1. Care sunt avantajele cultivării borceagului de toamnă?

• produce un nutreţ foarte bogat în elemente nutritive care poate fi utilizat proaspăt
(verde), uscat la aer (fân) sau însilozat;
• oferă cel mai timpuriu nutreţ primăvara, la începutul lunii mai, când rezervele din anul
precedent s-au terminat;
• poate fi cultivat oriunde în zona de câmpie, pe orice tip de sol, cu excepţia
depresiunilor foarte reci din zona colinară;
• este cultura care valorifică cel mai bine rezerva de apă acumulată în timpul iernii;
• nu necesită îngrăşăminte chimice decât pe solurile acide (podzoluri), unde se
administrează doze moderate de gunoi de grajd;
• se poate cultiva după orice premergătoare dacă are terenul liber la epoca optimă de
însămânţare;
• din 100 kg borceag de toamnă masă verde rezultă, prin uscarea la aer, circa 30 kg de
fân de foarte bună calitate, deci un raport la fel de convenabil ca şi în cazul lucernei;

2. Ce importanță prezintă borceagul de primăvară?

 Cea mai rentabilă folosire a borceagului este prin cosire şi administrare ca nutreţ verde
la iesle, în cantităţi de 50-70 kg/zi în hrana vacilor de lapte. Valoarea nutritivă a unui kilogram de
borceag fiind de 0,10-0,14 UN/kg se pot realiza 3.000-3.500 UN/ha.
 Cantitate mare de azot rămasă în sol după recoltare ( 50- 150 kg/ha);
 Eliberarea rapidă a terenurilor după semănat, astfel, după borceagul de
primăvară se pot semăna porumb, sorg, iarbă de Sudan (culturi duble), de la care se obţin încă
2.500-3.000 UN/ha.

3. Care sunt cerințele rapiței furajere față de elementele nutritive?

Fosforul. Rapiţa furajeră este considerată exigentă faţă de fertilizarea cu îngrăşăminte

fosfatice; ea produce cantităţi corespunzătoare atunci când solul conţine cel puţin 7 mg fosfor mobil/
100 g sol (30 ppm); conţinutul optim este de 8-9 mg/100 g sol (35-39 ppm).
În cultura succesivă, aceste exigenţe sunt de regulă satisfăcute, doza de îngrășăminte fosfatice
administrată culturii principale fiind suficientă și pentru rapiță. În cazul rapiței furajere de toamnă,
calcului necesarului de îngrăşăminte fosfatice se face după formula indicată la cultura de porumb
pentru siloz.
În lipsa datelor de cartare agrochimică, în raport de tipul de sol şi de fertilizarea culturii
premergătoare, se administrează 60-80 kg P2O5 /ha.

Azotul. Rapiţa furajeră este foarte exigentă faţă de fertilizarea cu îngrăşăminte azotate.
Producţii economice se obţin atunci când plantele beneficiază de fertilizarea cu 70-80 kg N/ha. În
cazul culturii succesive de rapiţă furajeră, administrarea azotului se face la pregătirea patului
germinativ sau imediat după semănat.
Fertilizarea rapiţei de toamnă cu îngrăşăminte azotate se face în exclusivitate pe sol îngheţat,
pe parcursul lunii februarie. În situaţia în care rapița furajeră este fertilizată cu îngrăşăminte azotate
din toamnă, acestea scad rezistența plantelor la iernare, eficienţa fertilizării fiind mai redusă.

Potasiul. În general, rapiţa este relativ exigentă faţă de conţinutul solului în potasiu mobil.
Pentru producerea unor cantităţi economice de furaj, solul trebuie să conţină minimum 16 mg potasiu
mobil/100 g sol (133 ppm). Calcularea necesarului de îngrăşamânt potasic se face după formula
menţionată la porumbul pentru siloz. În lipsa datelor de cartare agrochimică, pe solurile acide se
recomandă aplicarea dozei de 50-60 kg K2O/ha.

4. Care sunt particularitățile morfologice și biologice ale organelor generative la rapița

furajeră?

Inflorescenţa

Inflorescenţa este un racem, alcătuit din 20-40 flori, florile sunt pe tipul 4. Bobocii se găsesc
deasupra florilor deschise, florile au culoare galben deschis, anterele sunt pătate cu roşu în vârf.
Florile au petale lungi, iar pedicelul este lung de 6-10 cm şi formează un unghi aproape drept
cu axa ramificaţiei.
Polenizarea este predominant alogamă, entomofilă, însă poate avea loc şi polenizare
autogamă până la 30 %.

Fructul

Fructul este o silicvă cu 10-30 seminţe, cu lungimea de 5-10 cm, îngustă, dreaptă sau curbată,
cu poziţie orizontală faţă de tulpină.
Silicvele prezintă rostru lung de 1-2 cm. La maturitatea deplină silicvele sunt dehiscente, însă
au fost create soiuri la care fructul se menţine indehiscent până la 15 zile de la maturitatea deplină,
usurând recoltarea mecanizată.

Sămânţa

Sămânţa are formă globuloasă, cu diametrul de 1.5-2.4 mm, de culoare cafenie brună
negricioasă, cu suprafaţa tegumentului seminal netedă, însă sub lupă apare alveolat, cu alveole mari de
formă ovală, cu gust de iarbă. MMB este de 4.5-5.5 g, iar MH= 61-68 kg.
Conţinutul de ulei variază între 40-50 %.
Pentru păstrare umiditatea de echilibru este de 8.5-10 % în funcţie de conţinutul în substanţe
grase.
Numărul de seminţe/silicvă este de cca 20, maximul biologic variază între 27-35 de
seminţe/silicvă şi 8000-10000 silicve/m².