PROIECT DE AN LA DISCIPLINA DE

POMOLOGIE

2019-2020
ÎINFIINŢAREA UNEI LIVEZI CU SPECIA PRUN, ÎN IAȘI,

PE O SUPRAFAŢĂ DE 12 HA.

2019-2020
 Cuprins
I. PIESE SCRISE:

1. MEMORIU DESCRIPTIV
1.1 Obiectul şi necesitatea proiectului
1.2 Situaţia geografică şi administrativă a zonei
1.3 Studiul factorilor social-economici
1.4 Caracterizarea cadrului natural
1.4.1 Studiul climatic (temperaturi medii lunare și anuale, temperaturi minime absolute,
suma precipitațiilor medii anuale și repartiția lor, umiditatea relativă a aerului, durata de
strălucire a soarelui, accidente climatice)
1.4.2 Studiul pedologic (profilul solului, structura, conținutul în macroelemente)
1.4.3 Studiul vegetației pomicole spontană și cultivată
1.4.4 Concluzii privind aprecierea generală a condițiilor în care se plantează

2.MEMORIU JUSTIFICATIV
2.1 Organizarea interioară a teritoriului (parcelare, trsare drumuri, zone de întoarcere, amplasarea
construcțiilor)
2.2 Stabilirea sortimentului de soiuri și portaltoi în funcţie de sistemul de cultură, tipul de sol, zonă
climatică şi amplasarea soiurilor în parcele
2.3 Stabilirea distanțelor de plantare
2.4 Stabilirea tehnologiilor de lucru privind:
2.4.1 Pregătirea terenului;
2.4.2 Plantarea pomilor;
2.4.3 Întreținerea plantațiilor până la intrarea lor pe rod;
2.4.4 Împrejmuirea plantațiilor;
2.4.5 Instalarea mijloacelor de susținere;
2.4.6 Instalarea sistemului de irigare;

3. MEMORIU TEHNIC
3.1 Planul de plantare
3.2 Antemasurători-devize pe categorii de lucrări privind:
3.2.1 Antemăsurătoare 1 - Privind pregătirea terenului în vederea plantării.
3.2.2 Antemăsurătoare 2 - Privind procurarea materialului săditor și plantarea pomilor.
3.2.3 Antemăsurătoare 3 - Întreţinerea plantaţiei în anul I de la plantare.
3.2.4 Antemăsurătoare 4 - Întreținerea plantației în anul II de la plantare.
3.2.5 Antemăsurătoare 5 - Întreținerea plantației în anul III de la plantare.
3.2.6 Antemăsurătoare 6 - Completarea golurilor în anii I și II de la plantare.
3.2.7 Antemăsurătoare 7 - Instalarea mijloacelor de susținere.
3.2.8 Antemăsurătoare 8 - Împrejmuirea plantaţiilor.
3.3 Devize centralizatoare:
3.3.1 Centralizatorul privind materialele principale pentru realizarea unei plantații
3.3.2 Centralizatorul costurilor directe de investiții pentru un ha de plantație
3.3.3 Deviz general pentru un ha de plantație
3.3.4 Valoarea producției globale (V.P.G.)

II. PIESE DESENATE

Schiţă de ansamblu a plantaţiei la scara 1:2000
Schiţa amplasării soiurilor şi a polenizatorilor

III. BIBILIOGRAFIE
 1.MEMORIU DESCIPTIV

1.1 Obiectul si necesitatea proiectului

Prunul este una din cele mai importante specii de climat temperat, iar prin specia Prunus
salicina şi pentru zonele de climat mediteranean. În multe ţări cu tradiţie în cultura prunului,
fructele acestei specii constituie o sursă importantă de venituri, un produs alimentar şi industrial
deosebit de valoros.
Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, industrializate sub diferite forme (compot,
dulceaţă, gem, magiun, băuturi nealcoolice şi alcoolice etc.), fructe deshidratate, etc. De asemenea,
fructele se pot folosi la prepararea diferitelor mâncăruri.
Importanţa deosebită a acestei specii se datorează şi altor însuşiri: plasticitate ecologică
mare; înmulţire uşoară atât pe cale generativă, cât şi vegetativă; precocitate, producţii mari şi
constante; perioadă lungă de valorificare a fructelor (peste 90 zile) datorită existenţei a numeroase
soiuri cu epoci foarte diferite de maturare, de la sfârşitul lunii iunie până în octombrie; proporţia
edibilă a fructelor este foarte mare, comparativ cu a altor fructe (94%); posibilităţi multiple de
valorificare a fructelor, inclusiv la export; din acest punct de vedere ţara noastră este favorizată,
având posibilităţi de export în perioada iulie-august, când în ţările occidentale există o mare cerere
pentru aceste fructe.
Pentru a beneficia într-o manieră cât mai eficientă de potenţialul acestei specii, survine
necesitatea întocmirii unui proiect ce are ca obiective principale, alegerea cultivarelor cât mai
adaptate zonei unde urmează a fi înfiinţată plantaţia, amplasarea cât mai eficientă în spaţiu a
drumurilor, pomilor şi construcţiilor, calcularea necesarului de materiale, forţă de muncă ş.a.m.d.
În cazul de faţă, proiectul va fi realizat pentru o suprafaţă de 12 hectare,cu specia Prun
(Prunus domestica).

