GENERALITATI Istoric, origine, importanta.

Originara din Asia Mica si Asia Centrala, mazarea a fost cultivata in antichitate de greci si romani in sudul Europei, de unde apoi s-a raspandit in tot continentul, in tara noastra este adusa in secolul al XVII-lea. Mazarea (Pisum sativum L.) nu se intalneste in flora spontana si, din aceasta cauza, se presupune ca provine din formele evoluate ale hibrizilor naturali dintre speciile Pisum elatius (M.B.) Stev. si Pisum fulvum Sibth. et Sm. sau dintre Pisum elatius (M.B.) Stev. si Pisum arvense L. Mazarea se cultiva pe suprafete mari pentru semintele sale bogate in proteina (23 - 28%), hidrati de carbon (46 - 50%), lecitina, vitamine si saruri minerale de calciu, fosfor, potasiu etc. Ele sunt folosite ca aliment pentru oameni si ca furaj concentrat pentru animale. De asemenea, mazarea se seamana in cultura pura sau in amestec pentru nutret verde, fin sau siloz. Mazarea furajera (Pisum arvense L.) se cultiva aproape exclusiv pentru furaj si este apreciata datorita productivitatii ridicate si cerintelor modeste fata de sol. Ambele specii se insamanteaza de cele mai multe ori in amestec cu ovazul, pentru a se obtine un nutret verde timpuriu, mai bogat in proteina (tabelul de mai jos). Compozitul chimica si valoarea nutritiva a nutretului verde de mazare (Pisum sativum L.) in cultura pura si in amestec (dupa datele I.C.Z., 1961)
Nutretul Substanta uscata % proteina Substante nutritive brute grasimi % substante extractive neazotoase % 5,10 6,89 celuloza % cenusa % Valoarea nutritiva a 100 kg nutret proteina unitati bruta nutritive digestibila, kg 2,90 11,0 2,41 14,0

Mazare Mazare la formarea pastailor + orz la inspicare Mazare la inflorire + porumb inainte de aparitia paniculului

15,50 17,23

4,00 3,00

0,50 0,42

4,50 5,18

1,40 1,74

15,65

2,61

0,36

6,38

3,96

2,36

2,12

13,0

RASPANDIRE Mazarea se cultiva pe suprafete mari in Europa si Asia. Astfel, dupa datele F.A.O. din 1961, suprafata ocupata de aceasta cultura pe intregul glob pamantesc era de 7,2 milioane ha, din care 1,74 milioane ha in Europa si 3,38 milioane ha in Asia. Din aceasta suprafata, culturile pentru masa verde sau fan reprezinta o proportie redusa, in tara noastra, suprafata cultivata cu mazare in ultimii 7 ani a variat astfel: 42900 ha in 1959, 152 000 ha in 1962 si 98 900 ha in 1965, cu tendinta ca aceasta suprafata sa se mareasca in anii urmatori. Pentru furaj verde se cultiva pe suprafete reduse. De asemenea, este foarte putin raspandita cultura mazarei furajere, desi este mai productiva decat mazarea. CARACTERE MORFOLOGICE SI BIOLOGICE Genul Pisum L. are mai multe specii, insa importanta practica prezinta numai Pisum salivum L. si Pisum arvense L. Mazarea, Pisum sativum L., poseda numeroase varietati si forme. Soiurile de mazare cultivate in tara noastra apartin varietatilor grandise-mineum Gov., glaucospermum Gov. si vulgatum Korn. Radacina este pivotanta si puternic dezvoltata, cu numeroase ramificatii laterale pe care se gasesc nodozitatile. Zona perilor radiculari are o mare capacitate de solubilizare, ceea ce permite plantei sa foloseasca fosforul si alte substante nutritive din compusii greu solubili. Tulpina are o lungime de 35 - 200 cm si poate fi simpla sau ramificata de la baza. Frunzele sunt

