Universitatea de Științe Agricole și Medicina Veterinară a

Banatului “Regele Mihai I al României”

din Timișoara
Facultatea de Agricultură – Specializarea Agricultură

Referat la Disciplina de
Plante medicinale și aromatice

Prof. Coordonator: Student

Georgeta Pop Borbely Laszlo

Timișoara
2020

1
 Tema referatului:
Cultivarea speciilor de plante medicinale și aromatice
din familia Asteraceae (Compositae);
specia: Gălbenelele (Calendula officinalis L.)

Cuprins
2
1. Descrierea gălbenelei (Calendula officinalis L.);
 Istoric;
 Răspândire;

2. Tehnologia de cultivare;
 Tempertura;
 Umiditatea;
 Amplasarea culturii;
 Fertilizarea;
 Lucrările solului;
 Sămânța și semănatul;
 Lucrări de îngrijire;
 Combaterea bolilor și dăunătorilor;
 Recoltarea;
 Condiționarea;
 Compoziția chimică;
 Utilizare;

3. Bibliografie

1. Descrierea gălbenelei – Calendula officinalis L.

3
 Gălbenelele, denumite și filimică, ochișele, nocotele, sunt plante erbacee, anuale,
cultivate și rustice, este o specie de plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40–80  cm, bogat
ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România,
fără să apară probleme de climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia compozitelor (Asteraceae).

Gălbenelele, denumite și „florile de aur ale sănătății” sunt plante medicinale anuale
cultivate și în scopuri ornamentale. Florile gălbenele conțin saponozide triterpenice, carotenoide,
flavonozizi și glicozizi flavonici, ulei volatil, substanțe minerale și amare etc. Datorită
compoziției chimice complexe florile de gălbenele au proprietăți: cicatrizante, antiinflamatoare,
bactericide și antitricomonazice fiind utilizate în tratamentul plăgilor, arsurilor, ulcerului gastric
și duodenal, în afecțiuni hepatobiliare și în spălături vaginale.

Istoric
Denumirea genului, vine din latina (calendae), diminutivul (ula), care înseamnă calendar
mic, deoarece florile plantei se deschid la răsăritul soarelui şi se închid la apus, indicând
mişcările soarelui, ca și un calendar. Potrivit unor tradiţii este o plantă meteorologică deoarece
prezice vremea. Dacă la ora 7 dimineaţa are petalele inchise, înseamnă că va ploua, o să fie
vreme urâtă, iar dacă între orele 6 şi 7 dimineaţa, capitulele sunt deschise, în acea zi, vremea va
fi frumoasă, însorită.

Răspandire

Planta este cunoscută din antichitate, iar din secolul al XII-lea a început să fie cultivată pe
scară largă, în scopuri ornamentale, medicinale, dar şi melifere. Este originară din zona
mediteraneană, răspandită în mai multe ţări din Europa, cutivându-se pe suprafeţe mari în zonele
mediteranene, iar dintre furnizorii principali ai produsului medicamentos sunt țările: Polonia,
Ungaria, Germania, Rusia, Bulgaria, Siria şi Egipt. În România se poate cultiva în toate zonele
agricole, cu excepţia zonelor montane. În țara noastră, alături de unele populații locale, se cultivă
soiul Petrana creat la Universitatea de Științe Agricole și Medicina Veterinară București.
În România, suprafața cultivată cu gălbenele este nesemnificativă, nefiind încă asumată
de micii fermieri ca o cultură de nișă, aducătoare de profit. În schimb, rar poate fi găsită o
gospodărie țărănească care să nu aibă această floare în grădină și să nu fie utilizată, după tradiția
populară, în tratarea diferitelor afecțiuni. Investiția într-un hectar de gălbenele este de 4.500-
5.000 lei, iar profitul ajunge undeva la 15.000-20.000 lei. Înainte însă ca fermierul să se apuce de
o astfel de afacere este bine mai întâi să-și găsească piața de desfacere; altminteri riscă să livreze
producția fie la preț de nimic, fie să rămână cu ea nevalorificată.
2. Tehnologia de cultivare

4
 Gălbenelele au cerințe moderate față de temperatură, umiditate și lumină. Nici față de sol
nu au pretenții mari dezvoltându-se chiar și pe solurile mlăștinoase. Totuși, cele mai mari
producții se obțin atunci când se cultivă pe soluri fertile, afânate, cu umiditate suficientă și care
se încălzesc usor.