1.2 Situaţia geografică şi administrativă a zonei

Investiţia, respectiv proiectul, sunt realizate pentru o suprafaţă de 12 hectare, din care 20,304
hectare reprezintă livada propriu-zisă, situată în judeţul Iași, orașul Iași.
Orașul Iaşi este situat în est-nord-estul Podişului Moldovenesc, în zona de contact a Câmpiei
colinare a Moldovei cu Podişul Central Moldovenesc, contact marcat de impunătoarea ”Coastă a
Iaşilor”. Prin extinderea lui, Iașul este legendara urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou,
Bucium-Păun, Șorogari, Repedea si Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și
400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea.
 1.3 Studiul factorilor social-economici
Datorită poziţionării, forţa de muncă necesară va fi asigurată atât din interiorul orașului Iași,
ce are aproximativ 290.422 locuitori, cât și din comunele vecine, dacă este cazul.
Având în vedere că suprafaţa este localizată foarte aproape de oraş accesul spre această livadă este
mult simplificat.
Asigurarea utilităţilor nu impune o problemă, apa pentru irigare va fi obţinută din puţurile
forate la mare adâncime.

1.4. Caracterizarea cadrului natural

Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu
proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte
din plin efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent bântuită de
viscole. Secetele, brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă, aversele de ploaie însoțite de
căderi de grindină, completează trăsăturile regimului climatic continental specific.

1.4.1 Studiul climatic (temperaturi medii lunare și anuale, temperaturi minime

absolute, suma precipitațiilor medii anuale și repartiția lor, umiditatea relativă a aerului,
durata de strălucire a soarelui, accidente climatice).

Tabelul nr. 1
Temperaturile medii lunare și anuale ( ºC)
Media
STAŢI LUNA
ANUALĂ
A
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Iaşi -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 4,1 -0,8 9,58
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 2
Temperatura medie a lunilor de vară
LUNA MEDIA
VI VII VIII
19,6 21,6 20,8 20,66
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)
 Tabelul nr. 3
Temperatura medie a perioadei de vegetaţie

LUNA
MEDIA
IV V VI VII VIII IX
10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 17,3

(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 4
Temperaturile minime extreme si frecvenţa acestora
Media
STAŢI LUNA
ANUALĂ
A
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
- 13, 14,
Iaşi -12,5 -13,1 6,1 19,0 17,9 12,7 4,1 -1,4 -7,1 7,2
3,8 2 0
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 5
Precipitațiie medii anuale
Media
STAŢI LUNA
ANUALĂ
A
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
28, 40, 52, 75, 69, 40, 34, 34,
Iaşi 28,9 27,4 57,6 28,9 517,8
1 3 5 1 2 8 4 6
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 6
Umiditatea aerului
Media
LUNA
STAŢIA ANUALĂ
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 81 79 72 62 62 63 62 63 66 73 78 82 70
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 7
Numărul mediu de zile cu cer senin
STAŢIA LUNA Media
ANUALĂ
 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 5,4 5,3 7,4 8,2 8,7 9,0 13,3 14,6 14,0 10,6 5,9 4,3 106,7
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 8
Durata de strălucire a soarelui
LUNILE ANUALĂ
STAȚIA
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
71, 70, 70, 64,
Iași 136,0 182,5 238,5 274,3 295,1 289,2 216,8 142,2 2051,0
5 1 7 1
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)
Accidente climatice
Tabelul nr. 9
Îngheţuri timpurii
STAŢIA DATE MEDII Durata medie DATE EXTREME
PRIMUL ULTIMUL a intervalului PRIMUL ÎNGHEŢ ULTIMUL ÎNGHEŢ
ÎNGHEŢ ÎNGHEŢ Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
de zile fără
timpuriu târziu timpuriu târziu
îngheţ
Iaşi 15.10 17.4 285 10.9 25.11 2.3 21.5

(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)
Tabelul nr. 10
Numărul mediu al zilelor cu brumă
Stația LUNILE
ANUAL
II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I I
Iași 4,1 3,8 4,5 2,0 0,1 - - - 0,3 3,6 5,9 4,5 28,2
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

Tabelul nr. 11
Numărul mediu al zilelor cu chiciură
Stația LUNILE
ANUAL
II III IV V VI VII VII IX X XI XII
I I
Iași 2,0 1,0 0,1 - - - - - - - 0,3 1,3 4,7
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)
Tabelul nr. 12
Numărul mediu al zilelor cu fenomene furtunoase
Stația LUNILE
ANUAL
II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
I
Iași - - 0,1 0,4 6,4 5,9 5,1 3,5 1,7 0,2 - - 23,3
(Observaţie: Anii luaţi în studiu:1896-1915 şi 1921-1995, Clima României, vol II, 1961)