paripenate, cu 2 - 3 perechi de foliole alungit-ovoide sau rotunde. La baza frunzei se afla doua stipele mari, amplexicaule, de forma semi-cordata. Florile, de culoare alba sau putin violet-roscata, sunt dispuse la subsuoara frunzelor, cate una la soiurile timpurii si cate 2-5 la cele tardive. Este o planta autogama, insa nu este exclusa si polenizarea incrucisata. Fructul este o pastaie dehiscenta, cu 3 - 7 seminte globuloase, netede, de culoare galbena, verzuie, bruna sau alba. Masa a 1 000 seminte difera dupa varietate, soi si conditiile de crestere, fiind cuprinsa ntre 40 si 500 g. Mazarea furajera, Prisum arvense L., cuprinde forme de primavara si de toamna. Tulpinile sunt de 30 - 150 cm lungime, foliolele ovate sau eliptice, dintat-crenate, iar stipelele au la baza o pata violeta. Florile sunt solitare (rar cate 2 - 3), pestrite: vexilul violet-deschis, aripile rosu -purpurii si carena alba-verzuie. Pastaia, de culoarea ocrului, contine 3 - 7 seminte globuloase, verzi-cenusii, cu puncte brune pana la negre. Masa a 1 000 seminte variaza intre 80 si 150 g. CERINTE FATA DE CLIMA SI SOL. ZONE DE CULTURA Cerintele mazarei fata de caldura sunt moderate. Temperatura minima de germinare a semintelor este de 1-2C, iar plantele in primele faze de dezvoltare pot suporta temperaturi scazute de minus 4C pana la minus 63C. Formele de toamna ale mazarii furajere rezista pana la miuus 18 - 20C. Totusi, nu au dat rezultate satisfacatoare in tara noastra, unde se inregistreaza deseori temperaturi si mai scazute. Ambele specii de mazare au cerinte destul de mari fata de apa, insa cultivate pentru nutret ele se dezvolta bine pe seama rezervei de apa din sol acumulata in timpul toamnei si iernii. Nu pot suporta seceta prelungita, mai ales in perioada de inflorire-fructificare, dar nici excesul de apa. Mazarea da rezultate bune pe solurile mijlocii, fertile, bogate in calciu, cu reactie neutra sau slab alcalina, corespunzatoare la un pH = 6,7-7,5. Cerinte mai modeste are mazarea furajera, care poate fi cultivata si pe soluri mai putin fertile, cu conditia sa nu fie acide. O forma a acestei specii poate fi cultivata si pe terenurile nisipoase. Cele mai bune rezultate se obtin insa pe solurile mijlocii, profunde; nu suporta solurile prea compacte si umede. Zonele de cultura a mazarei folosita pentru nutret se suprapun cu cele pentru producerea de seminte. Formele timpurii de mazare furajera sunt potrivite pentru regiunile secetoase din sudul si sud-estul tarii, iar cele tardive se pot cultiva in regiuni cu precipitatii mai abundente, unde dau productii mari de furaj, insa productiile de samanta sunt mai mici decat la cele timpurii. CULTURA PENTRU NUTRET Rotatia. Mazarea de nutret poate urma dupa orice cultura bine ingrijita, care lasa terenul curat de buruieni. Cele mai bune premergatoare sunt prasitoarele ingrasate (porumb, cartof, culturi pentru siloz). Dupa mazarea de nutret pot urma culturi in miriste, mai ales in zonele de silvostepa si de padure, in regiunile secetoase, culturile in miriste dau rezultate bune numai dupa soiuri sau populatii timpurii de mazare sau mazare furajera.

Ingrasamintele. Dupa Remi citat de Jiglinskaia si colaboratorii, 1965, la o recolta de 300 q/ha masa verde, mazarea extrage din sol 86 kg N, 24 kg P2O5 si 80 kg K2O. Desi este aprovizionata cu azot prin intermediul bacteriilor simbiotice (Rhizobium leguminosarum) care formeaza nodozitati pe radacinile ei, mazarea are nevoie de ingrasaminte cu azot in primele faze de vegetatie, mai ales pe solurile sarace. Zamfirescu si colaboratorii (1965) arata ca, in majoritatea cazurilor, mazarea reactioneaza pozitiv la ingrasamintele cu fosfor, care pot fi administrate in cantitati de 32 - 40 kg/ha P 2O5. Panzaru si Dalas (1966) au obtinut cele mai bune rezultate in Depresiunea Jijia-Bahlui cu normele de 32 kg/ha N si 32 kg /ha P2O5 . Gunoiul de grajd se administreaza plantei premergatoare, la mazare aplicandu-se numai ingrasamintele cu fosfor. Pe solurile sarace in potasiu, Varga si colaboratorii (1964) recomanda si folosirea ingrasamintelor cu potasiu in cantitate de 40 kg/ha K2O. Din aceste date rezulta ca mazarea se ingrasa cu 32 kg/ha N, 32 - 40 kg/ha P2O5, iar pe solurile usoare se folosesc si 40 kg/ha K2O.