Temperatura

Specia manifestă cerinţe medii faţă de factorii climatici. Rezistă la temperaturile negative de
-2°C pană la -4°C în timpul iernii, prezentând o mare plasticitate ecologică, fiind cultivată din
zona de câmpie până în zona de deal, până la altitudinea de 1.000 m.
Seminţele germinează foarte bine la temperaturi de 20-30°C (semănat eşalonat), dar şi la
temperaturi mai scăzute. Suportă bine şi valorile ridicate de temperatură din lunile de vară.

Umiditatea

Față de umiditate, gălbenelele au pretenții moderate, dar optim ar fi o climă caldă și umedă care
crește conținutul în carotenoide în plantă. Dacă avem o umiditate optimă la înfințarea culturii,
plăntuțele răsar la 6-12 zile de la semănat. La 20-25 de zile apare și butonul floral iar după 40-50
de zile are loc fenomenul de înflorire. La 60-75 zile semințele încep să se maturizeze.

Amplasarea culturii

Gălbenelele nu prezintă pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare, această cultură

reuşind după orice altă specie să se dezvolte în condiții optime. Cele mai bune premergătoare
sunt însă: Grâul de toamnă şi Soia, urmate de Porumb şi Floarea-soarelui. La rândul său
constituie o bună plantă premergătoare pentru orice cultură. Nu se recomandă monocultura,
revenind pe acelaşi teren după 4-5 ani, pentru a prevenii atacul bolilor şi dăunătorilor specifici.

Fertilizarea

Gălbenelele recţionează foarte bine la administrarea ingrăşămintelor organice de tipul

gunoiului de grajd, bine fermentat, aplicat înainte de a efectua arătura de bază, în cantitate de 10-
20 tone/hectar, ce determină atât creşterea producţiei de inflorescenţe dar şi acumularea a
substanțelor amare şi a beta - carotenului. De asemenea, reacționează foarte bine și la
îngrășămintele minerale, care se aplică în funcţie de: planta premergătoare, starea de fertilitate
naturală a solului şi zona de cultură. În general se administrează: 40-80 kg/s.a.(substanță
activă)N/ha, primăvara, 60-80 kg/s.a./ha P2O5 şi 45 kg/s.a./ha K2O, odată cu arătura semi-

5
adâncă. Administrarea echilibrată a ingrăşămintelor minerale asigură sporuri de producţie, iar
fosforul favorizează acumularea de polifenoli în plantă.

Lucrările solului
După recoltarea plantei premergătoare se execută o arătură la 25-28 cm adancime, cu
plugul în agregat cu grapa stelată. Arătura se menţine curată de buruieni prin discuiri repetate, cu
grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili, la care se ataşează lama nivelatoare.
Primăvara, imediat ce se poate intra în câmp se pregăteşte patul germinativ cu o grapă cu discuri
sau cu combinatorul. Nu necesită scarificare deoarece, planta prezintă o rădăcină pivotantă de
circa 20 de cm lungime și 1 cm grosime. Așadar planta nu are nevoie de un strat foarte adânc de
sol, pe care trebuie să-l prelucrăm. Este de ajuns o arătură mijloc de adâncă. Primăvara este de
recomandat, la pregătirea patului germinativ, a se folosi combinatorul dacă este posibil, deoarece
combinatorul nu scoate apa din sol, mărunțește solul foarte bine, nivelează încă odată iar
tăvălugii compactează puțin solul. Adică, efectuăm mai multe lucrări cu o singură trecere cu
energie redusă și costuri mai reduse.

Sămanţa şi semănatul
Calendula officinalis L. se cultivă direct în câmp, total sau semi mecanizat. Sămânţa
trebuie să îndeplinească următorii indici de calitate:
 puritatea fizică 85-95 % ;
 germinaţia 70-85 % ;
 să provină din loturi semincere certificate şi cu un potențial ridicat de
productivitate.
Ca epocă de semănat se recomandă înfiinţarea culturii eşalonat, la intervale de 7-10 zile,
pe parcursul lunii martie. Se poate semăna şi în luniile iunie-iulie, eşalonat, pentru a se recolta
pană în octombrie. Este indicată această eşalonare a semănatului pentru o mai bună corelare a
recoltării, cu celelalte operaţiuni postrecoltare (condiţionare, uscare), deoarece la recoltare este
nevoie foarte mare de forţă de muncă.
Cultura de Gălbenele se poate înfiinţa şi prin plantarea răsadului, permiţând astfel
obţinerea unor producţii mai timpurii, selecţionarea materialului de plantat, reducerea
consumului de sămânţă. Se seamănă la 50 cm distanţă între rânduri, în vederea executării