1.4.2. Studiul pedologic

Solurile, preponderent cele din jumătatea nordică a teritoriului Iași, s-au format în condiţiile
climatului temperat continental excesiv, prin procese intense de bioacumulare, dominante teritorial
fiind cernoziomurile.
În partea sudică factorii cu rol determinant în pedogeneză sunt: relieful – prin etajarea solurilor,
observându-se succesiunea cernoziomuri cambice/cernoziomuri argice/preluvosoluri, şi procesele
geomorfologice de la nivelul frunţilor de cuestă care modifică local distribuţia tipurilor de sol.
În compartimentul estic, central-estic şi central-vestic, solurile s-au format pe materialele parentale
aluviale (aluviosoluri) în lunca Bahluiului şi Jijiei, acestea apărând sub forma unor benzi şi în albiile
majore ale reţelei hidrografice de ordin secundar.
Textura preponderent argiloasă a solurilor din luncă, panta longitudinală cu valori reduse şi
scurgerea apei de pe versantul cu expoziţie nordică care mărgineşte Bahluiul şi de la nivelul
versantului drept al Jijiei favorizează asocierea proceselor gleice sau stagnogleice la aluviosoluri.
Influenţa umană asupra învelişului pedologic determină două direcţii în dezvoltarea tipurilor de sol:
prima implică modificarea morfologiei profilului de sol prin activităţi industriale şi a doua prin
utilizarea intensă a solului în domeniul agricol.
1.4.3 Studiul vegetației pomicole spontană și cultivată
Poziţionarea la contactul Câmpiei Moldovei cu Podişul Central Moldovenesc a determinat
instalarea unei vegetaţii foarte variate, cu elemente floristice bogate.
Zona forestieră este caracteristică sectoarelor înalte din sud, fiind reprezentată prin păduri de
foioase ce aparţin etajului stejarului şi gorunului, iar în părţile cele mai înalte, limitei inferioare a
fagului. Acestor specii li se asociază frecvent: carpenul, jugastrul, frasinul, arţarul, ulmul de câmp,
cireşul, mărul pădureţ şi uneori teiul argintiu. Pădurile fiind mai luminose permit o frecvenţă mai
mare a arbuştilor: alunul, dârmozul, cornul, sângerul, cruşinul, măceşul, precum şi o bogată floră
ierboasă: vinariţă, mierea ursului, urzică moartă, ferigi etc, plus cunoscutele efemeride de
primăvară: ghiocel, toporaş, viorea, lăcrămioară, brebenel.
Vegetaţia naturală, caracteristică zonei mai joase, depresionare, este reprezentată prin: pâlcuri de
pădure (şleauri formate din gorun şi stejar) şi pajişti, puternic transformate şi modificate antropic.
Pajiştile sunt formate din asociaţii de păiuş, colilie, firuţă cu bulb etc.
Pomii fructiferi pot fi plantati în funcție de pretențiile lor față de sol, temperatura, curenți de aer.
Astfel, speciile de mar, par, gutui, prun, cires, vișin se recomandă a fi cultivate în zona dealurilor
subcarpatice, iar speciile de cireș, piersic, nectarin, migdal se vor planta în zone de campie. La
altitudini mari se vor cultiva doar arbuști fructiferi. Condițiile din Iași îndeplinesc cerințele pentru
marea majoritate a pomilor fructiferi.

1.4.4 Concluzii privind aprecierea generală a condițiilor în care se plantează

Urmărind studiul climatic din zona municipiului Iași și cunoscând condițiile de climă de care are
nevoie o cultură de prun putem trage concluzia ca înființarea unei plantații de prun în această zonă
se poate face din acest punct de vedere. Cu alte cuvinte, condițiile de climă din zonă întrunesc
cererile impuse de cultura prunului.
2.Memoriu Justificativ
Livada este înființată cu scopul de a diversifica sortimentul de fructe. Fiind în drumul marilor
centre ale Moldovei și având în oraș numeroase piețe și diverse supermarketuri, valorificarea
producției în stare proaspătă nu va fi o problemă. Ba mai mult centrele de colectare și fabricile de
prelucrare se gasesc în orașele învecinate.
2.1 Organizarea interioară a terenului
Livada are o suprafață de 22 ha și este împărțită în 4 parcele fiecare având circa 3 ha.
Livada nu beneficiază de centrul fermei deoarece în apropiere este deja un centru cu o capacitate
mare ce poate fi utilizat atât pentru această cultură cât și pentru cultura asociatului meu. Ferma este
compusă din: două drumuri secundare cu lățimea de 4 m și lungimea de 1100 m lungime, două
drumuri secundare de 4 m lățime si 192 m lungime și trei zone de întoarcere de 6 m lățime si 192 m
lungime.
Din suprafața totală de 22 ha, suprafața cultivată va fi de 20,304 ha, restul fiind distribuită
drumurilor și zonelor de întoarcere. Forma celor patru parcele va fi variabilă, atât dreptunghiulară,
cat și pătrată.