Lucrarea solului. Mazarea se insamanteaza numai in aratura adanca de toamna care se lucreaza cu discurile si grapa inainte de insamantare. Lucrarile de primavara se fac superficial, pentru a se evita pierderile de apa din sol.

Samanta si semanatul. Se folosesc soiuri valoroase, productive, de mazare sau mazare furajera. Dintre soiurile de mazare furajera importate, cele mai bune rezultate le-a dat soiul Hodinger. Acest soi este cu 1-2 saptamani mai precoce decat populatiile locale de mazare furajera si decat soiul de mazuriche de primavara Suceava 54. In acelasi timp, s-a dovedit mai productiv atat sub raportul productiei de nutret, cat si de samanta (Varga si Kellner, 1966). In regiunile cu precipitatii mai multe se poate cultiva si soiul Viride. In lipsa semintei de mazare furajera se pot folosi soiurile de mazare cultivata pentru boabe (Victoria Strube, ICA 53-54 etc.). Pentru culturile pure se aleg soiuri mai timpurii in regiunile secetoase si mai tardive in regiunile umede. La cultura in amestec cu ovazul se tine seama ca ritmul de crestere al mazarii sa se apropie de cel al ovazului, astfel incat la recoltare mazarea sa participe in proportie cat mai mare in nutret. Soiul ICA 53-54 infloreste mai devreme cu o saptamana si da productii mai mici cu 25 - 30% decat soiul Hodinger. Samanta trebuie sa aiba germinatia de 85 - 95% si sa fie calibrata, pentru a se realiza o distribuire cat mai uniforma. Inainte de semanat, samanta se trateaza cu hexacloran 12% (1 kg la 100 kg samanta) sau cu granosan (300 g la 100 kg samanta). Mazarea se seamana primavara devreme, in randuri, la distanta de 12,5 - 15 cm, adancimea de semanat fiind de 5 - 6 cm pe solurile cu umiditate potrivita si 7 - 8 cm pe solurile usoare sau cu umiditate redusa in stratul superficial. Cantitatea de samanta se stabileste tinand seama de densitatea culturii si greutatea semintelor. Densitatea culturilor pure de mazare si mazare furajera trebuie sa fie de cel putin 100 seminte germinabile la m2. Tinand seama de aceasta densitate, norma de samanta la mazarea furajera va fi de 100 kg/ha atunci cand masa a 1 000 seminte este de 80 - 100 g si de 150 kg/ha, la masa a 1 000 seminte de 130 - 150 g. Norma de semanat la culturile pure de mazare este de 160 - 180 kg/ha la soiurile cu bobul mic si de 200 - 300 kg/ha la soiurile cu bobul mare. Atat mazarea, cat si mazarea furajera se pot semana in amestec cu ovazul. Planta de sustinere este necesara in regiunile cu precipitatii mai multe. Dupa Varga si Kellner (1966), norma de samanta va fi in acest caz de 150 - 210 kg/ha, din care 50 - 60 kg/ha ovaz. Acest amestec poate substitui borceagul de primavara in regiunile unde mazarichea da rezultate mai slabe. Dupa Rosea, Panait si colaboratori (1960), prin folosirea amestecului alcatuit din mazare (soiul Victoria) si ovaz, in conditiile din Campia Moldovei, s-a realizat in medie pe 3 ani o productie de 172,9 q/ha masa verde. Norma de semanat a fost de 210 kg/ha, iar raportul dintre mazare si ovaz, de 2 : 1.