6
praşilelor şi buchetării după răsărire. Densitatea la răsărire este de 40-50 plante/m2 sau chiar 70
de plante la m2 în condiţiile din vestul ţării, iar după lucrarea de buchetare şi rărire, aceasta
ajunge la 30-32 plante/m2. Pe suprafeţe mici se poate semăna şi manual, în cuiburi la 40 cm intre
randuri şi 30 cm pe rand, lăsând 3-4 plante la cuib sau la 50-20 cm, cu 2 - 3 seminţe la cuib.
Aâancimea de semănat este de 2-3 cm, iar cantitatea de sămânţă utilizată pentru un hectar este
cuprinsă între 6-15 kg, în funcţie de indicii calitativi ai materialului semincer. Se însămânţează
cu mașina de semănat păioase, în rânduri dese, universal de tip SUP-21, SUP-29, cu
distribuitoare specifice, pentru a nu sfărâma seminţele, deoarce achenele au forme şi dimensiuni
diferite. Sau pot fi semanate cu orice fel de semănătoare în rânduri dese (păioase), și prin cea mai
noă tehnologie se poate semăna și cu semănătoare speciale de prășitoare la care se poate
modifica distanța între rânduri, ca să fie exact 50 cm între rânduri iar în cazul acesta și cantitatea
de sămânță distribuită este mult mai exactă.

Lucrări de îngrijire
Imediat după răsărirea plantelor se efectuează combaterea buruienilor (prin praşile şi
pliviri între plante pe rând), ori de cate ori este necesar, pentru a menţine solul curat şi afânat.
Concomitent cu cea de-a doua praşilă se execută buchetatul plantelor pe rând, la distanţa de 20
cm.
Pe cale chimică, buruienile se combat prin erbicidarea cu Venzar 500 SC 1 l/ha, plus
Gold 500 SC 3,5 - 4,0 l/ha administrate înainte de semănat şi încorporate prin discuire, la 6-8 cm
adâncime, sau cu Dual 5 l/ha + Aresin 2 kg/ha, aplicate în aceeaşi zi cu semănatul. În vegetaţie
se recomandă administrarea erbicidelor de tip Furore super 2-3 l/ha şi Nico 40 SC 0,8 l/ha, când
buruienile au maximum 10 cm înălţime. În culturile semincere se efectuează purificarea
biologică, eliminându-se plantele netipice soiului şi cele atacate de către agenţii patogeni. De
asemenea se păstrează numai plantele cu flori portocaliu-închis, iar cele care au culoarea galben-
deschis se indepărtează.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Dintre bolile frecvente amintim: făinarea (Sphaerotheca fulliginea); pătarea brună a
frunzelor (Etyloma calendulae); pătarea cenuşie (Cercospora calendulae), iar dintre dăunători
mai frecvenţi sunt larvele defoliatoare ale speciilor de Mamestra; Ptinus fur şi Atropus
pulsatoriu, insecte care atacă materia primă vegetală în depozite. Dacă sunt respectate măsurile
preventive (rotaţia, igena culturală, sămânţa de calitate) nu apar boli sau dăunători care pot afecta
producţia.

Principalele boli care atacă feniculul sunt:

 pătarea brună a frunzelor (Cercospora depressa);
 mana (Plasmopara mei-foeniculi);

7
  vestejirea plantelor (Verticillium albo-atrum);
 putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia sclerotioru);
 pătarea tulpinilor (Phoma sp.);

Pentru a preveni aceste boli, la înfințarea acestei culturi se folosesc numai și numai
semințe sănătoase, certificate; să se respecte rotația culturilor respectiv măsurile de igienă
culturală.
Pagube foarte mari pot provoca atât și buruieniile nedorite, cum ar fi cuscuta-buruiană
parazită. Se poate preveni în mai multe feluri după cum urmează: semințele să fie libere de
cuscută și să se evite amplasarea culturii în sole care sunt infestate cu cuscută. În caz de
infestare, aceste buruieni se smulg tot cu rădăcină, după care vor fi arse.

Recoltarea

Se stabilește în funcție de metoda de recoltare.