2.2 Stabilirea sortimentului de soiuri și portaltoi

L-a stabilirea soiurilor s-a ținut cont de gradul foarte ridicat de favorabilitate pe care îl au cele 5
soiuri și portaltoiul pentru această zonă dar și de direcția de producție pentru care este înființată
această plantație și anume, aceea de aprovizionare a piețelor din apropiere și asigurarea unui
distribuitor local cu fructe proaspete pe o perioadă cât mai îndelungată. În plantația de față soiul
Agen 707 și soiul Tuleu Gras necesită polinizatori, în consecință am ales soiul Stanley ca
polinizator pentru ambele soiuri. Soiurile Bistrița, Annah Spath și Stanley sunt autofertile dar am
ales să le intercalez pentru a spori calitatea producției.
Soiurile ce urmează a fi plantate au o pondere de: 40 % soiul Stanley, 30% soiurile Agen 707,
Tuleu Gras, Bistrița și Annah Spath, în funcție de asocierea soiurilor în parcelă.
Agen 707 – soi de origine franceză, obținut prin selecția clonală a soiului Agen (d,Ente). Pomul are
vigoare mijlocie, fructifică pe ramuri scurte și mijlocii. Înflorește tîrziu și abundent este autofertil
precoce, productiv (21t/ha), rezistent la ger și secetă, tolerant la viroze.
Fructul este mic (19-23gr) invers ovoidal, asimetric cu pielița de culoare roșu-violaceu acoperită cu
pruină violacee. Pulpa este galben-verzuie suculentă, semicrocantă, foarte dulce, cu aciditate
insuficiantă, semiaderentă la sîmbure, foarte bun pentru dezhidratare și industrializare.
Perioada de maturare: sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie.
Stanley – soi american, foarte vechi (1926), de vigoare medie, cu coroană conic-răsturnată, ramuri
de schelet semiviguroase, garnisite în special cu buchete de mai. Este precoce, productiv (25 t/ha),
tolerant la Plum-pox, autofertil şi foarte bun polenizator. Fructul este mediu (30-40 g), elipsoidal,
asimetric, cu sudură capelară evidentă vânăt-închis, acoperit cu pruină albăstruie. Fructele se
colorează cu mult înainte de maturitatea deplină. Din punct de vedere organoleptic, fructul este de
calitate medie, mai ales dacă este recoltat în avans. Pulpa este gălbuie, consistentă. dulceagă, slab
aromată, neaderentă. Maturarea: prima jumătate a lunii septembrie, la 130-140 zile de la înflorire.
Tuleu gras – soi românesc foarte vechi (1920), semiviguros, cu coroana invers-conică, cu ramuri
de schelet fragile, unghiuri mici de ramificare, se deformează sub greutatea rodului. Fructifică pe
formaţiuni scurte şi mijlocii, este precoce, productiv (20-25 t/ha), dar inconstant. Este androsteril şi
incompatibil cu corcoduşul. Este tolerant la viroze, sensibil la afide, monilinia şi ger. Fructul este
mijlociu (30-35 g), elipsoidal, cu vârful rotunjit, de culoare vânăt-închis, cu pruină albăstruie şi cu
rugină spre bază. Pulpa este galben-verzuie, aşchiată, consistentă, crocantă, neaderentă, cu gust
foarte bun, dulce-amărui. Sunt considerate fructe de calitate superioară. Epoca de maturare:
mijlocul lunii august.
Anna Späth – soi vechi (1860), de origine germană, de vigoare submijlocie, cu coroana invers
piramidală, ramuri de schelet puternice, garnisite cu formaţiuni fructifere predominant scurte.
Soi rustic, precoce, productiv (23 t/ha), autofertil, bun polenizator, rezistent la ger şi secetă,
pretenţios la căldură, rezistent la viroze, sensibil la monilioză. Fructul este mare (26-42 g), globulos,
roşu-vineţiu, acoperit cu pruină albăstruie, cu brazda ventrală largă. Pulpa este galbenă-verzuie,
suculentă, moale, dulce, slab acidulată, neaderentă, bună pentru masă şi industrializare. Maturarea:
ultima decadă a lunii septembrie – prima decadă a lunii octombrie, la cca 130-140 zile de la
înflorire.
Bistrița – este un soi autofertil excelent. Pom de vigoare mijlociu-mare, coroana conica, deasă,
înflorește târziu, productivitate bună.
Fructele sunt mijlocii, 18 – 23 g, formă ovoidală cu ambele vârfuri rotunjite. Coaja de culoare
albastru închisă, cerată, cu strat gros de pruină. Pulpa este verde-gălbuie, zemoasă, tare, neaderentă
la sâmbure.
Perioada de maturare: prima jumătate a lunii septembrie.