Lucrarile de igrijire. Culturile de mazare pentru nutret nu cer ingrijiri speciale. Lucrarea cu tavalugul dupa semanat este necesara daca solul nu are suficienta apa in stratul superficial, la adancimea de semanat. Crapatul dupa rasarirea plantelor contribuie la distrugerea buruienilor, insa trebuie facut cu multa atentie si numai pana cand plantele au ajuns la 6-8 cm inaltime. Lucrarea se executa cu sapa rotativa cu coltii intorsi sau cu grapa stelata si numai in timpul zilei, cand turgescenta celulelor este scazuta. Pentru combaterea buruienilor se pot folosi cu succes erbicidele CAP (acidul 4-clorfenoxiacetic), M.C.P.B. (acidul 4-2-metil-4-clorofenoxibutiric) etc. Daca culturile sunt prea imburuienate, se vor cosi inaintea epocii optime.

Recoltarea In mod obisnuit, culturile pentru nutret de mazare si mazare furajera se cosesc pentru masa verde de la inceputul infloririi pana la sfarsilul acestei faze. Cea mai mare productie se realizeaza daca

recoltarea se executa cand mazarea formeaza primele pastai. Pasunatul culturilor de mazare pentru nutret nu este recomandat decat in cazul aplicarii pasunatului portionat, folosind gardul electric. CULTURA PENTRU PRODUCEREA DE SEMINTE Agrotehnica culturii pentru samanta la mazarea furajera nu se deosebeste de aceea pentru nutret. Se seamana in cultura pura pentru a se realiza productii mai mari de samanta. Recoltarea se face cand pastaile de la baza plantelor au capatat culoarea bruna. Se foloseste masina de recoltat mazare (MRM-2,2), care smulge plantele si le asaza in brazde continue, cu latimea de 1 m. Dupa uscare, mazarea se treiera direct din brazde cu ajutorul combinei. Semintele se trateaza imediat dupa recoltare cu sulfura de carbon. COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR Bolile mai frecvente in culturile de mazare sunt: antracnoza, rugina si mana. Antracnoza, produsa de ciuperca Mycosphaerella pinodes (Berk. et Bloks) Niessl., apare pe frunze, tulpini si pastai sub forma unor pete circulare, de culoare galbuie-cenusie, cu marginea bruninchisa. Pentru combatere se recomanda folosirea de samanta sanatoasa sau dezinfectata cu produse organo-mercurice. Rugina, cauzata de Uromyces pisi (Pers.) De Bary, este o boala frecventa in culturile de mazare, mai ales in anii cu precipitatii abundente in timpul verii. Atacul apare sub forma unor pete galbui pe frunze si tulpini, care devin apoi negricioase. Frunzele atacate cad, iar planta se usuca. Pentru prevenirea aparitiei bolii se recomanda rotatia culturilor si folosirea soiurilor rezistente la rugina. Mana, produsa de ciuperca Peronospora pisi Syd., apare sub forma unor pete mari neregulate, verde-galbui pe fata superioara a frunzelor si stipelelor, iar in anii cu precipitatii multe sunt atacate si pastaile. Organele atacate se ingalbenesc si se usuca, pierderile de recolta ajungand pana la 20%. Prevenirea atacului se face prin igiena culturala si aplicarea unei agrotehnici superioare. Dintre daunatori, cei mai pagubitori sunt gargarita mazarei, gargarita leguminoaselor si molia pastailor de mazare. Gargarita (Bruchus pisorum L.) produce pagube foarte mari (50-90%) la culturile pentru samanta. Femelele depun ouale pe pastaile tinere, iar larvele care apar patrund in seminte si se hranesc cu continutul lor pana ajung la starea adulta. Adultii ierneaza in semintele depozitate sau in cele scuturate pe camp. Insecta are o singura generatie pe an. Combaterea consta in tratarea semintelor cu sulfura de carbon in cantitate de 1 kg la 1000 kg seminte, imediat dupa treierat. Tratamentul se face cu mare atentie, in incaperi ermetic inchise. Gargarita leguminoaselor (Sitona lineatus L.) si molia pastailor de mazare (Laspeyresia dorsana F. si Laspeyresia nigricana F.) au fost tratate, prima la cultura borceagului, iar a doua la soia.