În cazul recoltării în două faze pe măsură ce s-au deschis primele flori ligulate ale
inflorescenţei se declanşează operaţiunea de recoltare. Gălbenelele se recoltează eşalonat în mai
multe etape, din iunie până în octombrie. Tăierea plantelor are loc atunci când fructele au culoare
galbenă. Florile ligulate sau calatidiile întregi se culeg pe timp însorit, de când s-a ridicat roua şi
până seara. În prima perioadă, intervalul dintre recoltări este de 3-4 zile. Recoltarea regulată
favorizează formarea unui număr mare de inflorescenţe. Important este ca fermierul să dețină și
un spațiu de uscare și depozitare, în cazul în care nu livrează recolta în stare proaspătă.
În cazul recoltării mecanice, sau directe, recoltarea are loc când fructele din umbelula
centrală sunt mature. Pentru obținerea a uleiurilor volatile din iarba proaspătă, platele sunt
recoltate în momentul în care platele se află în fenofaza de lapte-ceară. La recoltarea directă cu
combina, trebuie avut grijă mare la reglarea tobei (bătătorului), pentru a evita strivirea boabelor.
Producțiile medii obținute în primul an pot varia între 700-900 kg/ha; iar în anul 2 și 3
sunt între 1600-1700 kg/ha. Pe piața internă prețul unui kilogram de floare sau petale uscate este
de 16-30 lei, iar în Germania gălbenelele se vând cu 10 euro/kg.
Producția de ulei vegetal obținut prin distilarea masei vegetale este de 35-55 l/ha.

Condiţionarea
Imediat după recoltare, produsul vegetal se aşează în coşuri şi se transportă pentru
condiţionare şi uscare. Uscarea se efectuează la umbră în strat subţire, în încăperi bine aerisite,
uscate şi curate sau în uscătorii cu aer cald, la temperatura de 40-45°C, după ce în prealabil,
florile au fost uscate la umbră timp de 2-3 zile. În vederea păstrării culorii portocaliu (culoarea
naturală), florile se ambalează în lăzi căptuşite şi se păstrează la întuneric. Randamentul la uscare
este de 7-8 : 1 în cazul calatidiilor, iar pentru florile ligulate de 8-10 : 1. Producţiile obţinute sunt
de 15-30 q/ha flori ligulate proaspete (2-3 q/ha flori ligulate uscate) ; 40-90 q/ha inflorescenţe
proaspete (10-15q/ha capitule uscate) şi 6-8 q/ha achene, in cadrul loturilor semincere.

8
Condiţiile de recepţionare sunt :
 flori brunificate, maximum, 3 % ;
 flori cu codiţă de până la 3 cm, maximum, 7 % ;
 corpuri străine nu se admit ;
 umiditatea, maximum, 13 % ;
 conţinutul în principii active, minimum, 3.

Compoziție chimică
Compoziție chimică: saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil
oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina,
xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi
și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului; ulei
volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri
colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic substanțe
proteice.

Utilizare
În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul
rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în
tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare. Principiile active din
gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de
insecte, a degerăturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă
greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul
din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este
util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.

BIBLIOGRAFIE

9
1. Bojor O., Popescu O. - Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. FIAT LUX, București, 2009.

2. David Gh.,Borcean A., Imbrea Fl.- Folosirea și tehnica de cultivare și protecție a principalelor plante
medicinale și aromatice.Editura EUROBIT-Timișoara, 2003.

3. Imbrea Fl.– Plante aromatice și medicinale,Ed. Eurobit,Timișoara, 2006.

4. Muntean L.S., Cernea S., Morar G., Duda M, Vârban D.I., Muntean S. – Fitotehnie, Ed. AcademicPres,
Cluj – Napoca, 2008.

5. Muntean L.S., Cernea S., Morar G., Duda M., Vârban D.I., Muntean S.– Tratat de plante medicinale
cultivate şi spontane, Ed. Risoprint, Cluj- Napoca, 2007.

6. Muntean L.S., Tămaș M., Muntean S., Muntean L., Duda M., Vârban D.I.,Florian S.– Tratat de plante
medicinale cultivate şi spontane, Ed. Risoprint, Ediția a II-a Cluj- Napoca, 2016.

7. Păun E. - Sănătatea Carpaților( Farmacia din cămară), Ed. F&D Stil Commerce, 1995.

8. Pop G., Niţă S., Imbrea F., Mocioi I. - Lucrări practice de Fitotehnie, Ed.Mirton, Timişoara, 2001 .

9. Verzea Maria, Dulamga V., 2001 – Tehnologii de cultivare la plantele medicinale şi aromatice, Ed.
Orizonturi, Bucureşti.

*** www.mapdr.ro

*** www.thieme.de/fz/plantamedica;

10