Portaltoi: Miroval – portaltoi românesc, se înmulţeşte prin butaşi lignificaţi. Are bun ancoraj în
sol, nu drajonează. Imprimă soiurilor precocitate, productivitate şi calitate superioară fructelor. Este
rezistent la temperaturi scăzute, are compatibilitate bună cu majoritatea soiurilor şi este liber de
viroze

2.3 Stabilirea distanțelor de plantare

Distanțele de plantare recomandate trebuie sa fie în corelație cu vigoarea de creștere a soirilor și
portaltoilor, formele de coroană și sistemul de cultură folosit. Distanțele de plantare folosite în
cadrul acestei plantații sunt de 4 m între rânduri și 4 m între pomi pe rând.
2.4. Stabilirea tehnologiilor de lucru
2.4.1 Pregătirea terenului
În alegerea terenului, ideea călăuzitoare este aceea sugerată de cerinţele speciei care urmează să
trăiască, să crească şi să rodească în condiţiile date. Problemele care se pun aici sunt legate de sol,
de relief, de expoziţia terenului şi de climă.
Cerinţele faţă de temperatură ale prunului sunt moderate, această specie reuşind bine în zonele în
care temperatura medie anuală este de 8,5-11oC. Rezistenţa la ger a soiurilor de prun depinde de
specia din care provin şi locul de origine, de durata repausului şi dinamica temperaturilor în cursul
iernii, de gradul de călire a plantelor, de tehnologia aplicată, de starea fitosanitară etc. Soiurile
provenite din Prunus domestica rezistă până la –32…--36oC şi chiar –38oC în condiţiile călirii
corespunzătoare şi a descreşterii treptate a temperaturilor. Amplitudinile mari de temperatură sunt
dăunătoare pomilor. Necesarul de temperatură activă pentru declanşarea înfloritului este în medie
de 321oC, pentru maturarea fructelor 2000-2200oC la soiurile timpurii şi de 3200-3500oC pentru
soiurile târzii. Media anuală a maximelor să fie cuprinsă între 16 oC şi 17oC, iar media minimelor de
+3,9…+4,4oC. În toate zonele de cultură a prunului se asigură necesarul de frig pentru ieşirea din
repausul biologic. Excesul de căldură, însoţit de secetă şi vânturi uscate, este dăunător culturii
prunului. Temperaturi mai mari de 35oC determină blocarea creşterilor şi arsuri pe frunze, ramuri şi
fructe. Cerinţele faţă de apă. Prunul şi, în special, soiurile europene sunt pretenţioase faţă de
regimul hidric. Aceste pretenţii sunt satisfăcute în zonele în care cad anual 600-700 mm, din care
200-250mm în lunile mai, iunie şi iulie. Umiditatea relativă optimă este de 68-72, iar în iulie de 56-
64 %. În celelalte zone, cu precipitaţii sub aceste limite, reuşita deplină a culturii prunului este
posibilă numai în condiţii de irigare. Portaltoiul este cel care imprimă cerinţele faţă de apă. Astfel,
prunul franc are pretenţiile cele mai mari, urmat de corcoduş şi minime soiurile altoite pe zarzăr sau
piersic. Pe acelaşi portaltoi şi în aceeaşi zonă soiurile târzii necesită cantităţi mai mari de apă,
comparativ cu cele timpurii. Excesul de umiditate din sol este dăunător soiurilor altoite pe portaltoi
zarzăr şi piersic şi mai puţin dăunător celor altoite pe prun franc. De asemenea, precipitaţiile
abundente şi reci din timpul înfloritului împiedică polenizarea, iar cele din timpul maturării
fructelor favorizează atacul unor boli criptogamice (Monilinia, Polystigma) şi deprecierea fructelor.
Referitor la rezistenţa la secetă, cercetările au demonstrat că în afară de portaltoi o influenţă
semnificativă o au şi soiurile. Sensibilitatea soiurilor la secetă s-a manifestat prin căderea frunzelor,
încetarea creşterii lăstarilor, diferenţiere slabă sau incompletă a mugurilor floriferi şi chiar uscarea
pomilor. S-a constatat că prunul reuşeşte cu rezultate bune şi în zonele de stepă unde precipitaţiile
coboară chiar sub 550 mm, dacă celelalte măsuri agrotehnice sunt respectate, inclusiv normarea
încărcăturii de rod.
Cerinţele faţă de lumină - ale prunului sunt moderate, dar producţiile cele mai mari cantitativ şi
calitativ s-au obţinut atunci când a fost plantat pe versanţii bine expuşi. În condiţii de iluminare
deficitară pomii devin mai sensibili la ger, produc mai puţin, iar fructele sunt mai mici, slab colorate
şi cu un conţinut mai scăzut în zahăr. Lumina poate deveni insuficientă şi în plantaţiile prea dese,
mai ales la soiurile cu capacitate mare de ramificare. La acestea zonele umbrite se degarnisesc şi
