Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultivarea orezului
Orezul (Oryza saliva) este o planta din familia Gramineelor, cu tulpina dreapta de
circa 1,5 m si frunze liniare, alungite. Are spicele mici si este cultivata din timpuri stravechi
in Orientul ndepartat (Japonia, China, India), precum si in insulele din Oceanul Pacific.
Aceasta planta este cultivata si la noi inca din anul 1802 (prin aclimatizare).
Dupa cum se cunoaste, cultura orezului necesita multa caldura si umezeala. Se
deosebesc doua tipuri de orez: orezul de balta sau inundabil si orezul de uscat sau irigabil.
Orezul de balta se seamana pe ogoare cu posibilitati de inundare artificiala, deoarece
majoritatea soiurilor necesita o mentinere continua a apei pe camp (de la semanare si pana la
recoltare).
Orezul de uscat se cultiva intr-un sol bine lucrat, a carui umezeala trebuie mentinuta
prin irigare. De obicei, orezul de balta da recolte mult mai bogate in comparatie cu orezul
irigat si ele pot ajunge pana la 6000 kg la hectar, chiar mai mult. Aceste recolte bogate se
explica prin marea capacitate de infratire a orezului (20-40 tulpini la un bob) si de ramificarea
in teren a acestei plante, inainte de insamantare, ogoarele se inunda, apoi apa se scurge si
campul se ara si se inunda din nou pentru scurt timp. Semanatul orezului se face in teren
malos, prin seminte sau prin plantarea rasadului.
Dupa ce orezul a rasarit sau rasadul a prins radacini, ogoarele se inunda din nou si pe
masura dezvoltarii plantelor, se continua procesul de inundare, in asa fel incat tot timpul sa se
mentina nivelul apei pana la jumatatea paiului. Cu aproximativ doua saptamani inainte de
recoltare, apa este eliminata definitiv din culturi. Inflorescenta orezului este un panicul ale
carui spiculete sunt uniforme si asemanatoare cu cele ale meiului, in care se afla numai cate o
floare ce da in final fructul bine-cunoscut. Bobul de orez este acoperit de mai multe invelisuri
denumite popular "pleava", care reprezinta circa 18-22% din greutatea bobului. Pleava se
desface usor de pe bob, iar sub aceasta exista un alt invelis mai subtire al fructului propriu-
zis. de culoare violeta sau uneori argintie.
Fig. 1.5. Cele dou tipuri de cultivare ale plantei Oryza sativa
1.1.4. Recoltarea
Recoltarea trebuie s nceap cnd boabele de la vrful paniculului sunt n faza de
coacere deplin. Umiditatea medie a boabelor n momentul recoltrii este de 18-20%, uneori
chiar pn la 24%. Calendaristic, n condiiile Romniei, orezul se recolteaz ntre 15
septembrie i 15 octombrie. Recoltatul se face cu combinele de recoltat cereale, dotate cu
enile. Se poate executa i recoltatul divizat, tierea plantelor cu vindroverul i apoi treieratul
cu combina n mers sau staionar, n funcie de starea de umiditate din parcel. La recoltarea
orezului se ntmpin dificulti din cauz c frunzele i paiele sunt nc verzi cnd boabele
sunt n faza de recoltare. n toamnele lungi, cnd plantele continu s vegeteze, la culturile cu
coacere neuniform, precum i n orezriile mari, pentru devansarea recoltatului, se pot
efectua tratamente cu desicani, care se aplic prin aviotratamente. Administrarea desicantului
se face cnd umiditatea medie a boabelor este de aproximativ 25% i deci migrarea
substanelor din frunze n bob este terminat. Uscarea frunzelor i a paielor se produce dup
5-6 zile de la tratament; n acest timp, umiditatea boabelor scade la 17-18%.
Fig. 1.6. Construcia combinei de recoltare a cerealelor pioase: 1 limitator lan; 2 rabator;
3 aparat tiere; 4 transportor melc; 5 transportor central; 6 contrabttor; 7 bttor; 8
post bttor; 9 scuturtori; 10 plan nclinat recuperator; 11 transportor oscilant; 12
sit cu jaluzele Petersen; 13 sit cu jaluzele Closz; 14 sit cu orificii (specific culturii); 15
transportor melc recuperator; 16 transportor melc boabe; 17 elevator cu cupe; 18
buncr; 19 transportor descrcare