri calcaroase, poate
fi folosita ca portaltoi. Ca deficiente: se multiplica mai greu motiv pentru care nu prea
se utilizeaza in hibridari.

3
- Vitis vulpina – prezinta o crestere viguroasa si buna rezistenta la filoxera. De asemena
are rezistenta buna la mana si la putregaiul negru al strugurilor.ca deficienta este
faptul ca nu se comporta bine pe solurile calcaroase si ca atare nu poate fi folosita ca
portaltoi.
- Vitis aestivalis – se foloseste mai putin, deoarece nu este rezistenta la filoxera, insa
rezista la alte boli criptogamice.
- Vitis bicolor –s.n si vitis aestivalis argentifolia este folosita pentru toleranta la
temperaturile scazute insa are ca deficienta sensibilitatea la fainare.
- Vitis candicans – are rezistenta buna la filoxera, rezistenta la seceta, rezistenta buna
la fainare si putregaiul negru, rezistenta la temperaturile scazute -28 -30 grade C. Ca
deficienta este faptul ca nu poate fifolosita ca portaltoi datorita inradacinarii
deficitare.
- Vitis cinerea – se caracterizeaza prin rezistenta la filoxera , la mana , la fainare la
putregaiul negru. Nu se poate utiliza ca portaltoi datorita slabei inradacinari. De
asemenea tot ca deficienta mentionam procentul scazut de prindere la altoire.
- Vitis berlandieri – rezistenta ridicata la filoxera,mana si fainare, comportament foarte
bun pe solurile calcaroase aproiinduse din acest punct de vedere de vitis vinifera si
vitis monticola, si este un foarte bun portaltoi. Se foloseste si pentru hibridari pentru
obtinerea de portaltoi si anume berlandieri cu riparia, berlandieri cu chasslase,
rezista pana la temperaturi de -30 de Grade C.
- Vitis labrusca – se caracterizeaza prin rezistenta mare la temperaturile scazute -30 de
grade C, rezistenta buna la filoxera,mana, rezistenta redusa la putregaiul negru. Vitis
labrusca a fost prima specie adusa in Europa odata cu bolile si daunatorii care nu se
cunosteau la soiurile Europene si anume oidium,mana si filoxera.
- Vitis acerifolia – se caracterizeaza prin toleranta buna la solurile saline, rezsitenta
buna la iernare nu se foloseste decat rar ca portaltoi.
- Vitis rotundifolia se caracterizeza prin imunitate la filoxera, mana si la bolile
criptogamice motiv pentru care se utilizeaza pentru imbunatatirea soiurilor din
vinifera, pentru inocularea genelor de rezistenta dar si pentru obtinerea de protaltoi
hibrizi. Are garnitura cromozomica 2n=40 cromozomi si din aceasta cauza hibridarile
cu soiurile vinifera se fac cu mare greutate, iar hibrizii obtinuti sunt sterili insa pot fi
reprodusi prin selectie clonala pe cale vegetativa. La hibrizii obtinuti intre soiurile
vinifera si speciile americane intodeauna caracterele si insusirile speciilor americane
se manifesta dominant.
- Vitis californica, vitis arizonica, vitis coriacea, vitis gigas, vitis simpsonie, vitis
smaliana.

Speciile asiatice care spre deosebire de speciile americane, au o importanta mai redusa
pentru ameliorare in special datorita calitatii deficitare ce le caracterizeaza.
Speciileasiatice se utilizeaza pentru transferul genelor de rezistenta la temperaturile
scazute si in acest sens amintim : vitis amurensis care rezista pana la -40 de grade C,

4
specie care se gaseste raspandita in extremul orient China, Japonia, Coreea,Mongolia,
originea in regiunea fluviului Amur.

Hibrizii europeo-americanise utilizeaza hibrizii din generatia F2 care constituie un pretios

material pentru selectie sau pentru hibridare in special datorita genelor de rezistenta la
bolile criptogamice, rezistenta care se poate transmite la descendenti.

Formele mutante atat mutatiile naturale cat si cele artificiale constitue o sursa valoroasa
de material initial pentru imbunatatirea calitatii. Formele mutante se refera la culoarea
boabelor, la forma si marimea acestora si uneori chiar la continutul de substante
nutritive din boabe, continut care poate fi indentificat doar prin analize chimice.

Formele poliploide care prezinta importanta pentru vigurozitatea acestora care implica si
o crestere a productivitatii dar si cu influenta asupra calitatii. Astfel se mentioneaza
marimea boabelor care la soiurile pentru masa este o insusire calitativa, aroma, gustul,
culoarea. Aceste forme poliploide sunt supuse selectiei clonale pana la obtinerea unui soi
sau materialul poate fi folosit intr-o anumita tehnica de ameliorare.

OBIECTIVELE AMELIORARII VITEI DE VIE

Ameliorarea capacitatii de productie

Capacitatea de productie este o insusire conditionata de baza ereditara, de zestrea

ereditara a soiurilor, zestre care influenteaza direct elementele de productivitate si
indirect capacitatea plantelor de a se adapta la conditiile de mediu. Productivitatea unui
soi depinde de numarul de butuci pe unitatea de suprafata, numarul de struguri pe
butuc, numarul de boabe pe strugure, greutatea a 100 de boabe, iar la soiurile pentru vin
randamentul in must.

Ameliorarea productivitatii se poate realiza prin selectie si hibridare urmata de selectie,

insa indiferent de metoda folosita cea mai mare importanta o prezinta alegerea elitelor,
alegere care trebuie facuta de coeficientul de fertilitate si indicele de productivitate. In
fazele initiale ale procesului de ameliorare, valoarea unei plante elita este data de
indicele de productivitate, dar in final capacitatea de productie se stabileste in fucntie de
productia reala obtinuta prin cantarire. Un rol important in aprecierea productivitatii il
are vigoarea de crestere a vitelor care poate fi exprimata pe baza cantaririi lemnului
eliminat la taierile in uscat. Coeficientul de fertilitate si indicele de productivitate se
utilizeaza doar in fazele initiale aleprocesului de obtinere/creeare a soiurilor pentru ca
mai tarziu productivitatea sa se aprecieze direct prin cantarire. Astfel orice soi sau clona
se urmareste o perioada de 2-3 ani pana la intrarea pe rod retinandu-se doar butucii care
prezinta vigoare si stare fitosanitara buna, care au un numar corespunzator de lasatari de
fertili, cel mai mare numar de struguri pe lastar si pe butuc, cea mai mare greutate de
struguri pe lastar si pe butuc iar in ceea ce priveste greutatea a 100 de boabe aceasta se
apreciaza diferentiat pentru strugurii de pasa si cei de vin. Elitele alese se folosesc pentru

5
recoltarea de coarde altoi care se vor altoi e portaltoiul care se comporta cel mai bine in
zona respectiva infiintandu-se parcele experimentale de 18-21 butuci sau 3 randuri de
cate 6-7 butuci. Se vor face observatii in toate parcelele si se va retine soiul care
raspunde cel mai bine din punct de vedere al productivitatii.

Ameliorarea calitatii

Calitatea este o insusire complexa determinata de zestrea ereditara si influentata de

factorii de mediu. In general insusirile calitate se exprima prin continutul de substante
nutritive care dau valoarea alimentara si armonia gustativa a strugurilor. Ponderea
principalelor componente chimice la recoltare este urmatoarea : 78-85% reprezinta apa,
15-25% reprezinta zaharuri, 0,5-2% acizi organici , 0,5-1,2% substante azotate, 0,01-1%
compusi fenolici, 0,08-0,2% lipide, 1-3% substante minerale , substante odorante,
enzime, vitamine.

In ceea ce priveste calitatea cercetarile arata ca aportul substantial in obtinerea unei

calitati superioare apartine speciilor din flora spontana, speciilor salbatice si nu soiurilor
cultivate. Aceasta din cauza selectiei unilaterale care a urmarit in primul rand cresterea
capacitatii de productie si care a condus la pierderea multor elemente esentiale in ceea
ce priveste calitatea, cum ar fi substantele minerale si cele aromatice.

Chiar daca sunt mult mai usor influentate de factorii de mediu, insusirile calitative sunt
totusi mai stabile si mai greu de modificat. Majoritatea cercetatorilor arata ca
relatiileintre cele doua componente principale ale productiei canitatea si calitatea sunt
complexe si variabile si influentate in deosebi de conditiile de mediu din lunile in care se
produce maturarea strugurilor. Insusirile calitative ale strugurilor variaza de la o specie la
alta, de la un soi la altul si nu de putine ori de la o planta la alta in cadrul unui soi.
Existenta unor acizi intre care tartric,malic, citric,a unor vitamine tiamina,riboflavina,
piridoxina, biotina, continutul in aciditate volatila, raportul intre diferite zaharuri,
prezenta unor acizi aldehidici si cetonici, continutul de metanol, toate sunt aspecte care
trebuie luate in considerare la aprecierea calitatii unui soi la selectia pentru alegerea
elitelor. In cadrul activitatii de ameliorare, aprecierea calitatii se face diferentiat in
functie de directia de utilizare astfel:

- La strugurii pentru vin prin examen organoleptic sau prin analize de laborator se
apreciaza urmatorii indici calitativi: culoarea strugurilor , aroma, gustul, consistenta
boabelor, culaorea si uniformitatea acesteai, prezenta si integritatea stratului de
pruina, continutul de zaharuri, aciditatea.
- La soiurile pentru masa se urmareste gradul de compactare a strugurilor, marimea si
greutatea boabelor, grosimea si textura pielitei, consistenta miezului, prezenta si
numarul semintelor, compozitia chimica a boabelor, insusirile gustative.