chiar se usucă. Pentru asigurarea unor condiţii normale de iluminare trebuie corelate expoziţia,
distanţa de plantare cu vigoarea pomilor şi alegerea formei de coroană optimă.
Cerinţele faţă de sol ale prunului sunt modeste, acesta creşte şi fructifică bine aproape pe toate
tipurile de sol dacă ceilalţi factori nu sunt limitativi. Majoritatea portaltoilor prunului au o
capacitate mare de adaptare la diferite tipuri de sol. În general, prunul poate da rezultate bune şi pe
solurile argilo-nisipoase şi chiar pe cele nisipoase cu suport argilos, dar sunt recomandate solurile
mai calde şi mai ravene de tip cernoziom. Nu sunt recomandate solurile sărăturate. Prunul este
specia care poate suporta cel mai larg interval al pH-ului: 5,5-8,4 (optim 5,8-7,2). Această specie
creşte bine numai pe solurile în care volumul de sol neafectat de procese de gleizare, la dispoziţia
sistemului radicular, este de minim 30%. Este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol,
indiferent dacă celelalte însuşiri fizico-chimice sunt normale.
Sistemul de cultură cu densităţi mijlocii de 700-1000 pomi/ha include obligatoriu verigi tehnologice
specifice, cum ar fi tăierile în verde, realizarea unei anumite structuri a coroanelor prin tăieri,
fertilizare, combaterea bolilor şi dăunătorilor.
Amplasarea prunului în teren se face ţinând seama de cerinţele acestei specii faţă de factorii
ecologici. Pe terenurile cu pantă medie, prunul se amplasează pe tot versantul, evitându-se văile reci
şi excesiv de umede. Pe terenurile cu pantă mare (15-25 %), prunul se amplasează în treimea
mijlocie a pantei, pe expoziţii sudice, sud-vestice sau sud-estice. În zonele deficitare în precipitaţii
puternic iluminate se amplasează la baza pantei pe expoziţie nordică, estică sau vestică, unde
deficitul hidric este mai redus.
Plantarea pomilor
Epoca optimă de plantare a prunului este toamna, după căderea frunzelor, până la venirea
îngheţului. În situaţii deosebite, prunul se poate planta şi primăvara foarte devreme, imediat ce se
poate intra în câmp. Deşi există posibilitatea de a se planta şi în ferestrele iernii, când temperatura
este de peste 2-3oC, nu recomandăm această epocă datorită riscurilor foarte mari. Datorită faptului
că multe soiuri de prun sunt autosterile, iar cele autofertile dau producţii mai mari în cazul
polenizării încrucişate, se recomandă plantarea în aceeaşi parcelă a 3-4 soiuri cu înflorire apropiată,
aproximativ aceeaşi epocă de maturare şi necesită aceeaşi agrotehnică. Raportul între soiurile de
bază şi cele polenizatoare poate fi de 1:1; 1:2; 1:3 sau 1:4.
O pregătire raţională a solului, acolo unde este posibil, este bine să se înceapă cu cel puţin 1-2 ani
înainte de plantare prin cultivarea terenului destinat plantaţiei, cu plante agricole care apoi se vor
încorpora în sol după cosire pentru înbunătăţirea şi fertilizarea solului. Astfel în zonele umede este
bine să se facă o cultura multianuală de graminee şi leguminoase, care se vor folosi ca furaj. În
zonele secetoase, cele mai bine rezultate le obţinem când în anul plantării facem o cultură timpurie
de borceg, mazăre.
Dezinfectarea solului se face prin prăfuirea terenului cu diferite insecticide (Sinoratox), pentru
distrugerea larvelor, care afecteză sistemul radicular la pom: viemele alb ( Melolontha melolontha )
şi viermele sârmă ( Agriotes lineatus).
Desfundatul la 50-60 cm adâncime.
Cu cât solul se lucrează mai adânc înainte de plantare cu atât prunul va avea un procent mare de
prindere iar creșterile anuale vor fi mai mari. Odată cu desfundarea se încorporează în sol 30-40
tone gunoi de grajd plus câte 150-200 kg substanţă activă de fosfor şi potasiu la hectar. Când
desfundarea nu este posibilă din motive bine determinate, cu 2-3 luni înainte de plantare se face o
arătură la 30-35 cm adâncime încorporânduse aceleaşi cantităţi de îngrăşăminte menţionate mai sus.
Pichetarea terenului.
Prin pichetare se marchează pe teren locul unde se va planta fiecare pom în parte. Deoarece
ditanțele dintre rânduri este mai mare decat dintanța dintre pomi pe rând, pichetarea se va face in
dreptunghi.
Executarea gropilor.
În teren desfundat , gropile se vor face cu puțin timp înainte de plantare, sau chiar în ziua plantării,
pentru a nu se pierde apa acumulată în sol, cu dimensiunle reduse, în așa fel încât să încapă cât mai
bine sistemul radicular ( 40 x 40 x 30).

Pregătirea materialului săditor

La plantare, se folosesc pomi din câmpul II al pepinierei (verigi), sau, mai rar, pomi cu coroană din
câmpul III. Daca plantele sunt aduse din pepiniere din afara țării, este foarte probabil ca pomii să se
livreze deja cu ramuri anticipate în zona de proiectare a coroanei, numărul acestora fiind trecut pe
etichetă și având un rol esențial în prețul de achiziție, dar și în scurtarea timpului de formarea a
coroanelor. Scoaterea în teren și plantarea trebuie să se realizeze cât mai operativ pentru a se evita
expunerea pomilor în vânt.

Tehnica de plantare
Înainte de plantare se umple jumatate sau 2/3 din adâncimea gropii, cu pământul rezultat din stratul
de jos cu o fertilitate mai slabă, care se amesteca cu jumătate din cantitatea de gunoi de grajd.
Pământul se tasează apoi prin calcare uniform pe întreaga suprafață a gropii de la margine spre
centru. Pentru ca rândul de pomi să fie drept, se întinde o sârmă gradată sau se folosește scândura de
plantare, care are lungimea de 1,5 m cu crestături la ambele capete și una la mijloc, iar cei doi
picheți de la capete rămân și după executarea gropilor, pe ei se fixează scândura, iar în crestătura de
la centru, pomul pentru plantare.
În mod deosebit, se va ține seama de adâncimea plantării pomilor. Pomii trebuie plantați cu 2 – 3
cm mai sus decât nivelul solului, astfel încât după așezarea solului, aceștia să revină la nivelul la
care au fost plantați în pepinieră.
Plantatul se face de către o echipă formată din două persoane. Una fixează și ține pomul în poziție
verticală, iar cealaltă aruncă pământul provenit din stratul fertil al solului, bine mărunțit și reavăn, în
jurul rădăcinilor.
Se îndeasă bine pământul printre rădăcini, chiar cu mâna, astfel încât sa nu existe spații goale. După
ce s-au acoperit rădăcinile cu pământ, se calcă în jurul pomului pentur a tasa uniform, insistându-se
nu numai lângă pom, ci mai ales la marginea gropii.
Se administrează cealaltă jumătate de gunoi de grajd amestecat cu pământul, după care se tasează
tot prin călcare menținând și corectând poziția acestuia. Se va evita contactul direct al rădăcinilor cu
gunoiul de grajd, mai ales când acesta este nedescompus, crud. În final, se așează pe suprafața
gropii, restul de pământ formând un mușuroi. Un pom bine plantat nu trebuie să se smulgă ușor
daca se trage cu o anumită putere.
Pe timp secetos, în special primăvara, pomii plantați se udă cu 12 – 20 litri de apă fiecare,
operațiune care se repetă până la asigurarea prinderii, dacă nu se înregistrează precipitații suficiente.
Plantarea trebuie făcută înainte ca mocirla de pe rădăcini să se usuce. Pomii se așează în partea de
nord a tutorelui, cu prima ramură din coroană îndreptată în lungul rândului
2.4.3 Întreținerea plantațiilor până la intrarea pe rod
Lucrări de întreținere a pomilor în primul an de la plantare.
 -Arătură normală în livadă
 -Discuit arătura
 -Înerbarea rândurlor de pomi
 -Prășit pe rând
 -Cosit cu coasa pe interval
 -Plivitul lăstarilor și dirijarea lor pe direcția rândurilor
  -Stropit în livadă cu MSSP, 5 tratamente la avertizare pentru combaterea bolilor și
dăunătorilor
 -Mulcirea cu îngrășăminte verzi
Lucrări de întreținere a pomilor în anii II – IV de la plantare:
 Tăieri de formare a coroanei;
 Administrat gunoi de grajd
 Săpat gropi pentru completarea golurilor și completarea golurilor
 Adminstrat îngrașăminte chimice
 Sapa mare pe rând
 Prășit pe rînd
 Cosit pe rând
 Plivitul lăstarilor si dirijarea lor pe direcția rândurilor
 Stropit cu MSPU 6 tratamente, la avertizare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor
 Mulcit
Tăierile la prun reprezintă una din verigile tehnologice esenţiale în obţinerea producţiei. Tăierile se
grupează în două: de formare şi fructificare, fără a exista o barieră netă între ele. Tăierile de formare
încep odată cu plantarea pomilor şi au ca obiective de bază următoarele: formarea unui schelet
viguros şi armonios repartizat; garnisirea cât mai rapidă a ramurilor de schelet şi semischelet cu
ramuri de rod; facilitarea lucrărilor mecanizate etc.
Cele mai răspândite forme de coroană la prun sunt: vasul ameliorat, vasul suprapus, vasul aplatizat,
piramida întreruptă, piramida etajată rărită, piramida mixtă, palmeta cu braţe oblice şi fusul subţire.

Forma de conducere aleasă în cazul plantației de față este

palmeta liberă, aceasta nu necesită sistem de susţinere.
Aplatizarea se realizează din tăieri. Caracteristici: Trunchi de
40-50 cm; ax şi 9-10 şarpante solitare sau etajate natural
orientate pe direcţia rândului.