6
C2 01.03.2017

AMELIORAREA EPOCII DE COACERE

Perioada de maturare a strugurilor prezinta importanta atat pentru strugurii de masa in

vederea sigurarii cu struguri proaspeti o perioada mai mare de timp dar si pentru strugurii de
vin in vederea unei esalonari a procesului tehnologic respectiv.

Pe de alta parte se pune problema scurtarii perioadei de vegetatie mai ales in zonele de
extindere nordica a vitei de vie pentru a se asigura maturarea deplina a unor soiuri. De
asemenea in aceste zone dar si in alte zone cu ierni aspre cu geruri puternice scurtarea
perioadei de vegetatie asigura si o mai buna coacere a lemnului necesara pentru asigurarea
productiilor in anii urmatori. Cercetarile efectuate in acest sens au aratat ca exista unele
legaturi intre epoca de maturare si unele fenofaze ale vitei de vie si anume :

- Intre coacerea lemnului si coacerea strugurilor exista o corelatie pozitiva

- Intre coacerea lemnului si durata infloritului corelatie pozitiva
- Intre durata infloritului si intrarea in parga a strugurilor corelatie pozitiva
- Intre precocitatea soiurilor si durata caderii frunzelor.

In lucrarile de hibridare, in incrucisarile efectuate, s-a constatta ca epoca de coacere se

transmite pe line paterna. Astfel prin incrucisarea soiurilor cu coacere mijlocie utilizate ca
genitori masculi s-a constatat dominanta insusirii de coacere mijlocie folosindu-se soiul
Muscat Ottonel ca genitor mascul in diferite combinatii hibride intre 17si pana la 42% din
forme au avut o coacere timpurie data de genitorul mascul adica de soiul M.Ottonel.

Asigurarea unei epoci de maturare/coacere corespunzatoare pentru o anumita zona

pedoclimatica se face prin hibridare urmata de selectie unde rolul principal il are alegerea
genitorului mascul. De asemenea o alta metoda este selectia in cadrul germoplasmei si apoi
selectia conala in cadrul soiurilor in care exista variabilitate pentru acest caracter.

AMELIORAREA REZISTENTEI LA GER

Acest obiectiv este important mai ales in zonele in care mai ales temperaturile din timpul
iernii scad sub valorile la care rezista soiurile europene. In general intre cauzele care
determina moartea plantei prin inghet este considerata inactivarea membranei biologice ale
celulelor, alterarea structurilor proteice din celule precum si spargerea membranelor
celulare prin formarea de gheata in interiorul celulelor. Daca gerurile sunt de scurta durata si
uscate soiurile europene suporta temperaturi de -15-20 de grade C. In situatia in care s-ar
creea soiuri care sa rezista la -25 -28 de grade, temperaturi intalnite frecvent in Romania s-ar
permita extinderea culturii cu forme inalta sau semiinalte, ar permite extinderea in zone
nordice si la altitudini mai mari fara a se mai cheltui cu protejarea culturilor in timpul iernii.

Variabilitatea genetica a formele in cadrul speciei vitis vinifera dupa unii autori este limitata
la maximum de -22 de grade. Altfel se comporta speciile americane precum si cele asiatice

7
care suporta temperaturi mult mai scazute. Astfel Vitis Riparia rezista pana la -31 de grade
iar in zonele de origine rezista chiar pana la -40 de grade. Aceasta specie transmite foarte
bine insusirea de rezistenta la descendentele hibride, astfel ca selectiile obtinute prin
incrucisarea vitis riparia cu hibrizii francezi de vitis vinifera au rezistat foarte bine la -38 de
grade. De asemenea alte specii americane rezistente la ger si care transmit in descendenta
insusirea de rezistenta sunt Vitis Labrusca, Vitis acerifolia, Vitis vulpina. In ce priveste vitele
asiatice foarte rezistenta si cu transmitere dominanta a rezistentei este vitis amurensis
aceasta insa prezinta dezavantajul ca daca temperaturile cresc in timpul iernii planta
porneste in vegetatie si apoi este distrusa de urmatorul ger, din acest motiv se pune
problema combinarii intre rezistenta la ger si capacitatea plantei de a ramane inactiva pe
toata perioada iernii. Inte soiurile europene care prezinta un oarecare grad de rezistenta si
care pot fi utilizate drept sursa de germoplasma autorii amintesc coarna neagra, ressling
italian, feteasca alba, pinot gris, alligote. Unii autori precizeaza ca rezistenta la ger nu trebuie
privita ca un caracter static ci trebuie vazut ca un caracter dinamic controlat de os erie de
factori care poate imbunatati sau din potriva poate afecta negativ capacitatea de rezistenta
a unui soi. In ceea ce priveste comparatia intre soiurile pentru vin si cele pentru masa s-a
constat ca intodeauna soiurile pentru vin prezinta o rezistenta mai puternica si pe care o
transmit in descendenta mai fidel fata de soiurile de masa. Intre soiurile de portaltoi
cultivate in Romania s-a constat ca cel mai rezistent portaltoi este riparia gloar.
Imbunatatirea rezistentei la ger se face prin selectie in cadrul germoplasmei daca exista
variabilitate in acest sens sau cel mai frecvent prin hibridare interspecifica intre soiurile
europene din Vitis vinifera su speciile americane sau asiatice.

Testarea rezistentei in conditii controlate trebuie facuta in camere speciale de climatizare iar
metoda consta in analizarea coardelor de un an in trei etape diferite si anume in decembrie
ianuarie si februarie metoda care da cele mai bune rezultate pentru rezistenta la ger. Pentru
aprecierea rezistentei mugurilor la temperaturile scazute se mentioneaza 4 posibilitati si
anume:

- Observatii in camp efectuate asupra nodurilor fara lastari la iesirea plantelor din iarna
- Observatii in laborator asupra mugurilor afectati de ger necrozati
- Observatii in laborator asupra mugurilor mentinuti in camere frigorifice
- Aprecierea temperaturii medii care provoaca necrozarea a 50% din muguri tinuti in
camerele frigorifice.

Coacerea lemnului este o insusire care este intr-o stransa corelatie cu rezistenta la ger si care
s epoate face direct in camp sau in laborator ( analiza asupra coacerii lemnului). Gradul de
coacere al lemnului variaza in functie de specie, soi, de conditiile de mediu din zona
respectiva si prezinta o imagine corecta asupra gradului de prindere la altoire. Ameliorarea
acestui caracter se face prin selectie in cadrul surselor de germoplasma. Aprecierea gradului
de coacere se face in camp prin observarea culorii coardelor. In conditiile in care toata
coarda are o culoare rosiatica ( rosiatic-bruna) lemnul este copt in totalitate si se acorda cea
mai una nota fie in scara F.A.O( cea mai buna nota este 1 cea mai proasta este 9) fie in scara
8
1-3. In situatia cand 2/3 din coarta are culoarea rosiatica primeste nota 2 si se spune ca este
o cocacere buna si se elimina de la selectie coarda care are aceasta culoare pe mai putin de o
tremie din lungimea ei. In laborator analiza se face prin efectuarea unei sectiuni transversale
in coarda si efectuarea unui preparat microsopic care se trateaza cu o solutie de iod in
iodura de potasiu (IK) substanta care coloreaza glucidele din sectiunea respectiva. Cu cat
portiunea colorata in albastru este mai mare cu atat planta are mai multe glucide si deci
lemnul este mai copt, se elimina de la selectie coardele care nu se coloreaza in sectiune.

AMELIORAREA REZISTENTEI LA SECETA

Se considera ca vita de vie este in general o plata cu rezistenta buna la seceta aceasta
datorita faptului ca butucii chiar in conditii de seceta severa isi mentin aparatul foliar o
perioada lunga de timp datorita probabil sistemului radicular profund si bine dezvoltat care
este capabil sa exploreze umiditatea din straturile mai adanci ale solurilor. Datele privind
comportarea unor soiuri in conditii de seceta atesta faptul ca exista diferentieri majore in
aceasta privinta. Astfel in conditiile din Romania cele mai sensiile soiuri s-au dovedit a fi
Ressling italian, Fourmint, Feteasca regala iar cel mai rezistent s-a dovedit a fi coarna alba.
Intre protaltoi se mentioneaza berlandierii x rupestris, berlandierix riparia, iarrezistenta
moderata cober4 x..... Rezistenta la seceta apartinand de vitis vinifera este complexa
datorita folosirii portaltoilor. Nivelul de toleranta la seceta poate fi considerat o rezultanta a
celor 2 componente altoi si portaltoiul prin comportarea lor fiziologica. Ameliorarea
rezistentei la seceta se poate face prin selectie in cadrul germoplasmei,prin hibridarea
interspecifica urmata de selectie folosind ca genitori masculi vitis rupestris, vitis berlandieri.

AMELIORAREA REZISTENTEI LA BOLI SI DAUNATORI

O problema dificila pentru viticultura actuala o constituie sensibilitatea soiurilor la bolile

criptogamice. Din aceste motive in toate tarile cultivatoare nu se poate obtine o productie
sigura si stabila fara aplicarea a numeroase tratamente cu fungicide si insecticide.
Tratamentele fitosanitare cu pesticide din ce in ce mai puternice pot contribui de multe ori la
sporirea agresivitatii patogenilor, la poluarea mediului, a strugurilor a produselor derivate.
Aceste tratamente aplicate viilor roditoare reprezinta 30-40% din costurile de productie. In
general plantele de vita de vie au capacitatea biologica de a sintetiza diversi produsi chimici
care le protejeaza importriva patrunderii in corpul lor, a cresterii si dezvoltarii in corpul lor a
diferintilor agenti fitopatogeni. Astfel s-au constat unii compusi preinfectionali care se gasesc
in coprul plantei ca rezultat al unei imunitati ereditare dar si compusi postinfectionali care se
formeaza ca urmare a atacului unui agent fitopatogen.

In prima categorie, categoria compusilor preinfectionali sunt mentionanti fenolii si derivatii

acestora alcaloizii. Iar dintre compusii postinfectionali se mentioneaza fitoalexinele,
substante produse de celula plantelor. S-a constatat legatura directa intre valoarea nominala
a fenolilor flavonoizi si neflavonoizi la vita de vie si gradul de rezistenta la atacul unor boli.

9
Acesti compusi se gasesc in cantitati foarte mari la vitis riparia, vitis rotundifolia considerate
ca specii imune la o serie de boli si nematozi.

Utilizarea soiurilor cu rezistenta biologica la bolile criptogamice poate contribui la

diminuarea poluarii si la reducerea costurilor de productie. Aceasta rezistenta biologica se
poate obtine prin incrucisare ideea a fost semnalata la jumatatea secolului XIX prin studierea
hibrizilor americani interspecifici, hibrizilor intre speciile americane si formele din vitis
vinifera si apoi la hibrizii direct producatori. Introducerea speciilor americane in Europa la
mijlocul secolului XIX a dus la devastarea viticulturii europene motiv care a determinat
relansarea totala a cercetarii in vederea identificarii formei rezistente la mana, fainare,
filoxera precum si la alte boli. Hibrizii obtinuti de cercetatri francezi si elevetieni au fost
cultivati pe suprafete din ce in ce mai mari insa calitatea vinurilor nu a fost pe masura
asteptarilor comparativ cu varietatile traditionale, aceasta si datorita faptului ca partenerul
europen soiul aramon din Vinifera era cunoscut mai mult pentru productivitate/ cantitatea
de vins i mai putin pentru calitatea acestuia. Tot pentru rezervarea calitatii s-a incercat
identificarea unor posibilitati de a nu se transmite aromele si gustul foxat imprimate de
specia Vitis labrusca specie care era foarte indicata si fiabila pentru hibridare dara fost
indepartata din programele de ameliorare din acest motiv. Au fost utilizate in deosebi vitis
aestivalis, vitis rupestris, vitis riparia din care au rezultat hibrizi la care vinurile aveau arome
mult mai rafinate comparativ cu hibrizii rezultati din vinifera x vitis labrusca. Bolile care
produc pagube la vita de vie in toate tarile cultivatoare sunt : mana vitei care este produsa
de agentul patogen plasmopara viticola, fainarea produsa de uncinula necator, putregaiul
radacinii – botritys cinerea iar dintre daunatori puricele de vara, fluturii vitei de vie,
paianjenul strugurilor. In majoritatea tarilor cultivatoare controlul bolilor si daunatorilor se
face prin aplicarea a numeroase tratamente cu pesticide. Prin combatere integrata este
posibila o reducere a numarului de tratamente dar nu se poate pune problema inalturarii
totale.

Ca directii de urmat pentru ameilorarea rezistentei la boli indiferent care ar fi acestea,

majoritatea autorilor mentioneaza hibridarea si selectia descendentilor valoroase , inducerea
mutatiilor si selectia descendentelor rezistente, selectia clonala si testarea elitelor prin
infectii artificiale si ingineria genetica prin inocularea genelor de rezistenta transferate de la
speciile americane imune.

Rezistenta la mana – mana vitei de vie a fost observata pentru prima data in 1834 in America
de Nord, a fost adusa in Europa, in Franta in 1878, in Romania observata prima data in 1887
in potgoriile Buzaului. Printre sursele de germoplasma care prezinta rezistenta sau toleranta
la plasmopara viticola numeriosi autori mentioneaza vitis riparia, vitis rupestris, vitis
labrusca, vitis amurensis, vitis pseudoreticulata etc. Atacul bolii este conditionat si de factorii
de mediu sau de factorii tehnologici. Astfel s-a constatat ca o crestere a continutului de N
determina o crestere a sensibilitatii a plantei deci o reducere a nivelului de rezistenta la
mana. Unii autori fac legatura intre rezistenta la mana cu producerea unor fitoalexine
derivati polifenolici care se gasesc in lemnul si frunzele plantelor ca si in pielita boabelor de
10
struguri. Genetic exista 2 sisteme de control, un control monogenic si unul poligenic mai usor
de lucrat cu planta este pe control monogenic. Cea mai sigura cale de obtinere a soiurilor
rezistente o constituie incrucisarea intre soiurile valoroase, soiurile mai putin sensibilie din
Vitis vinifera cu speciile americane resitente dupa care este nevoie de cel putin una doua
retroincrucisari , pentru ca odata cu gena de rezistenta se transfera si unele insusiri negative
ale speciei americane, insusiri care trebuie eliminate. Aprecierea rezistentei la mana in
procesuld e alegere al elitelor se face prin testare cu ajutorul infectiilor artificiale in
momentul in care plantele au 3-4 frunze.

Rezistenta la fainare-produsa de Uncinula necator, este boala cea mai comuna la vita de vie
intalnita in toate tarile cultivatoare. A fost adusa tot din America mai intai in Anglia in 1845
de unde s-a raspandit apoi in tot continentul. Rezistenta sau toleranta la atacul acestui
patogen se intalneste la vitis aestivalis, vitis riparia, vitis berlandieri, vitis rotundifolia, vitis
labrusca. Se arata ca exista o corelatie intre grosimea cuticulei peretilor celulari si gradul de
rezistenta la aceasta boala. In ceaa ce priveste fenofazele plantei in momentul atacului se
arata ca frunzele tinere sunt intodeauna mult mai sensibile comparativ cu frunzele mature.
La fel ca si la mana dozele mari de N pot diminua rezistenta plantelor, cauzele fiind de natura
fiziologica. In ceea ce priveste rezsitenta genetica aceasta este poligenica fiind implicate
numai gene majore sau gene polialelice. Cea mai sigura metoda pentru obtinerea soiurilor
rezsitente este hibridarea interspecifica cu speciile rezistente sau imune mentionate urmata
de o becrosare/retrocincrucisare si selectie. Testarea sau aprecierea rezistentei se face de
asemenea prin inoculare artificale a bolii si apoi testarea planteloro in camp.

Rezistenta la putregaiul cenusiu – boala produsa de botritys cinerea al carui miceliu traieste
saprofit pe diferite substraturi organice si care se manifesta cel mai puternic in toamnele
ploioase , se mentioneaza ca in Romania in anii 1955-1968,1972 si 1976 in majoritatea
potgoriilor pierderile au fost de 70-80% din recolta datorita acestei ciuperci. Intre speciile
americane care prezinta rezistenta la acest patogen se mentioneaza v.riparia si v.ripestris. un
oarecare grad de rezsitentea s eintalneste si la v.inifera la specia europeana. In ceea ce
priveste mecanisomul care confera resitenta.......mentioneaza fiziologica si mecanica. Astfel
se precizeaza rezistenta in legatura cu producereain frunze a fitoalexinelor stilpenice intre
care mai important rezveratrolul iar alti autori arata ca rezistenta este data de prezenta pe
cuticula boabelor a unor portiuni lignificate care impiedica patrunderea ciupercii.
Sensibilitatea insa de natura mecanica este data de prezenta unor perforatii cu dimensiunea
0,5-2 microni care usureaza patrunderea ciupercii. Obtinerea de soiuri rezistente se face de
asemenea prin hibridare interspecifica utilizandu-se in aceste scop ca genitori masculi vitis
riparia si vitis rupestris.

Rezistenta la antracnoza – este una din cele mai vechi boli intalnite in plantatiile europene,
intalnita si in partea de nord a Africii. Intre speciile care prezinta rezistenta vitis labrusca,
v.rotundifolia, v.munsoniana iar unii autori arata ca si in cadrul speciei vitis vinifera exista
soiuri care se comporta mai bine decat altele in ceea ce priveste rezistenta. D.p.d.v. genetic
se arata ca sensibilitatea este data de 2 gene iar rezistenta este conditionata de o gena
11
dominanta. In ceea ce priveste modul de transmitere in descendenta din cercetarile
efectuate s-a observat ca rezistenta foliara si rezistenta fructelor sunt insusiri transmise
sparat.

Rezistenta la putregaiul negru -boala adusa in Europa din partea de E a Americii de Nord, si
se intalneste la viile plantate pe terenurile foarte umede. Intre speciile rezsitente vitis
riparia, v.candicans, v.rotundifolia, v.cinerea , v.rupestris. de asemenea o buna sursa de
rezsitenta o constituie si hibrizii francoamericani. Genetic boala este controlata de 2 gene
dominante care in descendenta creeaza o variabilitate pronuntata din acest punct de vedere
si astfel se da posibilitatea identificarii unor elite rezistente.

In ceea ce priveste daunatorii cei mai importanti : filoxera, si alti nematozi, daunatori adusi
din America odata cu primele vite de altfel filoxera este cea care a devastat viticultura
europeana. Singura cale de obtinere a soiurilor rezistente este utilizarea speciilor americane
imune in calitate de portaltoi pe care se altoiesc vitele din vinifera , vitele roditoare dupa
care se testeaza ep terenurile infestate. In unele zone se utilizeaza si hibrizii direct
producatori care sunt imuni la acest nematod, insa prin directivele Eurpene trebuie folosite
vitele altoite si in acest sens se folosesc portaltoi specifici pentru diferite tipuri de sol si cu
imunitate la filoxera.

C-lipsa

22.03.2017 Curs

Obiectivele ameliorarii marului

Ameliorarea productivitatii

In manifestarea productivitatii factorul ereditar/genetic are un rol esential insa potentialul

biologic al soiului nu se poate manifesta la un nivel corespunzator in absenta unor factori
tehnologici pe masura cerintelor plantelor de cultura. Productia de fructe la unitatea de
suprafata este influentata direct de mai multe elemente printre care amintim : numarul de
pomi pe unitate de suprafata,numarul de fructe pe pom,greutatea medie a
fructelor,precocitatea intrarii pe rod a pomilor, iar aceste elemente la randul lor sunt
influentate de alte elemente/factori si anume: numarul de pomi care se poate planta pe
unitatea de suprafata este conditionat de vigoarea soiului, a portaltoiului, tipul de crestere si
fructificare, durata perioadei juvenile,portaltoiul folosit.

Vigoarea pomilor este un element de productivitate de mare actualitate la mar, datorita

faptului ca atat la noi cat si cea mondiala se tinde catre intensivizarea culturii, adica
infiintarea de plantatii intensive si super intensive cu un numar cat mai mare de pomi pe
unitatea de suprafata. Daca pana in urma cu 50 de ani distantele de plantare intre randuri si
intre pomi pe rand erau de asa natura incat se obtineau desimi de 300-400de
pomi/ha,astaziplantatiile infiintate ajung chiar pana la 3000pomi/ha. Acest lucru este posibil
prin reducerea accentuata a vigorii pomilor in special a vigorii portaltoilor trecandu-se de la
12
portaltoii vegetativi cu vigoare mare la cei generativi obtinuti prin samanta cu vigoare
redusa. Prin asocierea unor portaltoi cu vigoare mica cu soiuri de vigoare medie si mica se
pot obtine pomi care sa asigure o desime de 2500-3000pomi/unitatea de suprafata. Un
mijloc eficient de reducere a vigorii pomilor il constituie factorul genetic si anume creearea
unor genotipuri de portaltoi generativi cu vigoare redusa care sa imprime pomului
caracteristicile necesare pentru intensivizarea culturii.

Tipul de crestere si fructificare

In functie de portul si habitusul plantei de formarea coroanei si fructificarea pe anumite

ramuri de rod s-au identificat la mar 4 ideotipuri arhitecturale si anume:

ideotipul 1-columnar se caracterizeaza printr-o axa fara ramificatii sau cu ramificatii foarte
scurte pe care se insereaza ramuri scurte de rod. Cu acest ideotip se pot infiinta asa numitele
livezi pajiste, desimea putand ajunge chiar pana la 10.000pomi/ha.

Ideotipul 2 de tip spur- a fost selectionat din forme mutante , aparute spontan
la.....comerciala. se caracterizeaza printr-o tendinta de crestere bazitona a pomilor, coroana
cu sarpante avand o ramificare laterala limitata cu habitusul compactinternodii scurte. Este
cunoscut sub numele de ideotipul pitic de obicei obtinjt prin mutatii artificiale.

In creearea oilor soiuri se urmareste in crearea tipului spur sa aiba o vigoare cat mai redusa
pentru a permite intensivizarea maxima a culturii si cresterea substantiala a productivitatii.

Ideotipul 3 standard- este reprezentativ pentru majoritatea soiurilor aflate in cultura. Acest
ideotip formeaza o coroana naturala echilibrata cu sarpante si subsarpante dispuse
armonios, fructificarea avand loc atat pe ramuri de rod scurte cat si lungi. Prezinta unele
dezavantaje fata de ideotipurile anterioare printre care : ramificare puternica si degarnisirea.

Ideotipul 4 sau plangator se caracterizeaza printr-o slaba dominanta a axului central care
favorizeaza dezvoltarea fructificarii pe ramuri laterale si numai pe ramuri de rod lungi.
Datorita greutatii fructelor ramurile se apleaca foarte mult si dau acest aspect plangator
pentru pom. Prezinta interes pentru ameliorare acest ideotip in sensul ca este facilitata
recoltarea manuala a fructelor cu reducerea de costuri de productie.

Marimea fructului

Este un element determinat de genotip si conditionat de factorii de mediu. In lucrarile de

ameliorare trebuie sa se urmareasca crearea unor soiurii cu fructe mijlocii spre mari,
standardul pentru marime fiind de 140-175g cu un diametru de 75-85mm. Este un caracter
cu un determinism poligenic putandu-se realiza prin incrucisari in care un rol determinant
revine alegerii genitorilor. De regula in urma incrucisarii lor se obtine toata plaja de diametre
intre cei 2 parinti dar apar si transgresiuni genetice, adica fructe mai mari decat a genitorului
cu fructe mari si mai mici decat a genitorului cu fructe mici.

13
Numarul de fructe pe pom

Este unelement de productivitate complex, dependent de varsta pomului, vigoarea acestuia,

ideotipul si reprezinta tot odata un caracter fata de care se apreciaza elitele alese in procesul
de selectie. Se considera ca un numar de 30-100 de fructe pe pom in primul sau al doilea an
de rodire indica o buna productivitate a hibridului/soiului respectiv.

Durata perioadei juvenile

Cu cat intrarea pe rod este mai timpurie cu atat exista premize pentru amortizarea mai
rapida a cheltuielilor de infiintare a plantatiei. Aceasta perioada dureaza intre 3-10 ani fiind
puternic influentata de genotipul plantelor dar si de tehnologia aplicata.

In general capacitatea de productie se imbunatateste prin interventia amelioratorului

asupra elementelorde productivitate mentionate, metodele utilizate fiind selectia sau
hibridarea urmata de selectie.

AMELIORAREA CALITATII LA MAR

Calitatea reprezinta un caracter complex,dependent de insusirile morfologice si

organoleptice ale fructelor, de proprietatile tehnologice,biochimice si valoarea nutritionala a
fructelor. Calitatea trebuie sa satisfaca un numar cat mai mare de consumatori si pentru
aceasta fructele trebuie sa fie cu o marime corespunzatoare, aspectuase d.p.d.v. al culorilor,
cu pulpa ferma,compacta,suculenta si cu aroma fina placuta. In ceea ce priveste forma
fructului aceasta se exprima pe baza indicelui de forma calculat in functie de inaltimea si
diametrul merelor, practic raportul dintre inaltimea fructului si diametrul acestuia. In functie
de acest raport se intalnesc fructe de la foarte plate,sferic turtite pana la fructe foarte inalte.
Desi consumatorul alege o forma regulata totusi forma fructului nu mai constituie cun criteri
eliminatoriu pentru selectie pentru ca in primul rand conteaza fermitatea si gustul pulpei.

In functie de directia deutilizare: industrializare sau consum in stare proaspata, pentru

industrializare sunt preferate fructele sferice.

Culoarea fructelor reprezinta impreuna cu marimea un element de atractie pentru

consumator, fiind prefereate merele rosii, galbene sau verzi, nu sunt apreciate fructele slab
colorate , cele cu dungi, striuri de culoare, vargate etc. Culoarea fructelor este data de
pigmentii clorofilieni si carotenoidici si de asemenea culoarea de suprapunere determinatat
de pigmentii antocianici care se formeaza din glucide. In cazul in care datorita lipsei
antocianului nu apare culoarea acoperitoare fructul ramane verde sau galben. Culoarea
pulpei poate fi diferita de la un soi la altul majoritatea avand pulpa alba, galbena sau verzuie
fiind preferate merele cu pulpa alba, alba-galbuie sau alb-crem fara infiltratii de culoare.

Gustul fructului constituie criteriul fundamental de apreciere al calitatii. si alegerea elitelor in

campul de hibrizi.

14
La mar gustul este dat de o combinatie complexa intre zaharuri, acizi , taninuri si substante
aromatice. Gustul este dat de o compozitie armonioaza intre aceste substante iar lipsa
unuia, ex: lipsa zaharului si a aciditatii dau merelor un gust fad, zahar putin si aciditate
marita determina un fruct acru, taninurile in cantitati mari determina astringenta marita, o
aroma prea puternica/accentuata nu este de asemenea de dorit.

O regula generala avuta in vedere de ameliorator este aceea ca gustul trebuie sa fie tipic de
mar. Realizarea unui gust placut este posibila prin selectie in cadrul soiurilor valoroase si prin
hibridare urmata de selectie formele parentale completandu-se reciproc in privinta
continutului de zaharuri, acizi,taninuri, arome, vitamine.

Prezenta stratului de ceara pe fruct este tot un element de calitate este de dorit dar un exces
al acestui strat de ceara duce la deprecierea calitatii.

Aroma merelor este data de peste 30 de compusi si de asemenea poate imbunatati sau
poate strica gustul fructelor. Fructele cu arome foarte puternice nu se promoveaza pentru
alegerea elitelor, deoarece aroma intensa este respingatoare, nu este placuta. Regula de
baza este de a alege fructele cu aroma tipica de mar, fina,discreta care sa fie acceptata de
majoritatea consumatorilor. Imbunatatirea acestui caracter este posibila prin incrucisare a
soiurilor foarte aromate asteptandu-se ca din plaja de arome care rezulta in populatiile
hibride sa se aleaga plantele sau fructele cu aroma cea mai potrivita.

AMELIORAREA EPOCII DE COACERE A FRUCTELOR

Acest obiectiv are importanta economica, deoarece esalonareaaprovizionarii pietei si

consumul de mere proaspete pe o perioada cat mai lunga de timp depindde momentul
maturarii acestora.sortimentul actual de soiuriare epoca de coacere care variza in limite
foarte largi existand posibilitatea aprovizionarii pietei pe tot timpul anului atat prin coacerea
diferita cat si prin pastrarea ind epozite.

In functie de epoca de coacere, soiurile de mar se grupeaza in: soiuri de vara care ajung la
maturitate in iulie-august, soiuri de toamna ajung lamaturitate in septembrie-noiembrie si
soiuri de iarna care ajung la momentul optim de consum dupa recoltare dupa luna
noiembrie. Intre soiurile de iarna exista unele care pot fi pastrate inconditii foarte bune in
depozite pana in primavara anului urmator, adica lunile martie-aprilie. Realizarea acestui
obiectiv este posibila prin hibridare intre genitori cu perioada diferita de vegetatie cu epoci
diferite de maturare dupa care efectuarea selectiilor in cadrul populatiilor hibride.

REZISTENTA AL GER

Exista la mar o gama mare de soiuri de la foarte sensibile pana al foarte rezistente.

Soiurile rezistente prezinta avantajul ca nu sunt afectate de inghet, permit obtinerea de

recolte sigure si constante de la un an la altul si mai mult aceste soiuri pot fi exstinse in zone
si la altitudini cu ierni mai aspre. Aprecierea rezistentei la ger se face in camp inc onditii

15
naturale la aparitia acestor geruri sau in coditii controlate cand gerurile sunt produse
artificial. Testarea rezistentei la ger a hibrizilor si clonelor aflate in procesuld e ameliorare se
poate face si in laborator prin expunerea ramurilor la temperaturile scazute si aprecierea
rezistentei acestora.

Cea mai simpla cale de realizare a acestui obiectiv o constituie hibridarea interspecifica,
indepartata, folosindu-se ca surse de germoplasma speciile Malus baccata si Malus prunifolia
dupa care se fac 2-3 retroincrucisari si selectia in directia rezistentei la ger. Ameliorarea
epocii de inflorire. Acest obiectiv are importanta deoarece pentru realizarea polenizarii
straine este necesar ca soiurile dintr-o plantatie sa infloreasca simultan astfel incat sa existe
premizele unei recolte corespunzatoare. Se prefera ca pomii sa aiba o inflorire cat mai
tardiva pentru ca in acest fel scade probabilitatea aparitiei temperaturilor negative care sa
afecteze florile. Realizarea acestui obiectiv este posibila prin incrucisare/hibridare intre soiuri
care infloresc la perioade diferite iar din hibrizii rezultati se face selectia in directia dorita.

Cunoscuta fiind corelatia dintre data aparitiei frunzelor si data infloritului la descendentii in
generatia F1 se poate face selectia hibrizilor cu inflorire tardiva inca inainte de intrarea pe
rod incepand chiar din al doilea an al pomului.

AMELIORAREA REZISTENTEI LA BOLI SI DAUNATORI

Ameliorarea rezistentei la rapan

Rapanul marului cauzat de Venturia inequalis este una din bolile care determina cele mai
mari pagube la toate soiurile de mar. Boala afecteaza furnzele si fructele deterinand scaderi
ale productiei si in acelasi timp deprecierea calitatii fructelor. Poatefii controlata prin
tratamente fitosanitare dar uneori din cauza conditiilor climatice eficienta fungicidelor nu est
eintodeauna cea mai buna. Din acest motiv este de apreciat interesul amelioratorilor pentru
crearea de soiuri rezistente genetic, cea mai buna metoda fiind hibridarea interspecifica
folosindu-se ca germoplasma Malus floribunda. Exista 2 tipuri de determinism
genetic,monogenic si poligenic avantajos fiind determinismul monogenic pentru ca poate fi
transferat la absolut fiecare soi. In acest sens Malus floribunda prezinta o gena majora
dominanta, care poate fi transferata prin hibridare interspecifica prin incrucisarea unui soi
valoros nerezistent cu Malus floribunda care prezinta aceata gena dominanta. De asemenea
Malus baccata este o specie rezistenta monogenic la toate rasele cunoscute, Malus
micromalus, specii care si ele pot fi utilizate in incrucisare in vederea transferului genelor de
rezistenta. Metoda conventionala pentru testarea comportarii plantelor la atacul de rapan
consta in provocarea unor infectii artificiale la hibrizii obtinuti din seminte, infectii care se fac
in sere la temperatura de 18-20grade C cand plantele au o luna, o luna si jumatate. Astfel
cand plantele au 3-4 frunze adevarate sunt pulverizata cu suspensii de conidii in apa
distilata, suspensie facuta de la foarte multe proveniente pentru a exista majoritatea raselor
fiziologice dupa care plantutele se acopera cu folie de polietilena pentru a se crea un mediu
favorabil aparitiei si raspandirii micozei respectiv o umiditate relativa foarte ridicata.la 48 de

16
ore se repeta tratamentul pentru favorizarea apritiei ciupericii si infectiei puternice. Dupa 2-
3 saptamani de la inoculare pe frunzele plantelor sensibile apar simptomele de atac si se pot
face notatii/observatii in registrele de observatii. Se folosesc 5 posibilitati de notare si anume

In clasa 1 sunt incadrate plantele daca prezinta puncte de atac foarte mici sub forma de
intepaturi fara necroze fara sporulare considerate ca simptome de rezistenta. Aceste puncte
apar la 40-72h de la inoculare.

Se incadreaza in clasa 2 , plantele la care apar pete clorotice sau necrotice mici , neregulate
si fara sporulare, aceste pete apar la 6-8 zile de la inoculare.

Se incadreazain clasa 3 plantele la care petele clorotice si necrotice au o usoara sporulare la

2-3 saptamani de la sporulare.

Clasa M se incadreaza atunci cand apar leziuni necrotice nesporulate in amestec cu pete
sporulate.

Clasa 4 apar leziuni sporulante tipice dupa 9-14 zile de la incumabtie.

Numai plantele incadrate in clasa M sunt sensibile la rapan si se elimina de la selectie.

Estimarea comportarii hibrizilor la atacul de rapan se face si in camp fie in conditii de aparitie
naturala a bolii, fie in conditii de infectie artificiala. In acest scop se poate folosi bonitarea
vizuala, se poate determina intensitatea atacului, frecventa atacului si gradul de atac.

Rezistenta la fainare – este o boala foarte pagubitoare la mar, produsa de Phodosphera

leucotrycha afecteaza frunzele si lastarii tineri uneori si florile pe care la distruce in
totalitate. Fara tratament foliajul pomului poate fi distrus complet. Cele peste 10.000 de
soiuri de mar prezinta intreaga gama de sensibilitate si pana la rezistenta deci exista o
variabilitate pronuntata astfel ca selectia gaseste un camp suficeint de mare pentru
identificarea unor surse de germoplasma rezistente. La fel ca si la rapan sau identificat cele
de 2 tipuri de rezisntenta : monogenica si poligenica, metoda utilizata pentru inocularea
acestei rezistente este hibridarea interspecifica cea mai buna susrsa pentru gene de
rezistenta fiind Malus robusta care se incruciseaza cu soiurile vlaoroase din alte puncte de
vedere dar deficitare pentru aceasta rezistenta.

Rezistenta la arsura bacteriana - la mar nici un soi nu este considerat imun la aceasta boala
determinata de ag.patogen Erwinia amylovora. Aceasta este o bacteri care ataca florile,
fructele, lastarii, ramurile si prezinta o periculozitate datorita multitudinii de rase fiziologice.
Posibilitatea de creare a soiurilor rezistente este incrucisarea intre soiurile valoroase
nerezistente cu Malus robusta, Malus prunifolia fiecare dintre acestea avand 2-3 gene de
rezistente.

In ceea ce priveste rezistenta la daunatori este vorba de paduchele lanos care afecteaza
partile aeriene si se poate combate cu erbicide insa s-a constata ca aceasta insecta ataca si
radacinile motiv pentru care este greu de combatut. Cea mai sigura si eficenta metoda este

17
crearea de soiuri rezistente prin incrucisare interspecifica. Mai exista viermele merelor,
paianjenul rosu si alte insecte care se combt cu ajutorul insecticidelor.

Metode de ameliorare a marului

Selectia hibrizilor naturali – consta in recoltarea fructelor de la soiurile valoroase rezultate in

urma hibridarilor libere.

Inmultirea formelor hibrde, selectia acestora pana la soiuri noi.

Selectia variatiilor mugurale aceasta presupune identificarea unor forme mutante care se
inmultesc, se trec in culturi comparative, in olantatii comparative pana la soiuri noi.
Inducerea artificiala a mutatiilor, presupune utilizarea unor agenti patogeni si anume :
radiatii ionizante sau substante chimice pentru dublarea numarului de cromozomi, cea mai
cunoscuta fiind colchicina.

Hibridarea intraspecifica- presupune alegerea genitorilor in functie de obiectivele de

ameliorare propuse, obtinerea unor descendente hibride cu un grad ridicat de variabilitate
din cadrul carora prin selectie sa se poata extrage elite pentru productivitate, pentru
calitate,pentru precocitate,pentru perioade diferite de maturare, pentruperioade diferite de
inflorire.

Hibridarea interspecifica presupune alegerea genitorilor din flora spontana sau din specii
care prezinta unele gene de rezistenta, obtinerea descendentelor hibride, retroincrucisarea
acestora cu parintele recurent si apoi selectia pentru rezistenta la ger, la boli si rezistenta la
daunatori.

Utilizarea metodelor de inginerie genetica pentru transferul unor gene prin hibridare
somatica dupa care selectia in cadrul hibrizilor obtinuti.

05.04.2017

AMELIORAREA PARULUI

Importanta ameliorarii parului

Intre tarile mari cultivatoare de par cum ar fi China Statele unite, Spania, Franta, Japonia,
Olanda se situeaza si Romania cu o suprafata de 9500ha din care peste 3000ha sunt
amplasate in culturi intensive. Productia inregistrata in 2010 este de o suta 108mii tone cu
un consu pe locuitor de 2,5kg fata de un consum recomandat de specialisti de 7kg pe
locuitor. Exista in cultura un sortiment de 6000soiuri multe dintre acestea cu deficientecum
ar fi rezistenta slaba la boli, alternanta la rodire, calitate deficitara, pastrare slaba in
depozite, iartoate acestea adaugate la faptul ca se cultiva un numar restrans de soiuri pe
plan mondial conduce la necesitatea dezvoltarii lucrarilor de ameliorare pentru crearea de
soiuri mai productive si cu calitate mai buna. In Romania marea productie de pere este
realizata in livezile clasice si se impune o trecere la livezile intensive si superintensive cu o

18
densitate de 1500-3000 pomi/ha. Tot pe linie de ameliorare se urmareste largirea diversitatii
genetice in cadrul speciilor cultivate si obtinerea de soiuri cu rezistenta la factorii de mediu si
la agentii fitopatogeni. In acest sens este nevoie de o evaluare a surselor de germoplasma in
vederea utilizarii eficiente a patrimoniului de gene care se gasesc in Romania si in exterior.

Sursele de germoplasma pentru ameliorarea parului

Genul Pirus cuprinde peste 20 de specii. Cimpoies pomicultor fost rector din Chisinau spune
ca sunt 60 de specii de par, dintre acestea 22 sunt recunoscute ca specii primare a caror
distributii acopera cam toata suprafata ocupata cu par. Intre speciile care prezinta
importanta pentru ameliorare amintim: Pirus communis este cea mai raspandita si cuprinde
majoritatea soiurilor intalnite in Europa, Africa, SUA, Australia specia este compusa din mai
multe subspecii toate valoroase d.p.d.v. ameliorativ.

Astfel subspecia Piraster ( parul paduret) are un sistem radicular bine dezvoltat, poate
ajunge pana la 15-30m si formeazao coroana piramidala. D.P.D.V. ameliorativ prezinta
importanta pentru plasticitatea ecologica ridicata. Subspecia Nivalis este intalnita in flora
spontana din Europa occidentala si tarile Mediteraneene pomii am talie de 10-15m prezinta
rezistenta la seceta iar d.p.d.v. ameliorativ este importanta pentru crearea de portaltoi si ca
genitor in unele formule de hibridare.

Subspecia Salvifolia este considerata un hibrid natural rezultat prin incrucisarea dintre unele
biotipuri intre piraster si nivalis si are aceiasi importanata ameliorativa ca si speciile
mentionate.

Subspecia Sativa se caracterizeaza printr-o variabilitate foarte pronuntata in ceea ce priveste

vigoarea pomilor marimea fructelor, calitatea acestora si din acest motiv este o buna sursa
de alegere a elitelor pentru crearea de noi soiuri.

Pirus aelagrifolia creste sub forma de arbustoizi de 6-15m prezinta o buna rezistenta la
seceta d.p.d.v. ameliorativ se foloseste ca portaltoi.

Pirus usurienzis sau pirus ovoidea prezinta o rezistenta foarte mare la temperaturile scazute
pana la -56 de grade motiv pentru care se foloseste ca genitor pentru transferul surselor de
rezistenta.

Pirus pirifolia sau pirus serotina specie raspandita in orientul indepartat China, Japonia,
prezinta rezistenta la boli si daunatori si sensibilitate la ger.

In ceea ce priveste originea parului, Vavilov cel care in 1923-1933 a organizat cea mai mare
expeditie de culegere a surselor de germoplasma a identificat 3 centre de origine si anume
centrul chinezesc,centrul asiatic si centrul est-european si arata ca este foarte probabil ca
specia Pirus comunis sa fie luat nastere prin hibridari interspecifice in interiorul centrelor
respective.

19
Particularitatile citogenetice si biologice ale parului

Numarul de baza de cromozomi x=17 majoritatea speciilor sunt diploide cu 2n=34 de

cormozomi insa in cadrul speciilor Pirus comunis se intalnesc si unele soiuri triploide cu 51
de cromozomi, tetraploide 68 de cromozomi sau hexaploide cu 102 cromozomi. Florile la par
sunt hermafrodite pe tipul 5 iar d.p.d.v al polenizarii este o specie alogama ( specie cu
polenizare straina) entomofila ( prin intermediul insectelor). La fel ca si la mar se intalneste
fenomenul de autoincompatibilitate fenomen care se manifesta foarte pronuntat
majoritatea speciilor diploide sunt complet autosterile. Intersterilitatea poate sa apara de
cele mai multe ori la soiurile inrudite care au aceiasi origine insa uneori se poate intalni si la
soiuri complet straine unele de altele, complet neinrudite. Exista unele soiuri androsterile
soiuri care nu produc polen sau la care polenul este steril si care se folosesc ca forme
parentale materne in lucrarile de hibridare. Multe soiuri au tendinta spre partenocarpie
inclusiv soiuri cunoscute si cu calitate foarte buna. In ceea ce priveste hibridarea artificiala
aceasta presupune cateva etape distincte si anume alegerea partenerilor/genitorilor,
alegerea plantelor a pomilor din cadrul soiurilor genitoare, aegerea inflorescentelor si
florilor, castrarea florilor partenelului femel daca acesta nu este androsteril , recoltarea
polenului si polenizarea artificiala, controlul polenizarii si recoltarea fructelor hibride. Daca
genitorul matern este diploid nu este necesara castrarea datorita faptului ca majoritatea
soiurilor diploide sunt autosterile. Recoltarea fructelor hibride se face la maturitatea
fiziologica iar pastrarea semintelor se face in straturi de nisip pentru postmaturare, in ladite
delemn tinute in incaperi reci sau in pungi de polietilena in frigider la temperatura de 0-1
grade celsius.

Obiectivele ameliorarii parului

1. Ameliorarea productivitatii

Productivitatea este determinata de vigoarea pomului, precocitatea intrarii pe rod,

nuamrul de fructe pe pom, marimea fructelor, intensitate afenomenului de
partenocarpie, autofertilitatea si de interactiunea acestor caractere si insusiri cu factorii
de mediu. Vigoarea pomilor determina direct desimea de plantare adica numarul de
pomi pe unitatea de suprafata. Prin ameliorare se urmareste crearea de soiuri cu vigoare
cat mai mica pretabile in cel mai inalt grad la infiintarea de plantatii intensive si
superintensive. Vigoarea este un caracter complex cu puternica determinare genetica
dar in acelasi timp influentata considerabil de factorii de mediu. Realizarea acestui
obiectiv este posibila prin selectie in cadrul surselor de germoplasma care prezinta
variabilitate din acest punct de vedere prin hibridare interspecifica intre specii care se
completeaza reciproc din acest punct de vedere si de asemenea prin altoirea unor soiuri
cu vigoare slaba pe gutui un portaltoi care de asemenea imprima o vigoare redusa
pomului. Numarul de fructe pe pom este un caracter puternic influentat genetic dar si de
interactiunea intre genotip si mediu. Acest caracter este influentat de numarul florilor pe
pom, de intensitatea caderii fiziologice a fructelor existand o ampla variabilitate de la un

20
 soi la altul sau in cadrul unui soi. Se cunoaste ca numarul de fructe pe pom se coreleaza
pozitiv cu productia de fructe si negativ cu greutatea medie a unui fruct. In experientele
efectuate la cluj numarul de fructe a variat intre 62 de fructe pe pom si 139, existant la
cele 8 soiuri studiate toata marja aceasta intre 62 si 139. Marimea fructelor- acest
caracter este influentat poligenic dar in interactiune totusi cu factorii de mediu. In
Romania in fucntie de greutatea fructelor perele se incadreaza in 3 clase de categorii si
anume fructele mici pana in 108 g, mijlocii 110-200g si fructe mari peste 200de grame.
Selectia in functie de marime se face in functie de destinatia consumului astfel pentru
fructe consumate in stare proaspata intodeauna se merge pe clasa de fructe mari si
dinpotriva pentru industrializare se merge pe fructe mici si mijlocii adica intre 100-200g.
In ameliorare nu se merge spre obtinerea de soiuri cu fructe foarte mari datorita unor
dezavantaje pe care le intalnim comparabile cu cele de la mar, apreciindu-se ca limitele
marimii trebuie sa fie de 150-250 g cat mai uniforme si fara variabilitate in cadrul soiului.
Aceasta greutate corespunde unei marimi/diametru de 6-7cm. Atat pentru marimea
fructelor cat si pentru numarul de fructe pe pom realizarea obiectivelor urmarite se face
prin selectie si prin hibridare urmata de selectie.

Tot la productivitate intra si precocitatea intrarii pe rod cu cat intrarea pe rod este mai
timpurie cu atat amortizarea cheltuielilor facute cu infiintarea plantatiei se face mai
rapid. Datele citate din literatura de speiclailtate arata ca pana la apritia primelor flori la
hibrizii de par sunt necesari 7-8 sau chiar mai multi ani existand diferente mari intre
soiuri dar si incadrul aceluiasi soi in conditii de mediu diferite. Altoirea este cea care
influenteaza fie pozitiv fie negativ intrarea pe rod astfel portaltoiul de vigoare mica
produce sau influenteaza intrarea mult mai tipurie pe rod in comparatie cu pomii pe
radacini proprii. In selectie se recomanda eliminarea exemplarelor care nu intra pe rod
pana in anul 6 de la obtinerea din samanta fiind considerate exemplare fara valoare.

Partenocarpia, formarea fructelor fara fecundare este un fenmen care poate

inflenta....favorizand obtinerea unor recolte ridicate chiar in anii cand conditiile de mediu
impiedica polenizarea incrucisata. De asemenea introducerea in cultura a unor souri
partenocarpice ar perimte infleuntarea soiurilor pure in care nu s-ar mai cere soiuri
polenizatoare. Datorita acestor considerente partenocarpia este luata in seama ca un
element de productivitate insa fenomenul fructificarii partenocarpice prezinta si cateva
dezavantaje evidente, si anume forma neregulata uneori sunt puternic deformate
fructele si pierd aspectul comercial au o aroma mai slaba si un gust mai putin
caracteristic si continut deficitar in substante utile. Datorita acestor dezavantaje nu este
considerat un element major pentru productivitate in ameliorarea parului fiind luat in
considerare cam pe ultimul loc fenomenul de partenocarpie.

2. Ameliorarea calitatii fructelor

La fel ca si productivitate este un obiectiv foarte important pentru aprecierea unui soi insa
destul de complex conditionat genetic si in acelasi timp influentat si de factorii de mediu. In

21
consumul curent in stare proaspata perele sunt foarte apreciate, fiind considerate fructe de
lux ,statut conferit nu numai de timpurietatea unor soiuri ci si de calitatea gustativa
deosebita si de aspectul comercial atragator. Calitatea este data de forma fructelor, culoarea
acestora, culoarea pulpei, consistenta pulpei, suculenta, gustul si aroma fructelor care
trebuie sa fie intr-o armonie pentru a da calitatea dorita. In ceea ce priveste forma fructelor
exista o amplotudine foarte mare in ceea ce variabilitate....forma fiind sferica, conica,
tronconica, priformica in functie de soi. Deoarece in consum sunt acceptate fructele cu orice
forma cu conditia sa fie totusi cu o forma regulata forma fructelor nu este un caracter
eliminatoriu pentru selectie motiv pentru care se elimina perele cu gatul foarte lung care
sunt mai sensibile la recoltare si manipulare precum si cele care nu au un aspect atragator.
Culoare fructelor este data de prezenta in coaja a pigmentilor clorofilieni si a celor
carotenoidici la maturitate calitatea fiind data de raportul dintre acesti pigmenti. La multe
soiuri de par apare culoarea de acoperire data de un tesut rugos de pluta sau rugina o
culoare maro fara ca astfel de soiuri sa piarda din valoarea comerciala. Realizarea unor culori
la cererea consumatorilor pentru unele soiuri este posibila prin hibridare intra sau
interspecifica urmate de selectie. Culoarea pulpei poate fi alba, verde, galben, roz sau rosu
cea mai obisnuita fiind alba cu diferite intensitatiale nuantei spre crem sau galben. In general
in europa consumatorii prefera perele cu pulpa alba, alb-galbuie sau galbena toate celelalte
culori fiind respinse. Ereditatea caracterelor este simpla, culoarea fiind determinata de o
singura gena care domina alte 2 gene recesive ale aceluiasi locus si care conditioneaza una
culoarea verde si una culoarea crem. Obtinerea culorii albe se realizeaza prin hibridare intre
genitorul care prezinta gena pentru culoarea alba, gena dominanta si care se foloseste
genitor mascul, si o forma materna cu o culoare verde sau galben culori care vor fi dominate
de gena partenerului mascul.

Consistenta pulpei sau textura acesteia este un element al calitatii apreciat in mod diferit de
consumatorii din diferite areale geografice. Astfel in Europa , in America in Australia sunt
apreciate fructele untoase cu consistenta a pulpei moale fondanta fina pe cand in China si
Japonia sunt preferate fructele cu o consistenta ferma, crocanta pline de sclereide si chiar cu
elemente pietroase/pietrificate in interiorul pulpei la soiurile care deriva din speciile din
pirus usurienzis si pirifolia. Pentru Europa, America si Australia prezenta sclereidelor in pulpa
este un criteriu eliminatoriu in oriceproces de selectie.

........ caracterul fiind determinat de o singura gena majora cu alela pentru suc ....cu alela
pentru....

Se mentioneaza ca in deosebi la soiurile de vara si toamna imediat dupa depasirea

momentului optim de recoltare fructele isi pierd cosistenta, devin suculente, par suculente
dar nu mai au calitatile de ansamblu.

Gustul si aroma fructelor- gustul este determinat in mod hotarator de raportul dintre
continutul de zahar si aciditate, ambele mostenindu-se independent in ereditatea acestora
fiind implicate un grup de poligene pentru zahar si un alt grup de poligene pentru aciditate.

22
In afara de continutul in zahar si aciditate calitatea gustativa este puternic influentata de
substantele tanante si aromatice care dau fructelor diferite grade de astringenta. Cu toate ca
perele au un gust apreciat de consumator o problema comuna a tuturor soiurilor o
reprezinta continutul relativ sarac in elemente chimice utile si ca urmare o valoare nutritiva
destul de scazuta motiv pentru care in lucrarile de ameliorare se urmareste ca pe langa
gustul placut sa se introduca/transfere posibilitatea de sinteza a unor comppusi chimici
nutritivi. Acest lucru este posibil prin hibridare avand in vedere ca exista variabilitate
puternica din acest punct de vedere.

In degustarile efectuate s-a constatat existenta unor corelatii negative intre poductie si
calitate legaturi stranse intre continutul fructelor in substanta uscata si zahar intre contiutul
fructului in zahar si aciditate toate corelate negativ cu greutatea perelor, practic cunoscuta la
productie mare calitate slaba/deficitara a fructelor.

3. Ameliorarea rezistentei la ger

Parul este o specie mai sensibila la ger comparativ cu marul, ameliorarea rezistentei fiind un
obiectiv important intr-u cat rezistenta la ger ofera o longevitate mai mare a pomilor asigura
productie constante de la un an la altul, dau posibilitatea extinderii culturilor in zonele si la
altitudinile cu ierni reci si geruri aspre. Comportarea parului la ger depinde de rezistenta
diferitelor organe ale pomilor, ramuri , trunchi scoarta, radacini, muguri vegetativi si floriferi
dar si plasticitatii ecologice de care dispune fiecare soi.in cadrul speciei pirus comunis exista
o oarecare variabilitate din acest punct de vedere si se poate face selectie in aceasta directie,
dar metoda principala este incrucisarea interspecifica cu pirus usurienzis sau pirifolia
ajungandu-se la hibrizi care ajung la -30 -40 de grade. Se poate lucra si prin altoire in sensul
ca altoirea parului pe portaltoi franc confera o rezistenta mai mare pomului in comparatie cu
altoirea pe gutui.

4. Ameliorarea rezistentei la arsura bacteriana

Provocata de bacteria Erwinia amylovora. Boala se manifesta asupra florilor, fructelor,

lastarilor, trunchiului sau radacinilor pomilor. Majoritatea siurilor din pirus comunis sunt
sensibile la atacul acestei bacterii intalnindu-se o rezistenta moderata la mai putin de 5%
dintre soiurile de par. Cea mai ridicata rezistenta o prezinta pirus usurienzis care incrucistata
cu soiuri din pirus comunis conduce la obtinerea de hibrizi in proportie de 33-80% cu diferite
grade de rezistenta. Se intalneste rezistenta si la pirus betulifolia insa faptul ca fructele au un
diametru de 1cm ingreuneaza foarte mult retroincrucisarile si nu se foloseste drept sursa de
germoplasma. Dinpotriva pirusi pirifolia manifesta o rezistenta mai scazuta insa prezinta
avantajul ca are fructe de marime medie si lucrarile dupa incrucisare nu mai sunt atat de ...

5. Ameliorarea rezistentei la rapan.

23
Agentul patogen Venturia pirina poate conduce prin atacul frunzelor, lastarilor , fructelor la
anularea completa a aspectului comercial a fructelor respective. Crearea de soiuri rezistente
este posibila tot prin incrucisare interspecifica folosind in acest sens pirus usurienzis sau
pirus pirifolia care prezinta gene de rezistenta.

Metode de ameliorare folosite la par

a) Selectia individuala in hibrizii naturali

Se foloseste incepand din secolul XVIII este metoda putin costisitoare, usor de aplicat, iar
pentru ca selectia in hibrizii naturali sa fie eficienta trebuie ca fructele sa apartina unor soiuri
valoroase care sa ofere sansa aparitiei unor forme transgresive, unor descendenti cu insusiri
superioare formelor parentale.

b) Selectia mutantelor naturale

Se mai cunoaste si sub numele de selectia variatiilor naturale sau variatiilor mugurale care
apar destul de frecvent in ceea ce priveste epoca de coacere, perioada infloritului, forma si
culoare fructelor, autofertilitatea, tipul de crestere si fructificare.

c) Inducerea artificiala a mutatiilor

Se folosesc in acest sens agenti mutageni fizici si chimici, cu care se trateaza fie semintele, fie
polenul, fie ramurile sau mugurii floriferi. In urma tratamentelor cu colchicina aplicate unor
soiuri diploide se pot obtine autotetraploizi 2n=4x=68 de cromozomi care se caracterizeaza
printr-o vigoare mai mare de crestere, motiv pentru care nu pot fi utilizati in culturile
intensive si superintensive, au fructe mai mari decat formele diploide si prezinta un grad mai
ridicat de autofertilitate. Obtinerea triploizilor este posibila prin incrucisarea unor forme
diploide cu soiuri tetraploide si se obtin formele triploide care produc polen steril si din acest
motiv este obligatoriu ca in plantatii sa se intercaleze cu soiuri bune polenizatoare. Prin
colchicinizarea soiurilor triploide s-a reusit obtinerea unor soiuri hexaploide autofertile.

d) Hibridarea intraspecifica

Constituie principala metoda de creacre a variabilitatii dupa care urmeaza selectia pentru
productivitate si calitate .

e) Hibridarea interspecifica

Constituie principala metoda de transfer a genelor de rezistenta pentru temperaturile

scazute, pentru arsura bacteriana, pentru rapan folosindu-se ca genitor soiuri din pirus
comunis ca forme parentale materne si pirus usurienzis sau pirifolia dupa caz genitori
masculi

CURS 26.04.2017

Lipsa o ora
24
Rezistenta la boli si daunatori la prun

dintre bolile cele mai pagubitoare se considera a fi virozele,monilioza si patarea rosie a

frunzelor. Intre viroze, boala numita varsatul prunului Plum pox are cea mai mare raspandire
in intreaga lume si produce deprecierea insusirilor gustative si..... debilitarea totala a pomilor
si moartea acestora.

In cadrul soiului dinprunus domestica se considera ca nu exista soiuri rezistente insa ar exista
o oare ceva variabilitate, soiurile cu maturare timpurie ar fi mai putin atacate decat cele
tardive. In cazul speciilorr prunus salicina, insititia exista oanumita toleranta sau rezistenta la
aceasta viroza. exista de asemenea unele descendente hibride care au capatat aceasta
toleranta si care s-aconstatat ca se transmite in generatiile hibride urmatoare.

Monilioza, o micoza provocata de ag. patogen monilinia laxa ataca cu precadere florile si
fructele, fructele atacate..putrezite pe pom. ele pot sta mumificate pe pom pana anul
urmator si asa se transmite de la un an la altul.

In ce priveste patarea rosie a frunzelor Polystigma rubrum exista surse d germoplasma care
prezinta rezistenta, asa ca ameliorarea rezistentei la boli se face prin hibridare interspecifica
sau intraspecifica intre genitori care prezinta un oarecare grad de toleranta sau usoare
rezistente mizandu-se pe aparitia unor forme transgresive in cazul hibridarilor intraspecifice
care vor fi identificate prin selectie.

In cazul hibridarilor interspecifice este specifica hibridarea retroincrucisarea pentru a

eleimina din hibridul obtinut insusirile negative cu care vine genitorul care are gena de
rezistenta.

Metode....

1. Selectia individuala in hibrizii naturali – Metoda consta in semanarea samburilor

proveniti din fructe formate prin polenizare libera intre soiurile valoroase si care se
utilizeaza in deosebi in anii in care nu se pot face hibridari artificiale datorita unor
conditii obiective. este obligatoriu ca fructele sa se recolteze de la formele
foartevaloroase iar dezavantajul metodei este acela ca la acesti hibrizi nu este
cunoscut genitorul mascul, selectia facandu-se intodeauna doar pe linie materna.
Soiurile recort si albatros au fost obtinute prin polenizare libera, recortul prin
polenizarea libera a soiului r. violet iar albatros din tuleo gras.
2. Selectia mutantelor spontane s.n. si selectia variatiilor mugurale, presupune
identificarea in plantatii a unor plante/pomi care prezinta unele caracteristici utile
referitoare la marimea fructelor, culoarea acestora, epoca de inflorire si de coacere a
fructelor rezistenta la boli si daunatori. Identificarea unor mutatii spontane/naturale
si inmultirea lor vegetativa este calea cea mai scurta de obtinere a unor soiuri noi.
3. Mutatiile artificale- tratamentele se pot efectua cu agenti fizici si chimici si pot fi
aplicate samburilor, polenului, mugurilor, lastarilor prin iradiere sau prin tratare cu

25
 substante chimice. Princip. efecte ale mutatiilor induse si care s-au constata in
practica sunt reducerea vigorii de crestere a pomilor, aparitia unor formatiuni
fructifere diferite, grabirea sau intarzierea infloritului, cresterea sau reducerea
marimii fructului, modificarea continutului in substante utile. se poate utiliza
colchicinizarea pentru inducerea mutatiilor numeric cromozomice pt dublarea nr de
cromozomi sau poliploidizare colchicida de 1%.
4. Hibridarea intraspecifica- este cea mai des folosita, cu aplicabilitate larga pentru
cresterea productivitatii precum si pentru imbunatatirea calitatii. Metoda trebuie
urmata intodeauna de selectie in diretia obiectivelor urmarite.
5. Hibridarea interspecifica se foloseste pentru ameliorarea rezistentei la ger si a
rezistentei la boli si daunatori utiliz. ca genitori soiuri din prunus domestic in calitate
de genitor matern si soiuri din salicina americana, monsoniana,angustifolia,
usurienzis in calitate de genitori masculi pentru transferul genelor de rezistenta. este
obligatorie retroiuncrucisarea dupa h.interspecifica.;

Ameliorarea ciresului si visinului

Importanta ameliorarii acestor specii

Se intalnesc extinse lat.nordica 40-60⁰ datorita rusticitatii pronuntate mai ales la visin,
existand in cultura peste 1500 soiuri de cires si 600 soiuri de visin. in ceea ce priveste
suprafata aceasta este de aprox 340mii Ha cires si de 200mii de ha pentru visin. Productia
anuala de 2 milioane jumatate de tone din care 60% cires.

In romania la nivelul anului 2000 erau in jur de aprox 14.500 ha cu o productie anuala de
40mii de tone. este importanta ameliorarea in deosebi pentru imbunatatirea productivitatii
soiurilor rezistente precum si a calitatii din cursul acestora.

In ceea ce priveste sursele de germoplasma, genul prunus cuprinde aprox 150 de specii, si
intre specii amintim Pruns avium- cires salbatic, pomii se carac cu 20-25m inaltime,
pretentiosi fata de caldura, si din..

Prunus vulgaris nu se intalneste in flora spontana si a luat nastere prin incrucisarea sp avium
si fruticoza. pomii au 5-10m si se carac printr-o variabilitate foarte pronuntata pentru
majoritatea caracteristicilor urmarite in lucrarile de ameliorare.

Prunus vruticoza- visinul pitic, 1,5-3m cu o puternica tendinta de drajonare, se utiliz in

ameliorare pentru intrarea timpurie pe rod, pentru plasticitate ecologica, rezistenta la
secfeta si temp. scazute rezista pana la-50 grade C.

Prunus tomentosa- visin chinezesc, arbustoid 1-3m inaltime, intra pe rod devreme, adptat pe
terenuri umede si reci , rezista pana la -40⁰.

prunus mahaleb-visinul turcesc – are de la 4-7 pana la 11-12 m, se foloseste in ameliorare in

deosebi pentru portaltoi.

26
cel mai valoros fond de germoplasma este constituit din soiurile locale si ameliorate
apartinand speciilorcultivate.

majoritatea speciilor din prunus avium si .... in ceea ce priveste productivittea, calitatea
fructelor, rezistenta la boli, la factorii de mediu creaza posibilitatea alegerii celor mai bune
surse de gene pentru obtinerea unor soiuri valoroase. In ceea ce priveste centre de origine
sunt tot 3 centre ca laprun:

Centrul transcaucazian, chinezesc, nord-american din cel transcaucazian provin cerasus

avium, vulgaris si fruticoza, din cel chinezesc c. tomentosa, si din cel nord-american c.... si
c.virginica.

Obiectivele ameliorarii ciresului si visinului:

1.Productivitatea – este data de vigoarea si tipul de restere al pomiclor, de precocitatea

intrarii pe rod, marimea fructelor si autofertilitatea. in ceea ce priveste vigoarea de crestere
la ambele exista o mare variabilitate din punct de vedere al cresterii, si pentru livezi intensive
si superintensive se merge pe vigoare mica de crestere, pengtru a se planta un numar cat
mai mare de pomi pe unitate de suprafat.

Precocitatea intrarii pe rod este influentata si prin portaltoi, determinismul fiind poligenic.
marimea frutcului in Romania marimea medie este de 7g,, la visin 4-5g. se aprecieaza ca prin
ameliorare acestea trebuie sa fie valori minime si se merge spre 7-10g la ambele.

In ce priveste autofertilitatea este un importanta element de productivitate care determina

asigurarea productiei in anii cand nu a putut sa aiba loc polenizarea datorita factorilor de
mediu. Imbunatatirea productivitatii poate avea loc prin selectie in cadrul soiurilor valoroase
si prin hibridare intraspecifica urmata de selectie

2.Calitatea fructelor este data de forma fructului, culoarea pielitei si pulpei, textura pulpei,
marimea samburelui, aderenta, continutul fructelor in substante utile. forma fructuluinu
este un criteriu eliminatoriu in selectie, iar pentru un aspect comercial atragator nu se
acepta abateri de la formele de baza. Culoarea pielitei are o ereditate simpla data de o gena
majora,...la visin avem rosu inchis-rosu deschis.

textura pulpei reprezinta un eement de calitate pentru consumul proaspat si se cere o pulpa
ferma pietroasa caracter controlat de o gena majora astfel pulpa ferma este partial
dominanta asupra pulpei moale.

exista o relatie intre precocitate si fermitatea pulpei, coacerea timpurie se coreleaza cu

pulpa mai moale, cea tardiva cu pulpa mai ferma.

refritor la marimea sambureluila multe soiuri este in jur de 7% insa exista variabilitate din
acest punct de vederesi se poate face selectie intr-o directie potrivita. continutul in
substante utile , se urmareste obtinerea de soiuri cu continut ridicat de substanta solubile,

27
foarte avantajos pentru procesul de prelucrare industriala, caracterul este determinat
poligenic astfel ca prin hibridare se pot identifica descendente valoroase din acest punct de
vedere.

Imbunatatirea calitatii la fel ca si calitatea este posibila prin selectie in cadrul soiurilor
valoroase si hibridare interspecifica urmata de selectie.

rezistenta la ger aceasta poate fi asigurata prin hibridare interspecifica acelasi lucru si pentru
imbunatatire ameliorarii la boli si daunatori.

Metodele de ameliorare amintim selectia mutantelor naturale/spontane, inducerea artificala

a mutatiilor, hibridarea intraspecifica si hibridarea interspecifica.

Hibridarea intraspecifica pentru imbunatatirea productivitatii si calitatii iar cea interpsecifica

urmata de retroincrucisare pentru imbunatatirea rezistentei la factorii de mediu si la atacul
agentilor fitopatogeni.

28