Întreţinerea solului. În plantaţiile tinere, până la intrarea pe

rod solul se poate cultiva cu legume, mazăre, fasole, cartofi,
căpşuni etc., realizându-se culturi intercalate. De asemenea,
un alt mod de întreţinere a solului este cel cu îngrăşăminte
verzi. Pe rândul de pomi, obligatoriu, solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă lată de 1,5-2,0
m. În plantaţiile pe rod solul se va întreţine în funcţie de nivelul precipitaţiilor şi de panta terenului.
Astfel, în zonele de stepă este recomandat ogorul lucrat, în timp ce în zonele colinare cu precipitaţii
suficiente intervalele dintre rânduri pot fi înierbate, iar iarba cosită de 2-3 ori şi folosită ca mulci.
Lucrările solului (arătura) se va efectua la 12-15 cm, iar discuirea sau cultivarea la 8-10 cm. Un
sistem care a dat rezultate în cultura prunului este erbicidarea pe rândul de pomi. În această situaţie
se vor elimina în prealabil toţi drajonii sau lăstarii din colet.
Erbicide folosite în cultura prunului sunt: Gesatop 50 WP = 6+10 kg/ha, Caragard 450 =68 kg/ha,
Gramoxone = 3-5 l/ha, Devrinol 50 W = 7-8 kg/ha, Starone 250 = 5 kg/ha, Roundup 3-4 kg/ha,
Fusilade 4 l/ha, Nabu EC = 4-5 l/ha, Focus ultra 3-4 kg/ha, Galant 4-5 kg/ha, Targa 10 BC = 4-5
kg/ha etc.
Fertilizarea plantaţiilor de prun reprezintă o verigă tehnologică importantă dacă se are în vedere
faptul că această specie se amplasează pe terenuri mai puţin fertile, subţiri, chiar erodate. Nivelul
fertilizării se stabileşte în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, textură,
regimul de precipitaţii, producţia planificată etc. O plantaţie matură de prun are nevoie anual de
100-120 kg N/ha, 60-70 kg P/ha, 100-120 kg K/ha şi odată la 3-4 ani 30-40 t gunoi de grajd. Aceste
doze se corelează cu elementele prezentate anterior. În plantaţiile tinere aceste doze se reduc cu 1/3
până la 1/4
Combaterea bolilor şi dăunătorilor Combaterea bolilor şi dăunătorilor - reprezintă un segment
vital în tehnologia de cultură a prunului. Nerespectarea acestei verigi tehnologice poate compromite
total producţia din anul respectiv, dar şi din anii următori. Dintre bolile care afectează prunului cele
mai importante sunt: deformarea fructelor sau hurlupii, pătarea roşie, monilioza, ciuruirea
bacteriană etc., iar dintre dăunători: viespea fructelor, viespea sâmburilor, viermele prunelor, afidele
– care sunt şi vectori ai virozelor.
2.4.4 Împrejmuirea plantației
Plantația se va împrejmui printr-un gard de plasă sudată înalt de 170 cm.
Lucrarea consta in montarea stâlpilor și prinderea plasei pe aceștia.
Stâlpii metalici caracteristici:
-stalp metalic zincat cu secțiunea in forma de "C" pentru structura de susținere a întregului sistem;
-dimensiuni stâlp metalic zincat (in secțiune): 30x40x30 mm;
-grosime material la stâlpul metalic zincat: 1,5 mm;
-înălțime stâlp metalic zincat: 225 cm;
Plasa metalică sudată:
-plasă zincată sudată Agrofence (disponibila in rola);
-dimensiuni ochi (orificiu format la intersecția firelor): 75x50 mm;
-diametrul firului de sarma: 1,8 mm;
-inalțime gard (rola plasa): 170 cm;
-lungimea rolei de plasa zincată: 25 m;
Contravanțuiri metalice:
-contravanțuire = stalp metalic zincat cu secțiunea in forma de "C";
-inălțime contravanțuire metalica zincata: 225 cm;
Contravanțuirea are rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care
acționează asupra întregului ansamblu, contribuind la rigidizarea sistemului de imprejmuire. Montaj
recomandat: din 25 in 25 metri, prin fixare in laterala stalpului metalic vertical.
Fire de sârmă:
-sârma zincată cu diametru de 2,2 mm (disponibilă în colaci cu lungimea de 100 m) folosită pentru
tensionarea sistemului (asigura verticalitatea sistemului de imprejmuire);
-sarma zincată cu diametru de 1,3 mm (disponibilă în colaci cu lungimea de 100 m) folosită pentru
legarea plasei pe stalp;
Accesorii:
-intinzător zincat folosit pentru tensionarea sarmei zincate cu diametru de 2,2 mm.
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.pomicolaiasi.ro/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C8%99i
3. https://agrobiznes.md/sisteme-de-sustinere-al-pomilor-in-livezile-moderne.html
4. Istrate Mihai, 2009 – Pomicultură generală, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași
5. Zlati C. Gradnariu G, 2009 – Pomologie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași